duminică, noiembrie 09, 2014

60. COSMIN ELCEAN

E usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune.
Fur rime celebre fiindca geniu-mi literar e prea limitat in multe momente
Probabil e usor a scrie si non fiction in proza cand nimic nu ai a spune

Dar e al naibii de greu de scris atunci cand vrei sa spui multe si nu stii cum sa le pui, in ce ordine
Intre a scrie si a nu scrie,  nu ma zbat. In a scrie si a publica sau nu, asta e alta poveste.
Sa-mi bag piciorul parca fac ce fac si ma intorc pe blogul asta doar atunci cand pierd cate ceva. Pe cineva.  Ma intorc atunci cand simt ca vreau sa vorbesc vreau sa vars totul si nu am cui sau nu vreau cuiva anume
De multe ori ma intreb ce va ramane dupa ce nu oi mai fi.Hetero se mandresc cu doi copii poate primul din accident si era prezent si la nunta. Al doilea ca sa nu fie primul singur. Si apoi rate la banca pentru un apartament comunist si o masina second din germania. Dar cred ca asta da sentimentul ca ramane ceva in urma. Nu am de unde sa stiu doar ca vad asta in jur.

In situatia mea trebuie sa te uiti undeva mai departe sa iti dai seama cum ai influentat viata unora sau a altora sau ce si cum si cat lasi in urma.Mi-ar fi foarte greu sa evaluez obiectiv cum i-am influentat pe altii nu stiu cat in bine si sau cat in rau.
Si am momente cand gandesc negru si ma intreb dincolo de RIP pe facebook timp doua zile ce ar ramane? Sau in cat timp iti sterge facebook contul ca nefiind activ.
Si facand o retrospectiva ma gandesc la succese si esecuri.
Ma loveste crunt in moalele capului. Dar tare de imi inmoaie picioarele si imi creaza o stare de greata viscerala si  o stare de sfarseala si frustrare si vina. Da, vina.

Am esuat in a fi prieten. Toti ii avem pe cei care ne sunt prieteni chiar daca nu stam bot in bot la figurat vorbind toata ziua. Dar ii stim undeva acolo.  Si facem greseala sa credem ca sunt acolo forever si nu avem nevoie de ei aproape sau nu au nevoie de noi.
Atunci cand si daca imi voi face vreodata un bilant nu am sa pot sa trec si nu imi voi ierta nicodata ca nu i-am fost aproape lui Cosmin atat cat puteam sau cat ar fi trebuit.
m-am uitat putin pe blogurile gay in trend . desi blogareala nu mai este asa cool cum era odata, mai sunt cateva care exista de dragul pubicului. Sau unele care rezista in intimitatea scriitorului. Cam asa ca al meu.
Am dat un google.. ‘to google’ a devenit neoficial verb al limbii engleze. Fara corespondent in limba romana.
Am cautat pe GOOGLE:  COSMIN ELCEAN si FLORIN. Ma asteptam ca undeva cumva sa gasesc o o vorba pentru acest om. Oricare. Ceva. Undeva.

Fiindca l-am pierdut pe acest om si simteam nevoia sa il regasesc  cumva si in mintea si in inima altora. Nu l-am gasit. Si mi-a dat motive sa ma gandesc serios ca de fapt nu e nimic dupa. Te duci si dus esti.  Cu putin noroc ramai in mintea si in sufletul unora. Daca ai noroc.
Nu sunt multumit de ceea ce scriu. Deloc dar chiar deloc. Ma simt ca si cum as face un raport oficial. Cred ca am intepenit, am inghetat. Sau nu pot nu vreau si din nou, nu pot sa las totul sa iasa la suprafata.

Fiindca mai piticule te-ai cam dus asa pe furis. Pur si simplu ai sters-o. Si eu am aflat pe facebook. Cat de tampita poate fi situatia asta? Cam cat de tampita pe o scara de la unu la 10? Nu poate fi pe scara. Nu incape.
Am ajuns la capela dimineata la ora 7, am ajuns in Timisoara cu un camion de marfa pe care l-am ‘agatat’ in curte la munca. Pustiu. Urmele unui priveghi. Dar cum sa fie pustiu? Cum sa fie singur? Ma intreaba o tanti de acolo daca fac parte din familie. M-am inecat si nu am stiu sa raspund. Nu stiu. Sunt obosit. Mi-e frig, mi-e rau si ma apropii de capacul de sticla. Fara teama. Eram convins ca ma trezesc dintr-un moment intr-altul. Eram convins ca imi suna ceasul sa ma trezesc sa merg la munca.
Merg  incet sa ii dau timp ceasului sa sune. Ma opresc putin, pare al dracu de real si zgomotul compresorului de la instalatia frigorifica  ma arde pe creier. Dar mai am un pic si ma trezesc .  Dintr-un moment intr-altul. In vise cand fugi de ceva ingrozitor, fugi pe loc si nu inaintezi.  Aici fiecare pas mi se infige in podeaua aia de marmura murdara si ma duce mai aproape.
Si nu suna ceasul si nu ma trezesc. Il regasesc acolo. Singur. Sub un capac de sticla. Si nu,  nu e un cosmar.   Dar,  nu e el.  Nu e Cosmin.

Cosmin e baiatul brunet cu bretonul cazut pe ochi care statea intr-un colt cuminte la cheful lui Jimmy.  Si la care m-am dus tinta si l-am lipit de prete si l-am sarutat fara o vorba si fara ca sa-l fi vazut vreodata in viata mea pana atunci. Figura aia perplexa care nu se hotarase daca sa zambeasca sau sa intre in panica.
Si cel care incerca sa ma directioneze spre el la telefon. Si ma intreaba unde esti. Si raspund: pe o strada cu tramvai. Si cred ca undeva ne-a fost scris sa ne vedem fiindca l-am gasit intr-un final stand pe bordura sub un pom in fata casei. Eram fericit ca a acceptat sa ne intalnim.

Nu –mi aduc aminte cum am ajuns sa fim impreuna. Chiar nu imi aduc aminte. Nu am avut un moment: de azi sau de maine aia sau aialalta. Pur si simplu am devenit dependenti unul de celalalt.

Cosmin, e baiatul care a batut trei zile orasul ca sa imi daruiasca un pui de dalmatian. Si acelasi baiat care l-a crescut in brate, in masina, in timp ce facea distributia la abatorul la care lucra. Cainele ala nu stia sa steain masina decat in brate la sofer cu labele pe volan. asa i se parea lui normal. si nu toti taximetristii erau de acord cu asta;  Si acelasi care l-a crescut cu parizer sterpelit de acolo. Si cel care a invatat-o pe Honey sa doarma intre perne cu noi in pat. Si care o ierta cand era trimisa pedepsita la locul ei in bucatarie, cu o vorba: ‘Honey hai in pat ca ma-ta e nebuna’
Si cel cu care ne-am uitat 6 ore la ‘stapanul inelelor’ si cu care am cautat disperat partea a treia printre cd –uri ca sa aflam ca de fapt nu se lansase inca
Si cel cu care ma certam ca statea toate noaptea pe Age of Empire de ma trezeam cu cochii ca cepele si cu ‘you’re under attack’ ars pe creier.  Si cel pe care il trezea seful dupa o noapte ca asta urland in telefon la 5 dimineata: unde esti?!! Si el intreba candid: dar cat e ceasul?  Si se auzea urland raspunsul: tu ma intrebi pe mine cat e ceasul??!??

Si un romantic incurabil si adorabil si tampitzel cateodata. Care a umplut casa de lumanari pe jos cat eram la dush si a stins becul in toata casa de am iesit la dush descult cu prosopul in cap si am calcat in lumanari aprinse. Si cel care a inghesuit in globul de sticla de la baie hartie colorata pentru atmosfera. Hartie rosie care a luat foc de la becul incins de era sa dam foc la casa...
Si omul care m-a facut sa plang si de care m-am despartit si pe care l-am iertat si omul pe care l-am facut sa planga si apoi m-a iertat.
Si gelosul incurabil care pierdea ore in sir incercand sa imi afle parola de messJ) si care se pricepea mereu la reisntalat windowsul de pe cd uri piratate. Si ii iesea rar figura ca dupa ce zapacea compul trebuia chemat un profesionist pe care mereu il completa el cu codecuri si drivere ca avea el colectia lui de cd uri pregatita ... lucru care ma scotea din minti.

Si baiatul.. nu nu baiatul, barbatul care a devenit si care a fost alaturi de mine fara sa ceara nimic in schimb in momentele cele mai crunte. Si care aparea din senin atunci cand simtea parca,  simtea ca ai nevoie de sprijin. Si care m-a ajutat sa imi mut catrafusele ori de cate ori ma mutam sau schimbam ceva. Si cel care era mai mult decat fericit sa aiba grija de Honey  sau de mine de cate ori era nevoie.

Si barbatul care s-a implicat cu trup si suflet in Sauvage  si tot ceea ce insemna comunitatea gay in primele faze de inchegare in jurul acestui clubuletz. Si partyurile de la Lili si cel care dansa in picioare la bustul gol pe pervazul geamului lui Leo si barbatul in bratele caruia adormeam dimineata in club sau la vreun chef aiurea. A fost atat cat ne-a fost dat omul langa care imi placea sa ma trezesc nu  doar omul langa care imi placea sa adorm
Si cel cu care radeam isteric cum nu cred s-a intamplat des de atunci.  Si atunci cnd ne-am impacat dupa o perioada in care flirtase cu AriancaJ. Si imi spune daca ne vede acum i se increteste peruca....  si dupa 10 secunde apare Arianca  din culise cu o peruca noua.. blonda stralucitoaare. Si  CREATZA. Da Creatza.

Ramane in urma pe trotuar la semafor cu Honey. Intra in vorba cu o babutza. Il astept. Intreb ce ai povestit cu babuta? Nu stiu, mi-a spus ca a avut un caine si nu stiu ce a patit ca s-a facut verde. Cum dracu sa se faca un caine verde? Nu mai .. nu am mai auzit ce a zis ca s-a facut verde la semafor si am trecut.
Nu am sa pot cred sa pun pe aici totul chiar nu pot. Findca sunt multe care sunt doar ale noastre si vor ramane asa pe veci.

Asta e barbatul care a fost Cosmin.  O parte din el. Detalii mici.  Intamplari marunte. Mi-a ingaduit sa fac parte din viata lui pe tot traseul asta de la baiat la barbat. Si cred ca nu am fost niciodata destul de recunoscator pentru asta. Nu cred ca m-a mai primit cineva in viata lui in casa lui atat de deschis si fara astepte nimic in schimb. Fara sa ceara nimic in schimb si care sa sa fie prea incapatanat si prea mandru pentru a primi ceva in schimb.
O sala goala si un compresor care ma arde pe creier. Nu e Cosmin. E doar care cineva care aduce aminte vag de el. Cosmin nu ar sta singur, Cosmin nu ar fi fost lasat singur. Deci clar nu e Cosmin.

Pe buletin aveam viza de flotant de Timisoara . de cativa ani buni, cu adresa lui. Am dat-o jos zilele astea. S-a mutat la o alta adresa si nu mai are rost sa o tin
M-a durut sa vad la inmormantare printre prieteni vechi si buni doar o mana dintre oamenii a caror viata a influentat-o si poate ei nici nu stiau asta...’ trebuia sa imi iau alta camasa .. asta nu e trendy..’,  cine e bunocul ala’,  ....... ‘da draga spune-mi.. nu.. nu sunt disponibila acum’- pe nr de escorta trans..... si rabufnesc:  tampitul si incapatanatul naibii nu ai spui nimanui nimic,  imi vine ca de atatea ori sa te strang de gat. Pe bune.. sa te scot de acolo si sa te bag eu inapoi cu mana mea dupa ce iti trag o mama de bataie

Nu pot sa vorbesc despre ce a urmat, chiar nu pot. Fiindca ma simt vinovat ca nu am fost acolo inainte. Multi nu am fost. Prea multi nu am fost.
Nu am sa stiu niciodata sa spun asta mai bine de atat:

Ganduri..
Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru scanduri...
Or sa vie pe-a ta urma in convoi de-nmormantare, splendid ca o ironie cu priviri nepasatoare..Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel, Nu slavindu-te pe tine... lustruindu-se pe el sub a numelui tau umbra. Iata tot ce te asteapta.
Ba sa vezi... posteritatea este inca si mai dreapta. Neputand sa te ajunga, crezi c-or vrea sa te admire? Ei vor aplauda desigur biografia subtire Care s-o-ncerca s-arate ca n-ai forst vrun lucru mare, C-ai fost om cum sunt si dansii... Magulit e fiecare 
Ca n-ai fost mai mult ca dansul

 

Oricum Cosmin nu era acolo. E un pic cu mine un pic cu mine doar un pic. Un pic cu altii. Si eu unul nu il las sa plece. Nu stiu cum si nu vreau si nu pot. Lucky bastard! Ne-ai cam lasat pe aici sa ne fie dor de tine. Doara nu era sa ramai tu sa stingi lumina. Ai fugit prea repede. Lucky Bastard!

mi-e dor de tine, dar nu te iert si nu ma iert. Poate ai sa ma ierti tu candva, undeva.






2 comentarii:

wannabegay spunea...

dureros. cu totii ne intrebam ce ramane in urma, insa cred ca atata timp cat lasam amprenta asupra unor oameni e suficient. m-a impresionat mult povestea lui cosmin si e nevoie ca a noastra comunitate sa stie, sa se solidarizeze cand astfel de tragedii se petrec.

cristodulo lucian andrei spunea...

Exista si un loc in Bucuresti de unde pot cumpara aceasta poveste si multe altele in varianta tiparita?