miercuri, decembrie 10, 2008

2. THE FIRST CUT IS THE DEEPEST

Si din nou pe aici.

Imi trec atat de multe idei prin cap, nu stiu care ar fi mai important de scris. Nu stiu cum sa incep.
Un lucru e clar ma voi feri ca de dracu de ceea ce era numita teoria formelor fara fond. Am citit atat de multe blog uri ale unor gay in care in ideea de a scrie profund.. insira fraze lungi si pretentioase cu floricele literare.... te trezesti dupa juma de ora de lectura ca nu ai priceput cine e omul ala.
Doar cine i-ar placea sa fie.


Daca ar fi sa o iau pe calea pe care am inceput sa imi descriu experientele de viata... pana as ajunge la zi, ar dura ceva. sincer

Si cateodata simt nevoia sa scriu exact ce imi inunda mintea atunci. Si as rupe firul povestii. Ca intr-un film greu de urmarit cu flash back uri si deja-vu

Cateodata te uiti in urma si faci bilanturi. Damn! sunt chiar pe invers : incep ceva cu bilantul, e ca si cum ai incepe o conversatie cu cuvantul ‘deci’


Era o revista/ziar un fel de revista de scandal... care aparea la un moment dat, si vara-mea curata cartofi pe doua pagini rupte din ea.. si povestea de barbatu-sau si de diabet si de nu stiu ce vecina de la 7. Era pagina de matrimoniale si intr-un colt vad un anunt : gay caut gay, blah blah, Bucuresti, CP X OP Y.

Mama ce am mai memorat cele 4 cifre . si acum le stiu. Si la un moment dat zic ia sa scriu eu cateva randuri acolo. Imi dadusem adresa de acasa pe plic.. (naivitate.. acum primesti greu in id de mess ). Si incep o corespondenta de cateva luni cu un baiat cam de varsta mea: George. Si povestim si povestim si dupa vreo luna imi trimite o poza. Si imi place.

Si la un moment dat dispare brusc. Asteptam postasul cum astepta nea Ciubotariu de la parter pensia.... Dar nimic. Si m-am panicat teribil. Ala avea adresa mea poza mea si eu scrisesem negru pe alb lucruri pe care n u aveam curajul nici sa le gandesc daca nu eram singur nu cumva sa ma ia gura pe dinainte. Apoi m-am linsitit sau mai bine zic incercam.

Dupa cateva saptamani imi scrie cineva si imi spune ca George s-a certat rau cu parintii, ca a plecat de acasa si ca i-a lasat lui scrisorile in pastrare. El le-a citit, i-a placut ce am scris si s-a decis sa imi scrie. Un scris placut, usor inclinat spre dreapta, scris cu stiloul, plicuri ingrijite si adresa exp printata. Hm ce mult face o scrisoare reala. Cate poate sa spuna despre cineva. Ce statement era. Spunea ce puteai citi dincolo de cuvinte, spunea poate ce vroia cel ce o trimite sa transmita...
Dincolo de avantajele extreme pe care le are corespondenta de acum, e o mica nostalgie pe care o recunosc

Pe scurt am sa scriu. E o experienta neplacuta, un diavol care e bine sa fie exorcizat. Imi dau seama ca devin telegrafic. O fi negare? Naiba stie. nu le am cu analizele si psihanalizele..
Il cunosc pe acest C.
stop.
Vorbim, imi face o vizita, el 33 , eu 19 ani.
stop.
Pentru prima data fac sex cu un barbat gay. Si e ceva.. greu de imaginat. E o surpriza, e.... ok . Nu grozav nu exceptional nu nimik de genul asta.. e ok. Cred ca eram prea speriat ca sa simt ceva.
stop.

Ba chiar merg la Bucuresti. Nici nu mai tin minte ce am mintit acasa. Acolo dau de genul de ‘club’ privat in care m-am trezit cu un du-te-vino al amicilor care veneau sa vada ‘prospatura ‘ din provincie. Naasol moment. Ceva de genul ‘nu hraniti animalele’ Si fa frumos si stai drept si da labutza.
stop.

La un moment dat imi zice hai sa iesim in oras (dupa ce 3 zile am stat inchis in casa) sa ne intalnim cu un amic la restaurant. Mergem, ne intalnim cu amicul lui (un grec) si la un moment dat ma lasa doar cu asta ca avea urgenta de rezolvat.. ceva legat de bani, chirie... cam cetzos momentul. Minunatul lui amic se ofera sa ma duca acasa... dar trebuie sa opreasca la hotel sa isi ia geaca sau asa ceva. Ghiciti ce a urmat probabil. In 10 minute eu eram pe scarile hotelului plangand sarind cate doua trepte cu pantofii in mana.
stop

M-am trezit in fata hotelului, in Bucuresti, habar nu aveam unde eram. Am stat m-am calmat am luat un taxi. M-am rugat de un taximetrist i-am spus ca nu aveam bani ca mi s-au furat si i-am lasat geaca de piele ca garantie ca ii voi da banii odata ajuns la prietenul meu.
stop

Care .. culmea era acasa si foarte suprins ca ma vede. I-am spus ce am patit … m-a ascultat , m-a inteles… abia apoi aflasem ca incasase 100 de marci pentru mine. Dupa vreo saptamana...
full stop


Sunt multi multi ani de cand nu am mai calcat in lumea gay din Bucuresti.

Sunt experiente care te marcheaza pe viata. Tot atunci am jurat ca nu mai vreau sa fiu gay. Am jurat ca nu mai vreau sa aud de asa ceva. Am jurat multe atunci. Dar totusi sunt si experiente care formeaza caracter pana la urma. Sunt si rani care se vindeca. Sunt rani care doar se acopera.

Dar ‘ The first cut is the deepest’.

Si totusi sunt aici. Si nu mai fac juraminte pe care nu le pot indeplini. Si nu mai fac juraminte impotriva propriei firi. Si nu mai jur ca maine nu ploua.

TOTUSI SUNT LUCRURI CARE NU POT FI CONTROLATE ORICAT NE-AM DORI.
Invatam sa traim cu ele, sa ne bucuram de ele, sa soatem maximul din ele. Poate fi o reteta de succes pentru un optimist incurabil. Ceea ce eu nu sunt.
Da e fain sa dai idei si sa te dai destept. :))
See u around.

9 comentarii:

Anonim spunea...

Daca te opresti vreodata din scris pe blog-ul asta, sa imi amintesti sa vin sa iti dau vreo doi pumni in gura. :)

Scriu si eu, dar cred ca eu sunt ceva mai acid decat tine vis-a-vis de lumea gay. Cred ca tu esti ceva mai optimist sau poate mai indiferent dacat pot fi eu.

Legat de ce ai scris, nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva, n-as sti sa iti spun de ce, pentru ca naivi am fost cu totii la inceput. Unii mai suntem si acum... Oricum, trebuie sa fi fost groaznic. Nu vreau sa intelegi ca te compatimesc sau bullshit-uri d-astea, ca doar ai invatat ceva din experienta aia, caz in care nu e nimic de compatimint. E doar socant.

Numa' bine !

(Vorba Lunga)

Anonim spunea...

Bravos, mr. H, pentru initiativa asta :) Imi place. E pe sleau, e direct, e din suflet. Iti trebuie some balls sa pui asta pe net. Dar dupa cat ne cunoastem, stiu ca ai (desi nu le-am vazut, nu ma intereseaza sa le vad si deci nu le voi vedea niciodata) :))) Keep up the good work, si daca te opresti din scris, fac echipa cu alalalt anonim si venim sa te caftim :) Friendly *ve ve ve*

Anonim spunea...

...socked!...
Ador ce scrii...nu cum esti tu(desi nu te cunosc)

Alex spunea...

Te caftesc și eu dacă te oprești din scris. :-)

Anonim spunea...

ai perfecta dreptate si cand te referi la the first cut is the deepest si cand faci referire la lumea gay din bucuresti :)) ca mirare si eu stateam pe treptele unui hotel plangand pe o nu stiu ce strada din Bucuresti, acum rad dar zau nu stiu cum am ajuns inapoi acasa, dincolo de carpati ;)),unde totusi parca este alta lume.... no offence nothing personal fata de cei din bucuresti, lovely city, dar...

Liviu spunea...

"Daca ar fi sa o iau pe calea pe care am inceput sa imi descriu experientele de viata... pana as ajunge la zi, ar dura ceva."

Nu o sa ajungi niciodata "la zi", decat daca s-ar opri timpul in loc, sa nu mai traiesti nimic. Ceea ce e imposibil. Desi a fost o experienta nasoala pe atunci, sunt sigur ca dupa multi ani ti-a provocat si vreo doua zambete, gandindu-te ce naiv ai fost. S-a intamplat, asa trebuia. A fost un mic pas pentru a ajunge cel care esti azi. Gresesc?

2q2Bstr8 spunea...

uup primul hop!
recomenturi de ianuarie 2011.
nu siu ce sa scriu.
stiu doar ca experienta asta m-a facut sa am poate mai multa atentie cu baietii pe care i-am cunoscut ukterior si care erau 'la inceput'.
chiar daca uneori mi-am pierdut rabdarea.. si situatia generala nu mai e cea de atunci..
dar una peste alta cred toti au ... au avut sau vor avea acest 'first cut' e parte din experienta personala si nu cred ca e un pas care se poate sari. poate avea intensitati diferite.. in conjuncturi diferite.. dar e un wake up call de care toata lumea are nevoie.. ca un vaccin amar. creeaza o oarecare imunitate pe termen lung atunci cand nu e administrat in doze extreme... asta gandesc azi in ianuarie 2011...

semnez Anonim G.C. spunea...

:((( nu comentez...pot zice doar ca nu e cel mai frumos lucru ce ti se poate intampla....:((

Anonim spunea...

Prima mea experienta (2009) cu un baiat a sfarsit cu un atac de panica, nu pentru ca mi-a displacut, ci pentru ca mi-am dat seama ca asta asteptam de atatia ani de zile... si o tara straina in care sa se intample...
Daca ramaneam in satul meu pierdut intre dealuri, probabil as fi avut deja o viata 'normala', poate doi copii...
Azi suntem in 30 aprilie 2017, si eu descopar blog-ul tau, tare as fi vrut sa fi dat cumva de blog-ul tau atunci...
Nu pot sa ma mai alatur celor care te ameninta cu bataia, pentru ca vad ca ti s-a facut frica, si ca scrisul a continuat.
Numai bine,
geo