2q2Bstr8-TM

58. Cine?

2011-09-11T21:50:00.000+03:00

Nu e o postare..
e mai mult o intrebare retorica...

cine e tipul care scria pe blogul asta?
a trecut atat de mult timp .. s-au intamplat atat de multe incat stau si ma uit in urma si habar nu am cine e tipul asta...

am revenit in tara si adaptarea la ceva ce am cunoscut timp de 30 de ani e mai dificila decat adaptarea la ceva ce nu cunosteam deloc cand am ajuns acolo..

e mult de scris doar sa reusesc sa trec de blocajul asta emotional
socul cultural revers e mult mai puternic decat cel initial...

inca nu sunt sigur ca vreau si pot sa ma intorc la viata de dinainte de aceste experiente..

57. Central European Time

2011-05-01T10:52:00.000+03:00

C.E.T.
CENTRAL EUROPEAN TIME
Sunt nopti cum e si asta cand nu am somn.
Unii zic ca e chestie legata de batranete si asa ca daca cumva asta ii trece cuiva prin cap.
N-are decat sa rada pe sub mustata si sa citeasca mai departe.
Nu am mai scris pe blog de atat de multa vreme incat nu sunt sigur ca imi voi aduce aminte parola fara ajutor cu click forget password.
m-am intors pe o parte pe alta, am fumat trei tigari (asa mai cu frica sa nu porneasca alarma de incendiu ca am antecedente..) si pana la urma ma trazni ideea haai sa scriu cate ceva.

Ultimul post ma autoprovocasem in a recomenta ceea ce scrisesem din perspectiva celor doi ani trecuti de cand am tupeul sau nepasarea de a publica cele pe care le cred si simt intr-un loc atat de public.
Am facut pe traseu cateva greseli majore.. chestii pe care poate am regretat ca le-am scris.
Sau ca nu le-am scris.

Una peste alta blogul asta nu m-a facut nici mai cunoscut nici mai iubit nici mai necunoscut nici mai neiubit. Pur si simplu este pe aici.
Si faptul ca nu am scris in el mai nimic nu inseamna ca am uitat de el.
mi-a fost prieten de nadejde si speer sa imi fie si de acum incolo.
Cum am eu obiceiul cateodata ,.. am prieteni pe care desi ii stiu aproape nu ii bazai cu ale mele.
Asta micu de fata prezent poate fi bazait. Si faza faina e ca nu astept un feed back de la el. Si nu se uita urat la mine daca nu am dat enter de mult.
In plus.. pot sa scriu verzi si uscate si aiurea cam cum fac acum
Fara directie fara noima fara nimic. Am chef de scris la 4 jumate noaptea.
CET- adica 4 jumate central european time.. ca da, nu ma mai raportez la
EET de ceva vreme.
Nu stiu de ce se numeste zona asta de Europa – de vest. Fiindca de fapt e centrala mai mult sau mai putin cel putin dupa time zone; de vest cred ca e numa portugalia si UK-ul.... in fine pe de alta parte la 20 de km vest e marea nordului asa ca sunt nitel confuz geografic vorbind...
Probabil cativa stiu ca am luat ceva decizii majore in ultimele doua luni care fac ca astea sa mi se para altceva.
Nu mai bun sau mai rau, pur si simplu altceva.
S-au intamplat multe si cu siguranta a ajunge la zi imi va fi nevoie a scrie cateva posturi lungi si zdravene sau cateva mai scurte si dese.
Am luat decizia de a parasi un job relativ ok in Romania de a-mi pune lucrurile in cutii (din nou) si de a sari peste Europa in alta tara in alt job, cu un alt status social.
Adica in Olanda. Am facut o pauza inainte de a scrie Olanda fiindca sunt undeva la 7 km de granita cu Belgia . nici limba nici cultura nu e practic Olanda. Pana si olandezii o recunosc. Adica regiunea Olanda de Sud (sau de zuid cum ii zic ei) e la nord de mine.
Practic sunt in Brabant. Ei bine Brabantul asta e un soi de struto- camila ca nordul e in Olanda si sudul in Belgia. In plus se vorbeste flamanda. Ei bine flamanda asta merita un post al ei ca e prea de poveste...
E ca un cuvant lung fara pauze cu multi h. Si cred ca nu m-am uitat atat de tampit in gura cuiva pana acum fara sa am nici cea mai mica idee ce spune. Norocul meu e ca, desi nu-si recunosc public, stiu si ei asta si absolut, dar absolut peste tot, de la varsta de 4 ani pana la 80, cam toate lumea vorbeste o engleza fluenta si curata.
Ma uitam pe autocomenturile mele pe care incercasem sa mi le provoc cu ultimul post.
Aveam sentimentul ca trebuie sa se intample ceva si ca clar viata mea de pana in acel moment intrase asa intr-o faza flat-line. Imi treceau prin cap constant doua chestii linia aia continua de pe aparaatele cardio cand se opreste inima.. o linie lunga perfecta continua verde fosforescent insotita de zgomotul ala de zgarie pe creier. Si piesa lui MJ -god rest his soul- ‘this is it’
Cam asta imi era senzatia. Nu imi venea sa cred ca asta e.. this is it. Intrasera toate asa intr-o stare in care daca nu as fi iesit cu siguranta ar fi durat inca vreo cativa ani buni sau forever.
Am mai scris eu pe aici. Sunt unii oameni care asta cauta asta le da starea de linsitie si de satisfactie.
Eu cred ca am sa ma linistesc undeva six feet under. Sau in fine.. undeva deasupra ca am mai luat o decizie importanta care trebuie trecuta undeva. Daca cumva ma ia naiba.. incinerare si imprastiere.
Asta pentru cazul in care nu ma ard destul si nu ma imprastii indeajuns pana la ziua Z.
Locul inca nu e stabilit. (acum stiu vreo doi trei care rad ca deja mi-au cam stabilit ei destinatia...) in fine trebuie sa fiu pus undeva de unde sa pot bantui vreo doua trei persoane.. adica noah sa imi fie aproape nu sa trebuiasca sa ma strecor prin nu stiu cate porti metafizice sa ajung acolo
Paranteza mare: jur ca e 5 noaptea...ca soi de scuza pentru ce scriu aici...

Ca sa cut the BS...
Am renuntat la jobul din tara, am refuzat politicos un alt job in bucuresti, mi-am pus lucrurile in cutii si am traversat jumate de europa ca sa iau un job mai simplu, nitzel mai bine platit, sa fiu emigrant est european.. din timisoara intr-un orasel care imi aduce aminte de cel natal (ca spirit in rest ca nimic altceva..totusi), din romania lui basescu intr- o tarisoara care isi aduleaza regina...

De ce toate astea? Poate putin explicate mai sus.
Poate fiindca la un moment dat mi-am dat seama ca statutul relativ social , profesional nu mi-a adus nimic.
Pentru ca desi ziceam ca voi fi ultimul care stinge becul..
Pentru ca mi-am dat seama ca cei 17 ani de munca in romania si efortul de acolo alltundeva ar fi insemnat altceva.
Inca nu stiu cat cum si in ce conditii voi ramane pe aici, dar nu cred ca ma voi intoarce.
Si nu e o decizie pe care am luat-o aici.
E o decizie pe care am luat-o cu mult inainte sa plec sau sa am ocazia sa o fac
Poate doar in vacanta, daca romania va avea ce sa ofere ca destinatie de vacanta la un moment dat.
Sau pentru minunate chestii administrative de care sper sa nu fie nevoie..
Asa ca ma voi intoarce in timp ca sa reiau de unde am ramas..undeva prin tara.
Am de gand sa scriu mai multe despre toata experienta asta..
Pana la urma pentru cei mai multi olanda e amsterdam in vizita ...
Una la mana.. nu toata olanda e amsterdam si biciciclete.
A doua la mana...amsterdam lalele si biciclete nu e ce are cel mai bun olanda...
Olanda e o tara aproximativ gay friendly. Nu gay. Tai de pe lista amsterdam si city-urile ca asta se gaseste cu google sau wikipedia..
Adica cinema-ul gay e intre coffee-shop si fast-food.
A treia... o experienta de genul asta.. are atat de multe detalii si probleme si mici satisfactii.. greu de anticipat la plecare. Si care cateodata te lovesc toate odata...
Si e o amestecatura de strans din dinti si de minunare la lucruri simple pe care ca turist nu ai cum sa o vezi, sa o simti.
Si tragi aer in piept si zambesti si te gandesti poate la o injuratura ceva legat de mamica-sa...
O sa incerc sa mentin simplu totul..
Si sper ca si sincer. Atat cat pot. Oricum am decis ca nu are rost sa tin legatura numai asa de fantezie cu toata lumea. La fel cum era cand eram in tara.. cine vrea sa stie poate afla.
Si sper sa nu am timp sa stau sa scriu foarte des :)
Gata ma bag la somn ca e aproape 6. S-au trezit pescarusii si fac scandal..
Sper sa fie soare azi. Ieri a fost, dar in general la intrebarea cum e vremea in 80% din cazuri se poate raspunde cu picura, a picurat sau o sa picure :)
Acelasi
2q2Bstr8

56. 55 de COMMENT- uri

2011-01-22T14:39:00.000+02:00

55 de commenturi

Mereu cand am senzatia ca imi pierd cursivitatea in scriere ma intorc si imi recitesc randurile. cateodata am impresia ca le citesc scrise de altcineva, cateodata am impresia ca abia le-am scris.. am nevoie sa ma trag de maneca.. si imi incep un proiect personal.. am sa recitesc totul am sa completez din perspectiva 2011, ianuarie.
Da.. nu am scris nimic nou. am scris.. nu am publicat nimic nou.. trebuie sa dau cuiva o explicatie.
am stabilit mai demult ca nu..
trebuie sa dau cuiva raportul?
tot mau demult am stabilit ca nu.
minimizeaza asta interesul celor care citesc simtind ca nu sunt luati in seama..
probabil ca da
conteaza?
probabil ca nu...
intri in mintea mea? probabil ca da.
iti da asta dreptul sa imi reconstruiesti circuitele neuronale?
sigur ca nu..
vrei sa fii parte din viata mea?
daca ar fi fost sa fie.. cred ca ai fi fost deja..
s-ar putea in viitor?
poate ca da..poate ca nu
doara n-oi fi nostradamus..
doar un blogarel care abuzeaza de spatiul gratuit oferit de google..
asa ca am cincizeci si ceva de commenturi

de pus la punct, in ianuarie 2011

2q2Bstr8

FARA NUMAR

2010-12-11T18:00:00.002+02:00

AM AVUT O VREME POSTAT AICI UN LINK CATRE CHESTIONARUL EMIS.

LA LINKUL DE MAI JOS SUNT REZULTATELE PRELIMINARE:
http://www.rki.de/cln_169/nn_1621192/EN/Content/Prevention/EMIS/Publications/EMIS__2010__CommunityReport1__Romanian,templateId=raw,property=publicationFile.pdf/EMIS_2010_CommunityReport1_Romanian.pdf

54. FRUSTRARI

2010-11-07T20:52:00.003+02:00

FRUSTRARI

Ma tot intreb ce naiba sunt nervos mereu. Prima oara imi zic.. eh asa sunt eu.
Apoi ma gandesc ca am ramas fara distonocalm si poi ma gandesc la alte chestii da una peste alta asa-mi vine cateodata sa dau cu cutzatu-n piatra!!!!!!
Si ca sa nu urlu pe geam de la etaju patru sa ma auda tot complexu urlu la amaratu asta de comp. Ca doara el ce sa zica.
mi-o mai trage cu un complet shut down cand se supraincalzeste. Da astept un pic si i-o trag io dupa aia!
Cica starea generala de nervi mi se trage de frustrare.
Care e de rau : ca e plin romeo de : fara frustrati.
Pai cum naiba sa nu frustreze un milion de chestii????????

Poti numa sa nu le bagi in seama si in general eu nu le bag d'apoi si cand mi se umple paharu.........
Ma irit cand ma barbieresc ; mi-am luat trimmer si merg acu pe lookul cu barba de tre giorni. Puii mei da am uitat sa incarc masinaria sau sa vezi cand ma lasa cu juma de barba de 4 mm si jumate de 2. uuuuuuuuuufffffff pe geam cu el. Pe geam pe naiba ca am dat 2 milioane pe el.. asa ca tac inghit injur intre dinti pe mama lu remington si cele 16 ore de utilizare. 16 ore my ass poate numa pentru becu de stand by 16 ore.!

Si iaca merg cu taxiul care nu pune ceasu ca cica si asa e noapte si ii zic binee ca si asa e cursa de 5 lei da-l incolo ca nu imi tre bon. Da ma lasa in loc de libertatii la modex. Si dupa aia se cauta in buzunar si imi da rest 2 lei de la 10. pai ma hotzomane aia e 30% peste. Ca daca mi-ar creste mie italianu la care dau cu sapa salariu cu 30 % i-as pupa mana. Da asa e la timi. 7,20 e 8 lei. De ce mata sa nu fie 7 mah? Ca e mic tarifu? Pai fa-ti calculele si fa tarifu mai mare da nu imi baga mah mana in buzunar tuts ‘mnezau ma-tii de hotz. Plus ca nu platesti impozit bagi banu la ciorap. E greu sa faci taxi?!? Lasa-te du-te la solectron la banda si baga acolo 8 ore ca robotu. Tutz mnezau ma-tii cum ziceam.

Juma din tzara fura si cealalta jumate e prea proasta ca sa fure sau sa protesteze. Asta am auzit-o undeva. Da strang din cur si din dinti si ma incadrez in jumatea proasta...

Si poi petitie pe fb sa fie timisoara capitala culturala europeana in 2012. pai futa-va mama lu proces verbal mah: candidatura e pe 2021 mah ati dat-o in bara cu inceputu da cine se mai uita la 9 ani in plus in minus...

Si daca ma duc in club ma pusa dracu sa ma duc cu adidasi albi si m-am intors cu ei de zici ca am fost la sapa. Tine dracu picioru jos daca nu esti in stare sa mergi drept. Da noah macar am calcat si eu 20 la randu meu. Macar asa sa fim cornute la gramada ! si nu vreau mah sa ma duc dupa tigari juma de km pe frigu asta transpirat pana la non stop in piata 700 ca nu vreau pall mall lights slims. Nu vreau mah ! cine dreq fumeaza asa ceva. Nici kent de ala ca paiele. Vreu si eu ceva sa scoata fum si sa nu-mi scoata ochii cat ma chinui sa trag din el !

Si dah ma pe romeo am scris ca vreau relatie! Si ce pixu meu te fute grija ? ah… ca am avut doua aventuri ? ioi da am avut mai multe .. ; si daca dupa 10 minute mi-am data seama ca n-am cu cine l-am trimis acasa / si aia ce? Mi-ai tinut tu lumanarea sau ce pixu meu. Te pomeni ca mi-am pus-o pe chiria lu tac-tu. Da ce mah mi-ai tinut tu evidenta ce cand cum si cu cine?

Si da mah nu vreau sa fac sex cu tine. Mi-s in limba dupa tine da nu vreau. Ca am umblat dup tine doi ani si amu dupa ce imi spui ca te-ai logodit nu vreau sa fiu roata de rezerva. E aiurea? Sunt aiurea?
Ce dracu sa fac laifsabici

Si nu ma pupa cand intru in club mah. Nu ma pupa si gata. Si stii de ce ca sunt proaspat barbierit si nu am chef pana ajung la bar sa imi pun pe fata 12 feluri de fard si 15 feluri de aftershave. Nu vreau si pace. Ma irit si ma umplu de cosuri! Si chiar nu am chef sa ma frec de toate transpiratiile.. si asta e atitudine de fitze? Nu e mah. Ca pretenii ma cauta si ma saluta cand pleaca nu cand vin . asta e diferenta. Daca vrei numa asa pupat cum se miros cateii sub coada. Nu ma interese. Si ce asta e de fitze? O fi. Daca zici tu.

Si dah beau la tine in cafenea. Nea ospataru vrei ciubuc? Pentru ce mah? A... ai salariu mic. Pai si ce sunt eu? Mama ranitilor sau fac parte din programul de suport social. Negociaza un salar mai MAre sau adu-m,i un pahar curat prefereabil in primele 10 minute dupa ce am ajuns. Nu poti.? Pai si atunci pen’ce ciubuc mah ca stai ca mortu intepenit la bar pana nu dau din labe 15 minute ca sa ma bagi in seama?

Si da mah italianu.. dau cu sapa la tine in ograda. Ca ai prins si tu matzu de coada si ai facut avere la romanica in ultimii 10 ani. Pweula mea stie cum ca habar n-ai nici sa te legi la sireturi si in afara de colectie de calendare pi’de goale... habar n-ai de nimic.

Si daca iti pupi in cur toti italienii muritori de foame din timisoara... pai atunci pupa-i pan la capat nu ma suna pe mine sa le cer sa plateasca facturile du[pa ce te-ai baut cu ei azi noapte. Si stii ce ‘rahatii de romani’ astia suntem. Si dah mah te-as trimite acasa. Da oricum romanii din italia nu pot sa fure daca stau acolo 10 generatii cat furati voi din romanica mah. Numa impozitele si tva urile ascunse ar trebui sa trimitem inca vreo doua milioane de romani acolo da asa de aia profi la buzunarit. Si sa ii convingem sa trimita banii in tara mah. Ca sa echilibram balanta. Si da mah rahatii de romani te-or imbogatit.Pe de o parte ca sunt prea prosti sau corupti ca sa scoata de la tine ce le datorezi. Pe de alta parta ca baga ca robii pentru tine. Ia du-te mah la tine la italia sa vad daca tii oamenii peste program neplatiti. Ca te linseaza sindicatul si dai faliment in 3 luni caacolo nu-ti merge. Asa ca invata niztel niste respect pentru tara asta care te gazduieste si iti da de mancare cretinu dreaq!

Si bah amatoru de facebook adauga la ma-ta preteni dupa 1000. ce inima mare ai tu. Ca patca pe patru mii de persoane li se falfaie de mesaju tau: mi-a iesit un floc pe cur sa il fac permanent sau il indrept cu placa. Unde lula mea te imprietenesti tu mah cu 45 pe zi ? ca io nu am reusit decat cu vreo 2 pe ani . MAXIM!. Si scuza-ma ca nu te adaug de-an pixu. Si mi se rupe de tuitaru tau: am ajuns la munca! Dooooh pa ce mah crezi ca asteptam sa ajungi tu la magazin sa vin sa imi faci reducere. Da pretenii tai din thailanda ce parere au de asta mah? Ai ceva de spus spune. Daca nu taci draq din gura. Da macar aici e vina mea ca nu am timp sa tot sterg din adaugatii la gramada sau adunatii (copaceni!) da las ca ma bag si eu acolo..
Si fb nu e romeo mah nu vreau sa-ti vad cucu. Jur ca nu vreau. Si tot arati cucu macar tunde-l mah ca nu se vede copacu de padure!

Uuuf si ma mir de ce sunt nervos... da macar m-am mai descarcat nitzel.
Imi caut un film pe hbo. Nu ca as avea ce vedea ca platesc payperview an pixu ca e acelasi program de cel putin trei luni numa in alta ordine! Da asa e la noi.. nu zicem nik ca doara jumatatea proasta care nu protesteaza e mai mare decat jumatatea aialalta...
Unde dracu mi-am pus distonocalmu? !?

Uufff.
Gata.

53. MEA CULPA - varianta de toamna

2010-10-21T19:51:00.002+03:00

MEA CULPA- varianta de toamna
- nu de alta da am impresia ca am mai facut asta p aici-

Nu e un post
E un mini post
Un postuletz un postishor.. uateva’
Ca nu mai stiu diminutive.
Ma gandeam acu vreo-zi doua sa scot la vanzare:
creier putin folosit aproape nou.
Nu stiu daca mai e in garantie sau nu.si o sa-l bag pe ibei in ocshian.

Nu o sa fac act de falsa modestie zicand ca sunt prost. Nu sunt prost daca e sa ma iau dupa testele standard, dar asta nu ma opreste sa fac niste prostii cat mine de mari (si ma gandesc ca am 190 adica sase pizioare si ceva )
Si din seria asta de prostii as putea scrie multe, ca nu fac de doua ori aceiasi prostie. Dar sunt al dracu de inventiv la chestiile astea.
Si trantesc cate una giuvaiere nu alta sau biju-uri sau in fine chestii de colectionat pe fir su pus la gatu meu de bou in vacantza. Ca de faza de vitzel am trecut de mult si porti noi nu am mai vazut de cand cu criza.

Si din seria de greseli cu capital G. (asa ca spotu’ ala cu probleme de localizare la heterishti) se merita a fi mentionata una care are in compunere doua mai mici a caror suma nu este aritmetica. E mai degraba un produs.

Pierdut in randuri imi fac mea culpa (e corect sa zici imi ...si mea.. sau e un soi de repetitie inutila) neah la prostia de mai sus asta e numa bomboana de pe varfu frishcii ( sau de pe varfu a lu’ frishca)

Si dupa ce in cele de mai sus am stabilit ca la ora asta io cu limba romana ca subiect de gen neutru (aka organ viu) deci eu si cu sus numita limba nu avem nik in comun si poi nici nu ma straduiesc prea tare la forma ca sa nu pierd fondu’ de fapt am facut doua mari greseli( una cu G mare cum ziceam mai sus)

Una mare si lata e faptu’ ca dupa ce am inchis porti, ferestre si ferecai portitza de nu a sarit nici neica ion.. adica nu am mai simtit nevoia de a-mi face publice intr-un fel sau altul gandurile... deci dupa toate astea ma tranti pe mine gandu sa scriu/ adica pe blog ca din alelalte am tot scris.. si io am gandit in mintea mea dashteapta ca la un moment dat in timp si spatiu am ajuns de la blog veramente personal si cu incapatzanare ferit de subiectele la moda si scandalurile sau nu aducatoare de cititori, la un blog in care mai comunicam cu unu altu.. si ajunsesem iaca asa sa am cativa oameni cu care faceam schimb de impresii. Si greshala cea mare fu ca dupa j’de luni de pauza ma gandeam ca o iau de unde am ramas. Cum se traduce in romana romaneasca ‘take fo granted;? Ca io asta am facut. Ca pan la urma sa uit ca de fapt ... nu sta nimeni sa se uite in gura mea dupa perlele de intzelepciune ..
Neah si asta e o greshala mare ca dupa aia stau si ma minunez ca lumea nu reactioneaza la ce scriu. Dooooh undeva pe traseu am pierdut ideea de baza cu care pornisem ce scriam pe aici. Ashe ca am citit de la 0 (adika zero) ce scrisesem.

Dupa ce minunasem de ce am scris..mi-am dat seama de o chestie... am gresit. Rau. Si imi cer scuze mie pentru asta. Ma mustra ideea ca in loc sa scriu pentru mine si sa ii re-dau blogului asta ideea de baza: gandurile mele + welcome pentru cei cu rabdare sa vada ce mai scoate tartacutza mea creatza.. ma puse pe mine naiba sa ma gandesc oare ce zice lumea despre...?
Asa ca asta e una: o sa scriu de-ale mele si poi cine vrea sa participe e ok.. cine nu... vorba unuia: nu iti mai citesc blogul de mult (nu prea aveai ce ca nu am scris) dat i-am zis pai nu il citesti tu si inca 6,876,399,000 de oameni nu o faceti.
Cred ca o sa supravietuiesc.
Aroganta analogie si suparatoare pentru cei care ajung pe aici cautand diverse(inca ma minunez de ce aduce google cautatori pe aici ar merita 14 posturi numa ca sa vezi unde dai si unde crapa da’ realitatea si irealitatea internetului... e mega subiect pentru un blog asa de mic). Ma bucur cand cineva ajunge aici. Ce vrei sa zic ca nu??? Ar fi ca trupele alea care ‘nu canta pentru topuri’ ele canta din pasiune si nu e muzica ‘comerciala’ si atunci ii intrebi de ce nu canti mah pentru amoru artei la tactu; in garaj? Sau donezi banii din tzedeuri la copii sarmani din africa?

A doua chestie care adunata cu cea de mai sus ma pusa pe ganduri de vreo cateva zile incoace fu postul dinainte.
Ma manca pe mine acolo unde nu bate soarele (mint nu a mai batut de la mamaia de anu trecut) si ma pun io sa intorc muntii si sa provoc la opinii si idei sa imbunatatim lumea.
Doooh pai cin’ dreq te crezi tu mah? Moise ? ca doara marea rosie e pliiiiiina de corali pe fund cui naiba ii pasa ca despici tu apele daca tre sa se taraie pe corali ? mai bine faceai un pod sau o barca ceva ..
Asa ca ma apuc sa scriu ca sauvage nu e ce ar trebui sa fie. Ca noah fusai nitzel pe dincolo si ma enerva la culme ca avem ditamai diferenta. Bah da ditamai nu numa asha...
Si poi un pic de schimbare nu strica nimanui.
Si ma gandesc eu asha tinand cont si de cele de mai sus ca zgandaresc si eu niste minti sa mai zica cate ceva.
Si de fapt ce dreq fac? Nimic. Ca de fapt se troncane numa pe la coltzuri ca doara sambata mergem din noua colo si nu vrem sa cream suparare.
Si iaca aia am facut eu. A fost citit postul de cine trebuie. Dar ar fi fost fain sa fie cateva idei cateva propuneri.
Ca noah postul meu nu a fost tocmai bland si ma gandeam ca trezesc si eu cateva voci cand colo ... pauza.
Si ramasei io numa ashe bine d eunu singur.
Shi ma duc in sauvage si vad priviri acuzatoare su suparate de la unu altu.
Si ma gandeam ca trebui sa tac sa nu zic nimic. Mai ales ca nu am vrut sa supar pe nimeni. Si daca trebuie sa imi cer scuze pentru asta o sa o fac.
Ca intentiile nu au fost rele sau rautacioase.
Asa ca nu am facut decat sa supar oameni aiurea fara vreun rezultat sau o propunere.
Asa ca imi cer scuze si imi pare rau ca am scris ce am scris.
Din doua motive: nu am avut nici un rezultat in afara de faptul ca i-am suparat pe cei de acolo.
Si poi imi zice un amic din blogosfera ceva ce m-a dus cu gandul la Moise: ce naiba tot incerci tu sa schimbi oameni si locuri?
Lasa-le asa nu te mai baga. Si inclin sa cred ca omu avea dreptate in dreptatea lui.
Ca pana la urma de cate ori m-am bagat in ceva numa mie mi-am facut probleme.
Am un talent la facut prieteni de numa-numa.
Asa ca in cele din urma drumul ala spre iad cu intentii bune mi-l fac eu nici n-am cui sa multumesc.

Imi pare rau ca am incercat sa schimb oameni si locuri. Nu am ce face ma roade din cand in cand.
Asa ca am tras doua concluzii mari si late. Sau mai degraba lungi ca daca ma apuca scrisu... nu se mai gata.
Una blogu’ asta nu o sa devina forum de dezbateri si daca fac vreodata asta sper sa imi inchida cineva capacu’ de la laptop peste dejte cum ii inchide tom lu’ jerry pianu peste desjte.
Si a doua: lupta cu sisteme, cu obiceiuri si idei, daca imi face mie rau si poate unor prieteni nu cred ca isi va mai gasi loc aici.
Desi sunt cauze mari si cauze mici poate lucrurile trebuie lasate sa evolueze de la sine.
Sum zicea acelasi amic: fii egoist vezi-ti de tine prima oara. Asta era ideea nu citatul exact.

Dar ideea asta e adoptata de atat de multi.. ma sperie. Si sunt sigur ca nu oi fi eu ultimul mohican. Adica sunt sigur de asta. Dar nu am politica si deiplomatia in sange la nivelu ala si poi cum mi-am promis pe aici va fi personal, pe sleau si din suflet.
Si daca: my best is not good enough for you, sorry i can’t help it

2q2bstr8

52. SAUVAGE- SALBATIC

2010-10-12T21:43:00.004+03:00

SAUVAGE-SALBATIC
-sau dizertatie pe tema gay marketing-

A scrie ce vreau sa scriu acum e destul de greu. Din mai multe motive. Pe de o parte un soi de fidelitate. Pe de alta parte e revolta. Si una peste alta sunt intentii bune.
Din cele foarte bune care paveaza drumul spre iad.

Mintea mea imbarligata ma duce cateodata spre idei pe care nu te-ai astepta sa le gasesti la un om cu ceva alcool mai mult la bord la un moment dat. Cand spun ceva, ma gandesc la 4 pahare de schweppes.(stropite cu lime&gin)
Multe chestii mi-au tercut prin tartacutza stand in Sauvage. Cateva ganduri.. pe scurt le-am trantit invaluite in fum acum mult mult timp ago. Small personal brickwall

Mi-am facut un obicei. Am mai multe din cele proaste dar unul din cele mai evidente e faptul ca nu stiu cand si cum am ajuns ca, atunci cand ma gandesc la unde ies sambata seara, sa ma gandesc direct la Sauvage. Chiar nu stiu acum am ajuns la asta cred ca din lene din comoditate sau pur si simplu fiindca ma agatam de o idee:
Acolo e locul in care am mari sanse sa ma simt bine asta e una.
Si ma simt bine fiindca nu trebuie sa merg cu cineva anume. Nu trebuie sa planific sa merg cu cineva anume.. pur si simplu merg singur pentru simplu motiv ca stiu ca sunt cele mai mari sanse de a intalni cunoscuti cu care pot schimba o vorba fara prea multe introduceri fara a sa ma prefac ca sunt mai bun sau mai prost decat sunt.

TEORIE

Si intr-una din serile astea ma gandeam la marketing. Da.. marketing. In facultate am avut-o ca optionala la un moment dat si oricm bazele ca orice baze de materie de facultate sunt atat de teoretice si sistematizate incat iti omoara erectia intelectuala la intrare. Sfarsesti prin a toci clasificari fara a le gasi neaparat reflectarea in realitate.
Cel putin nu atunci si cu ghinion nici ulterior.( minunatul nostru sistem de invatatamant...)

Si ma gandeam la tipuri de piata, la tipuri de produse si cum reactioneaza consumatorii cumparatorii la un produs.
Invatasem atunci ca piata perfecta este aceea in care orice oferta este o picatura de apa in oceanul ofertei generale.
Si apoi invatasem ca asta e o extrema atat de teoretica incat.. nu se regaseste in realitate.
De fapt traim intr-o piata imperfecta si care are cel mai mult tendinta de a se apropia de extrema cealalta. Asta de la windowsul pe care il folosesc acum la faptul ca nu pot cumpara curent electric decat de la enel la ce pret vrea muschiu lor.

Si iaca te trezesti cu un produs: singular, fara concurenta cu target clar de clienti.
Ai un produs singular: un club gay intr-un oras de 600 000 de locuitori. Deci ai o capacitate de 200 de locuri. Si un target de... hai sa zicem 1% muuuutl sub satistici dar hai sa zicem asa de dragul calculului hai sa ne jucam asa. Deci... ai 6000 de oameni in target. Tu trebuie sa prinzi 200-300 din astia o data pe saptamana...
Sa ne aducem aminte avem un produs unic, dorit. Un target clar.faaaara concurenta reala pe nisa de piata…

Eh in momentul in care…figura asta nu iti reuseste… ai o mare problema.
Din punct de vedere al marketingului...

Hai sa analizez problema mai departe.....target-ul...
Cum e targetul? Structurat, cheltuitor, cu fitze, pretentios, infidel si care la baza are niste nevoi simple clare care tin de natura (homo) umana. Socializare, apartenenta, nevoi sexuale generale sau de moment, nevoie sentimentale generale sau de moment...

PRACTICA

Asta trecand de limbajul de lemn economic de mai sus: merg intr-un club gay.... de ce ?
vreau sa vad barbati misto,
vreau sa dansez pe o muzica buna,
vreau sa beau ceva,
vreau sa fiu tratat cu respect..
poate pushka o aventura de o noapte sau…
poate imi gasesc perechea cu care sa ma gandesc din nou ca as putea sa imi iau un caine.
In plus, vreau sa ma simt in siguranta, fara teama de a fi ridiculizat,
vreau sa imi afisez tinuta pe care nu as afisa-o altundeva;
vreau un loc in care sa pot face asta;
vreau sa ma intalnesc cu prietenii sau cunoscutii,
sau pur simplu cateodata vreau sa merg undeva unde lumea imi stie numele.

Hm nu toate cele de mai sus se refera exclusiv la mine, incercam sa privesc asa in tabloul general
Si culmea cele cateva de mai sus in proportie de 80% le poti gasi in orice club din Timisoara.
Pentru celelalte 20 % merg in Sauvage. Eu si altii
Eu zic ca sunt chestii simple...
Si nu imposibil de atins.
Recapitulam ideea: produs unic, target cu nevoi clare.

In alta ordine de idei... acum ceva vreme nu foarte multa. In orice caz nu destul de multa incat sa uitam si sa nu ne gandim ca s-ar putea intampla din nou.. lansam o petitie ..sa salvam clubul Sauvage sa reactionam la cei care ii gaseau nod in papura.

Acum sincer am sentimentul ca clubul trebuie salvat de el insusi. Si randurile scrise aici de fapt nu se vor o critica pur si simplu. Mereu m-am ferit sa lovesc in idei in intreprinderi care nu au iesit perfect.
Pentru ca simplul fapt si simplu efort de a le pune in practica merita tot respectull. Pe de alta parte sunt momente in care trebuie sa faci ceva.. sa zici ceva sau pur si simplu sa bagi capul in nisip si sa te prefaci ca nu se intampla.

TEORIE
Din nou teorie:
Criza asta a bagat pe toti in criza desi parerea mea este ca criza nici macar nu a inceput inca. Cel putin nu la noi
Si asta te face cateodata sa cauti masuri disperate: (marketingul zice asa :) )

Dezvoltarea extensiva a bazei de clienti. Adica te apuci sa cauti altii mai noi. Asta e bine te adresezi unui public mai larg.
Avantaje: iti calca pragul cu 50% mai multi. De obicei dimineata dupa ce au baut respectiv consumat in alta parte si vin doar ca sa faca mijto.
Rezultat: Crestere temporara de trafic; crestere vanzari mai mica decat cresterea traficului. Una bere luata ca ‘sa am ceva pe masa’ nu creste vanzarile cu mare importanta.
Dezavantaje: clienti noi mereu. Clienti infideli; clienti care deranjeaza clientii fideli- consumatorii fideli. Cei care asigura rulajul fix saptamanal si care acopera cheltuielile de functionare. In concluzie pleaca. Acasa sau in alt club.

PRACTICA
Ora 2 dimineata: invazie de baietashi cu fetele dupa ei care vi la clubu’ de poponari sa se minuneze de travestiti si de barbatii care danseaza cu barbati. Dimineata la ora 3 unu urla la telefon in fata barului: BAAAAA! Lasati tot si veniti aici! La Diverta Bah! Te caci pe tine de ras! E distractie sa mor io! Te caci pe tine! Am cautat un eufemism pentru exprima ce facea cel care se caca pe el de ras. Nu mi-a venit. (nici nu am cautat foarte mult). Si sunt convins ca amuzamentul lui nu deriva din faptul ca brusc a devenit o persoana extrem de liberala care aprecia diversitatea culturala si subculturala. Eu unul.... mi-am chemat un taxi....
Dezvoltare intensiva a bazei de clienti . Asta ar insemna sa ai grija de cei pe care ii ai. Sa incerci sa ii recastigi pe cei pe care i-ai pierdut. Sa ii fidelizezi pe care vin si sa le oferi conditiile necesare pentru a cheltui mai mult fara ca sa aiba sentimentul ca le e mana bagata in buzunar.

Asa ca ai doua optiuni cu produsul de mai sus:
A) Il tii pe nisa de marketing pe care a pornit, fidelizezi clientii si ai grija de nevoile lor. Asta ca sa iti mearga bine. Adica un club gay intr-un oras de 600 000 de locuitori. Ce ai de facut? Il umpli in weekend. In plus incet incet poti oferi o alternativa decenta pentru alte seri din saptamana. Vine iarna...un loc in care poti petrece o seara placuta e necesar.

B) Il deschizi ‘la liber’ intra cine vrea iasa cine poate; dar ce inseamna asta? Sa te adresezi un piete de mult mai multe mii de persoane target. Asta suna bine la o prima vedere sau numarare.
Dar, si e un mare DAR: esti pregatit sa intri in concurenta cu celelalte cluburi care ofera servcii identice pentru toata lumea? Si din nou cum fidelizezi clientii? Si care sunt focalizati in alte zone de interes din oras.

Concluzie: ori te tii de ai facut pana acum si faci bine pentru un target mai mic de potentiali clienti. Ori te lansezi in marea concurenta si faci investitiile necesare pentru a fi in pas cu moda. Altfel te omoara concurenta. Si poi daca in Timisoara nu e concurenta...
Lemon a inchis la 50 de metri distanta... Cei de acolo obisnuti cu zona cu traseul.. s-au mutat putin mai incoace.. dar dovada ca nu pot sustine existenta unui club cu prezenta lor e scrisa negru pe alb. Cu markerul pe un A4:
Spatiu de inchiriat.

Si desi am tinut dizertatia de mai sus la un nivel sec si plictisitor pentru cei mai multi care vor ajunge pe aici pe bloguletz. Am tinut-o asa doar pentru a evita pe cat posibil o implicare personala si emotionala.
Nu mi-as dori ca Sauvage sa aiba aceiasi soarta. Imi place inca clubuletzul ala.
Inca- cu bune si cu rele.

Acum intru la un nivel personal. Din pacate cred ca se pierde incet incet legatura cu lumea gay. Cele scrise pana aici sunt. REPET MARE SI CLAR o critica sper eu constructiva. In plus am vorbit cu mai multe persoane pur si simplu accidental despre asta si am gandesc ca identificand ce nu merge daca se face ceva in privinta asta nu poate sa fie decat un pic mai bine.
Pentru toata lumea.

Ma intorc la nevoile de mai sus chiar cu riscul de a lungi postul asta la un nivel pe care imi va fi si mie greu sa il recitesc cu rabdare ca sa corectez greselile de dactilografie..

Deci, pe rand..
Vreau sa vad barbati misto,- Asta nu sta in puterea celor care administreaza clubul. Dar totusi ceva se poate face: o minima tinuta, un minim sandard de curatenie personala. Si aia nu inseamna mirositul sub brat la intrare dar totusi.. sunt si situatii strigatoare la cer.
In plus in orice club gay am fost pe cat posibil staff-ul masculin e speechless. De la chelneri, barman, bodyguard etc. Ca sa nu mai vorbesc de animatori. Aici e o chestie care sare in ochi. Personalul e masculin, arata bine sunt simpatici sunt open-minded.
Si ce e foarte important in proportie de 90% sunt hetero.(nobody’s perfect !)

Doar ca sexul vinde. E regula de baza in comert. Si aia inseamna ca trebuie sa arate bine si sa npara abordabili dar sa nu fie. Fiindca vand o fantezie. Vand o imagine. Eye Candy. Cum zic saxonii.
Aici se pot zice mai multe. Concret un bodyguard care arata superb.... Nu e gay nici nu trebuie sa fie si nici nu trebuie sa raspunda la avansuri cu mai mult decat un zambet, sau cu o gluma.
Adica hai ca stim ca se poate.
Au lucrat pe acolo si inca lucreaza si baieti de nota 10. Dar nu poti sa iti iesi un scaun sa il trantesti im mijlocul ringului si sa te uiti lunga le fete hetero sau lesbiene. Una la mana omori o fantezie (repet: sexul vinde!) si a doua la mana este incomfortabil atat pentru fete cat si pentru restul lumii. E ca si cum as merge la reuniunea de clasa a 8-a cu tata de mana. Oricat de mult as tine la tata nu imi place sa imi sufle in ceafa.

Un animator chiar daca pare superb trebuie sa iti vanda de asemena o fantezie... sa te faca sa te gandesti undeva nedeclarat ca daca iti joci cartile bine s-ar putea sa iti iasa. Si stii ca nu e asa fiindca stii ca e hetero. Dar macar iti hranesti o fantezie. Si poi daca chiar stie sa se distreze si stie sa fie molipsitor isi face pana la urma datoria. Daca il asteapta prietena la 2 metri distanta sau se holbeaza dupa femeile de acolo ostentativ cu o fata plictisita sau dansand fortat... efect 0 si bani aruncati pe fereastra...

La fel si un Dj care isi umple boxa de prietene poate sa arate cat de bine e posibil... nu vinde imagine. Doar pune muzica(la dj revenim)

(oare de ce am impresia ca nu o sa termine niciodata ‘cartea’ asta...)

Vreau sa dansez pe o muzica buna,

Uuuf , aici e mult de discutat. Nu va fi toata lumea multumita niciodata.
Dar reguli de baza:
Muzica intr-un club gay e muzica gay. Daca nu stii ce e aia muzica gay... pui muzica degeaba.
Da... sunt hiturile la moda dar sunt cateva care sunt mai hituri decat altele
Deci nu ma lua cu progressive minimal si alte extreme...
Apoi, in principiu daca nu ridici fata din laptop jumatate de ora si nu iti dai seama ca lumea nu danseaza.. asta e grav. Daca pui muzica numai pentru persoanele care te insotesc si iti faci propriul chef acolo...il faci degeaba.

Apoi lumea care pleaca din Sauvage din cauza muzicii pleaca in club 30. De ce? Din nou la marketing fiindca e clar ca targetul nu e mort dupa latest hit neaparat. E bine sa fie acolo dar extremele gen cocojambo pe de o parte sau ultimul traznet de 120 BpM sunt o greseala la fel de capitala.

Ma mai intrebam o chestie… oare de ce spre dimineata nu auzi ceva mai soft ? nu am mai dansat un blues cu un baiat de ani de zile. Si daca imi aduc aminte bine nu a fost o experienta tocmai neplacuta…e mult de spus aici ba ca Daria are acelasi playlist ba ca una ba ca alta ca le-am tot auzit. Eu totusi zic ca e un detaliu important dar nu cel mai important in atmosfera generala.

Vreau sa beau ceva,
Aici ce pot sa spun. Ar fi fain sa fie o varietate mare de bauturi. Pe de alta parte e o spirala : nu ai clienti nu ai incasari nu poti bloca banii in 200 de feluri de alcool . Aste e mai degraba o chestie economica. Pe de alta parte mi-ar placea sa pot bea un cocktail reusit si la un pret normal. Macar din cand in cand.

Vreau sa fiu tratat cu respect.. plus, vreau sa ma simt in siguranta, fara teama de a fi ridiculizat,
Astea sunt legate cu trimitere directa la episodul de mai sus. Daca e club gay…. Hai sa fie club gay sau gay friendly. Jur ca am vazut intr-un club de afara tipi cu atitudinea de mai sus zburati afara. Pur si simplu fiindca ‘omoara’ un club. Si desi sunt prieteni ai celor de la intrare sau ai patronului.
De fapt nu sunt prieteni ai clubului. Vin la plictiseala dupa ce s-au alcoolizat in alta parte. Si trimit acasa indirect minim 15% din clienti. Dincolo de toate astea sunt o afacere proasta. Si asa trebuie privita situatia. Si poate cu diplomatie rezolvata...Nu vreau sa fiu fortat sa plec acasa. In plus creaza o stare de nesiguranta. In principiu daca mergi intr-un club gay... te astepti sa poti vorbi cu cineva deschis in ideea ca e si el acolo.
Starea de teama de a nu atinge cumva(verbal) din greseala vreun macho ratacit pe acolo.... discomfortul creat de manifestarile galagioase de genu io nu mi-s ca voi io sunt cu femeia dupa mine.... sunt fara cuvinte te fac sa iti cauti numarul de la garderoba.
Fiindca daca pleaca si ‘gheii’ se duce si distractia si daca nu mai au de ce se c*c* pe ei de ras se duc acasa si ei...
In plus.. un bodyguard... trebuie sa fie acolo sa stii ca e acolo dar... sa nu il vezi. Nu trebuie sa te feresti din calea lui. Dar asta e cred o problema in toate cluburile de la noi.... statutul bodyguardului de la noi e ceva mai de genu politist. Pe de alta parte nici poporul de la noi... e obisnut sa fie sub supraveghere stricta. Normele de conduita intr-un club... inca se invata.
Inca se invata.

Pe de alta parte am vazut in club persoane despre care vuia netul ca fac si dreg de la talharie la alte tampenii. Dar totusi intra fara probleme.
Si asta se intampla fiindca exista o ruptura de comunicare intre cei care administreaza clubul si cei care beneficiaza de el.
Singurul criteriu de intrare nu ar trebui sa fie 10 lei.

In alta ordine de idei. Daca pana acum ideiile au avut o ordine...
Cred ca Sauvage ar trebui sa hotarasca daca e un club gay. Sau daca e un loc in care mai vin si gay.
In plus cred ca ar trebui sa organizeze eventual vineri un soi de ladies night exclusiv pentru lesbiene. E comunitatea LGBT. Doar ca am sentimentul ca macar din cand in cand...literele astea nu stau neaparat bine sau comfortabil impreuna....
Si mai cred ca din cand in cand are nevoie de o improspatare de concept de idee de decor. E totusi unul din cele mai longevive cluburi gay din tara. Multe au aparut si disparut cu tam-tam. Are nevoie de un facelift. Chiar daca e finutz e macar sentimentul ca ceva se intampla inspre imbunatatire sau macar revenire la o forma buna. Vesnica problema de ventilatie..Aerul conditionat pentru spatiul ala e un deziderat.. dar macar ventilatie.. un loc prin care sa iasa fumul..

Sigur am uitat cate ceva. Sigur am scris prea multe despre altceva.
Ca paragraph de incheiere. As vrea ca randurile de mai sus desi seci pe alaturi si impersonale sa starneasca macar o discutie sau sa fie baza de discutie. Findca cred ca in momentul de fata clubul Sauvage trebuie salvat de el insusi.
Si randurile de mai sus desi critice, sunt o critica din partea unui prieten, sper sa fie tratate ca atare. Nu sunt rau intentionate si poate o critica din partea unui prieten dar venita cand trebuie nu face neaparat rau chiar daca pe moment nu cade bine.
Mi-ar placea sa vad si alte puncte de vedere. Mi-ar placea sa vad ca si cei care fac Sauvage-ul sa functioneze fie ca-l administreaza sau il folosesc au o reactie.. ramane de vazut.

Si sincer sper sa se salveze fiindca am investit timp si bani ca sa ma obisnuiesc cu el
Mi-ar fi greu sa ma dezobisnuiesc.

2q2Bstr8

51. 'VOLUTIE

2010-10-04T21:38:00.002+03:00

‘VOLUTIE
evolutie, involutie, revolutie

n-am mancat nimic.
Adica am mancat un kebab la pleznea prin complex
Da n-am mancat litere din greseala si numa cu intentie in spiritul legii nescrise: nu ii poti convinge zapaceste-i

Cred ca vremea asta mi-a trezit chefu de scris.
De fapt chef de scris aveam. O senzatie de genul ala cand iti vine sa stranuti si nu iti vine ...si iti sta asa in nas da tre' sa cauti un bec de 100 de watts sa te zgaiesti la el.
Eu nu am gasit bec numa de 40 w.
In paranteza fie spus imi cautam un prieten ce lucreaza la un magazin de electrice si cand m-a intrebat o tanti acra ce caut. ...Nu stiam cum sa zic si am zis vreau becuri colorate ca eram sigur ca nu se mai fac. Pe naiba: SE FAC!!. Si inca de doua firme. Asa ca am plecat acasa cu doua becuri verzi. Ca rosii nu aveau, da aveam doua sanse sa zic: imi pare rau cautam rosii. Da pana la urma tanti a fo' tare hotarata sa vanda si mi-a prezentat doua modele. Asa ca mi-am luat becuri verzi de 4 lei si 20 de bani.
Noah in fine nu am gasit bec de stranutat.

Ca sa revin am lasat-o 'volutie desi ma duce gandu la nu stiu ce process care se lasa cu producere de o-o . nu la aia ma gandeam: ma gandeam la nu ii poti convinge zapaceste-i si nu stiam daca sa ii zic evolutie involutie sau revolutie.
In fine e o chestie in miscare pe principiul nik nu se pierde totul se transforma.
Ca Jana daca stiti de cine vorbesc. Daca nu stiti mi-ar lua prea mult sa povestesc si o poanta povestita e boanta.

Ma sperie groaznic o chestie de o vreme. Nu stiu daca sunt eu sau sunt vremurile. Da am impresia ca timpul zboara extrem de rapid. Parca abia a fost craciunul si deja imi vine sa imi caut iar bocancii. Am impresia ca ma misc eu asa cu incetinitorul si parca lucrurile zboara in jurul meu.
Toutl se schimba cu viteza parca sporita. Nus tiu cand am ajuns ~~sa ne traim clipele~~ ; (asta am taiat-o cu linie peste ca blogspot.com s-a gandit si de astia mai cretinei ca mine si a facut un buton pentru asta) asa de rapid. Asta era: traim rapid fara floricele de narator de ocazie. ...Parca tot ceea ce era valabil saptamana trecuta, acum este deja demodat.

Apucaturi de baba am cateodata... si cred ca asa este si acum, fiindca imi este imposibil sa nu imi aduc aminte oameni si momente asa cum erau acum cativa ani. Nu stiu daca eu m-am schimbat atat de mult in ultimii ani. Ah da am parul grizonat mai nou. Jii trec asta la capitolul frustrari nerecunoscute ca prea des imi vine in minte. Si nu imi place ca eu nu sunt pe principiul parul grizonat e sexy. E fain la richard gere. Da ala era fain oricum. Clooney nu imi spune nik asa ca nu bun de exemplu ptr mine.

Incerc sa imi dau cateva exemple. La inceput ma gandeam ca va fi usor sa le impart in evolutie si involutie. Apoi mi-am dat seama ca pentru cele mai multe e destul greu. Poate eu o vad intr-un fel involutie. Si ei o resimt ca evolutie sau revolutie. Sau poate invers desi mai degraba cred ca va fi prima varianta.

Sa-mi spuna mie cineva ca oamenii nu se schimba. Sau locurile.
Alaltaieri (nu luat adliteram) ii vedeai rupandu-se pe manele printr-o periferie, cu tricoul legat nod pe buric sa se vada unduielile bine. Ieri au disparut nitzel prin alemania. Astazi apar cu un sacou nitzel mai bine croit se straduiesc sa spuna cuvinte din patru silabe si stau la bar band vin din sticla cu mandrie trantita intre 2 pahare. : Gaabi vreau 4 cuburi!! ( asta spus pe nas si peste umar ca noah sunt de-al casei sau in fine de-al cashii) Pana la urma augsburg-ul dezgustator de dulce sau grasa de cotnari nu sunt practic vinuri de ‘degustat’. Dar noah pare classy. Si asa la prima vedere asa pare. Si nu te poti opri sa nu te intrebi daca sub poleiala proaspat lustruita e acelasi lucru pe care il stiai.. se schimba oamenii? Eh pot incerca, nu? Asta e evolutie? Hmm frectie la picior de frasin.

Marti il intalnesti. Tot insurat. Cu anunt la publitim. Dar discret nevoie mare. Amu isi tranteste masina in leasing pe trei catralioane de ani la vedere. Si se pune tacticos la bar. Langa ala cu sacoul de mai sus. E drept mai multi bani dar nu te opreste sa nu te intrebi cum a ajuns de la nu vreau sa aud de barul de bulangii la poza de ‘once in a lifetime opportunity’ afisata acum. O fi evolutie? Dintr-un punct de vedere da. A renuntat la masti. Asta ar cere toata stima. Veridica schimbarea? Ramane de vazut. Hai sa ii zicem evolutie....

Un pusti timid si cam grasutz isi face loc prin penumbra. Sters la prima vedere. Fara ceva ce sa denote o personalitate flamboaianta. Si te trezesti la un moment dat ca apare in travesti. Uuufff unu nereusit rau de tot. Da rau...nici nu conteaza foarte tare...ideea e ca a renascut. Parca sub masca aia de fard prea gros.. era o alta persoana. Si ma trezeam uitandu-ma la omu ala cu un soi de admiratie amuzata: chiar nu ii pasa ce se intampla in jurul lui. Efectiv definitia expresiei: n’are nici o treaba dom’le. Eh aia o fost o ‘volutie de zile mari. Si noah sa nu ma puna careva sa o definesc mai mult decat ‘volutie ca sa ma ia naiba daca as reusi.

Eh relatia perfecta. Doi tipi bine. Chiar bine. Joburi faine. Casa stabila.. cam ce ar trebui sa trebuiasca trebuitorilor. D’apoi unu se hotara ‘sa devina transa’ incheiat citatul. Ca cica asa e slangu’ transa de la transexuala. Desi mereu am crezut ca transexuala e o fata care se imbraca baiat gen boys don’t cry si care isi doreste sa devina baiat Nu invers. O fi vreo chestie de semantica si mie imi scapa. Da un tip imbracat in femeie nu e transexual sau transexuala. E in cel mai bun caz un travestit. In cazul exceptional un dragqueen, Si in cel mai rau caz: un barbat imbracat in femeie. Si iaca se duse totul pe rapa: doua directii diferite, se face totul praf in peruci ieftine in ciorapi de plasa. Asta e revolutie . fara tagada. Sau inrevolutie ca sa candidez la premiul pentru inovatie lingvistica.

Comunitate: 2. Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. – Comun + suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. communitas, -atis, it. comunità.(nu cred ca exista vreun blog gay pe care definitia asta sa nu fi fost copypasteuita)
Adica credinte si norme de viata commune. Si asta o fraza in definitia numarul doi. De ce am eu mereu impresia ca ar trebui sa fie mai mult...? ca pan la urma nici nu traiesc laolalta cu comunitatea gay. Si nici normele de viata (gay?) nu sunt definite si cred ca ar fi imposibil de a fi deifinite. Asa ca una peste alta e o definitie care inca trebuie definita. Definitiv. Continuam cu familia asta e cuvinte sa fiu enervant pana la final da nu imi mai vine nimic la subiect. Eh chestia aia pe care nu stiu sa o definesc aici.. evolueaza... sa ma gandesc eu daca imi aduc aminte cate ceva. Din fericire mi-s prea tanar ca sa stiu mai multe despre vremurile de demult dar imi aduc aminte momente in care a fi gay... era o infractiune. Acum hai sa fim seriosi ca cel putin dupa revolutie ideea ca exista o mama comunitate europeana ba-bau pentru autoritatile romane era un pic linistitoare. Dar nu indeajuns. Paraca tot nu iti venea sa te bagi in tot circul ala. Si era un pic ceva de genul don’t ask don’t tell. Dar, sentimentul ala de ba-bau comun dadea un picutz mai multa forta comunitatii. Si stiam ca daca eram mai multi la un loc abuzurile erau mai greu de facut chiar si in public. Fie ca era parc sa aiurea.
Apoi lucrurile s-au schimbat rapid. Si din efortul ala gen heyruuuup au ramas doar franturi. Totu s-a bagat pe ‘sistem’ pe ‘ proiecte’ pe ghidaj din afara. Si a devenit un soi de bussiness. In care lumea nu mai crede. Si e o ruptura masiva intre cei care diriguiesc chestii si cei care ar trebui sa se bucure de ele. Totusi inca suntem o tara de ipocriti in care cuvantul ‘pula’ nu e permis pe bloguri gay. Sau pe mirc. E indecent. Ne ascundem dupa deget. Si atunci cand exista sansa sa faci ceva mai mult te trezesti o jumatate explodeaza intr-o xtrema. Si cealalta se intoarce underground.. si atunci asta e evolutie....?

Alaltaieri era un pustan retras. Ieri intalneste o gashka trendy si cool. Azi e pe post de bun la toate.. maine.. uff asta am pierdut-o.

Ma uit si eu in oglinda. Cu blandete. Imediat mai trece un an. Si desi nu am inceput sa scriu cerandu-mi scuze pentru lunga absenta. Imi dau seama ca imi lipsea asta. Si nu ma asteptam ca pierderea sufletelului meu sa ma scoata din circuit atata vreme.
Poate intr-o zi o sa treaca si asta. Poate. Intr-o zi.
Si am imbatranit nitzel. Nu mult dar am facut-o si am evoluat de la ce naiba oi fi fost la ‘not my type’. Si am obosit nitzel. Si din toata evolutia asta raman cu impresia cateodata ca bat pasul pe loc si am pentru a mia oara senzatia de a o lua de la 0. altundeva. Cu altcineva. In alta tara in alt oras in alt job..

Dar imi place sa vad ca sunt oameni care se schimba. Unii in bine. Imi place sa vad oameni care sunt mai deschisi sa vorbeasca. Imi place sa vad ca sunt oameni care isi asuma identintitatea... Imi place sa vad ca lumea se schimba. Dar parca se schimba prea repede. Si nu evolueaza....Si mai am de scris pe tema asta acum a scrijelit nitzel suprafata. am dat cu unghiile pe tabla sa zic asa.

Dar asta e doar perspectiva mea. Care nu e neaparat cea mai permisiva cea mai obiectiva. Si cu siguranta nu obligatorie.
Doar la asta am shezut ai am cugetat.
Sau numai am shezut.
Si inca imi caut un bec de 100 de watts. Poate o sa stranut.
2q2Bstr8

50. THE TRICK

2010-06-09T22:58:00.004+03:00

Trick

l-am intalnit intr-un non stop.

As fi vrut sa stiu cum se face asta.. ce sa spun, cum sa ma port...

l-am intalnit intr-un non stop.

Acum trei ore si 45 de minute si 10 secunde .. ma gandesc la el.

De 3 ore 45 de minute si 15 secunde chiar

17...

Am intepenit cu doua sticle de bere in mana si ma uitam la el.

Il stiu de undeva..

Cine stie poate mi se pare

Nu.. il stiu... da de unde..?

Si atunci zambeste . larg, adevarat si cald si am avut impresia ca o sa sara sa ma ia in brate.

Si eu am avut acelasi impuls. Dar m-am oprit.

De ce naiba, nu stiu. Mi-am dorit sa o fac.

Da. Il stiam. Nu l-am vazut de vreo 10 ani… si da imi aduc aminte numele lui

Omg chiar si numele de familie.

Si nu s-a schimbat. Si il intreb tampit... esti student aici?

Incepe sa rada. Jur ca arata ca un student. Imi zice.. nu... nu mai sunt student de mult.

Si imi zic ce tampit sunt. Din nou.

Si incep sa imi imaginez cum aratam in oglinda din lift cand am coborat.

I’ve been better. Imi spun. Incercam sa imi aduc aminte cum eram acum 10 ani.

Nu aveam par alb la tample. Unii il gasesc sexy. Sper

Nu sper. Imi doresc din tot sufletul sa fie asa.

Nu s-a schimbat. Zambeste. Cateva riduri fine la coltul ochilor.

Ce faci pe aici de cand esti in Tm?

De doi ani. A.. eu am vreo 8 deja.

Unde stai ? aici la doua blocuri.

Am vrut sa renunt la comnda la big crispy chicken strips.

Sa il chem la o pizza. Macar la o bere.

Nu mai sunt pustanul caruia i-ar fi frica sa spuna ce simte.

Pe de alta parte mi-ar fi frica sa ii spun ce simt.

Zambesc inca o data. Macar i-am cerut numarul

Am sentimentul ca s-a bucurat ca ma vede macar cat m-am bucurat eu ca l-am revazut.

m-am indreptat catre casa.

Cu doua beri in mana,

el rascolea un frigider dorna cu pespi inauntru.

Probabil cauta o cola.

Sunt fericit. Am crezut ca chestiile astea nu o sa mi se mai intample.

Maica-mea radea la un moment dat si imi spunea: noi astia din neamul asta avem tendinta de a ne indragosti rar. Dar cand o facem o facem complet definitiv si adevarat.

Si din prima. Sau deloc. Cu fluturi in stomac.

Eu descriu senzatia asta cu cea asemanatoare celei din stomac cand coboara brusc un lift

Nu credeam ca chestiile astea se mai intampla.

Sau o sa mi se intample mie.sau ca mi se mai intampla mie.

Dar se pare .. ca... i still got it.

Si de aia sunt fericit.

Peste doua zile e ziua mea.

O sa il chem la o bere ca am un motiv intemeiat.

Si nu o sa fie mai mult decat bere,

dar promit sa ma imbat cu senzatia.

Numa asa de dragul teoriei ‘click’-ului.
4 ore si 7 minute.....

2q2Bstr8

49. HONEY

2010-04-20T22:45:00.000+03:00

pentru ca uneori,
doar uneori,
unele pierderi sunt
mai presus de doliu,
mai mult decat cuvinte,

prefer sa mi-o aduc aminte...
asa.

2q2Bstr8

48. SI CAII SE IMPUSCA, NU-I ASA?

2010-04-03T15:30:00.001+03:00

Si Caii Se Impusca, Nu-i Asa?
(They shoot horses, don’t they?)

Mic copil fiind, imi aduc aminte acum franturi.
Iti spui la un moment dat cand esti copil ca sunt lucruri pe care nu o sa le uiti niciodata.
Si cateodata stai si incerci sa aduci aminte, cu greu, un anumit moment.
Defapt, te trezesti la un moment dat ca iti rasar in minte imagini puternic vizuale. Senzatii tactile, caldura si anumita stare de comfort.
Amintirile astea sunt cele mai dese. Nu le cauti. Vin cateodata.

Astfel imi aduc eu aminte din cand in cand serile in care asteptam filmul de sambata seara de la tv. Ma tranteam pe canapea in sufragerie la TV si asteptam filmul. Televizor mare, alb negru, luat ‘pe sub mana’. Ca era mare si era rusesc. Diamant 525 cred ca ii zicea. Dar, mergea clar si luminos comparativ cu obisnuitele Dacia la care ba iti fugea imaginea, ba tremura in partea de jos ba trebuia sa invarti de butonul acord fin un sfert de ora in timp ce cineva chinuia antena pe balcon ca sa prinzi imaginea perfecta.
Si cand toate astea erau ok... ma puneam alaturi de maica-mea pe canapea sa ne uitam la tv.
Erau multe filme, clasice, filme de Oscar care azi nu ar umple o sala de cinema. Nu aveau mega eroi nici tipi muschiulosi, nici nuditate si violenta si efecte speciale. Erau filme care insemnau ceva. Erau filme care spuneau ceva. Si de multe ori mama insista sa le vad tocmai pentru asta. Erau filme care o marcasera. Erau filme care formau caracter. Erau filme care iti dadeau de gandit despre lucruri mai adanci si mai importante decat lucrurile de zi cu zi.
Asa era si filmul asta: Si Caii Se Impusca, nu-i asa?
In timpul crizei americane din anii 30. foamete, suflete pierdute, oameni pierduti. Incepuse o frenezie a maratoenlor de dans. In care cupluri si cupluri se intreceau pentru premii uriase. Se chinuiau dansand 10-20 de zile in spectacole dure. Fara somn, cu cateva minute pauza. Era un spectacol grotesc in care oameni care aproape mureau de foame se imbracau elegant si amuzau spectatorii incercand sa obtina ceva din amintirea vremurilor bune in care dansul chiar era facut de placere.
Nu am sa intru in detalii. Nu multe. Dar chinul unora pentru amuzamentul altora.. zic ca e un film care merita vazut. Chiar daca nu e cu happy end. La final cei doi care castiga se aleg cu premiul cel mare. Din care.. se scade chiria salii, cheltuielile cu orchestra, mesele consumate, se ia o parte ca spre final sala are era aproape goala, spectatorii se plictisisera sa vada cativa oameni tarandu-si picioarele pe ringul ala in semi intuneric.
Si raman cu nimic.
Finalul..Si caii se impusca, nu-i asa? Nu am sa-l spun, dar analogia caii .... cand isi rup un picior si nu mai devin interesanti entru curse, pentru specatcol, pentru pariuri, pentru amuzamentul publicului. Se impusca. Spre binele lor.

Acum vreo sase ani, in apropierea zilei mele de nastere, m-am trezit cu Cosmin la usa. Si-a deschis geaca si inauntru era o mogaldeata alba cu urechi negre. Nu mi-a fost clar ce e decat cand a pus-o pe jos pe gresia de pe hol. Un catel micutz pricajit, alb cu urechi negre care luase o pozitie de siguranta ca sa nu alunece pe gresie. Toate cele 4 picioare cracanate si tzepene fara sa faca un pas inainte sau inapoi. Cu coada tzeapana sa isi tina echilibrul.
Ce e asta? Un catel. Dalmatian. Pai, dalmatienii nu au pete? Au cand mai cresc. A-haam. De unde il ai? Din ziar.
Pe cand am terminat lamuririle, obiectul si subiectul conversatie noastre. Disparuse. L-am gasit sub pat in cel mai intunecat colt. A-l scoate nu era chip se facuse placinta si nu se lasa nici tras de picioare nici tras de coada. Am hotarat sa il lasam acolo. Iese el cand se plcistiseste. De fapt era o ea. Si o chema Hannah. Asa o cheama si acum. Dar a ramas cu numele Honey.
Modul in care a intrat in viata mea. E simplu. Modul in care mi-a atins sufletul. Modul in care mi-a umplut viata. In care mi-a influentat deciziile. E deja istorie personala.

Au intrat, au iesit persoane din viata mea. Am pierdut oameni, am pierdut joburi, am pierdut tot ce aveam. Dar ea fost aici. A fost langa mine. Mi-a lins lacrimile..

M-a impins din pat cand era cald. Si ma facea sa imi aleg prietenii infunctie de reactia pe care o aveau fata de ea. (stiu ca e superficial dar asa a fost) fiindca simtea falsurile. De la o posta. Mai bine decat mine.

Doamne dumnezeule cat imi e de greu sa scriu. Abia, litera cu litera. Ce este ea in viata mea nu am sa pot sa o spun in cuvinte. Si oricat as incerca nu pot sa depasesc fraze seci de compunere de clasa a 4-a.
Doar cei care ne cunosc, care ma cunosc ar putea sa intuiasca cat de cat de reprezinta.
Restul chiar nu stiu sa pun in cuvinte.
m-am apucat sa scriu cu gandul ca poate voi reusi sa imi descarc aici gandurile. Nu pot. Dar insist.
Toamna trecuta dupa o operatie a racit. A trebuit sa ii fac o operatie la indemnul veterinarilor. Mi se parea baieti ok. Imi spuneau acum ar fi bine cat nu e foarte avansat, mai tarziu s-ar putea sa apara complicatii. A avut un adenom mamar. Fiindca nu avusese puiuti. Nu gasisem un dalmatian in zona. Si in plus nu gasisem nici locul in care sa am curajul sa o lasa sa faca pui. Mereu in chirie.. sau aiurea. Unde si unul singur era o problema. Ce m-as fi facut cu 8-9? Nu am avut curajul. Nu am avut locul si nu am avut persoana alaturi de care sa am curajul sa incerc asta.
Prin urmare pentru haosul din viata mea a trebuit sa plateasca. Tot ea. Si nu e corect. Dar m-a iertat. Asa cum nu a stiut nimeni nicodata sa ma ierte.

De la raceala de dupa... am trecut la antibiotice. Se zice ca dupa operatie are sistemul imunitar slabit. Laringita-imi spune veterinarul. E ok nu a ajuns la plamani. Da-i 10 zile antibiotice.
Marti merg din nou fiindca se agravase si am zis sa ii schimb tratamentul ca abia respira. Ii face raze si imi spune:
imi pare rau, are cancer la plamani. In faza asta nu se mai poate face nimik.
Ne pare rau, incercam un tratament experimental cu citostatice.

Ea , se uita la mine, gafaie si da din coada. Ma vede ca plang. Si ma spala pe fata. Ca de obicei trebuie sa ma ascund cand plnag ca nu ma lasa. Ii simt limba aspra pe fata. Si ma innec si imi dau seama printre randuri ce urmeaza.
Si tot ea ma consoleaza. Cum a facut-o de atatea ori.
Si imi spun ca o sa ma trezesc, ca e doar un cosmar. Ca nu poate sa se intample asa ceva.
Nu ei. Nu ar trebui sa se intample nimanui. Dar cu atat mai mult nu ei. Atata gentilete atata blandete. Ochii ei mari maro ma fixeaza. Vrea sa plece de acolo. Abia a venit caldura. De cand asteptam sa incepem iara plimbarile noastre in doi pe malul begai. Si ea asteapta si vrea afara la soare. Sa scape de masa aia de inox si de mirosul de dezinfectant.
Dar nu poate fugi. Se ineaca. Se tine dupa mine incet incet. Da din coada.
E saptamana mare. Se intampla miracole.
Nu se intampla. Nu stiu dumnezeul ala care imparte lumina si fericire peste sufletele crestinilor unde este? Ar trebui sa ii ridic imnuri de slava?
De trei zile dorm langa ea. Pe jos. Nu vrea sa vina in pat langa mine. Stiu de ce. Ii e frica sa nu verse in pat si sa o cert. Mi-am pus patura langa ea. Respira din ce in ce mai greu. Nu mananca, nu bea apa. Nu am voie sa plang. Ca ma vede. Si se ridica sa vina sa ma linga pe fata si dupa aia tuseste din cauza efortului.
Stau langa ea si o tin de labute. Trebuie sa o scarpin pe piept.
Si eu trebuie sa iau o decizie.
Doar ca nu pot. Nu pot.
Ea nu merita sa se chinuie. Pentru toata bucuria pe care mi-a adus-o in viata. Nu merita sa se chinuie. Pentru tandretea si finetea si bunatatea ei. Nu merita.
Mereu mi-am imaginat ca o sa trebuiasca sa o scot afara in brae la batranete ca are artrita. Sau sa ii mestec mancarea ca i-au picat dintii.
Niciodata nu mi-am imaginat ca va trebui sa hotarasc intr-o anumita zi, la o anumita ora ca totul va fi gata.
Si stiu ca si caii se impusca. Stau cu ea in brate si ma gandesc ca poate se linisteste si se duce. Nu sunt destul de puternic ca sa ma sui intr-un taxi si sa o duc sa fac injectia care i-ar aduce pacea. Nu fiindca vreau sa o tin cu mine asa. Pur si simplu nu pot.
Ma invinovatesc ca este egoism. Dar m-am gandit bine. As prefera sa stiu ca traieste ea si ma duce u. Sau sa stiu ca traieste undeva chiar daca ar fi sa nu o sa o mai vad niciodata
Orice icnet imi rupe sufletul. Se uita la mine. Da din coada si vrea afara se tot uita la zgarda. Si eu nu pot.....
Ma credeam un om tare dar... nu pot.
Dumnezeule, acum stiu ca existi.
Atatea nenorociri nu se pot intampla doar dand vina pe soarta.
Existi. Doar ca eu nu mai cred in tine. (cu t mic).
Mi i-ai luat pe rand pe toti cei pe care i-am iubit.
i-ai chinuit pe toti cei pe care i-am iubit. Si esti mare si iertator si de doua ori pe an ne umpli cu iubirea si fericirea minunilor. Si daca pacatul e cu atat mai mare cu cat saptamana asta e sfanta. Asa sa fie. Sa fie pacatul meu. O sa platesc pentru el.
Nu vad sfintenia si milostenia si bucuria si pacea. Si miracole.

E ultima oara cand imi mai deschid sufletul catre cineva.
Chiar daca cineva reprezinta toti cei care imi citesc randurile.
Nu pot decat sa sper ca imi voi aduna curajul sa fac ce trebuie facut.
Si sa sper sa intr-o buna zi ma voi ierta ca nu am fost stapanul pe care il merita.
Ca nu am fost prietenul pe care il merita.
Se uita la mine. Da din coada si nu sunt in stare sa imi iau adio.

Si poate ca intr-o zi imi voi regasi vointa de a trai. Si bucuria.
Doar ca acea zi e departe si nu cred ca va ma fi vreodata.
Si Caii Se Impusca, Nu-i Asa?

2q2Bstr8

47. SATELLITES, METEORITES

2010-03-17T21:33:00.000+02:00

Planete, sateliti meteoriti

ConStelatii, comete, praf de stele

Ideea abandonului e atat de dulce cateodata. Tentanta. Si dulce mai bine zis.

In schimb ma roade. A ceva neterminat. A ceva inceput si neterminat. Urasc sa las chestii neterminate. Aia nu inseamna ca nu o fac cateodata..

E greu? Tare greu? Lasa-l jos daca e greu.

M-am apucat sa scriu partial randurile care urmeaza cu atata vreme in urma incat ma uitat unde am salvat draft-ul. La un moment dat ma intrebam daca chiar am inceput sa scriu sau pur si simplu numai am vrut.

Pana la 20 de ani tii minte, pana la 25 iti treci in agenda.. dupa 25 uiti unde ai pus agenda.

(acum mi-am adus aminte ca am uitat unde mi-e carnetelul roshu de impresii)

De fapt nu de impresii si fitze. Ala de idei care imi mai trec prin cap o data la ceva vreme.

Este aproape imposibil ca umbland in lumea gay.... Sau cred ca in general oriunde exista o comunitate fortuit constituita de imprejurari . Intr-o astfel de lume exista bisericutze. De ce se formeaza e greu de deslushit. Sau in orice caz eu nu am experienta si cunostintele necesare pentru a face un referat din ala impresionant cu cuvinte de patru silabe pe care sa le cauti in dex.

Lead follow or get the hell out of my way.

Sunt atatea fraze de astea rezultate din te mai miri a cui experienta care intra asa in subconstientul general ca adevaruri general valabile.

Asta de mai sus e una din preferatele mele.

Si am intalnit des situatii care se potriveau cu chestia asta. In general atunci cand intalneam oameni care nu erau inca hotarati daca vor fi un leader sau un follower. Vesnica dezbatere daca a fi lider e o chestie cu care te nasti sau pe care o inveti.

Personal cred ca se poate si invata. Invatata aceasta atitudine/aptitudine te duce pana la nivelul mediocru spre superior. Dincolo de asta e deja talent innascut. Ori o ai ori nu o ai.

Stele, planete, sateliti, asteroizi, meteoriti.

Sunt oameni cu charisma. Care atrag oamenii din jur. Formatori de opinie de atitudine

Si sunt oameni care ii urmeaza.

De obicei liderii nu se amesteca nu relationeaza. Decat la nivelul pur politicos. In cel mai bun caz.

Au propria constelatie, propriile idei la care tin, le impartasesc larg si nu se lasa pana nu ii conving si pe cei din jur de veridicitatea acestora.

Sunt lideri formali sunt lideri care se ridica din multime.. sunt tot felul.

Si nu poti sa nu remarci diferente majore de gandire.. de curent.

Au un anumit grup de followers

Acestia din urma nu ar recunoaste nici in ruptul capului

Ceilalti stiu cam despre ce este vorba., isi dau seama dar nu spun nimik despre asta pastrand o falsa modestie.

Asa ca sunt stele , planete si sateliti. Fara lumina proprie. O reflecta pe a celor in jurul carora graviteaza. Corpuri lucitoare sau lucioase. Dar intunecate si sterse in lipsa liderului de grup.

Astia din urma nu au propria lumina, propria caldura. O reflecta pe cea a corpului ceresc in jurul caruia graviteaza.

Functie de forta gravitationala se indeparteaza de coprul ceresc de care apartin. Sau se apropie prea tare disparand in frecarea cu atmosfera.

Se ard prin apropiere prea mare.

Eh si in micile constelatii mai apar meteoriti. Spectaculosi. Stralucitori. Ard intens. Cu putin noroc lasa vreun crater pe planeta care le termina scurta existenta. Adjectivul ‘meteoric’ scurt, frumos rapid, intens stralucitor, vizibili noaptea, dispar.

La categoria asta intra si cei despre care ziceam la un moment dat:

Apoi mai sunt alea mici si proaste care’s mici da sunt multe, jiiizus, ca ciupercile. Emo figuri, curele albe D&G si care daca se cred dorite de vreunu sunt in al noualea cer si le creste orgoliu: mama draga vreau sa ti-o pun nu sa te duc la Ciuhandru in rochie alba de voal. Inca nu fac diferenta dintre cine le vrea o tura si cine vrea mai mult.
Sunt selective… pana isi face unu mai multa rabdare si le abureste de le baga in vreo gashka. Si atunci sa vezi ping pong…de la unu la altu. Da asta nu le turteste deloc motzu. Ba il infoiaza un pic si il inclina pe stanga cu trei suvitze rebele chinuite cu placa pe spranceana dreapta.

Si printre ele sunt unele cu potential de Liga Campionilor da zboara direct in Inter-Toto si anu’ urmator nu se mai califica nici in grupe. Si le uita si galleria si sponsorii si poi se retrag ofensate ca ele n-or vrut sa fie niciodata fotbaliste.. ca lor de fapt le place patinaju’ artistic sau gimnastica aia cu bile panglici si ciocane da-o’n saracie ca am uitat cum ii zice.

Plus mai sunt corpuri ceresti care haladuie liber printre toate astea pana le agata vreunu in cercul de influenta. Termina prin a se transforma dupa chipul si asemanarea.....uatevar.

Biserici si bisericute:

E imposibil sa nu le observi dupa asezarea in teritoriu: se danseaza ‘in cerc’ ca la reuniunea din clasa a shaptea. Sau se ‘ia masa’. Cum adica ‘nu ai masa in club?!?!?’. Chestii balcanice pe care nu cred ca le-am vazut vreodata prin vreun club in afara tarii.

In nici un caz intr-un club de dans. Se ‘ia masa’ adica...no comment. Asta implica un soi de statut social? Probabil.. da mie imi scapa nuanta aia.

Nici dansul in cerculetze compacte nu l-am prea vazut prin alta parte...

Dar bisericutele de rituri diferite nu se amesteca decat accidental si din greseala (oricat de pleonastica ar fi formularea).

Si una peste alta ai gashka de ...(ordine total aleatoare si enumerare ne exhaustiva). De Arad: copmacta, variata, oameni deschisi la comunicare dar totushi o gashca inchisa care nu isi depaseste teritoriul ‘ocupat’ la sosire. Nu poti ‘fura’ unul pentru un one night stand ca nu-si lasa oamenii in urma J). La plecare numaratoarea la masini! Ocazional se corupe Oradea pentru o vizita la Timisoara...

Gashka de Lugoj: around 30’s neaparat muscled si frizura de 5 mm. Asta e un must be. Iubitoare de muzica 80’s-90’s. In rest fara comunicare vizibila cu restul lumii. Decat foarte discreta se pare si in particular.

Gashka travesty: de asemenea compacta. Cu lideri clari si follow-eri dedicati. Fara alte comentarii. Pe principiul nu judeca sa nu fii judecat.

Gashka parc si ex-parc.Mai cizelata si scapata de party-urile cu manele.

Gashka dj ul de serviciu. Aici depinde cine e DJ. Foarte mult depinde de asta. De multe ori cu tendinta de a transforma clubul in party privat.

Gahka lesbienelor. Pe care nu am inteles-o niciodata. Pe deplin. Cuplurile mai greu individualizate. Si ma gandesc ca daca intre gay e dificil, intre lesbiene e si mai dificil sunt mai putine. Cateva personalitati individualizate deosebite. Restul o trupa micutza un pic spre emo un pic spre nu stiu ce .. pustioaice. Genul ‘eu trec printr-o faza doar’.

Socant intr-o oarecare masura fara ca sa generalizez.. se vede o mare diferenta intre lesbienele crescute sa zic asa in lumea gay si cele abia intrate in lumea asta.

Cele abia intrate se remarca prin agresivitate si o atitudine macho homofoba aproape la fel de batatoare la ochi ca un barbat efeminat peste masura.

Doar cealalta fateta a monedei pana la urma.

E gashka intelectuala... cu o imagine de pastrat.Care ideal ar fi sa nu se amestece (in public) cu restul lumii.

E trupa baietasilor in cautare de orice ca creditul ala cu pitici. Sau in cautare de credit de la oricine. (chiar si pitici)

Ca inca nu mi-e clar.

Trupa creata in jurul unui blog.

Trupa creata in jurul unui job

Trupe autocreate pe diverse alte criterii...

Lumea vine. Lumea pleaca. Oameni ‘noi’. Si aceiasi ‘vechi’

Oameni care intra pe scena gay. Oameni pe punctul de iesire..

Aceleasi planete poate cu diferiti sateliti.

Mereu prezentand un nou ‘satelit’ care va fi meteorit. Stralucitor ..din alta constelatie. Bun de prezentat si de aratat prin zona.. Se consuma repede si intra in umbra ultimului satelit la moda. Acum eclipsat care se gandeste: oricum nu a fost decat sex si ne-am simtit bine. Ca doara nu o sa accept ca am fost ‘de consum’...

Stele, sateliti, meteoriti, comete care apar o data la ‘nshpe’ ani, descoperite greu si urmarite de toata lumea in scurtele aparitii, asteroizi care se macina intre ei gravitand pana devin doar ‘praf de stele’

Si daca nu iti gasesti locul acolo?

Lead Follow or Get the Hell Out of My Way

Ciudata constelatie..

Si ciudata analogie...

Da noah la asta am shezut si am cugetat.

Sau numa am shezut.

Acelasi

2q2Bstr8

46. CU CERTITUDINE AUTENTIC

2010-01-22T22:49:00.002+02:00

Autenticitatea profilului: cu certitudine autentic
Un total de 30 profiluri l-au salvat şi marcat ca şi cunoscut personal. Aceşti utilizatori sunt salvaţi la rândul lor ca şi "cunoscuţi personal" de 347 alţi utilizatori.

Din capitolul hai sa batem campii
Imi aduc aminte o adevarat disertatie pe tema curve
Intr-un fel putina revolta sau un soi de wake up call pentru mine si pentru ceilalti

Daca e sa ma gandesc la ideea de baza toti suntem curve.. unii recunosc altii nu..
Sau in fine ala nevinovat sa dea cu piatra.
Dar mi se intampla chestii de o vreme (ceva mai lunga)...

Imi aduc aminte, zici ca era ieri. Un pustan, care a crescut prea brusc in inaltime si prea devreme in comportament.
Am ratat intr-o oarecare masura perioada 17-20 de ani.
Nu stiu de ce. Dar de fapt stiu. Sunt motive care nu isi au locul aici acum. Desi printre randuri sunt ierdute in blogosfera.
Cred ca eram un tip prea timid prea retras.. si nu imi gaseam locul.
Crescusem brusc in inaltime. Si stiu ca pare amuzant dar asta iti da un pic peste cap centrul de greutate.
Si aveam impresia ca sunt un pic asa necool sau aveam impresia ca parca toate imi ramasesera scurte. Si parca nu imi ‘iesea’ mersul ala cool si sportiv.
Aveam tendinta de umbla un pic aplecat de spate.
Doar ca sa nu fac nota discordanta. Sa nu sar in ochi.
Mereu mi-a placut sa fiu lasat in pace, sa nu atrag atentia
Si desi simteam ca explodez ca am prea multa energie, incercam mereu sa mi-o reprim.
E un alt fel de ‘in the closet’
Nu stiu daca oraselul ala era locul potrivit pentru a ‘exploda’.
Si daca ma gandesc bine la liceu... bacoviana fraza..cimitir al tineretii mele chiar se aplica.
Nu stiu parca eram de pe planete diferite.
Si parul meu cret nu se potrivea deloc cu frezele care se purtau atunci..
In general prietenii mei care, acum imi dau seama, cred ca simteau la fel au luat-o pe alte cai.
Undeva pe la 20 de ani se despart intr-un fel drumurile.
Si prietenii din copilarie incep care sa munceasca, unii pleaca pe la scoli..
Se sparge gashka. Unii au inceput sa aiba probleme cu alcoolul. Altii erau in vesnice scandaluri...
Rebeliune.
Cred ca abia pe la 20 de ani am incepu sa fiu constient ca nu voi primi de la viata neaparat ce merit si nici un caz nu voi primi daca nu voi face ceva pentru asta.
Primul gest de rebeliune a fost ca am dat la facultate fara stirea lui taica-meu. A aflat ca sunt student abia prin decembrie. Nici nu aveam o relatie foarte apropiata pe vremea aia, e drept.
In plus cred ca la un moment dat a dezvoltat un soi de in incredere in mine si a incetat controlul absolut.
Apoi mi-am lasat parul lung. Nu m-am tuns vreo 5 ani pana in ziua in care am plecat in armata cred
In cele din urma am inceput sa cunosc lumea gay din orase mai apropiate sau mai indepartate. A fost bucurestiul.. clujul..
Si am inceput sa prind incredere.
Independenta. Curaj, incapatanare. Si hotarare.
Am inceput sa merg cu spatele drept. Nu sunt eu inalt. Sunteti voi mici :))

E un moment pe care toti il traiesc atunci cand intra in lumea gay.
Esti fresh esti proaspat. Si haios de deconectat de ceea ce se intampla in jurul tau.
Si esti interesant pentru cei din jur.
Si sentimentul asta poate sa te imbete. Sa ti se urce la cap.
Trebuie atunci sa stii sa ramai cu picioarele pe pamant.
Secretul sta in a tine mereu ceva nedescoperit pana la urma. Si a mentine interesul treaz.
Saptamana viitoare va aparea cu siguranta cineva mai fresh.
Cand am venit prima oara in Timisoara, stiam doar ca de la gara daca o iei la stanga ajungi in centru dupa 15 minute.
Nu cunosteam mai pe nimeni.
Daca ma prindea seara nu stiam sa merg acasa. Mereu numaram blocurile de pe trotuar..
Aham al doilea e. scara din stanga
Si la un moemnt dat am mers in parc despre care auzisem ca e locul de intalnire al gay-lor din oras. Si atunci chiar era. Nu era doar un loc de agatzament scurt si fara complicatii.
M-am pUS vis a vis de un grup galagios.. si ma intrebam ce sa fac..
Si al un moment dat o iau asa drept peste zona verde catre ei si intreb senin:
nu va suparati voi sunteti gay?
Nu stiu cat de hotarat sau heterit am fost in abordare. Dar se auzea musca.
Si banca aia intepenise ca cina cea de taina.

Si apoi au urmat munca de pseudomilitant gay cu pretentii de activism: grup 200, accept, equal, attitude, accept din nou, psi. Cam cu toate am avut mai mult sau mai putin contact la un moment dat.
Si apoi a fost blogul. Si a fost faptul ca mi-a placut sa merg in club.. ca imi place sa dansez.
CaMm. una peste alta am trecut de un tip prea timid prea retras si complexat la un tip care este mai sigur pe el. Mai hotarat..
Sau poate asa pare.

Toate cele de mai sus au dus spre un astfel de rezultat…
Fericit de toate astea…
Eee. Nu prea
Si de ce nu?
Ma lovesc de o alta problema...
Cica: Esti Prea Cunoscut. Si atunci ma gandesc cati dintrei care ma recunosc, ma cunosc. Cati dintrei cei care ma cunosc, imi stiu numele. Cati dintre cei care ma cunosc imi stiu numarul de telefon sau numele de familie. Sau ziua de nastere...
E uite ca asa se restrange cercul. Devenind un mic cerculetz
Am spus la un moment dat: nu mi-e rusine ca sunt gay. Dar nu vreau sa stie si vanzatorul din piata victoriei.

Si ma deranjeaza ca aceasta 'notorietate' intr-un fel. (Care nu mi-a fost scop in sine.. a venit pe langa multe altele ) imi blocheaza anumite cai de comunicare.
Fiindca lumea are obiceiul sa judece in functie de ceea ce vad.
Fiindca daca ies intr-un club. Mai ales gay. Nu imi place sa ma ascund intr-un colt.
Imi place sa dansez. Poate beau un pahar de gin in plus. Sau doua si o bere plus juma de pahar de votka de la wall-e (stie el cine)

Parerea celor din jur conteaza. Dar nu e definitorie. Nu ma ghideaza. Nu ma limiteaza si nici nu ma poate forta sa fac pasi inapoi pe drumul de pe care am venit.
Si da poate pe romeo am la cunoscuti 35 de oameni. Si da.. nu am facut sex cu toti. (cred ca ca unul -nu spui care- am avut un soi de aventura).
Si da.. poate gay romeo dupa un algoritm de el stiu spune ‘cu certitudine autentic’.
De parca mie imi trebuie un site sa imi spuna ca sunt autentic sau nu. Pe de alta parte mie cel putin.. asta imi da un semnal ca cel cu care vorbesc.. stie in ce ape se invarte.
Si cateodata ma gandesc ca as prefera un compliment din partea unui tip care a trait in afara unui glob de sticla, decat din partea unuia pentru care vorbesc hormonii care ii bazaie de juma de ora.
Si daca cineva care stie pe ce planeta e (chiar si planetromeo) imi face un compliment. Ma gandesc ca are termen de comparatie. Si intr-un fel apreciez asta.

Dar.. am 800 de id uri de mess in lista. Pe care le zapacesc cu un mass cu privire la blog o data pe saptamana sau mai rar. (pentru motive pe care le-am mai spus pe aici). Am 800 de id uri si vorbesc doar cu trei patru persoane. Fiindca lista de mess ramasa de pe vremea accept a ramas acolo..

Si da ma deranjeaza cand sunt direct categorisit intr-un fel sau altul, fiindca nu cred ca am facut pe cineva ‘de minune’ in public pana in momentul de fata. Si nu am sa incep acum decat daca ma senilizez cu trecerea timpului si o sa fac pipi la pranz pe panselutele lu ciuhandru de la baza lupoaicei.

Da.. si m-am saturat de cei care.. hmm nu pot sa ma vad cu tine ca esti cunoscut (damn! Vezi mai sus) dar daca tot stii ‘pe toata lumea’ nu imi dai si mie id –ul sau nr de tel al lui x sau y.?
Si cine e ala si cine e celalalt? Sau ce stii despre tipu cu profilul asta pe romeo.

E da, poate stiu prea multe despre prea multa lume. Poate stiu prea multe..
Dar asta nu ma transforma in birou de informatii.
Si cand zic asta oricine a pus intrebarea.. se simte jignit. De parca ar fi obligatia mea de mama a ranitilor de avea grija de pasiunile unui sau ale altuia?
De ale mele cine are grija ? intreb si eu.
Adica nu poti iesi cu mine la o bere.. dar daca iti dau arhiva de mess sau agenda de telefon mai vorbim?!?!?

Si am obiceiul sa intreb la un moment dat oameni care ma cunosc care prima impresie pe care o las. Si mi se raspunde: prea sigur pe tine; curva; infumurat; increzut;
Cateodata ar fi bine sa fiu asa pe bune. Poi ma gandesc ca pana la urma nu conteaza neaparat. Ca asta e ca profilul de pe romeo. Daca vreunul vrea sa se bage in seama ca se plictiseste.. se sperie la randul 5 din decalog. Daca chiar vrea sa ma cunoasca. Trece peste si insista putin. Sau incearca.
Si poate sunt increzut sau infumurat sau mai stiu eu cum la o prima impresie.
Dar chiar vreau sa il uit pe baiatul care statea ascuns intr-un coltz intunecat si se uita la ceilalti.
De fapt nu vreau sa il uit. Mi-e simpatic. Si-l revad de prea multe ori in jurul meu. Prin colturi intunecate de club, pe ultimul scaun din troleu.
in fata caruia te bagi la rand la posta ca esti grabit.
Baiatul acela prea politicos. Nu cumva sa supere pe cineva si cerandu-si parca scuze ca indrazneste sa-ti taie calea.
Deci nu am sa-l uit. E parte din mine. Cateodata se intoarce.
Atunci cand mi-e dor sa fiu anonim. Pe o plaja pustie. Intr-un club nou.
Intr-un oras nou.
Unde nimeni nu ‘ma cunoaste’ si nici macar recunoaste.
Si poate e intransigenta. Sau agresivitate. Sau devin incomod ca nu mai pun ochii in pamant, stau cu spatele drept si nu ma las calcat in picioare.

Si daca atitudinea asta are efectul decalogului de pe romeo...si cine vrea sa imi vorbeasca.. nu era curajul. Inseamna ca nu are destul curaj incat sa imi faca fatza. Si e un dezechilibru in faza initziala care nu duce la nic bun.
Fiindca nu stiu nu pot si nu vreau sa citesc ganduri.

Cu certitudine autentic?
Cum e ala un gay autentic? Care sunt unitatile de masura pana la urma?
Poti sa fii prea autentic?

Si cine se multumeste sa traiasca cu aparentele… isi merita toate lucrurile superficiale care i se intampla

Cam la asta am shezut si am cugetat. Sau numa am shezut.
Acelasi,
2q2Bstr8

45. SEX MATH

2010-01-20T01:08:00.004+02:00

SEX MATH

Sex math, dormitul pe scandura si down de memory lane (ca de obicei)

Iaca amu nia ma pui iar pe scris
Apoi ce-o iesi.... d-zeu cu mila
mi-am gasit o scuza pentru care nu mai scriu atat de des.
E pozitia.. clar e pozitia. Nu aia de azi noaptea.
Oare de ce am impresia ca limba romana e atat de perversa si interpretabila. Cred ca pe mine ma duce uneori gandu de la orice prostie la o prostie mai mare.
E pozitia din pat (nu aia de azi noapte am zis!)
In fine minunea asta a tehnicii adica laptopul m-a tradat. I s-a dat peste cap capacul. Asa ca acum ori scriu intepenit la masa stand pe partea mai tare a patului... ori fac ca acum
Aplic cunostintele high tech din dotare.
Si l-am legat cu un snur la exact 104 grade. Sau in fine atat a iesit la una bucat snur plus doua noduri. Si funditza dubla.
Asezat in final in pozitia pe care mi-o doream si fara miscari bruste butonez.... fara noima fara directie.
D’apo numa sase’s norocoase si din ghemu asta pe care il combina tartacutza-mi incerc sa pun si eu trei patru idei intr-o ordine. Damn! era sa scriu ‘pe hartie’.
Mereu am fost ingrozit de frazele pompoase gen arabesque pe care le-am vazut pe ici pe colo. Plus ca ma omoara frazele tip de genu ‘astern pe hartie’ ,tuse de penel’ si toate celelalte la un moment dat inspirat incropite si transformate in ‘must be’ pentru scrierile pretzioase.
Adevaru e ca ma si vad mazgalitor de maculatura si suprapun imaginea asta peste un lenesh trantit in pat cu grija sa nu-si incurce degetzelele in snuru’ accesoriu high tech la laptop.

Eh vorbeam eu mai devreme de partea mai tare a patului... invariabil starneste acelasi comentariu gen 'tuse de penel'.
Si anume mereu mi se raspunde imi place asa tare cand imi cer scuze pentru chestia asta.
Al naibii canapea extensibila... partea care se intinde... e cam tare. Mdah se intinde si e tare. Si e doar o afurisita de canapea.
Dar.. trecand peste toate astea mie imi place cand se intinde si e tare.
Si din motive pe care cred ca nimeni nu le banuieste neaparat. Mai.. si culmea e ca nu m-am gandit la asta pana deunazi. Cand m-a pufnit rasu pe strada descoperindu-mi aceasta latura S&M.
De fapt atunci cand dorm pe partea tare, dincolo de faptul ca imi face bine la coloana si mama mereu ma batea la cap ca mi-e ori perna ori patul prea moale si o sa fac cocoasa...
Dincolo de faptul asta inseamna ca... am intins patul inseamna ca cineva doarme pe partea moale.
Si placerea asta de a avea pe cineva in stanga.. face ca inconvenientul S&M mai sus mentionat sa nu atarne tare greu in balanta.

Am tot pitrocit eu aici amestecuri (daca scriam melange uri cred ca era nitzel prea ghei :)) )de emotii din cele mai nobile si cele blamabile referitoare la relatii.
Insa am uitat ca dincolo de relatiile astea sa zicem reusite. Nu in adevaratul sens al cuvantului. Dar in orice caz macar continuate; dincolo de acestea sunt atat de multe tentative care au esuat.
Nu am reusit sa trec (trecem? ) de faza...dormitul pe partea tare a patului .
Cine zice ca nu s-a intrebat ce e in neregula cu lumea minte. Pe de alta parte ii cred pe cei care nu s-au intrebat niciodata ce e cu ei. Astia sutn mai putini din punctul meu de vedere. Si cateodata uitam intr-o oarecare masura ca desi dovedit greu si cu sacrificii.. pamantul se invarte totusi in jurul soarelui.
Am si eu momentele mele cand incerc sa imi aduc aminte ce nu a mers intr-o directie.. sau in cealalta... ca pana la urma daca rezultatul este 0 aritmetica de clasa a 3-a imi spune ca au fost si cu plus si cu minus si sigur de valoare egala. Desi ca sa imi repar orgoliul ranit ca m-a blocat nepotu meu cu o problema de mate de clasa a 5-a eu vad lucrurile nu neaparat ca -1-1-1-1+1+1+1+1=0.
Le vad mai degraba ca -2+3-5+2+2=0
Fiindca toate astea nu au fost exact egale ca numar si intensitate.
Do I make any sense here ?
Pana la urma e clar: cine mi-a placut mie.. nu m-a placut.
Cine m-a placut.. nu a fost pe gustul meu
Si cand toate cele de mai sus erau ok.. era fie distanta… fie alte motive obieetive.
De fapt astea din urma sunt cel mai greu de inghitit.
Astea sunt minusuri cu valoare mare (in modul)
Am doua optiuni: sa le insir pe toate sau sa incerc sa ma gandesc la anumite situatii repetabile
a.. mai am o optiune: sa ma bag la somn. Ca pic. Pe bune.
In general atunci cand iti place cineva... si nu merge e destul de greu de suportat pana la urma. Si te poti gandi ca pana la urma nu e obligatoriu sa te placa toata lumea. Mai ziceam eu odata ar fi chiar plictisitor. Si atunci te poti trezi cu fraza jenanta de genu nu esti genu meu. Sau si mai rau cu un ignore destul de evident... mai rare sunt situatiile in care te mai alegi si cu vreo ofensa directa.. probabil doar daca sari peste cal.
Si atunci poti sa iei in brate ideea cu cine ma place ma place si asa. E buna strategie. Cateodata. Dar cateodata e bine sa te gandesti si de ce nu te place cine nu te place.. pana la urma poate poti schimba ceva. Nu pentru persoana in cauza.. dar macar eviti problemele pe viitor.
Cam asta fac eu acu cred.
Si desi nu am sa ‘astern pe hartie’ toate cele care imi trec prin cap... incerc sa schimb macar ceea ce pot sa schimb (AAA stuff).
In general cand mi-a placut cineva.. putin poate mai mult decat ar fi trebuit (si aici vorbesc doar de relatiile de incubator care nu au ajuns la faza de maturitate.. sau macar pubertate), si am primit vreun refuz crunt... ca sa imi dau seama dupa ceva vreme ca ma inselasem… la fel de crunt. Si primele impresii pot fi al naibii de inselatoare.
Imi aduc aminte prima oara cand ma indragostisem de un tip. Da asa pe bune... nu aveam somn, nu mancam... nu faceam altceva decat sa astept momentul in care aveam sa il reintalnesc...eram in stare... damn nu imi vine sa cred ca recunosc asta public.. dar.. dupa discursul in care imi explicase... ca vrea doar sa se distreze.. eram in stare sa trec pe sub geamul lui.. sa zabovesc nitzel si sa incerc sa imi dau seama daca era singur... daca era cu cineva. Si ma intrebam oare se gandeste si el putin la mine..
Eh.. eram copil.. dupa ani de zile l-am reintalnit. Se dusese tot farmecul si nu ma puteam opri sa nu ma intreb... ce-ar fi fost daca... e ciudat inca ma simt bine in compania lui. Doar ca e altfel. Stim amandoi ca am crescut.
Asta nici nu stiu daca o sa o pun cu plus sau cu minus... dar pentru mine cred ca a fost un -5.
Poate ar fi corect sa adun cat mai multe astfel de amintiri..asa din spirit de fair play. Dar imi dau seama ca oboseala imi filtreaza amintirile. Imi face o favoare… mi le aduc aminte pe cele mai importante….
Alta data cunosc un baiat. In club. Si din vorba in vorba, ne dam seama ca povestisem pe mirc cu vreo 5 ani in urma... si ma uitam in ochii lui albastri. Si zambetul ala perfect te facea sa te intrebi de unde aterizat . de pe ce planeta.
Si am ajuns sa petrecem o noapte impreuna. Si ma gandeam ca… tot ceea ce cautam …intr-un om era in el. Dimineata : stii eu am prieten.. si il iubesc ( !?!?!) dar m-a inselat la un moment dat si am cazut de acor sa il insel si eu ca sa fim chit. Sweet Mary and Josef… zambetul pe care nu mi-l puteam sterge de pe fata… a inghetat si fata mi-a picat pe asfalt cu zgomot… e.. cu el nu am reusit sa raman nici macar amic. Din pacate. Si ulterior… nici nu mi-am mai dorit asta. Si oricum triunghiul asta care pentru ei se parea ca e un mod de viata… mi-a produs o scarba totala. Sincer nu stiu nici in momentul de fata daca as fi stiut dinainte ce s-ar fi intamplat. Nu stiu cat principiile si morala ar fi atarnat in balanta. Poate nu tare mult... dar macar as fi stiu cum stau...
Un capitol special cred ca ar trebui dedicat bisexualilor. Aici mereu mergi pe teren instabil sau gheata subtire cum zic saxonii, buba cea mare e ca mi se pare ca subspecia asta este cel mai dezorientata dintre cei cu ‘dezorientari’ sexuale. Incearca atat de mult sa-si separe cele doua fete ale monedei... incat se aleg cu doua monede false si cam zimtuite pe la margini. Se confunda dualitatea cu duplicitatea (cum zicea cineva).
mi-am trait si eu partea de astfel de experiente pana la urma. Chiar nu se intelege ca daca esti cu un baiat si il inseli cu o fata ‘se pune’ ? sau invers?
Ma amuza ca si cei mai multi gay cred ca ori una dintre variante ori cealalta..’nu se pune’. Pana la urma tot un soi de adulter este intr-un sens mai larg. Eu de exemplu nu as accepta sa ma insele cu o fata. Consideram ca cu un baiat pot face ‘concurenta’; cu o fata mi-ar fi mai greu.(am doua chestii in minus si o chestie in plus). Asta pana de curand cand mi-am dat seama ca nu conteaza sexul persoanei de rezerva. Atata timp cat am eu o sansa sa fiu rezerva... nu ma intereseaza.
Povestesc cu cineva.. luni de zile. Cred. Pe mess. Fara ca macar sa ne vedem. Cred ca la un moment dat am avut si un schimb de replici taioase...in cele din urma.. ne vedem.. ne intalnim.. si petrecem timp impreuna amanand pana la urma o definitie a ‘ce dracu facem noi aici’
Si mi-am dat seama ca dupa timpul ala petrecut impreuna...am dormit din nou pe scandura.. pe partea tare a patului...am fost complet dat peste cap.. desi imi ziceam.. trezeste-te…
Dupa un timp ne revedem, la un pahar. Imi ziceam acum urmeaza discursul clasic : imi placi da de dragul familiei trebuie sa ma tin si de o relatie cu o tipa si eu imi doresc copii si familie si blah blah da ne putem vedea din cand in cand sa ne-o punem.
Si jur ca luasem in considerare si varianta asta. Ce sa-i faci.. imi placuse. Si pana la urma cred ca as fi invatat sa traiesc cu asta…
Surpriza a fost ca intr-adevar, vrea sa fim prieteni.. da e indragostit de un tip si relatia nu merge si niste sfaturi din experienta mea i-ar fi de ajutor.
Fuck Off!!!!!!! Nu sunt chiar atat de bun crestin. Si stii am si eu sentimente. Si nu le arunc in stanga si indreapta. Dar atunci cand o fac nu te pisha pe ele...
Si ar mai fi...ar mai fi din pacate.
mi-am luat partea de baieti care m-ar vrea imediat cum reusesc sa treaca peste ultima relatie...
si mi-am trait si partea de baieti care imi placeau dar isi doreau mai degraba un Big Brother. Si partea de’ just sex but i love you’ (and you, and you, and him, and them).
Si nu totul trebuie sa fie un one night stand.
Dar incepe de acolo. Cel putin in lumea gay.

Pe de alta parte ca revers si tinand cont de cele de mai sus… mi-e greu si nu stiu cum sa ma port cu cei care ma plac dar care nu imi spun nimic din anumite puncte de vedere.
Si e greu sa tii echilibrul, amici prieteni, fara a deveni, sau promite mai mult.
Cu cei tampiti e usor. Ca nu am complexe in a-i trimite la origini.
Dar cu ceilalti nu stiu cum sa ma port. In timp o sa le treaca.
Dar oricum nu caut calea mai usoara the not my type way
Si poi pe scurt sunt multe situatii

Si fantome cu care ai de luptat
Si barbie dolls nice ass, sexy eyes… no brains stuff
Si varianta inversa… nice brains..,,punct.
Si cei care habar nu au sa faca sex si sunt total needucabili (o da e si asta important si nu o sa ma mint la capitolul asta)
Si cei exclusiv pasivi si cei exclusivi activi
Si unii care te sufoca.. si altii care te ignora...
Si te iubesc dar nu sunt destul de beat (catherine tate stuff)
Si altii care te iubesc pana la primul pahar.

Un soi de minirelatii.
Eh na da eu tot imi doresc sa dorm pe scandura.
Ca undeva intre toate cele de mai sus e un firicel subtire care se strecoara..
Si cred ca fiecare dintre noi are multe broaste de sarutat pana vreuna se transforma vreuna in print (sau te transforma si pe tine in broasca)
Sunt unii pe care i-ai cunoscut prea devreme
Sunt altii care te-au cunoscut prea tarziu
Deci deocamdata e pe 0. ce e ciudat e...ca cu
plusuri cu minusuri cu urcusuri co coborasuri...
Asta face afurisita asta de viata interesanta pana la urma.

A da si m-am inscris la cursurile de salsa. (remediu pentru intepeneala de la scandura)
Am cam ruginit, e drept dar sper sa reusesc sa ma tin de ele.
Asa pentru mine. Nu am mai facut de mult ceva pentru mine asa de amorul artei, fara ca sa fie musai.

Acelasi,
2q2Bstr8

44. PHOBIA

2010-01-11T23:54:00.005+02:00

PHOBIA
Vad atatea chestii scrise cu homophobia incoace si homophobia incolo. (cu ph e din greaca veche? Sa dau apa la moara celor care imi verifica dactilografia pe aici...)
Si definitii ale homofobiei. Si ce reprezinta si etc.
Ce ma intriga intr-o oarecare masura e faptul ca in general despre subiectele gay se vorbeste pe site urile gay (si la OTV). Niciodata sau foarte rar am gasit referinte care sa nu includa injuraturi si trimiteri pe stadion pe alte siteuri.
Sau cred ca asta este mai groaznic decat orice alt fel de referinta. Am gasit subiectul asta tratat serios doar pe site-uri, bloguri ale unor sociologi, psihologi sau psihiatri.
Sau in cel ma bun caz studenti in devenire pentru ele de mai sus.
Dintre sutele de carti pe care le aveam in bliblioteca acasa... la sectiunea cartilor lui mama pe langa chestiile gen love story in limba maghiara, carora cu greu ajunsesem sa le citesc inteleg titlul, era o carte. Ceva compendiu de boli. Ceva psihiatrie. Acolo am citit prima oara despre homosexualitate. Undeva la paragraful trei intre pedofilie si necrofilie. Cred ca putin mai sus de zoofilie. Si desi, azi sunt convins ca maica-mea la un punct m-ar fi inteles..sunt convins ca inainte m-ar fi ‘indopat’ cu variante de tratamente psihiatrice. Nu ai ce face. Asa erau vremurile. Asa erau invatati oamenii sa gandeasca.

Inca e subiect de studiu
Inca e ori subiect de scandal
Inca e ochestie de discutat, underground

Eh si stii care e surpiza. Asta n-o sa fie another gay movie. Fiindca despre asta s-a auzit. Din pacate o auzim tot noi despre noi pentru noi. Nciodata doua vorbe scrise undeva nu o sa deschida neaparat mintea cuiva.
Fiindca mintea cuiva trebuie sa fie deschisa. Sa citeasca asa ceva fiindca vrea sa inteleaga. Asa ca predicam la gradinar. Despre cresterea castravetilor.
Si nici o sa fie un loc in care am sa spun ca aici sau dincolo se intampla una sau alta.
Si cred ca intr-o oarecare masura cam toti aveam de-a face cu asta. Dar una peste alta cred ca homofobia in momentul de fata este la nivel institutional, la job etc nu neaparat la nivelul prietenilor apropiati. Am mai zis asta.. poate am fost eu norocos.. cine stie. Dar rar am intalnit reactii din astea. Sau in orice caz de la un anumit moment nu le-am mai intalnit. Acum nu stiu cat a depins de faptul ca am plecat din oraselul in care am crescut si cat se datoreaza faptului ca am castigat putin mai multa incredere in mine odata cu trecerea timpului.

Si inca nu imi vine sa cred ca scriu doar prefata la ceea ce ma gandesc acum..findca eu cel putin, in momentele de autoanaliza imi dau seama de un lucru:
Nu cred ca sunt persoane mai homofobe decat gay-i in sine.
Nu am date clare istorice samd, desi cred ca se pot gasi la o documentare mai atenta, dar in general stiu ca cei mai mari prigonitori ai gay-lor in general erau gay frustrati, sau care isi negau propriile trairi. Eh eu nu ma simt nici frustrat si clar nu am sa neg ceea ce simt.
Una peste alta am sa recunosc ca pe langa alte fobii pe care nu mi le cunosc sau recunosc, am mai dezvoltat cateva:
si anume homofobia.
Ei da, cred ca sunt un gay homofob.
Nu imi pot nega trairi si la un moment dat mi-am promis aici si aiurea sa nu imi mai neg trairi de teama a ceea ce ar putea crede cei din jur.
Nu ca nu imi pasa ce cred cei din jur doar ca...nu am sa ma prefac doar ca sa fac placere cuiva din jurul meu.
Sunt atatea momente in care lumea gay. Si nu vorbesc de cea de aici, lumea gay in general imi provoaca sentimente contradictorii. Din ce in ce mai mult negative in ultima vreme.

Fiindca cred ca, niciodata nu am fost mai aspru criticat mai mult decat in lumea gay.
Cred ca niciodata nu am fost mai mult mintit decat in lumea gay.
Simt ca ipocrizia si fatarnicia de jur ma face sa ma lovesc de falsuri tocmai acolo unde ar trebui sa ma simt liber. Sa ma simt in largul meu.
Mereu mi-am spus ca nu pot generaliza pentru ca lumea gay e structurata, clasificata la fel ca lumea hetero in ansamblul ei. Dar fiind o comunitate mai restransa parca totul se vede mai bine, parca anumite caractere se definesc si se identifica mai usor. Parca o anumita repetitivitate te impinge sa inghesui oamenii in anumite tipare.
Lumea hetero isi are propriile pitipoance, blonde tzatzoase.. bune de pula si cam atat. E departe lumea gay? Nu prea. Lumea hetero are si vesnicul intretinator al acestor pitipoance. Hai sa fim seriosi cam cate cupluri cu diferenta de 30 de ani trebuie sa vezi in lumea gay pentru a-ti da seama de dragostea adevarata cu multe zerouri.
Si figuri si greturi pe oameni goi pe dinauntru. Si... oameni care habar nu au sa se distreze dar o mimeaza foarte bine.
Si oameni care joaca atat teatru incat se pierd. Pe ei insisi.

Ei da si vazand toate astea de la profilele false de pe romeo, la identitatile false de mess, la mastile purtate seara de seara sau sambata de sambata. Te poate face sa nu iti doresti sa ai de-a face cu asta.
Si tipi ‘discreti’ cu prietena acasa si trei amanti prin telefon.
Si pustani ‘sfinti’ care nu si-o pun cu oricine (depinde de alcoolemie).
Si vesnicul tip dezamagit de viata si vesnicul tip care se face ca nu-i pasa.
Si vanatorii de fantome.. si tipii cu relatii ‘deschise’ si cei care nu fac decat sa judece fara ca sa incerce sa inteleaga si toate astea....
Si tipii inteligenti care simt nevoia sa iti demonstreze nonstop una sau cealalta. Din propria insecuritate de a nu fi considerati prosti. Asta din punctul meu de vedere eu un soi de autodiscriminare. Nu simt nevoia sa demonstrez cuiva ca sunt destept, sau ca se tine cutitul in mana dreapta. desi da.. sunt gay. doamne fereste sa fie asociat cuvantul gay cu cuvantul prost. din cauza mea. am o raspundere pentru buna imagine a comunitatii (pe dreaq)
Si stand cateodata intr-un colt pe undeva ma uit in jur. Si ma urasc pentru asta.
Inseamna ca nu am reusit sa ma imbat destul incat sa nu le vad pe toate.
Si daca asta ma face condamnabil fiindca sunt homofob... asta e. Imi asum riscul.
Eu, unul. Stiu ca am incercat la un moment dat ca activismul pe care simt ca trebuie sa il pun la bataie... sa dea ceva roade. Nu cred ca ma poate acuza cineva ca nu am incercat sa fac ceva. Ma poate acuza ca nu am avut succes. Dar imi asum vina. Poate nu am incercat destul.
Stiti ca oile din australia nu au instinctul de turma?
Fiindca nu au dusmani naturali.. se imprastie.
Dar... ma gandesc... stiu cine sunt stiu ce caut si am dreptul sa am fobii.

A da... sunt si heterofob... oare exista cuvantul asta? O fi avand el vreun sinonim pe undeva.
Mi se spune : ce bine ca vine si lumea hetero in clubul gay.
Oare de ce nu ma incanta asta? Pentru cine e bine? Pentru comunitate? Si pe mine ar trebui sa ma incalzeasca asta pentru ca.....?!?
E bine sa fim vizibili. E bina sa vada lumea asta si cealalta.
Da.. ma duc in club sa beau un gin prea mult. Sa dansez cat cum si cu cine am chef.
Si cand am chef. Nu am tot timpul.
Dar nu ma duc acolo ca sa fac activism. De la 11 la 5
Nu ma duc acolo ca sa ma prezint societatii. Sa vada minunata asta societate cat suntem de asemanatori cu cealalta specie: aka the breeders.
Doamnelor si domnilor!! Bine ati venit la freak show:
pe canapeaua din stanga: veti vedea cercopitecul de Galapagos psst! sa ne vada ca ne purtam frumos. Nu de aia ma duc acolo, nu vreau sa fac activism pentru comunitate de la 11 noaptea la 5 dimineata.
Stimati spectatori priviti cercopitecul de mozambique. Se poarta frumos in societate poarta pantaloni scurti cu bretele si a invatat sa apese pe butoane de diferite culori ca sa primeasca banane sau alune,
Doamne dumnezeule... l-ai vazut pe ala.. sau pe aia.

Ei stimati spectatori... puteti face poze cu animalele exotice. Nu conteaza daca nu vor sa apara pe Hi5 ul vostru la capitolul: mama ce aventurieri suntem am fost in clubul ‘alora’. In safari, in lumea underground si semi interlopa...
Da.. nu imi plac persoanele hetero in club. Chiar nu ma intereseaza cat sunt de gay friendly. Nu ma intereseaza cat sunt de deschise. Si nici nu vreau sa fac frumos ca sa nu creada lumea ca sunt mai gay decat termenul general acceptat.
Da labuta. Fa sluj. Roll over. Play dead!
Gata am facut... primesc un os?
te poti intoarce in lumea ta obisnuita sa ai ce povesti maine in pauza la faculta.

Daca mai aveti rabdare si echipa noastra de specialisti se va ocupa de acest exemplar avem sanse mari sa ii dezvoltam chiar si capacitatile de comunicare cu restul societatii. Il vom modifica pana la nivelul la care se va purta in societate chiar acceptabil. Sa nu faca cumva nota discordanta...
La abaterile de comportament ii aplicam electrosocuri sa ii cream reflexele conditionate necesare.

Dar... daca vreau sa mozolesc pe cineva.. am s-o fac daca mi se pare cute. Si nu vreau vreuna sa se uite in gura mea. Si chiar nu ma intereseaza ca ea se simte in siguranta aici ca nu i se uita nimeni sub fusta. Si ca zice ce pacat de astia ca sunt gay...
Si nici nu ma intereseaza macho care saliveaza dupa vreo fusta pe acolo sau casca gura la lesbiene. Sa-si plateasca abonamentul la private spice.
Da tu maine te intorci in lumea ta perfecta... la iubita ta care habar nu are ce inseamna gay romeo. ba insoara-te si fa-i 1,8 copii ia-ti 0,75 caini, 0,84 masini in leasing, si un apartament cu 2,14 camere ca cu sotia primesti sigur punctaj maxim la 'prima casa'
stii ce.. eu o sa fiu tot aici. i am glad you enjoyed the show..de acum poti fi mandru de tine. esti o persoana deschisa la provocari si experiente. a da si esti sigur pe sexualitatea ta ca nu ai picat in pacat in locul de pierzanie. sau daca ai facut-o erai beat si era doar o chestie cool.

Homofobie inversa. Ori e heterofobie, ori e discriminare inversata.
Deci zbate-te intre homofobie si homofobie inversata.
Si incearca sa nu te rupi. In doua. Sau sa te spargi de tot.
Si probabil e din nou un post scris asa la deruta. Si chiar nu ajuta pe nimeni sa se uite la mine in recycle bin. Sau poate e doar reactie.
Dar la asta am shezut si am cugetat.
Sau numa am shezut.
Acelasi,

43. REWIND & FAST-FORWARD

2010-01-07T21:49:00.004+02:00

Rewind & Fast forward

Iaca sunt imediat trei luni.
Trei luni de cand nu am mai publicat nimic pe aici.
Trei luni pline, am ratat o groaza de subiecte firebinti despre care a clocotit blogosfera, then again cateodata (adica in proportie de 90 %) ma straduiesc cu inversunare sa nu vorbesc sau sa spun ce cred despre subiecte dezbatute si razbatute pe atatea site-uri.
Sunt unele subiecte care apar la un moment dat.
Si apoi doua saptamani nu vezi altceva pe nici unde. Si nu din disperarea de a fi deosebit m-am ferit de subiectele aflate peste tot. Ci pur si simplu fiindca am vrut si fac tot posibilul sa mentin randurile de aici la nivelul personal.
Nu cred ca parerea mea despre un anume subiect e neaparat importanta.
Si cu atat mai putin interesanta.
Ceea ce va face ca mare parte din postul asta sa fie extrem de nelalocul ei.

Sincer nu m-am omorat nici cu intratul pe bloguri in ultima vreme.
Nu mi-am pierdut interesul. Poate un picutz energia. Si ca sa fiu sincer pana la capat. Poate enervant de sincer, nici nu am mai gasit nimic de mult care sa ma incite la nivelul de ‘macar un comment’
Ar trebui sa fie marele post de come back. Dar o iau usurel. Ca de obicei am idei care mi se zbat in cap intr-un soi de miscare browniana si care s-ar gasi mai bine descrise intr-o carte ‘chaos theory’.
Au fost trei luni de liniste. Vorba vine. Daca isi inchipuie cineva ca in viata mea sunt si momente de liniste.. ma gandesc la doua optiuni: ori nu ma cunoaste, ori nu ma cunoaste bine. O sa am probabil liniste. 6 feet under. Sau whatever, ca am decis la un moment dat sa nu las papadii sa imi creasca pe burta. Plus ca n-am platit taxa la biserica si cica daca nu o platesti nu te lasa sa putrezesti la ei in curte. Bine ca miroase popa toate babele 2 ore duminica. Gratis. Da macar stiu la ce foloseste tamaia.
:) macabru. Mi s-a zburlit paru pe ceafa.

Si, deci... sa fiu x-mas sweet in ce urmeaza? (neee ....am ratat ocazia traditionalului post depresiv de craciun). Eh mai bine realist si bitter. Ca asha imi sta bine.
Buba e ca la cat sunt de specialist in a bate apa in piua pe o idee, a face din trei luni de (ne)liniste un singur post va fi o adevarata provocare.
Dar am sa dau pe rewind si fast forward.
Cred ca m-am oprit undeva imediat dupa Festivalul de Film Gay de la Cj. La care nu am ajuns. Din nou nu se potriveste nicodata intr-o perioada de raltiva acalmie. Se pare ca a iesit binisor. Neoficial am aflat ca bloguletzu s-a infipt pe locul doi in top. Eh poate e mai bine decat sa castigi si sa nu se tina festivitatea de premiere. Plus ca parca anu asta nu au fost controverse pe tema asta. Eu mi-am mushkat limba, avand in vedere ca sa pare ca prin minune a fost prima oara cand nu au functionat programele de schimbare IP la votare. Dupa ani de zile in care asta a fost o problema. In final s-a rezolvat si a fost corect. :). Eh si numele blogului a fost bagat atat de gresit in lista de vot incat google nu il gasea in primele 100 de rezultate. atata bai sa fie.
Eh nu-i bai, pentru un bloguletz fara flash-uri si youtube all’ver it s-a descurcat binishor asta micu al meu. Nu-i doresc sa creasca mare. Asa mai micutz se strecoara mai ushor.

Apoi imi aduc minte de Miss travesty –ul de anu asta. Eh.. la asta m-am aruncat pana la Cluj. Imi era dor de Cj si nu stiu de ce. Poate am simtit nevoia sa ies din casa. Mi-a placut spectacolul. A iesit un pic din tiparul ‘rochia de liceu a lu’ mama asortata cu o peruca de poliester (expandat)’. Eh a avut si momentele lui..bune, foarte bune, si ‘Leana a lu’ Poparca de la 4’. Noah colorata planeta avem doamne ajuta. Am tipat cat am putut.. un pic prea mult pentru unele urechi mai ‘sophisticated’. Eh si intamplarea a facut ca am sustinut-o pe castigatoare. De la inceput. Asha ca a fo fain.
Party ul de dupa.. nu a avut ceva anume, nu stiu ce.. sare si piper.
Asha ca am sfarshit eroic cu un gin tonic in mana.

Urmatorul lucru condensat... am fost uimit de cat de implicata e lumea gay in politica. De fapt e mult spus lumea gay in politica. ‘Gay’ si ‘politica’ avand greu si rar loc in aceiasi propozitie. Dar 50% din id uri de mess aveau un status cu sus ala si jos alalalt.
Pan’ la urma.. eu cu cine votez… ?
Mai are rost sa spun ca nu avem un electorat gay.. prin urmare nici reprezentanti gay sau in acest caz macar cu o parere clara despre subiect. Si exprimata public...
Da la noi inca se jura(mincinos) pe Biblie. Astept ziua in care se va jura pe Constitutie. Daca oi prinde ziua aia vreodata...
Asa ca de la un ‘gaozar’ dar care totusi a intervenit pentru desfasurarea unui Gay Fest (obligat fortat , de buna voie sau numa fiindca dadea bine la imaginea liberala ). in fine a facut-o. /si un om care nu cred ca ar fi capabil sa se descurce in tara asta pierduta,,,
am stat acasa. Viza de flotant ma obliga la stat la coada la gara. Si cred ca nici unul nu merita cateva ore din viata mea. Imi mananca destule zile pe parcurs. Management de minimizare a pierderilor pana la urma.

Si am refuzat jobul pe care il pandeam la sfarsitul anului trecut. Sau in fine... unu similar. Mult mai bine platit sau in fine rezonabil mai bine platit . vreo 400 de euro in buget in plu pe luna anul asta nu ar fi fost de aruncat.. Cred ca a fost chestia cu vrabia si cu cioara. Desi vrabia e italiana si cioara era austriaca...si nu sunt foarte happy de idee. Dar sincer cred ca criza asta la noi.. abia incepe si as prefera sa nu fiu ultimul venit (si unul scump) intr-o firma. Nu ar fi o pozitie prea confortabila, anu asta. Dar sunt inca deschis la optiuni intersante.

A, da. Si nu m-am lasat de fumat. M-am dat de ceasu mortii cu Zyban si etc. da pan' la urma nu a mers. Nici nu cred ca mi-am dorit foarte tare. Sau asa spune lumea: vointa etc. Cred ca imi place prea mult sa fumez.

Viata amoroasa.. cu ups & downs. Asta cred ca va urma sa fie tocata mai marunt... ca eu unul nu mai pricep nimic sa mor eu.
Si bullshit ul ala cu experienta care face si drege. E atat: bullshit. Nu scapi de probleme. Doar ca se schimba. si cele de cu cativa ani in urma te amuza.
Doar ca sunt altele.
Si de comunitatea gay inca nu incetez sa ma minunez. Dar nu m-am minunat destul incat sa fac revelionul in sauvage. Ca riscam un post la fel cu cel de anu trecut pe tema asta.

Gata am condensat brusc spre final.
Ca pan’ la urma asta nu e un post real.
Am scris 5 randuri despre chestii care nu isi vor avea locul mai departe pe aici.
Si am bagat doua randuri despre sex life love life si etc. Astea merita mai mult de scris.
Doar ca trebuia sa scriu ceva sa nu ma dau asexuat sau asexual. Ca nu ma prinde rolul.
Ca ar fi o mare minciuna. Si nu prea e bine sa incepi asa anul
Dar ma voi intoarce. Abia am inceput. Si am nevoie de nitzel timp sa imi mai pun niste chestiutze in ordine pana a reincepe sa scriu cu adevarat.
Oricum m-a surprins in ultima vreme sa aud replici de genul: mai scrie si tu ceva.
Am facut-o e drept. Doar ca nu am publicat /
Nu mai e la moda sa ai blog.
Dar si asa mi s-a zis ca poza de pe romeo are un aer ‘vintage’
Asa ca o sa o tin tot asha,
Rewind&Fastforward.
(ce fericit am fost cand am inceput sa invat engleza si am priceput de la ce vin RWD si FFD de pe dublucasul meu adus pe sub mana din DDR :)
a.. si sa nu uit: La Multi Ani!

Acelasi
2q2Bstr8
(yep, i'm back)

42.RECAPITULARE (de blog)

2009-10-17T16:35:00.006+03:00

RECAPITULARE DE BLOG
Cica toamna se numara bobocii.
Jur ca nu am inteles niciodata pe deplin fraza asta.
Am inteles aunci cand e folosita cam la ce anume vrea sa duca. Da.. ca toate exemplele astea de intelepciune populara, care ni se predau prin clasa a 4-a, in incercarea de a ne autoconvinge ce popor minunat si spiritual suntem noi,....toate pildele astea ar trebui sa aiba o noima.
De exemplu bate fieru cat e cald.. e logica..
Da boboci.. toamna ? astia nu apar primavara ? adica oi fi eu crescut la bloc da nu imi aduc aminte nici o imagine cu ratzushte in zapada. Si daca se presupune ca numaram bobocii care au trecut peste vara... una la mana, n-o fi vara cel mai greu sezon pentru ratzushte sunt rame.. e iarba...
Da’ bun, sa presupunem ca le numaram toamna pe alea care au trecut peste vara. Da dupa cateva luni bune... nu mai sunt boboci..
Somebody...help meeee. Am luat-o razna din nou.
Buun acu’ desi am reusit sa ma autoplictisesc cu primul paragraf, la nivelul de nici mie nu imi mai vine sa citesc ce scriu..ajung unde am vrut.
Recitesc ce am scris de la inceputul blogului. Stimulat de un comment. E interesant sa te uiti putin in urma… ma gandesc ce am scris.. la ce ma gandeam atunci.. ce m-a facut sa scriu si ce s-a intamplat dupa…
Sunt 41 de posturi. Adica o cifra rotunda (alt exemplu de intelepciune populara ; singura cifra relativ rotunda e zero, restul sunt mai coltzuroase. Nici 20 nu e cifra rotunda.. e cel mult un numar rotunjit pe-o parte; uite 69 e un numar relativ rotund privit asa printre gene).
Deci de ce nu ar fi 41 cifra rotunda. ?( vreau sa ma contrazica cineva cu argumente solide si sa imi demonstreze ca un alt numar e mai rotund)

Deci numaram bobocii. Sunt multe persoane care mi-au descoperit randurile in ultima vreme. Am mai facut un review. Asta nu e tocmai un post in sine. E mai mult.. blogul revazut din perspectiva octombrie 09.
1.Punct si de la capat. Era o vreme acum cativa ani cand a avea un blog era o chestie deosebita. Trebuia sa fii putin mai mult decat scriitor in sine. Putina informatica nu strica la baza. Trebuia sa stii un oarecare limbaj si html era mai mult decat o extensie de fisier. Cu ceva vreme in urma a devenit mai usor sa faci asta. Si ideea unui jurnal e tentanta pana la urma, si ma apuc sa scriu si eu un blog. Era un moment in care ma tenta ideea de a-l tine intr-un semianonimat. Ar fi fost mult mai comod si usor de scris. Si mai sincer. Si imi aduc aminte de momentele in care am descoperit ca ceea ce simteam ma incadra in categoria gay. A da, si nu eram singur pe lume. Am cunoscut de cand am scris acele randuri si de cand evenimentele de acolo s-au intamplat de fapt multi baieti care erau in faza de cine si cum sunt. E interesant sa vezi ca desi vremurile s-au schimbat, noi ca baieti gay in Romania... pana la urma nu suntem chiar atat de diferiti in procesul asta.
Eh si dupa ce te trezesti incepi sa deschizi ochii si sa te uiti in jur. Pana la urma the first cut may be the deepest dar se spune ca deciziile bune vin din experienta si experienta vine din decizii proaste. Pana la urma daca te hotarasti sa faci pasul cel mare nu garanteaza nimeni ca va fi bine. Dar daca nu incerci nu vei stii niciodata, nu? Mereu cand am cunoscut pe cineva la inceput de drum, mi-am adus aminte de experientele astea si intr-o oarecare masura am incercat sa-l feresc de aceleasi greseli. Apoi am renuntat la atitudinea asta. Fiecare trebuie sa isi traiasca propriile experiente. Prieten bun fiind atunci cand te poti bucura impreuna cu el de experientele bune si sa ii fii alaturi ‘no questions asked’ atunci cand lucrurile nu merg foarte bine.The First Cut Is the Deepest.
Jur ca nici azi dupa aproape o decada de mileniu 3 nu mi-s cu nimik mai destept. :)) am incercat si am ajuns la o concluzie... nu exista reteta. Nu pot sa spun 100% ce ma tenteaza mai mult. Nu stiu cand am placut cuiva, de ce am placut. Si acum am blogul si lumea mea e impartita in doua (in cel mai bun caz). Cine ma place pentru ce scriu.. nu ma are pe lista de preferinte fizic vorbind. Sau invers. Si cand amandoua se potrivesc lipseste altceva. Si la fel cand mie imi place cineva.. nu ma place.. una peste alta.. e invazie de mesaje pe romeo sau aiurea..de genul nu caut nimik ca e greu de gasit ce caut. Sau alte alternative pe tema data. Apoi se intampla ca atunci cand gasesti tot ce iti doresti, sa iti bati joc fara ca sa iti dai seama de tot. Cum se agatza un barbat pana la urma? Nu stie nimeni. Sau daca stie cineva nu isi face secretele public. Unii au o strategie standar.d Altii se lasa purtati de val. Si cred ca cei mai multi improvizeaza pe moment. Si Cum Se Agata Un Barbat?
Nu imi plac baietii? Contradictie in termeni. Cred ca din faza too straight to be gay. Daca e vreunul care nu si-a pus intrebarea asta..a intrat pe blog din gresheala. In cazul asta.. poate e doar subiect de studiu. De antropologie sociala. Sau pur si simplu curiozitate. Cum spuneam pe undeva in cele cateva sute de pagini A4, neglijent dactilografiate pe aici, oamenilor le e teama de lucrurile pe care nu le cunosc. Sunt chiar inspaimantati de asta. Varcolacii mananca luna, pamantul.. pur si muove, electricitatea e instrumentul diavolului, musulmanii sunt teroristi. Oamenii demonizeaza ce nu cunosc. Si ca sa treaca peste asta.. unii au puterea sa muste din marul vreau sa stiu. Si e un prim pas spre cunoastere. De aceea apreciez si prezenta unei persoane pur si simplu curioase, ratacite intre randurile mele.
Chiar si cunoasterea propriei stari. Nu te temi de ce simti daca intelegi de ce. Si ca toata lumea in postarea asta am incercat sa vad ce si de unde… concluzia ?? total impotriva dizertatie de mai sus. Mi-ar placea sa inteleg dar nu am de gand sa stau in stand by pana ma lamuresc eu sau altii mai destepti ca mine ca cand cum. Nu am timpul necesar. Comenta serge aici ‘let’s be happy let’s be gay’ poate nu atat de happy. Dar noah hai sa fim gay. Si completez completarea. Hai sa nu fim doar gay. Suntem mai mult decat atat. Nu as lasa culoarea parului sa imi guverneze viata. Nici numarul de la pantof.
Si pe tot drumul asta pe care il apuci la un moment dat iti dai seama ca poate unii inseamna mai mult decat altii. Inainte te intrebi ce cauti. Doar ca sa stii cand gasesti daca era ce cautai. Hai sa ne stabilim dinainte un standard, un chenar. Un pat al lui Procust. Mai taiem din picioare. Mai intindem.. pe lungime pe latime si facem toata lumea sa intre in acele chenare. Sau rame. Si ‘poi nu ne place ca e la fel. Ca nu e diferit. Ni se pare ca gasim asa ceva la orice colt de strada. Si poate rezultatul ne face sa credem ca am gasit ceva comun. Si in toata incercarea asta. Cautam relatii. Inca nu am auzit ca cineva sa caute o relatie si sa o si gaseasca exact asa facuta pe masura lui.
E ciudat relatiile apar cand nu te astepti. Asta simt eu. Sunt adeptul ideii de click. E posibil sa ai cateodata senzatia ca se strica clickuitoarea. E posibil sa simti ca rugineste cateodata. E posibil sa nu faca click din prima. E posibil sa te trezesti ca nu suportai sa vezi pe cineva si apoi sa iti dai seama ca era mereu langa tine si ca era foarte apropiat de ce iti doreai dar nu vezi padurea de copaci (jiiz ce naiba am azi cu perlele astea de intelepciune populara? ) GWM SKS GWM 4 LTR.
Si pana la urma mi-am compus un decalog. Un soi de lista de cumparaturi pentru Mos Craciun; Si in ziua de azi ma trezesc pe romeo cu reactii de genul: nu e nimeni asa cum vrei tu si nu vei gasi niciodata. Dar cu toate dezavantajele varstei sunt si avantaje si nu am sa incep acum sa le enumar. Dar unul dintre ele, cel putin asa mi s-a intamplat mie: nu imi dorec neaparat o relatie. Sau nu o caut cu disperare. Nu mi-e teama de a incepe o noue relatie. Dar am mai multa rabdare si nu pot decat sa spun ca nu fac altceva decat sa fiu atent in jurul meu. Si cand va aparea nu pot decat sa sper ca o voi recunoaste si voi avea curajul sa o imbratisez. Pana la faza asta am ajuns si eu cu indoielile mele ca ‘mi s-a stricat clickuitoarea’ cum zicea cineva. Been there done that (chiar nu mai sunt surprize?)
Si cand sa zici ca e totul in regula.. pregatit psihic, decalogul facut, partea de experiente adunate, mi-am facut ordine in ganduri prin randuri pe locuri fi gata... Asta e buna treaba... da unde cauti?
Site-ul albastru se presupune ca ar fi o optiune. Si dupa ateva incercari.. ai cateva optiune: una e fraza standard: oricum nu gasesc nimic pe aici da stau on line ca cine stie
Si daca nu e romeo dot com te lansezi pe messenger. Yahoo sau msn, care ar fi. Pana la urma e mai usor de comunicat. Te trezesti la un moment dat cu cateva zeci-sute de id uri de mess si pana la urma te intrebi de ce le ai. Vorbesti doar cu aceleasi 3 persoane. Si apoi de pui sa dai mass-uri si buzz-uri si alte instrumente din astea de tortura, in incercarea disperata de a-ti face putin ordine prin lista aia. Sau sa vezi pentru cine mai prezinti interes. Oricum pe ¾ nu mai stii de unde sa ii iei daca nu te ajuta arhiva de mess pana la urma. Si te intrebi cine e pana la urma mai mult decat un ID de mess.
Daca te hotarasti sa iesi in umea reala, care in cele din urma dupa parerea mea, e cea mai buna optiune poti merge in Sauvage sau alt club care o fi el. Aici e aici. Aici e lumea reala. Nu ai optiunea invisible. Nu ai poze luate de pe net. Nu poti pretinde ca ai 185 inaltime si ochi albastri. Si pana la urma pozele naked care ar face furori on line.. aici nu te ajuta prea mult.
Si poti sa te lasi invaluit de Fum
... si pana la urma dau dracu tot decalogul, romeo si messul ca sa imi redefinesc optiunea search. Cum spuneam pana la urma site-ul asta iti neaga utilizarea tuturor celor 6 simturi (inclusiv gaydar-ul sau gay radar-ul) si ajung la o concluzie: imi caut partener de Tango , de fapt. Cred ca asta defineste pana la urma mai mult decat orice ceea ce cautam.
Si e posibil ca inconjurat de cei care simt poate intr-un fel ca si tine. Sau oameni cu care descoperi la un moment dat ca ai puncte comune sau macar descoperi ca au mai batut si altii calea asta intortocheata; iti poate da un sentiment de apartenenta; e clar ca nu poate sa iti dea o apartenenta completa. De cate ori nu ne trezim intr-o incapere cu oameni cu care se presupune ca avem multe in comun. Pentru ca la un moment dat sa te intrebi ce caut eu aici. Nelamuriri de copil tont am avut ca chiar nu exista retete si nu pot si nu pretind ca le inteleg pe toate.
In cele din urma se presupune ca lumea reala, lumea gay reala, se presupune ca te-ar putea aduce la liman. Ti se clarifica multe sau cel putin ai mai multe raspunsuri. Nelamuriri? Eh distractia acum incepe. Renunti la un tip de masca si simti nevoia sa pui imediat alta. Pana iti gasesti bisericutza la care sa aderi. Pana adopti o anumita ’doctrina’ si atunci te schimbi dupa chipul si infatisarea... cui o fi. Ne intereseaza pana la urma doar imaginea? Logic ca nu doara nu am recunoaste asa ceva. Toti ‘sapam’ dupa intelesurile adanci ale vietii. (neh... pana la urma). Si prima impresie poate sa conteze. Si poate ai si ocazia sa faci o a doua impresie. Trebuie sa iti construiesti o alta imagine. Pana la urma.. trebuie sa arati eligibil.. nu se stie cand apare Mr. Right sau Mr. Perfect. Ar fi bine sa cumpere imaginea pe care o vinzi. Altfel s-ar putea sa creada ca esti vreo Curva. Si nu ai dori asta...
Deci ai dat jos masca....... Repede alta ca s-ar putea cineva sa vada cine esti cu adevarat si nu ti-ai dori asta.
Si a fi acceptat de catre altii sau de catre oamenii din jurul tau e o nevoie poate greu de inteles. Poate normala. Pana la urma omul e o fiinta sociala. Si pentru coming-out nu e o reteta.
Imi revine mereu in minte ideea: viata nu se da cu manual de instructiuni si certificat de garantie. Fiecare isi are propriile etape de regasire. 2+2 poate fi o ne-strategie de coming out. Personala si poate adaptabila dar de necopiat pentru simplul motiv ca situatiile oamenii, locurile si vremurile creaza conjuncturi ne replicabile in timp. Si pana la urma poti ajunge sa iti dai seama ca gay-to-straight nu functioneaza.
Nevoia asta de acceptare poate sa mearga de la nivelul individual.. om cu om.. cateodata am simtit nevoie de a striga NU.
Ca o comunitate. Da comunitate. Adica ‘adunatura’ aia la care simti ca apartii si de care vrei sa te desparti si care nu reprezinta. Si care asteapta sa faca mereu cineva (mare puternic si nedefinit), dar in orice caz altcineva ceva: sa ne imbunatateasca viata de marti 14 noiembrie. Sa ne faca cluburi, sa ne accepte cum suntem si cine suntem, sa ne faca sa putem spune sunt gay. Nu... nu ‘sunt gay’ mai degraba ‘sunt si gay’ dar mai mult decat atat. Mult mai mult. Unii au Stonewall. Un zid de piatra celebrat ca idee ca simbol in toata lumea civilizata la noi poate fi brickwall. O lupta de cartier (fie chiar si central in Timisoara) sau la nivel national. E sigur ca inca nu poate deveni un carnaval, o celebrare a diversitatii vietii. Inca e o incrancenare. Inca arta travesti-ului nu a depasit faza de kitch. Si inca mai avem noi de lucrat la noi. Dar surpriza invatam unii de la altii din experientele noastre. Si e brickwall2. Si jumatatea plina a paharului... cine isi aduce aminte acum vreo 10 ani lucrurile stateau putin altfel. Cu bune si cu rele. E drept ca represiunea institutionalizata cel putin teoretica de la un anumit moment dat facea ca aceasta comunitate sa fie altfel.don’t ask don’t tell la nivel general. Nu regret absolut deloc vremurile alea. Chiar deloc. Dar nici nu am sa uit curand. Si chiar nu avem dreptul sa uitam.
Incepe sa sune toata recapitularea ca o lectie. Uff chiar nu imi doresc asta. Nu sunt specialist in lectii de viata. Mai am de invatat. Si de vazut si de trait. Sunt praguri in viata la care ajungi pe care le treci sau in care te opintesti. E pana la urma ceva atat de personal incat si a scrie despre asta cu pretentia de reteta de succes e atat de aproape de sacrilegiu. Imi doresc doar sa promovez (daca mi se permite) ideea de a trai propriile experiente. De a te bucura de viata, pana la urma. Am avut si eu momentele mele triste si colectia de umbrele negre. Cine zice ca nu le are.. nu e om. E o alta specie de vietuitoare pe care nu stiu sa o definesc. Nu am sa linkuiesc la capitolul asta mai nimik. De fapt mai nimik si cred ca cel mai personal post de pe aici. Cred ca pentru fiecare baiat gay mama este un element central al vietii. Fara comentarii prea multe. Inca e un subiect care imi atinge puncte sensibile. Si ... si atat.
Episoade diverse de la munca cuprinse in Men at Work (si nu, nu e new release Falcon Studios)
Si mi-am facut blogul loc de dat cu capul. Cateodata ma straduies ca vorbesc si despre subiectele mai dificile. Fara a spala rufe murdare in public. Sau in orice caz fara intentia asta. Imi aduc aminte de momente cand imi vedeam rufele la spalat pe un blog. Si cele mai murdare rufe. Si nu a fost un sentiment placut. Pentru simplul motiv ca nu puteam replica pur si simplu. Asa ca am incercat un exorcism. Si mi-am adus aminte si momentele faine. Ca sa ‘indrept cu ciocanul la cald’ kharma. Si dintr-un acces de egoism recunoscut. Chiar nu imi permit sa imi aduc aminte doar momentele dificile. De dragul integritatii mele mintale pe de o parte, din spirit de fair-play pe de alta.

Pana la urma, ar trebui sa trag o concluzie. Dar nu am sa o fac. Concluziile sunt pentru final de povestire final de drum. Si pana la urma saga continua. Ce va urma.. e surpriza. Si pentru mine.
Cine stie viata unui tip, care intamplator esti si gay ce va aduce. Bantuie furtuni in rada portului meu. Mereu.
Unii sunt facuti sa aiba liniste. Altii sunt facuti sa traiasca in agitatie continua tanjind dupa un moment de calm. Si atunci cand il gasesc.. nu le place.
Poate asa sunt si eu.
Am scris randurile de mai sus.. motivat de un comment recent de faptul ca m-am trezit cu un trafic peste medie dupa nominalizarea despre care am vorbit la un moment dat. Pentru ca toti simtim oarecum nevoia de recunoastere, in lume, in comunitate. Fara a-mi da experientele de pe aici ca exemplu (cred ca scriu a treia oara asta), ci mai degraba ca o acceptare a oamenilor din jur meu. Si de regasire a propriilor experiente. Nu copy-paste de pe alte site-uri. Fara insert-uri de prin alte parti si fara link-uri spre rent-a car.
Si inca un post fara cap si fara coada. Si in zig-zag. fara o traiectorie continua si rectilinie.Poate doar cu ceva continut.
Pana la urma nimeni nu e singur. Si cred ca asta ar trebui sa fie o concluzie.
Daca trebuie neaparat una.
Acelasi,
2q2Bstr8

41. CALIBRU 7,62. AK47 PM semiautomat

2009-10-12T23:59:00.007+03:00

CALIBRU 7,62 – AK47 – PM semiautomat.
Cu bataie lunga

Sunt cateva lucruri pe lumea asta pe care nimeni nu ma poate forta sa le fac. Nu am sa intru in detalii, ca oricum pun pariu ca mai multora le-a fugit deja mintea spre chestii scabroase si indecente.
Ma gandeam acum si la o chestie ciudata. Ceea ce a inceput ca un blog personal, recycle bin sau orice altceva nu stiu cand si cum a devenit incet un dialog cu lumea din jurul meu. Din jurul meu la capitolul blogosfera.
Si mereu mi-a fost teama intr-un fel de asta. Am mai avut intentia de mainstream log off. Primeam prea multe mesaje de genul: am lansat o campanie pe blogul meu.. blah blah. Sau copy paste de pe alte siteuri. Cateodata traduse cateodata pur si simplu un link. Si atunci ce deveneam?
Pentru ca nu sunt. Nu vreau nici nu pot sa fiu la fel.
Si apoi daca asta o fi un defect sa ma ierte dumnezeu ca am destule. Dar chiar nu se poate ca ceea ce imi trece mie prin bibilica mea creatza sa fie doar o parte din curent. Alternativ sau continuu. Un blestem si o binecuvantare in acelasi timp.

Cum ziceam sunt lucruri pe care de obicei cineva nu ma poate forta sa le fac. Si lucruri pe care nu le fac nici picat cu ceara. Unul dintre ele e a promite.
Nu stiu de ce nu promit, orice ar fi.
Poate fiindca am invatat pana acum ca totul depinde de prea multe lucruri si faci o promisiune pe care nu o poti indeplini. Si mai bine zic: nu promit decat sa promit si apoi sa caut/inventez scuze de ce nu m-am tinut de promisiune.
Dar acum am promis o chestie.

In postul trecut m-am descarcat. Numa’ chestii aiurea pe care nu le-am putut uita.
Poate nici nu am vrut.
Poate erau mai multe.
Si am primit o reactie. Nu aici. Si poate asta e motivul pentru care nu am sa fac un copy paste. Nu era o discutie publica. Era chiar in ziua in care promisesem cuiva. O da chiar am promis ca voi scrie ceva pozitiv dupa ce mi-am facut blogul loc de dat cu capul.
Trebuia sa imi indrept kharma. Cu ciocanul la cald.
Si poi avand in vedere cam cat mi-a trebuit sa imi adun curajul si ideile de a pune afurisitul de post precedent pe blog se pare ca asta mi-a luat si mai mult.
Fiindca mi-am dorit sa fie cald, pe sleau si din suflet.

Pe de alta parte asta ar dauna atitudini de 'macho nepasator' (ce naiba a mai ramas din ea dupa ultima betie). Sau ar crea poate acelasi efect ca ex-orcism:
‘mai baiete tu scrii cu bataie lunga , dar mult prea lunga’

Adika AK47 pistol mitraliera semiautomat calibru 7,62 destinat nimicirii fortei vii a inamicului (mama ce ma amuzau in armata limbajul asta Cold War) . Bataie pana la 3000 de metri. Faza cu nimicirea efectiva era ceva mai aproape. Lola , adika pushcociul meu, si cu mine era de aceiasi varsta.
Si oricum se ridicau tintele de noapte la 350 de metri si imi intrebam suav locotenentul de serviciu: Aditza s-au ridicat ? pot sa trag?

Deci, bataie lunga, eu cam chior, ca nu port ochelarii de fandoseala. Nu aveam cum sa nimicesc forta vie a inamicului. Din cateva motive: nu am vrut (cel mai important), nu imi consider ecshii inamici si treaba cu forta vie .....(ce dracu inseamna asta? “the Force Be with You stuff? )
Deci Cold War, Star Wars, Sex War... ce belicos sunt astazi :))
Cum ziceam am primit o replica la ex-orcism. (multe chestii le-am mascat in asta tocmai fiindca nu sunt publice 100%)

salut,

am citit la tine pe blog. iar.

concluzia este ca imi pare rau ca te-am cunoscut si ti-am facut rau. stiu ca nu te victimizezi, si si atunci cand o faci, ai umor & limba ascutita. esti haios, asa cum ai fost mereu.

pe de alta parte daca imi incepeam viata gay cu altcineva, aproape sigur ar fi fost (si) mai nasol. asa ca ar trebui sa-ti multumesc. si o fac: multumesc, draga andi!

normal ca nu-s tare vesel cand citesc din astea, normal ca stiu ca am ratat xxxx xxx xx xxx xxx xxx xx-x x xxxx xx xxxx xx x xxx xxxx xxx xxx xxxxx (xx x xxxxx xxxx xx xxxxx xxxxxxx pt ca nu vorbeam despre tine), nici tu. si care acuma nici nu mai conteaza.

iar despre reprosuri - mi le asum aproape pe toate; unele pot sa le comentez, dar
- nu am fo in ungaria / fagaras (? aici sigur de mine vorbesti... never happened, nu as avea vreun motiv sa-ti ascund acuma)
- nu ti-am luat telefonu :))
- nu m-am intors in pat la tine mirosind xxxx sau xxxx (pfff... uneori cred ca imi doream - de fapt sincer imi doream, dupa acrelile tale vesnice, desi eram xxxxxxx xxx xxxx, doar stii... dar pur si simplu nu s-a intamplat)
- nu am sunat sa te fac prostituat international (cine o facut asta? Xxxxxxx?)
- baaaaa pula: daca ai intarziat la autobuz din cauza mea, te-am dus la Xxxxxxxx cu 120 la ora.

regretul meu cel mai mare este ca nici acuma nu cred ca-s radical mai destupat la creier, decat atunci cand te-am cunoscut.

problema: imi reprosezi ca am scos ce era mai rau in tine. asta chiar ma doare sa aud, chiar si dupa atata timp. stii de ce? pt ca si mie mii usor sa zic asa ceva despre tine. dar daca o sa fac asta, ii ca si cum "u made me do this", ca si cum nu io as fi singuru responsabil de ceea ce am / ti-am facut. ori io stiu: daca am facut vreun cacat, l-am facut io cu mana / gura (curu :) mea. think about this.

:))))))vorbind de ce am scos io din tine, mi-am adus aminte de ceva dashtept rau:
pe lumea asta un singur lucru TREBE sa faci: sa mori. restu nimic nu-i MUSAI.

no si in rest imi pare rau ca tb sa imi vezi moaca din cand in cand, si sa-ti aduci aminte de otzetu asta amar (fuck... si dupa aproape 2 ani, io numa otzet capat... STIU ca ai si honey deep down... dar ii ca si jesus: crede si daca nu ai dovezi).

vad ca ai pus niste kile pe tine: ma bucur!

sa ai o seara faina, gandeste-te la ceva frumos
(evident, nu cu noi - logic)

fug iute jos sa iau detergent! ciao, !

Sorry ca am publicat asta. Poate nu ar trebui. Dar am publicat-o integral. Pana la urma e parte din viata mea.

Si culmea mi-a scris cand incepusem sa ma gandesc la cele bune.

Hm.. e greu de scris dupa toate astea :)
Dar.. ‘ba pulaaa’ nu se refereau toate la tine. Chiar nu.
Si.. imi cer scuze daca am fost nedrept . oficial.
Imi cer scuze daca am fost incorect cu tine.
De fapt intr-un acces de egoism extrem spun ... am fost incorect cu mine.
Nu imi pare rau ca te-am cunoscut.
Sincer cand am scris toate astea as fi vrut pur si simplu sa las niste imagini sa vorbeasca.
M-am straduit sa recuperez de unde am putut fotografii. Au fost cateva. Pierdute odata cu episodul umbrela neagra. Am incercat snap shoturi de pe filme.
Am rascolit vechile cd uri de back up.
Nu am reusit sa recuperez mare lucru.
Pana la urma imi raman amintirile.
Si nu imi permit sa le pastrez doar pe cele aiurea....

Si imi aduc aminte.. (acu ce naiba sa fac ? le enumerez cu liniutza?)
Al dracu e pielea pe tine la reprosuri mai aveai un pic si faceai un top (ar putea zice cineva)

Dar, aleatoriu... am momente care imi aduc zambetul de fata.
Total aleatoriu. Si care nu refera din nou doar la o persoana. Si nu sunt nici macar cronologice.
Un dulap plin cu haine pe care nu le purtai niciodata. Dupa un intreg set de sezoane.. inca insistai ca iti trebuie si sufereai la ideea ca trebuie sa te scapi de ele. Trei sfert in patratele carouri si carourashe.
Noptile petrecute la strand, pe UMT.
Si un catel cu urechi negre, micutz slabutz si speriat. Scotand nasul din geaca. Care mi-a schimbat viata in toate felurile in care o fiinta poate schimba viata cuiva.
Ma amuza si azi chema de dans de la yo! MTV Raps. E inca ‘le piece de resistance’ la manifestarile de club.
Si party urile cu gashka veche in care iti adormeam spre dimineata in brate.
Si surpriza facuta cu lumanari intinse in toata casa. Am iesit de sub dush cu prosopul in cap si am calcat in ele de se duse naibii tot romantismul, de am ras ca cretinii pana am adormit.
Si singura noapte din viata mea cand am dormit sub cerul liber. Ce mai... era sac de dormit cu puf (de pinguin?? ) nah oricum catzelu ne-a tras tzeapa ca s-a cocotzat in masina pe bancheta. Si o tipa fugita din cortul unuia... a dormit intre noi la un moment dat.
A da si cele 45 de manevre de dute vino pana asezai masina la 2 cm de bordura.
Si catelul care ne-a furat de pe masa friptura. Mama ce bataie a luat atunci. Nu m-a bagat in seama trei zile. Da nici nu s-a mai suit pe masa. Veci.
Si masina ta vesnic cu ceva plasticaraie rupta. Si toti soferii erau tampiti pe sosea. Tu erai doar schummy.
Si cereai bani de tren de la bunica-ta sa pleci acasa. Si chefuiam toata noaptea si dimineata ii bateai iara la usha. Lefter.
Si un ger naprasnic in centrul vienei. Si noi cautam cea mai erotica statuie reprezentant un barbat. Si vinul fiert. Si artificii. Si faptul ca ti-am promis ca te voi saruta in toate locurile celebre. Si babutza care a tinut camera in timp ce ne sarutam in mijlocul pietei inconjurati de mii de oameni.
Si camasa de noapte si boneta de noapte a lui buna-ta cu care m-ai asteptat ‘dragastos’ intr-o noapte in pat de era sa fac infarct. erai ca lupu' din scufitza roshie :))
Si o noapte in ‘Sling’
Si.. karaoke. Pet Shop Boys ( a Tribute to Elvis).
Si faptul ca tu te nimereai la partea cu cartofii si eu la pus puiul in cuptor. Si mereu protestai ca te-am pacalit. Si noah stiam asta. Ca eu.. pui ulei, pui apa, pui sare, pui piper pui la cuptor si pui nu mai pui ca ai pus deja de 4 ori.
Si un tricou impaturit in 3 secunde… ai pierdut trei ore doar ca sa inveti cum se face. Sper macar ca ai castigat timpul pierdut dupa aceea.

Pai toate astea ma fac sa zambesc unele ma fac sa rad singur in casa.

Eh da. Si dragul meu EX. Nenominalizat in timp/spatiu.
Eh mie nu imi pare rau ca te-am cunoscut.
si da, dragul meu Ex. nu ai intra la categoria Ex daca nu ai intra la categoria:
'Te voi iubi mereu. dar nu voi mai putea fi cu tine niciodata'
si nu oricine e in categoria asta.
Avem nevoie de istorie.
Avem nevoie de experiente. Si cum zicea cineva pe aici. Viata nu se da cu certificat de conformitate sau manual de instructiuni. Nici macar cu certificat de garantie. E o loterie. Unii trag lozul cel mare. Altii sunt fericiti cu senzatia asteptarii. Cu placerea de a nimeri doar 4 din 49. Sau cu speranta ca jucand aceleasi numere, poate vor ajunge la tinta.
Cu nimicirea fortei vii sau nu.
Gata ma duc sa mai trag o tigara. A pro pos stiati ca are tot diametru 7,62? Se zice ca mai demult fabricile de tigari erau gandite sa fie transformate in fabrici de gloante la nevoie. Sau invers nu mai tin minte care e explicatia. Dar. O tigara standard e de 7,62.

Cu bataie lunga.

Acelasi,

P.S. spre surpriza mea, blogul meu a fost nominalizat la blogul anului. Nu am sa spun ca nu am intereseaza sa castig. As fi ipocrit. Mi-ar placea, fara ca sa imi fac un scop din asta. Cred ca in postul trecut glumeam pe tema asta fara ca sa imi treaca prin cap asa ceva. Sincer. Oricum sunt un picutz mandru ca a ajuns acolo. Poate inseamna ceva si pentru altii. Sper ca inseamna macar atat cat inseamna pentru mine. Nominalizarile sunt aici.

2q2Bstr8-TM

40. EX-orcism

2009-09-19T13:17:00.004+03:00

Meditatie pe tema data.
Pozitie de yoga. Mantre murmurate in iz de betisoare parfumate…
Semi intuneric in cautarea linistii. Tulburate doar de rasuflarea adanca si pacea interioara care se revarsa asupra mea…

Scaaaaaaaaaartzz !! - lung cat juma de post- de masina de cocalar prea grabit in intersectie aglomerata. Rush hour in Timisoara. Lumea fuge acasa. Lumea fuge sa prinda magazine deschise. Lumea fuge.
Si se duse dracu tot momentul meu zen.
Stau la bere. Ca de obicei la ora asta. Nu e vreme de bere. Nu e cald. Nici macar nu mi-e pofta. Nici macar nu ma simt inspirat sa scriu.

Numa’ gandul la ce am de gand sa scriu ma ingrozeste. Pe de o parte. Daca pici de pe cal trebuie sa te sui imediat inapoi sau nu te mai sui nicodata.
Odata era sa ma inec. Pe bune. In strand la un metru jumate de mal, la inaltimea mea si inconjurat de cel putin 200 de persoane, in circumstante care nu isi au locul aici.
Dar faze de genul ‘mi-a trecut toata viata prin fata ochilor’ e cumplit de BS. Nu vedeam decat bulbuci si ma gandeam cred ca o sa mor ca prostu’ aici.
Mai degraba imi trece viata prin fata ochilor uite acum… la bere la o terasa (aceiasi de ceva vreme).

De ce e berea rece cand e frig afara? De ce e calda cand sunt 40 de grade? De ce fanta e facuta din chimicale si in detergentul de vase este lamaie?

Ex-orcism. Am zis de multe ori ca unul din scopurile acestui blog, pe langa acela de a castiga concursul de blogul anului )) e de a scoate monstri la iveala.
Nu neaparat in sens literal.

In utlima vreme ma gandesc la o chestie: cand am abordat subiectul EX unul dintre ei imi spune mai bine ai lasa-o balta cu cronica relatiei. Cand te pui sa dai erase la anumite lucruri e destul de greu sa reconstitui toate fazele. Apoi vorbesc cu un prieten , cu un altul si subiectul asta imi revine ca un laitmotiv. Inca o chestie despre care nu se vorbeste pe de o parte sau se vorbeste prea mult pe de alta. De obicei se vorbeste prea mult cand nu trebuie si esti dispus sa spui oricui este cate de cat dispus sa te asculte despre asta.

Un alt lait motiv: de obicei EX-ul este unul rau care a facut si a dres si care te-a lasat cu buza umflata sau ti-a ranit sentimentele. Sau nu se vorbeste despre asta deloc. Cine spune ca trece cu adevarat 100% peste orelatie importanta cu siguranta minte. E practice imposibil . orice relatie lasa urme. Bune.. rele dar lasa ceva. Oricum omlu care iese dintr-o relatie nu mai este acelasi cu omul care a intrat in ea. Te schimba, te imbunatateste sau de inraieste. In orice caz forteaza o schimbare.

Ca o paranteza: aici vorbim de ecshii adevarati: o noapte nu se pune. Poate nici doua.
Ca sa vorbim de ex ar trebui poate sa dau eu o definitie simplista a ceea ce inteleg eu in termini prozaici ca ar fi o relatie:

Sa ne iubim mult sa ne respectam sa nu ne inselam si sa traim dragoste adevarata pana la sfarsitul lumii.
Nu rade cititorule e doar un citat din romeo. Gayromeo. Gayromeo dot com (disponibil si in limba romana pentru cei care insista cu: u tekc mi aout of hier in roumenia papal are bed)
Dar eu vad lucrurile muult muult mai prozaic: bataia pe telecomanda, factura comuna la ENEL si uscatul ciorapilor pe acelasi calorifer.

Ma amuz teribil. Am terminat o pagina in word (letter style cu margini elegante si nu am inceput sa scriu despre ce vroiam de fapt) nu fi mirat daca pana la final voi ajunge unde trebuia sau nu. Inca nici eu nu sunt sigur de asta. Probabil o sa ma invart dupa coada.
Nu am sa ma refer la a anumita relatie. Am sa ma gandesc la un rezumat cat mai complet.

Ma gandeam ca in general cu catziva ecshi poti ramane prieten. Poate nu imediat. Poate nu la nivelul de a va povesti amintirile. Dara pana la uma sunt oameni care te cunosc bine pe care ii cunosti bine, care iti stiu defectele calitatile si pe care ii cunosti poate in aceiasi masura. Sunt genul de prieteni pe care poate nu incetezi sa ii iubesti nicodata. Doar ca e altfel de sentiment. Inveti doar sa traiesti fara ei.
Te amuza amintirile comune.
Te amuza tachinarile reciproce de genul oare ce dracu mi-o placut la tine… cred ca eram beat cand te-am luat acasa.
Si desi te-ai despartit la un moment dat, poate motivele pentru care ai facut-o atunci, acum ti se par puerile si de fapt poate era doar momentul ca acea relatie trebuia sa se termine.
Motivele pentru care s-a terminat au fost doar pretexte pentru ca fiecare sa o poata apuca pe drumul lui.

Apoi raman despartirile mai dureroase. Eh aici e subiect greu gay. Cu drama queen cu melodrama, cu Draga Neni (T:))). Nu cred ca e cineva care sa nu fi intalnit macar un gay sau un cuplu gay sau un fost cuplu in care toate asta sa nu apara la un moment dat cele de mai sus.
Pe de o parte din afara poate fi amuzant. Sau subiect de discutie. Daca esti in acea situatie s-ar putea san u fie atat de amuzant.

Acum, punand punctul pe I si virgule sub S (sh), nu cred sincer chiar nu cred ca sunt gay care nu au trecut macar o data in viata prin asa ceva. Fie ca eram mici si prosti, fie ca nu ne stie nimeni… a fost. Nimeni nu e de piatra. Acum, cat de mare sau cat de public e tot circul depinde de la persoana la persoana, in functie de caracter.. de persoana, de situatie Depinde de multe. Poate unii se manifesta. Poate altii se ascund. Poate unii refuza sa fie victime. Poate altii se folosesc de statutul de victima. Si e o intreaga strategie pe tema asta. Au nevoie de confort si il gasesc la cei care sunt dispusi sa asculte cate de rau e ex-ul sau cat de curva sau cat de asa sau pe dincolo.
Sunt ecshi cu care redevii prieten. Poate mai bun decat inainte.
Sunt ecshi carora le-ai dat papucii si nu ai nici o remuscare din cauza asta.
Sunt ecshi care ti-au dat papucii cu fraza nu esti tu de vina sunt eu. Sau pur si simplu au disparut. Sau au reaparut cu altcineva si te intreaba de ce esti surprins sa ma vezi.
Sunt ecshi pe care ii vei iubi mereu si cu care nu vei mai fi niciodata.
Sunt ecshi la care te uiti sit e intrebi oare ce naiba ati avut in comun.
Sunt ecshi pe care cand ii vezi si dupa ani de zile ti se face inima cat un purice si un gol un stomac
Sunt ecshi pe care regreti ca i-ai cunoscut.
Sunt ecshi pe care regreti ca nu i-ai cunoscut destul.
Sunt unii pe care iti doresti sa ii revezi
Sunt altii pe care nu mai vrei sa ii vezi niciodata.
Sunt unii pe care i-ai inselat si altii pentru care erai doar entertainmentul de miercuri.
Apoi sunt unii cu care ti-ai fi dorit sa ramai toata viata. Apoi sunt ceilalti cu care ai sentimentul ca ai pierdut ani din viata.

Pe o parte sunt unii cu care totul ti se parea perfect, pe de alta parte altii cu care nu ai avut niciodata nimik in comun.
Sunt ecshi pe care ii ierti si altii pe care nu poti acum si poate niciodata.
Sunt ecshi care te-au lasta mai bogat. Sunt altii care te-au secatuit.

Sunt unii care trec la faza urmatoare. Sunt altii care se cupleaza cu sosii de ale tale mai mult sau mai putin reusite.

Asa ca dragul meu ex (nenominal si fara a se referi la o singura persoana):
Iti reprosez ca:
Ai scos ce e mai rau din mine;
Ca ne stiau prea multi adresa unde stam;
Ca m-ai inselat cu unul de doi lei si 10 bani;
Ca ai fost un egoist extrem;
Ca preludiu e pentru tine doar o poveste din dictionary;
Ca te duci la spectacol in timp ce eu sunt la dentist;
Ca m-ai balacarit la toti prietenii comuni si necomuni;
Ca te-ai cuplat cu urmatorul iubit la cateva zile dupa ce ne-am despartit;
Ca fluieri dupa mine ca dupa Bodri(cainele scarii);
Ca incercai sa imi verifici telefonu si imi blochezi simul;
Ca te-am vazut in pat cu altul;
Ca nu aveai timp niciodata pentru mine, pentru noi;
Ca ti-ai adus amantul la cina. Ca a ramas chiar si dupa ce am iesit din casa;
Ca nu ai ratat nici o ocazie sa imi demonstrezi cat esti tu de fericit cu noua ta relatie;
Ca ma lasai singur de craciun ca sa iei cina cu mama;
Ca imi spuneai ca pleci cu colegii in fagaras si de fapt erai in ungaria cu prietenul tau;
Ca a trebuit sa rup legaturile de prietenie cu oamenii apropiati fiindca erai gelos sau iti era teama de ce o sa zica vecinii;
Ca abuzai de expesia socializat pe romeo;
Ca mi-ai furat telefonul cand aveam mai multa nevoie de el;
Ca ai sunat unde lucram sa le spui ca sunt prostituat international.
Ca nu puteai iesi din casa pana nu iti beai cafeaua desi intarziam la munca;
Ca probleme tale erau ale noastre si ale mele erau doar ale mele;
Ca veneai de la munca si faceai istericale ca nu am frecat gresia de pe hol cu buretele de bucatarie; desi si eu venisem de la munca.
Ca te bagai langa mine in pat la 4 noaptea mirosind a sex si lubrigel si te mirai ca nu te iau in brate.
Ca credeai ca daca esti bisexual a face sex cu o femeie nu se considera inselat.
Ca m-ai jignit si si nsultat public in multe randuri.

Ce imi reprosez:
Ca am luat totul mult prea in serios;
Ca m-am aruncat cu capul inainte, am asteptat prea multe si apoi am fost macinat de dezamagire si frustrari;
Ca te-am inselat cu unul de doi lei si 10 bani; ar fi trebuit ca atunci cand am aflat ca tu o faceai san e despartim pur si simplu; imi reprosez ca am apucat-o pe calea aia;
Imi reprosez ca la un moment dat nu am mai avut curajul sa iti spun ceea ce simteam;
Imi reprosez ca mi-am pierdut total increderea in tine;
Ca nu te-am tinut in brate atat cat mi-as fi dorit;
Ca am sperat ca ceva se va schimba fara ca sa fac nimic in privinta asta;
Ca am acceptat sa te impart cu altii;
Si din nou ca te-am inselat cu unul de doi lei si 10 bani;
Ca am cerut de la tine mai mult decat puteai oferi;
Ca nu am inteles ca un gay proaspat iesit din dulap nu se poate multumi cu o singura persoana;
Imi reprosez ca nu am putut ierta si uita
Imi reprosez ca am ramas pana in ultimul moment;
Imi reprosez ca inca nu pot uita si ierta. Nu sunt atat de bun crestin;
Imi reprosez ca nu am vorbit destul cu tine; ca inca nu o pot face;
Ca am devenit l un moment dat un bloc de gheata;
Si din nou ca am ramas in relatia asta pana in acel moment sin u am avut curajul sa renunt putin mai repede.
Ca spun toate astea intr-un loc sa zicem public. Desi mereu am considerat ca astfel de lucruri nu ar trebui sa iasa nicodata in public.

Dar sunt nenominale. Nu se refera la o singura persoana… sunt adunate din diverse situatii. Or fi unii (nu multi) care se regasesc aici. Or fi unii (nu multi) care ar mai avea de adaugat aici. Sunt multe pe care le-am ignorat intentionat. Sunt prea aiurea ca sa aiba loc pe un blog.
O pot face.

Ex-orcism.
Am lasat intentionat loc gol deasupra la ce imi reprosez. Ar mai fi de scris cate ceva pe acolo la ce imi reprosez Astea in vin in minte acum.
Dar trebuia sa le scriu.
Daca gandesti, nu spune, daca spui.. nu scrie.. daca scrii… ai pus-o
Asa se zice.
Trebuiau scrise.
Acum ca au trecut nu mai au asa un impact. Pur si simplu au fost.
Si scriu la asta de 4 zile. Si ar mai fi de scris vreo doua luni.
Poate o sa completez ulterior. Om vedea.
Dar deocamdata la astea am shezut si am cugetat.

adaugire pe 25 ale lunii:
pana la urma razboaiele de genul asta se pot face si mai public:
Hai sa facem haz de necaz:
pan' la urma se supara unu pe popescu:

EX-orcism
faza faina e ca nici daca s-ar fi inteles nu ar fi intrat deodata on line pe romeo. dar macar la atat: unu caut sex celalalt chat, plus amandoi pasivi declarati..era o relatie sortita pieirii de la inceput. orb sa fii sa nu vezi.lol

dar stati ca mai este...
popescu episod 2

comentarii? eu am ramas fara.
Si ca sa fie clar in caz ca nu ati priceput de prima data; bai popescule de cate ori sa iti zica omul?

Da... acu e crunta razbunarea.. cred ca o sa redevin str8 adica hetero (ce mai conteaza ca sunt pasiv? )

cum ziceam... la asta am shezut si am cugetat.

Sau numa am shezut.
Acelasi
2q2Bstr8

39. LEGI NESCRISE

2009-08-26T23:37:00.005+03:00

LEGI NESCRISE
cutume, reguli, what's hot what's not

E clar ca in lumea asta nu s-ar putea trai fara legi. Cine spune contrariul, intra la categoria anarhisti. Dupa mine astia sunt o categorie de oameni care nu stiu ce isi doresc.
Acum, oportunitatea aplicabilitatea si corectitudinea unor legi.. depinde de multe chestii. Depinde si de cat de bun e avocatul care te reprezinta. Pana la urma justitia este oarba.

Fain inceput pentru un tratat de drept. As zice. Inutil inceput pentru un blog gay.
De fapt nu e un blog gay, e un blog personal al unei persoane care intamplator este si gay.

Tot despre legi vreau sa vorbesc, dar mai bine zis despre cele nescrise. Si desi eu le scriu aici tot nescrise raman pana apar in monitorul official si Parlamentul da un set de norme metodolgice de punere in aplicare, dupa dezbatere in comisii. De obicei care incurca toata idea legii, o complica, o fac de neaplicat si da paine unei armate de avocati, buni sau doar cu av (sau avp) in fata numelui.
Deci legi nescrise. Oare cate romane si ghiduri de bune maniere, de vanzari, de psihologia cumparatorului, de eticheta, nu or fi fost scrise pe lumea asta. Si apoi un om cu o inteligentie medie care isi intine picioarele sub masa sorbind lenesh dintr-o bere care se incalzeste, nu cred ca e in stare sa scoata nu stiu ce perle de gandire care revolutioneaza modul oamenilor de a privi lucrurile.
Prin urmare nici eu.

Legi-legi nescrise. Dupa astea s-a guvernat omenirea zeci de mii de ani inaintea aparatiei codului lui Hamurappi.(cati p si cati m are cuvantul asta?)

Ma gandeam (again) la lumea gay.
Nu stiu daca cineva contabilizeaza asta, dar sunt atat de multe lucruri care ‘se fac’ sau ‘nu se fac’ in aceasta lume.

Paranteza.( Din nou)
In general urasc sintagmele de genul comunitate gay, lume gay si noi suntem oameni uatevar…. Din mai multe motive. Nu suntem o enclava (doamne fereste) traim interactionam cu lumea din jur sau reactionam la aceasta. Asa ca, o expresie care sa incerce o delimitare clara, sau o integrare fara discernamant sau limite.. ambele mi se par trase de par (sau de mustatza sau de perciuni; ca doara la freza suntem sensibili si pe piept se practica epilatul) .

Revin: legi nescrise’ to do’ or ‘not to do’ list. Fara pretentia de a le stii pe toate, completari din partea celor care isi pierd timpul pe aici sunt binevenite, dar traim inconjurati de lucruri care se fac sau nu se fac. Unele sunt ‘tabu’.. subintelese (tu nu intrebi eu nu-ti spun).
Altele sunt subiecte de dicutie: mama ce a facut sau a zis ala.. asa ceva nu se zice/face.

Pustan fiind la scoala la ora de sport era clar: fetele jucau handball, baietii jucau fotbal. Normal ca trebuia sa joc fotbal. Nu puteam sa spun ca uitandu-ma la 20 de oameni fugind dupa o minge; nu mi se pare cat de cat incitant sau interesant. Nici handbalul nu mi se parea catusi de putin interesant. In general gay-i se feresc de sporturile de echipa nu stiu de ce. Poate e sentimentul ca sunt altfel, poate e diferenta de a fi diferiti. Rari vezi unul implicat in asa ceva. Da era o lege nescrisa: nu jucai fotbal.. erai ‘fetita’.

Si cate nu am facut ca sa ma feresec de statutul asta. Sa nu fiu luat drept finutz sau fetitza, desi nu cred ca sunt un tip efeminat.
Mereu mi se spune nu arati gay…

Acum.. daca asta e un comportament dobandit sau innascut naiba stie. Poate ca traind intr-o atmosfera machista m-am adaptat pana la nivelul la care a devenit o a doua natura. Poate ca nu.

Cred ca asta a fost una din primele chestii nescrise care veneau de la sine: baietii joaca fotbal. ‘baietii se uita la fotbal’ m-a sarit din schema :)) preferam patinajul artistic sau gimnastica. Primul era frumos. Al doilea era pur si simplu antrenant pentru ca Romania era mereu la concureta pentru podium. Si imi placea asta. Noi si mega puterile. David si Goliath. Spre exemplu nu ma uitam la gimnastica masculina desi erau sanse sa vezi trupuri puternice in pantaloni scurti....

Asa ca ma gandeam la Moise (film vintage alb-negru).. coboara de pe munte cu trei tablite de lut a cate 5 porunci. Aaaaaaaam 15 porunci pentru voi (pe o voce grava cu ecou). Scapa o tablita care se sparge. Aaaaaaaam 10 porunci pentru voi.

Nu te da la tipul unui prieten. Apa trece pietrele raman. Asta e o chestie nescrisa. Se poate, cateodata, ca un prieten sa apara cu cineva nou (asta daca face greseala sa-l prezinte inainte sa fie sigur pe el). Tipul poate fi ok, poate parea interesant. Aproape sigur e ‘fresh’ Abtine-te la a te da la el. Din doua motive: pierzi un prieten, oricare ar fi rezultatul. Si apoi daca nu e o chestie serioasa… ai rabdare doua saptamani. Atunci va fi liber si va fi acelasi. Alfel.. pierzi un prieten… te alegi cel mult cu o partida…daca sare de la unul la altul oricum nu o sa te alegi cu mai mult. Nu iti fa planuri de genul asta. Daca ‘pusca’ din prima. Va ‘pusca’ si al al doilea pe care il vede.Sau al treilea. Si o tura nu merita sa pierzi ceva ce oricum castigi greu si mentii foarte greu. Respectul celor din jur. Asa ca ..iubitul/amantul unui prieten vechi e off limits.

Kiss and tell. E bine sa iti tii gura. Ai fost cu cineva .. bravo tie. Nu bate toba. Nu se stie niciodata cine te asculta. Poate un cunoscut comun.. poate cineva care ar fi interesat de tine si isi da seama ca ar deveni subiect de discutie la urmatoarea bere cu prietenii. Nu toti sunt atat de exhibitionisti. In general ma feresc de unul care spune am fost si cu ala. Sau daca tot vrei sa te destainui.. nu minti, nu improviza nu iti imagina fanteziile ca fiind fapte reale cu inca 20 la masa. E o regula nescrisa.. what happens in Vegas (or room 314 de camin) stays in Vegas (sau in acelasi room 314)

Faptul ca suntem gay nu inseamna obligatoriu ca suntem prieteni. E si asta o chestie de care multa lume nu e constienta. Ne cunoastem din vedere fiindca umblam in acelasi club. Dar nu e obligatoriu sa ma salut cu toata lumea care merge pe Heaven (daca am fost acolo, spre exemplu). Ne cunoastem poate fiindca suntem gay, devenit prieteni din alte motive. In general prietenii, cum am mai spus, ar trebui sa fie cei similari reclamei: 50 de cunosc cativa iti stiu numele cu cativa mergi la bere, dar pe mult mai putini i-ai suna noaptea sa te ajute. Restul sunt oameni pe care ii stii din vedere. Nu e obligatoriu sa te saluti cu toti si asta nu e neaparata dovada de prosta crestere. Daca esti hetero nu saluti toti barbatii despre care stii ca le plac femeile.

Ce e in cuplu ramane in cuplu. Uuu cate capitole as putea sa scriu despre asta. Am ecshi pe care ii ingrozeste si simpla idée ca m-as apuca sa scriu. Mi-am facut si eu mea-culpa si as fi in stare sa scriu obiectiv. Sper. Si oricum nu am renuntat la ideea de a exorciza si acest demon. Oricat de mult ar ingrozi pe cineva ideea. O voi face atunci cand intr-un final imi voi pune ganurile in ordine. Fara detalii scabroase. Fara ora data moment si nume. Doar ca stare de spirit. Dar, sunt chestii care raman intr-un cuplu. Tot ceea ce iese pe dinafara… de obicei da nastere la controverse.. la probleme la animozitati. Orice iese nu e de bine. In plus.. daca ma inseli vreau sa aflu de la tine. S-ar putea sa ma supar. S-ar putea sa ne despartim. Dar.. daca aflu seara in club dupa doua pahare de gin.. e mult mai rau.

Nu te baga intr-un cuplu. Daca te bagi totusi baga-te deodata. Ideal la mijloc. Asta e legat de prima regula. Una la mana daca cineva are o relatie lasa-l sa o continue sau sa o duca la sfarsit. Cum o fi el. Cum ziceam intr-un post anterior intr-o lume dominta de sex.. toti suntem curve. Da macar fi cu stil. Pe de alta parte jumatatea dintr-un cuplu care apleaca urechea la ce i se spune fara ca sa vada ce are in fata…. Merita toate lucrurile ‘ bune’ care o sa i se intample. Dar in general e un lucru care nu se face. Unii zic ca e vinovat cel care incearca. Altii zic ca e de vina jumatatea care cedeaza

Istorie. Asta e atasat de ceea ce am scris mai sus. Un om fara istorie.. e mincinos sau proaspat clonat si scos din laboratoare underground. Daca intri intr-o relatie..Ceea ce iubesti e produsul acelei istorii. Nu ar fi fost ceea ce este de la comportament in pat sau aiurea pana la alte detalii daca nu si-ar fi trait istoria. Si nu judeca pentru asta. Si nu incerca sa afli cu orice prêt ce cand cum. E o regula nescrisa. Daca iti place cineva iti place pentru ce este in acest moment. Daca iti place doar ceva anume si restul vrei sa schimbi dupa chipul si asemanarea nu shtiu cui.. ori nu iese, ori te trezesti la final ca ti-a placut de la bun inceput s-a pierdut pe parcurs. Si la faza asta cu schimbatul.. istoria nu poti sa o schimbi. Poti doar sa o accepti, sa o cunosti obiectiv.

Three some. Se intampla, unii il cauta, de obicei e un semn ca nu merge bine in relatia aia. E un semn de ‘boala’. O simptoma intr-o oarecare masura. (parere pur personala )In plus al treilea trebuie sa stie bine sa se’ imparta ‘(n-am gasit alt cuvant). Daca o face doar ca modalitate de a ajunge la unul dintre cei doi si face un compromise.. sau unul din cuplu il doreste pe al treile si isi invita si prietenul la petrecere ca san u aiba sentimente de vinovatie dupa…. E tabu rau de tot subiectul asta daca ma gandesc mai bine. Oricum placerea nu e la fel pentru toti trei. Echidistanta asta e tot o lege nescrisa.

Fair play pe net: primesti poza, dai poza. Chiar daca nu iti place persoana. Asta ar fi tot o regula. Tot din alea care nu se aplica mai deloc.

Nu ridica primul piatra daca te deranjeaza musca de pe caciula. Si asta ar fi o regula nescrisa. Yadda yadda (vorba gastii lui Seinfeld). La asta suntem toti buni.

Esti la agatat in cruising areas. Cineva isi fereste privirea de tine. Nu te baga in seama. E semnul de go away. Si .. replica cu ‘n-ai un foc’ e prea seventies…Daca te uiti uita-te cu bun simt nu ca bou. Adica e de ajuns ca sa iti arati interesul. Si un feed back vine. Sau nu. E ca si cum te-ai zgai la un cuplu care se saruta. In mod normal nu te uiti tinta, nu?

Cineva e cu altcineva aiurea pe strada sau in tramvai
Cineva te saluta din priviri fara sa isi arunce poseta pe spate. Un zambet sau atat e de ajuns. Omul nu vrea sa dea explicatii cine esti si de unde te stie.

Nu-ti prezenta prietenul drept verisor. S-ar putea sa nici nu semene cu tine. Merge bine coleg de facultate sau fratele mai mic al prietenei mele dooh

Daca iti da cineva de inteles ca nu esti genul lui.. nu insista. Chiar nu esti. Si nu te jigni din cauza asta. E normal. E imposibil sa te placa toata lumea.

Nu spune unui gay ca s-a ingrashat. Zambeste da’ te uraste toata viata.

Nu-ti baga nasul in jurnal sau agenda telefonica. Chiar daca formati un cuplu. Oricare ar fi motivele nu e bine. Daca nu ai incredere… poate nu esti cu cine trebuie. Sau cauti doar motive.. daca vreau sa te insel te insel cu tine de mana. La fel id uri de messenger, mail..etc.

Nu tine partea unuia sau a altuia daca un cuplu se desparte. Nu stii ce a fost acolo.. eh sau peste doua saptamani sunt inapoi si ia gandeste-te cum se uita la tine si aduce aminte ce ai zis de unul sau de celalalt

Daca prietenul tau e indragostit de cineva (mai ales nedeclarat) nu incerca sa ii arati ca ai fost mai bun si clar nu ii spune ca l-ai avut weekendul trecut. Tine-o pentru tine. Sexul chiar nu e sport olimpic.

Uita-te la perete la un pisoar. (adika in fata la nivelul ochilor la randul 12 de faianta) Jiii ce regula straight. E imposibila si pentru straight.. :)

Coming-out ul e ceva personal intim si important. Oare am scris destul de clar PERSONAL. Daca cineva isi face curaj si se deschide spre tine. Nu e subiect de poveste dupa o partida de sex. La tigara de dupa …pot fi si alte subiecte de discutie..

Si orice ar fi in aceiasi tema… orice se intampla intre tine si un alt gay. Familia este mai presus decat toate celelalte. Nu bate la usa lui maca-sa sa ii spui: ai pierdut un fiu; ai castigat o fiica. Asta e deja de neiertat nici macar nu se incadreaza in limita mcilor barfe gay. E dincolo de limita acceptabilului.

Best friend nu e compatibil cu fuck buddy. S-ar putea ca prietenia pe care o pierzi sa fie mai buna decat sexul in sine…

Cate ar mai fi… dar iara fac un mega post pe are nu il citeste nimeni pana la sfarsit.

Oricum cum spuneam.. ce mi-a scapat sigur se poate completa.

Dar la astea am shezut eu shi am cugetat. Sau numa’ am shezut.

Acelasi

2q2Bstr8

38. GAY-TO-STRAIGHT

2009-08-22T22:16:00.003+03:00

Straight-to-gay Gay- to-straight

Ma tenteaza sa scriu un post despre minunatele descoperiri ale APA (American psychological association) cu privire la faptul ca terapiile gay to straight nu functioneaza.

Adica, c’mon vrea sa vad unul dintre cititorii acestui blog care se mira de acest lucru. Astea sunt stiri pentru lumea straight, noi restul pacatosilor stim deja asta. La fel si faptul ca nu se considera din anii 70 ca fiind o boala psihica. Noi stim si simtitm asta. E o stire pentru lumea straight. Noi stim deja asta. Desi in Romania inca suntem la faza de a face lumea sa inteleaga ca macaroana asta are gaura din anii 70 si noua ne ia 40 de ani s-o descoperim. 20 de ani dam vin pe comunisti, 20 de ani pe cine dam vina? Pe crestini pe democrati pe liberali pe biserica pe noaua dreapta pe sfintii apostolic. Da asta e alta poveste.

Mi-am facut un obicei de o vreme,
Imi place sa scriu in aer liber, fie ca ies din casa doar pe malul Begai fie ca raman cand ma intorc de la munca prin parc sau pe la vreo terasa la o bere.

Imi place pe de o parte agitatia din jur si pe de alta parte e profilaxie pentru vremurile ploioase care vor urma cat de curand si care ma vor tintui intre 4 pereti. E ca si cum ai dormi trei zile ca sa nu trebuiasca sa dormi o saptamana dupa. Din pacate nu merge asa. Dar merita incercat.

Asa ca incerc sa profit ca de mult de chestia asta.
Stau la o terasa in centru. Pe de o parte blestem wireless ul ca nu functioneaza pe laptopul asta, pe de alta parte e o binecuvantare ca cu siguranta as intepenit pe vreun programel gen mess si as povesti aiureli cu un perfect stranger.
Asa ca stau aici si scriu dar sa fiu al naibii daca stiu in ce directie o voi apuca de la paragraful sase.

Hmm ma mai gandesc la o chestie care de fapt e o chestie importanta care s-a intamplat in ultima vreme.

Cei care ma cunosc stiu ca din varii motive am rupt legatura in cea mai mare parte cu locurile materne. Nu are nici o legatura/influenta . sau ma rog nu este legat de ‘me being gay’??. Decat partial.
Ma gandeam de multe ori atunci cand am fost cu cineva, sa ma duc catre casa si sa trebuiasca sa dau explicatii in legatura cu cine e persoana care ma acompaniaza………... Sau.. in mod sigur nu ar fi trebuit sa dau explicatii da’ ar fi trebuit sa am vreo fraza care sa raspunda scurt si la obiect si fara loc de interpretare la o privire intrebatoare din partea oamenilor care ma cunosc de ani de zile.

Paranteza: nu stiu daca treaba asta e valabila in cazul tuturor oarselor mici, dar la mine acasa vecinii sunt aceiasi de cand in anii 60 cand s-a construit blocul. Adica deja locuieste in aceleasi apartamente generatia trei sau patru , considerandu-ma pe mine generatia 3. E genul de loc in care pe de o parte esti acasa de cum intri in cartier sau in bloc, e un loc in care stii toata istoria celor din jur. Cu siguranta ai fost la nunta unuia sau a celuilalt.
Iti aduci aminte cand s-a nascut unul sau celalalt..

E sensul adevarat de comunitate. Uneori, de cele mai multe ori imi lipseste asta. Si cu siguranta faptul ca sunt gay m-a facut sa incerc sa ma indepartez, sa ma deranjeze implicarea celor din jur in viata personala. Sigur ca daca lucrurile ar fi stat altfel in lume sau aiurea, nu cred ca m-as fi indepartat de toate astea. Deci....de buna voie si fortat de imprejurari traiesc de ani buni inconjurat de straini despre care nu stiu nimic. Asta e pretul pe care trebuie sa il platesti pentru ca nici cei din jurul tau sa nu stie nimic de tine
.
O repet nu mi-e rusine ca sunt gay. Poate mi-a fost la un moment dat rusine da faptul ca sunt putin diferit de ceilalti. Motivul pentru care nu umblu cu un tricou pe care sa scrie mare negru pe alb I’M GAY SO FUCKING WHAT? e ca in cea mai mare a timpului imi place sa ma pierd in multime si ma bucur de un status de anonimitate.

E comoda anonimitatea asta. Imi cunosc doar vecinul din usa’n usa.; si asta pentru alte motive: e genul meu :) si administratorul de la bloc ca il vad o data la doua luni cand imi platesc intretinerea.
Cateodata nu e placuta…. E greu de inteles. Nu imi pot imagina care ar fi fost situatia in momentul de fata, daca as fi fost in contact cu familia. Cei dragi s-au dus si cei care au ramas nu ma intereseaza catusi de putin. Si cred ca nici pe ei situatia mea. Asa ca suntem chit.

Poate ca sunt Gemeni (ca zodie doar, daca as avea un frate geaman… nu cred ca lumea ar fi pregatita pentru doi ca mine da macar as avea o sansa sa fie si unu mai bun pe planeta) dar mereu m-am lovit de dualitate:
job-off –job;
gay- straight-acting;
good-guy – bitchy gay;
intelligent-incredible stupid;
deschis-incredibil de incapatanat;
inima mare cat o paine – egoism extrem;
saint-whore; asexual-horny pig;
best friend-worst enemy;
(ce dracu am luat-o pe engleza :)) da parka limba asta asa concisa cum e ea, nu lasa loc de interpretari.

Asa…. Intre timp am baut o bere juma cu un prieten vechi, cealalta jumatata o savurez pana nu se incalzeste singura si continui sa scriu cat e muzu prin zona..

Zilele trecute doua sfere diferite ale lumi mlele se ciocnesc intr-un soi de Big Bang personal, ma vait ca zilele sunt plictisitoare. Ei bine…Nu sunt.

Un cunoscut de acasa. Spun cunoscut. De fapt e prieten, e un baiat de care imi aduc aminte de cand era maica-sa gravida cu el. Deci chiar imi aduc aminte vremurile alea. Plus multe alte chestii care se pot intapla in 24 de ani. Un cunoscut imi spune: vreau sa imi incerc si eu sansa in Timisoara. Cred ca am sa vin cateva zile sa incerc sa imi gasesc ceva de lucru pe acolo.

Incerc, printe randuri, sa ii spun sa nu isi faca mari sperante ca e totusi criza, e recesiune, nu sunt pea multe locuri de munca si cele care sunt sunt relative prost platite. Pe de alta parte daca as fi judecat dupa sanse nu as fi plecat nici ei eu de acolo. Si ii zic hai ca vedem noi ce om face, ceva de lucru tot gasim si de acolo vedem cum ne orientam.

Eh lumea mea de acasa se ciocneste cu lumea pe care mi-am construit-o de cand sunt in Timisoara. /sunt doua lumi pe care le-am tinut mereu separate.

Si acum gay -2-str8.
sigur toata lumea a vazut macar un film in care un cuplu gay isi ascunde statuile cu Adonis, simbolurile falice si cd urile cu filme porno de colectie pe undeva, noah cam asa au fost doua zile din concediul meu:
Rearanjeaza lumanarile colorate sa nu fie neaparat in ordinea rainbow, baga bine pliantele de la accept, goleste calculatorul de poze cu penisuri primite pe mess, string-ul ala negru de piele trebuie pus bine undeva in sertarul cu cravate… poza cu febletea mea trebuie pusa sub restul de documente personale. Cred ca in dosarul cu facturile de Enel nu va interesa pe nimeni sa arunce o privire.
E un proces gay to straight. Uuuf asa m-am dezobishnuit de asta. Chiar imi place sa am cateva simboluri gay discrete in jur. Cred ca mi-am castigat dreptul la minima libertate de constiinta. Poate nu in lumea reala, dar macar intre cei patru pereti pentru care sunt mandru platitor de chirie..imi aduc aminte de o ex-relatie, venea maica-sa in vizita in weekend. Si luam casa la puricat: ascunde o periuta de dinti.. nu trebuie sa fie doua aparate de ras. Lenjeria trebuie pusa separat la spalat. Pernele pe pat (oare cum dormiti voi doi baieti in patul asta?? ) una intr-un capat una in celalalt. Aaa da si ascunde cremele de fata, maini si calcaie. (adica un hetero ar trebui sa aiba cel mult after shave pe raft)

Si tot procesul asta ma enerveaza pe de o parte. Nu vreau si nu pot sa ma ascund pe de o parte
Pe de alta parte … ma intreb de ce sa imi neg eu viata doar pentru a face pe altcineva sa nu se simta inconfortabil cu ea .

In fine, vine.. il colectez de la gara.. ajungem acasa si seara iesim la o terasa cu un prieten comun. Statea si incercam sa imi aduc eu aminte de prima experienta timsoreana, atat de multa informatie in atat de putin timp. Informatie pe care trebuie sa o absorbi, sa o intelegi sa te adaptezi la ea.. e prea mult pentru un timp atat de scurt

Asta imi spunea constiinta. Ratiunea si dorinta de a fi EU imi spunea altceva .
Stam la o terasa, in centru. Seara, un concert de jazz in aer liber. E unul din motivele pentru care iubesc orashul asta. Atmosfera asta lenesha de sambata seara.

In fine.. prietenul comun care era cu noi imi spune: vezi ca am impresia ca stie cate ceva si nu stie cum sa te intrebe. Celalalt se intoarce de la toaleta si zice : ce sa intreb.
Si atunci ma hotarasc: orice intrebare vrei sa pui raspunsul este da.
Dar de unde stii ce vroiam sa intreb?
Ii zic: uita-te la mine ma stii de multi ani. Am foarte multe defecte da acela ca sunt prost nu e unul dintre ele.
Pai da.. da cum adica.. tu? Te stiu de atatia ani?
Si care e problema? Asta sunt si nu cred ca o sa mai schimb acum. Ce legatura are cu de cati ani ma stii?
Pai da.. nu are legatura.. pana la urma esti acelasi.
Ei vezi..

Am mai vorbit eu despre coming out.. despre care se vorbeste mult si nu exista o reteta. Da un lucru e clar, in timp devine mult mai usor. Si cu cat devii mai sigur pe tine, cu atat e mai usor. Si cu cat esti mai sigur pe tine, cu atat cei din jur accepta mai usor.

Si e clar ca daca cineva te cunoaste bine… asta nu schimba lucrurile foarte mult
Din experienta stiu ca efectele se vad pe termen lung. Cine te accepta din prima.. judeca lucrurile in timp. Trece peste faza de noutate si soc. Si rezultatele se vad in timp. Se vede in luni de zile daca chiar a trecut peste. Atunci vezi daca iti mai cauta compania, sau cauta scuze ca sa te evite.

Asta e cu totul alta poveste. Pana la urma e pierderea lor.

Dar una peste alta terapia (sub control medical sau nu) gay to straight nu functioneaza.
Sau nu merita efortul. Eu am rezistat cam.. 7 ore
E doar o decizie pe care am luat-o.
O promisiune pe care mi-am facut-o sa fiu sincer cu mine. Corolar : poate si cu cei din jur.

Acum e ciudat… ca am alta problema: daca incerci sa pari prea cool cu chestia asta… te trezesti cum m-am trezit eu…cu problema straight to gay.

Adica daca e asa ok.. ce am de pierdut daca incerc… si nu.. spre surpriza multora nu am de gand sa fac experimente.

Asa mi-a trebuit, mi-am dus proaspat socatii prieteni straight in Sauvage o seara.
Asta e parte din lumea mea, le spun. Nu e reprezentativa, dar exista si daca o ignori, nu dispare de la sine.

Am fost surprins ca s-au distrat. Sau macar recunoscator intr-o oarecare masura ca au incercat. De multe ori am zis ca nu cred ca eu as fi asa permisiv sau asa tolerant :)
Le-au placut cativa travestiti. De unul au fost chiar impresionati.

Dar am apreciat un oarecare simt al ridicolului. Si-au dat seama dintr-o privire ce faze, comportamente, sunt ridicole sau exagerate. Eram de aceiasi parere. Si nici nu s-au inghesuit intr-un colt ca altii, doar ca sa faca mijto de unul sau de altul… dar replici de genul hey guys get a room au mai fost. Pe buna dreptate.

Pana la urma straight to gay si gay to straight nu functioneaza
In nici o directie.

Peste vreo 30 de ani o sa inceapa lumea si pe la noi sa se gandeasca la asta mai bine.

Gata.

2q2Bstr8

37. PRAGURI

2009-08-12T01:17:00.005+03:00

PRAGURI
(nesomn, ganduri de nesomn despre praguri limite si evolutie nedarwinista)

Eu nu sunt o persoana religioasa, din varii motive. Mi-ar placea sa cred ca acolo undeva sus e un nene cu barba alba, care sta si ne pazeste. Spunea cineva o chestie de genul: ne da natura, ne integreaza in ea, ne da toate acele dorinte si nevoi. Si apoi tranteste niste reguli care sunt total impotriva. Pana la urma chiar nu cred ca se asteapta sa le respecte cineva 100%. Cred ca sunt doar puse ca abaterile de la calea cea dreapta sa fie cat mai putine. Deloc.. da intr-un fanatism periculos. Apoi ma intreb daca asta ar fi religia cea buna ce se intampla cu elelalte miliarde de non crestini care nu se ghideaza dupa aceste reguli? Merg toti in iad? Adica saracii nu au nici o sansa…Plus crestinii pacatosi.. cred ca e chiar inghesuiala acolo. Din orice punct de vedere religios nu e ok. Orice religie lasa pe dinafara 2/3 din planeta.

Cred, intr-o oarecare masura, ca religiile orientale se apropie cel mai mult de idea de baza. Forteaza omul sa se imbunatateasca sa mearga in trepte, sa evolueze pana ajunge la perfectiune. Perfectiune care… nu va fi atinsa nicodata dar macar e un scop frumos.

Dar e vorba de trepte, e vorba de limite care odata atinse primesti acceptul spre nivelul urmator. Un soi de joc on line al pustimii de azi. Faci un nivel si ai pauza…. Treci la urmatorul si tot asa..

Deci pana la urma eu cred ca sunt praguri si cred ca pentru fiecare prag din viata, ar fi bine sa te gasesti la un anumit nivel de evolutie. Sa fii oarecum pregatit

Nu stiu cum as putea defini aceste praguri pana la urma. Poate sunt legate de varsta. Lucru despre care o sa incerc sa-l dezvolt mai tarziu. Poate sunt legate de anumite evenimente din viata, fericite sau nu.

Ma uit din nou in urma si incerc sa imi aduc aminte de momente, de praguri ; cele de care imi aduc aminte mai clar. Cele de care nu imi aduc aminte, inseamna ca nu erau importante.

Nu stiu de ce, da' chiar nu stiu, imi aduc aminte extrem de clar ziua de nastere de cand am implinit 5 ani. Ma amuza teribil chestia asta. Adika imi aduc aminte vag celelate alniversari si cateodata trebuie sa ma concentrez sa imi aduc aminte cati ani aveam la un moment, dat cand era vreun party din asta. Da aia de la 5 ani mio-o aduc aminte. Primisem o tabla mare neagra pe trepied.

Alta imagine: Imi aduc aminte clar … citeam ziarul Tineretul Liber pe scarile liceului. Pagina trei, stanga jos, un articol de 5/5 cm. Parada homosexualilor din New York. 10.000 de participanti. Uuuf erau mai multi. Le zice homosexuali si da sunt mai multi, nu sunt singur.
Cea mai frecventa intrebare e: de cand esti gay? Sau auzi unii spunand: atunci nu eram gay. Sau.. sunt gay de doi ani… sau acum am descoperit ca sunt gay. Nu cred ca exista gay care sa spuna : sunt gay de pe 17 februarie 2003.

e posibil.. sa fie o data fixa de cand esti gay.. cum spun eu gay practicant.. dar clar nu exista o data in care Zbang! esti gay. Cu siguranta exista o data in care Zbang! Iti dai seama ca ceea ce iti doreai sau ceea ce simti e similar cu dorintele sau simtamintele unei persoane incadrate in termenul gay. Poi mai sunt si cei care se mint ani de zile cu statutul bisexual. Cred ca astia sunt cei care nu pot sau nu vor sa aleaga din teama ca alinierea pe o directie sau cealalta le-ar aduce frustrari. Si atunci penduleaza la mijloc.
Deci da, un prag e si momentul in care iti recunosti tie ca esti gay.

(incerc sa nu ating aici alte praguri personale legate de parinti, de decizia de a pleca de acasa si de alte decizii dificile sau riscante si in care de multe ori au fost oameni care m-au ajutat sa schimb la un moment dat macazul intr-o directie sau cealalta.)

Apoi e clar coming-out-ul

Apoi incet, incet, treci de toate. Primul meu contact cu o persoana care spunea it’s ok to be gay era cu un tip Tony pe care l-am cunoscut prin corespondenta in circumstante despre care am scris mai demult. In fine era prima persona care imi spunea o data la trei randuri si in diferite feluri.. it’s ok to be gay si lucrurile se vor imbunatati si vei face pace cu tine si cu ceilalti. Sincer naiba il credea atunci: ma gandeam da.. pentru tine e usor stai in Londra, te sui in autobus si in juma de ora esti intr-o cafenea gay in care poti vorbi liber cu cine vrei si cum vrei. Ma gandeam.. da pentru tine e usor esti crescut de un cuplu gay.. te poti duce acasa sa zici azi am cunoscut un baiat , mi-a placut, maine mergem la film impreuna…

E drept ca lucrurile nu s-au imbunatatit chiar la nivelul ala, dar, in timp din prag in prag au devenit mai bune.

Sunt si anumite praguri legate de varsta. Hi -hi aici e subiect sensibil. Ma uit pe net mirc merc morc murc planetromeo, gayromeo, gayscapade, xcapade, gay log gaydezlog,…… toate astea: lumea cauta parteneri care trebuie sa aiba o varsta: intre si intre, sau pana la, sau de la, sau…

Ma amuza intr-un fel, privesc lucrurile prin prisma unui om care nu mai are 18 si nu a ajuns la 45. Se presupune ca o anumita varsta ar trebui sa prezinte un personaj cu un character daltuit intr-un anume fel sau o anumita varsta ar trebui sa garanteze un aspect fizic daltuit intr-un anume fel.

Un soi de standard de Hollywood. Si pana la urma daca te uiti in jur, sunt doar exceptii care confirma regula; atat de multe exceptii incat stai si te intrebi daca regula aia exista sau e doar o teorema. Culmea, o contrateorema adica una care nu se aplica nicodata:

Conform lumii gay lucrurile ar trebui sa stea poate in felul urmator:
18-20 de ani fresh meat. Un soi de Brad collegeboy din idioatele de filme cu colegii americane. Asta ar fi o extrema sau un soi de emo pervers din desenele animate japoneze.
20-25 de ani asta ar trebui sa fie o lume mai aparte. Preferabil studenti, sau asa ar trebui sa fie, in floarea varstei, inteligenti, liberi, cu sesiuni de doua ori pe an cu chef de distractie si inteligenta peste medie.
25-30 ani se presupn toate calitatile dinainte dar probabil deja un job si ceva mai multa experienta de viata.
30-35 tipi trecuti obositi si consumati fara chef de viata cu chelie ochelari si o burtica destul de prezenta, ramasi un pic in urma in ceea ce privesc lucrurile trendy si cool.
35-40 cei de mai sus cu 10 kg in plus, da interesanti pentru pustime: au masina deja au ceva banuti si daca poti sa treci peste toate alea 10 kile suplimentare iti fac toate poftele

Peste 40? Ce e asta? Exista si asa ceva???

Si exista aceste prejudecati pe care ni le asumam sau nu. Si gandind exact in aceiasi termeni incercam sa ne incadram on line in limitele in care simtim ca suntem sau avem impresia ca se cauta la un moment dat?

Si cat e de adevarat ca de exemplu un tip la 30 de ani are toate calitatile si defectele varstei? Eu am vazut unii care gandesc ca unul de 18, am vazut altii care ‘sunt gay de 1 an’
Si e obligatoriu ca un pustan de 20 e fit, fresh si toate alea? E posbil si sa fie o epava emotionala cu probleme grave de nutritie.
Si e posibil ca si un tip de 40 de ani sa arate pur si simplu bestial.

Bine ar fi ca toate astea sa fie un standard. Am vazut un sondaj pe gay2gay, cand sunt gay-I expirati din punct de vedere social, s-au impartit raspunsurile intre nu exista asa ceva si peste 35 de ani. Acum sincer nu cred ca cititorii unui blog intelligent sunt neaparat cel mai bun esantion de studiu. Pana la urma devoratorii de bloguri sunt o mica parte a lumii gay. Si cei care comenteaza sau se implica interactiv intr-un blog sunt o minoritate in aceasta minoritate. Asa ca e inca de dezbatut.

Asa ca pana la urma de fapt e o vreme pentru fiecare prag in parte.
E o limita pentru fiecare pas din evolutia personala;
E o vreme pentru coming out
E o vreme pentru primul sarut
E o vreme pentru a fi student
E o vreme chiar si pentru casatorie
E chiar si o vreme pentru a avea copii

Si pragurile astea, nu pot fi sarite.
Unii se opresc la un moment dat.
Dar nu pot fi sarite, nu pot fi ignorate si nu vin la data fixa.
Nu poti presupune ca experientele unui om sunt similare cu ale aceleasi persoane, de aceiasi varsta.

E rau cand se presupune ca ai ajuns la un anumit prag si te trezesti ca de fapt ai ratat jumate din experientele care ar fi trebuit sa te aduca in mod natural acolo. Atunci incep dramele. Atunci incep regretele.
Atunci incepi sa mergi cu spatele uitandu-te in urma si gandindu-te la experientele pe care nu ar fi trebuit sa le ratezi la un moment dat. Sau risti sa fii considerat ca esti trecut la faza 3 si tu sa iti doresti inca experientele din faza 2. sa fii restant 4 semestre.
Bantui ca o stafie. Esti unde nu vrei sa fii, iti doresti sa fii altundeva, nu ai ajuns inca si mergi cu spatele, uitandu-te in urma.
Si atunci bantui in noua lume lasand lucruri nerezolvate in lumea dinainte.
Pe de alta parte cred ca e la fel de rau sau treci un anumit prag fortat de varsta si sa continui sa te porti ca unul de 18 ani. Sau sa sari la cel al unui om de 30 fara sa iti traiesti nebuniile de 18 ani. si la 40 de ani sa te apuce pandaliile caracteristice unuia de 18.

Am trecut de 18 ani si nu am ajuns la 45. Dar ma deranjeaza cand cineva ma ia cu ASL. Ma deranjeaza si mai mult atunci cand ma ia de pe gayromania cu ASL. Si atunci raspund f 65 cj. Si se blocheaza …

Ma deranjeaza ca daca spui o varsta automat esti legat de un stereotip: ar trebui sa fii intr-un anume fel.
Am acelasi nick pe mirc de exemplu de 8 ani de zile. Si nu ma ascund dupa deget. Nu trebuie sa ma prefac ca am 22 de ani ca sa agatz ceva. Si nu trebuie sa ma ascund. Nu mi-e rusine ca vreau conversatie, sau vreau sex sau vreau pur si simplu sa beau o bere.
Si mi se pare patetic sa ai 30 de ani sa te dai de 22 si sa te ascunzi de tine si de ceilalti. Si sunt enorm de multi care sunt asa.

Am o varsta. Poate nici nu o arat nici nu o simt. Am o varsta: am o varsta in bulletin, am o varsta pe net, am o varsta fata in fata si am o varsta odihnit si barbierit . si toate varstele astea nu sunt egale ca valoare si au diferente intre ele. Niciuna dintre ele nu ma face mai bun sau mai rau, nu ma jignesc daca cineva imi spune ca nu-s genul lui (dintre cei care au tupeul in general sa spuna asta altfel decat ascunsi dupa alt nick la doua zile sau de dupa un profil fara poze)

Adica am trecut niste praguri: multe, putine.. cate or fi ele, dar ma uit inainte si astept cu nerbdare ce urmeaza. Caut poate momente din trecut. Ca sa le retraiesc, nu ca sa-mi transform fanteziile neimplinite in realitate.

Asta e inca unul din posturile scrise la nesomn. Nu cu tare multa noima si am impresia ca nu are coada si cap. De ce ar trebui sa aiba? Asa e regula? Cine a zis?

Imi licare icon-ul de la mIRC din nou.. oare sa mai dau asl –uri? Hmm, nu cred . am avut trei azi si le-am dat pe toate dimineata. (poate daca imi zice hy –ce dracu o fi insemnand si asta si pls…)

Acelasi,
2q2Bstr8

36. CURVE

2009-07-26T14:00:00.003+03:00

CURVE

Stau in parc

O da. Shock si oroare. Chiar in parcul Central. Atat de rau famatul si blamatul Parc Central. Adica… asa ceva nu se recunoaste

Adevarul e ca venind de la munca e unul din locurile cu atat de multa verdeata inca sa fie relativ departe de zgomotul brut al strazi,i de praf si de caldura asta care imi lipeste talpile de asphalt.

Partea cea mai simpatia a verii este ca trebuie sa umblu in pantofi la munca. Chiar daca sunt o varianta sport nu as putea merge la munca nici in adidasi si cred ca in nici un caz in sandale. Asa ca cel putin mersul de la munca pana acasa, mai ales ca imi place sa merg pe jos, un soi de calvar zilnic imi place sa merg pe jos dar tot ceea ce imi doresc de fapt e un dush rece si sa sar in sandalele mele jerpelite de anul trecut.

Ca sa revin.. stau in parcul central si ma uit in jur. Se spune ca e un loc in care vin ‘curvele’. Si de multe ori imi trece prin cap o definitie a acestui cuvant pana la urma.
Ce inseamna sa fii curva-bitch –biatch uatevar : in acceptiunea gay a cuvantului:
Nu fac judecati de valoare..incerc doar sa pun in ordine idei care mi se ratacesc prin bibilica.

Se zbate intre doua extreme: prima toti ceilalti sunt curve io mi’s donna immaculata.
Sau mai bine zici din prima: sunt curva , deci fuck off!
Asta din urma e chiar haioasa. Si mereu ma gandesc pentru statul official de curva se munceste mama, curge apa pe Bega pana te poti autodeclara asa ceva….E un statut care se obtine greu mai ales daca il adopti cu titlu de noblete. Si apa pe Bega curge greu si lenesh.

Da’ pana la urma lumea gay e dominata de sex,fie ca ne place sa recunoastem, ca nu ne place, ca ne prefacem ca nu e asa, sau ne imaginam ca nu e asa. Nu se schimba nimic. Cu cat ne acceptam mai repede acest adevar , cu atat mai bine si mai simplu. Si scapam de jumate din dramele personale.

Despicand firul in patru.
Pana la urma curva poate fi un tip care face mult sex. Asta poate fi bine. Dar de fapt poate fi rau daca nu ai nici un principiu si un minim criteriu de selectie. Cu oricine oricand si oriunde. Nu cred ca aduce satisfactii. N-are cum. Pana la urma te strica de cap. Ca orice excess.

Curvele gen ‘producatori’ astia sunt o specie interesanta: bisexuali sau hetero declarati dar fac orice pentru cativa bani. De obicei umbla in haite. Au tupeu cand sunt mai multi. Singuri dau din colt in colt. Incearca si ei sa vanda ce au mai bun. Cei mai multi nu stiu nici sa vanda. Si printre ei cativa care arata bine si eticheta vinde singura produsul. In rest mare atentie, au gura mare si degete lipicioase. Nu toti. Dar marea majoritate. Ce e enervant la specia asta e ca ii auzi: gay-i sunt asa si pe dincolo. Numa buba e ca uita ca traiesc de pe urma gay-lor. Si apoi se intalnesc la ceas de seara pe bancile parcului si isi povestesc aventurile. De obicei in toate ei au fost activi feroce si dominanti si ‘clientul’ a fost extrem de satisfacut. Ma intreb atunci daca sunt asa de buni de ce nu le creste ratingul?.. scorul? De ce nu ajung la urmatorul nivel? Noah pana la urma se recomanda puternic actiuni privind igiena personala, vocabularul, aspectul, tehnici de ‘lupta’ aa….. cam totul. Ca pan la urma ce ramane: prelungire inutila a p@#$.

Cel de escort adevarat ar fi urmatorul nivel. Apoi sincer eu nu am vazut inca asa ceva pe la noi. Adica sunt cu siguranta dar de obicei activeaza pe la frankoforte sau aiurea ca la italieni li s-a taiat macaroana. Nu-I bai.. vin italienii incoace. Nu stiu care e data de pensii in Italia (daca o fi vreuna fixa) dar se simte dupa traficul aeroport –lloyds.

Asta e alt gen de curva. Si de obicei ajuta sa fii un pic gay ca sa iti iasa pe deplin. Sau extrem de bun actor. Se recunoaste usor si dupa romeo: poze din toate colturile lumii, de obicei singur in poza. La job e trecut liber profesionist sau in cautare… cum naiba or reusi astia sa haladuie prin Barcelona naiba stie. Io bag ca migu la munca 9 ore pe zi si in scurta vacanta trebuie sa pandesc biletele last minute. In fine pana la urma unii isi cunosc meseria.. si daca e sa ne luam dupa ideea ca face cine vrea ce vrea in propria intimitate..nu as putea sa spun ca prezenta lor ma deranjeaza in vreun fel. E bine ca exista. Ca doara o sa am si eu 60 de ani la un moment dat. Numa ca sper sa fac avere pana atunci ca altfel nu e de bine.

Apoi ar fi alta categorie semiprofesionala si semiprofesionista: publitim si caile de iesire din oras.. spre arad spre lugoj… alea spre sarbi inca nu sunt interesante. Nu prea e traffic de camioane grele…

Un pic travesty, reusit sau nu, ajuta pana la urma. Acum stau si ma gandesc: zi de zi si accentuez ZI DE ZI in ultimii doi ani dimineata la ora 8 juma cand plec spre munca in acelasi loc vad aceiasi fata cu o fustitza de 14 cm stand la lucru. Jur ca vazand-o pe marginea drumului la ora 8 dimineata in decembrie la minus enshpe mii de grade m-a cuprins un soi de admiratie ciudata. Eu inca nu eram treaz pe deplin si uram momentul in care va trebui sa intru din nou in birou si ma gandeam ca mi-s ghninionist in viata ca trebuie sa muncesc pentru o paine si ca pe tata nu l-a chemat Isarescu. Dar vazand-o pe fata asta acolo..m-am rushinat de gandurile mele. Si aici vorbesc de o fata (cu tzatze si celelalte).Mah da atata dedicatie pentru profesie daca ar avea jumate din romani… jur ca am baga in buzunarul de la spate al PIB-ului jumate din Europa.
Asa ca facand o paralela. Nu stiu ce sa zic despre categoria mai sus mentionata. Nu imi place ca exista si surpriza… asta nu are nici o legatura. Vor mai exista multe milenii dupa ce io voi fi dust-to-dust. E ca si cum te-ai supara pe ploaie… poi prima meserie de pe pamant nu o sa dispara. Un respect oarecum sinistru este pentru faptul ca se face pe fata. Mi se par mult mai periculosi cei care te iubesc cu ardoare pana iti golesc cardul si/sau sufletul decat cei care spun asta e tariful asta e serviciul. It’s a fair deal after all.

Mult mai periculosi mi se par altii. Cel mai dificil de citit observat si de multe ori revelatia nu e tocmai placuta sunt curvele de oameni. Eu fac o diferenta peiorativa: sunt gay, homosexuali …. Celor care sunt si curve de oameni le zic bulangii (indifferent de orientarile sau dezorientarile sexuale) eh astia ti-o pun fara preludiu fara sarutari fara schimb de numere de telefon. Ti-o pun si gata. Si ramai si f ‘tut si cu banii luati cum s-ar zice. De ti-ar lua numai banii ar fi bine. Banii se fac.. mai greu mai ushor da pana la urma ies daca ai un pic de energie de consumat.

Dar iti stirbesc putin increderea in oameni in general. Sau in lumea gay intr-un general mai restrans. Si poi ciobiturile astea adunate…te acresc. Din fericire omul are doua calitati extreme de importante: e regenerabil la nivel interior (adica nu iti creste un deget daca ti-l prinzi la portiera…. Sau portjartiera…) dar restul se repara. A doua mare calitate a omului si cel mai bun prieten nu e speranta care blah blah moare ultima (ce cliseu ‘eftin). De fapt cel mai mare prieten al omului (si aici o sa ma urasca studentii in sesiune) e Uitarea. Daca as tine minte cu lux de detalii totul… cred ca un moment dat o iei razna. Ma gandesc cum ar fi sa retraiesti over’nd over cu lux de detalii o durere de dinti din clasa a shaptea… Asa ca gandesc ca pan la urma uitarea e unul dintre darurile cele mai importante pe care le-am primit de la ursitoare. ( a mele or cam gresit pagina cand or dat cu vrajile sau au citit invers de jos in sus si de la dreapta la stanga)

Iara m-am pierdut in sinergia faptelor care eludeaza meandrele concretului.

Revin la curvele de oameni. Categorie aparte. De evitat. Ar fi bine daca le-ar scrie in frunte. Nu poti decat sa uiti si sa ierti. Who me??? Nu uit si nu iert. Sorry nu mi-s atat de bun crestin. Si lovesc dublu inapoi. Desi traznetul nu loveste de doua ori in acelasi loc. Mai sunt exceptii. Si daca asta ma face si pe mine curva de om.. so be it.

Apoi pe tema asta bitches & sons of the above-mentioned e multa tampeneala de scris.
Ar mai fi cei de pe romeo care au prieten si cauta nothing, chat sau prieteni la ora 3 noaptea. Astia sunt rai si mai peversi decat cei cu anunt in publitim.

Apoi mai sunt alea mici si proaste care’s mici da sunt multe, jiiizus, ca ciupercile. Emo figuri, curele albe D&G si care daca se cred dorite de vreunu sunt in al noualea cer si le creste orgoliu: mama draga vreau sa ti-o pun nu sa te duc la Ciuhandru in rochie alba de voal. Inca nu fac diferenta dintre cine le vrea o tura si cine vrea mai mult.
Sunt selective… pana isi face unu mai multa rabdare si le abureste de le baga in vreo gashka. Si atunci sa vezi ping pong…de la unu la altu. Da asta nu le turteste deloc motzu. Ba il infoiaza un pic si il inclina pe stanga cu trei suvitze rebele chinuite cu placa pe spranceana edreapta.

Si printre ele sunt unele cu potential de Liga Campionilor da zboara direct in Inter-Toto si anu’ urmator nu se mai califica nici in grupe. Si le uita si galleria si sponsorii si poi se retrag ofensate ca ele n-or vrut sa fie niciodata fotbaliste.. ca lor de fapt le place patinaju’ artistic sau gimnastica aia cu bile panglici si ciocane da-o’n saracie ca am uitat cum ii zice. Astea sunt cu potential de a afirma : sunt curva si gata. De astea ziceam.. statutul asta luat cu titlu de noblete.. vine cu munca si transpiratie.. cu rabdare si tutun. Rabdare si tutun. Pentru genul asta de statut trebuie sa ai potentialul, capacitatea si inteligenta de allege tu. Daca esti tu ales ca la loto ca numa shase’s norocoase…nu se pune. Sorry galls.

Una peste alta stau dupa-amiaza in Parcul Central. Pe banca. Cand am venit in Timisoara asta era un loc placut. Mai ales vara. Ne intalneam seara mai multi. La mijto. La caterinca. Eram impreuna si inca era faza aia in care nu stia daca sa te ascunzi sau nu de politie. A trecut ceva vreme de atunci. Da era o atmosfera faina. Acum ma uit in jur: e o banca mai incolo pe care sunt vreo 20 de articole de cod penal vorba lui T. Apoi un picutz mai incolo cativa producatori: ‘da-mi o tigara ca mi-e o foame de nu am unde dormi la noapte’.

Si vesnicele 'babe' in cautare de orice. Inca sunt confuze de noua libertate. O confunda cu tupeul.
Nu tanti nu e liber langa mine. Am treaba si mai sunt 40 de banci libere. Te cred ca te simti in forta ca ai luat pensia. Si pe de o parte ma intristeaza statutul asta. Sunt oameni care au stat in the closet vreo 30-40 de ani si nu cunosc gestica mimica.. de hai incoa sau go away.

Vad doi tipi pe care daca i-ai intreba daca au fost vreodata prin parc ar jura pe sfintele moashte ca nu. Merg catre casa de la serviciu. Un pic confuzi cred de la caldura. Ca ba e serviciul in stanga si casa in dreapta. Ba e casa in stanga si servicul in dreapta. S-or fi ratacit ca e mare parcu si intortocheat.
De fapt asta a fost stimulentul care m-a facut sa scriu ce scriu acum. Ce…? Ai fost in parc? Ce…? Umbli in sauvage? Sigur esti de doi lei si esti curva. Eu stau doar pe romeo si caut chat si trec prin parc doar de la serviciu catre casa. A pro pos acu’ e casa in spate si servicul in dreapta. Fata! Meri dreapta si aseaza-te naibii ca am ametzit. Ca noah nu o sa zic la nimeni ca te-am vazut trecand prin parc. Nu e treaba mea.

Pana la urma privind din aceste puncte de vedere luate pe rand separate sau in conjunctie doua cate doua toti suntem un pic bitchy. Diferenta e ca unii recunosc iar ceilalti nu.
Si eu am fost bitchy in tot ce am scris pe aici da cateodata mai simt un pic asha nevoie sa urlu: jos mashtile. Gata cu carnavalul si sa vad cine ridica primul piatra.

Gata. Ajunge. E devreme inca: ‘nici la politie nu a inchis inca’ :))

(ma gandesc sa schimb titlul in ceva mai inglish ….suna mai bine; de fapt mi-e groaza ca iara ajung pe blog heteristi disperati care dau search pe google ‘curve care vor sa faca sex cu mine acum-gratis’ – da noah femeile e curve si barbatii e porci)

Acelasi

2q2Bstr8

35. UMBRELA NEAGRA

2009-07-04T14:29:00.004+03:00

UMBRELA NEAGRA

Era o joi dupa masa. Inceput de iulie. Toata ziua am stat ca pe ace la munca si mi se inchideau ochii de somn.
Una peste alta si inceput de luna. Luna trecuta s-a incheiat cu rezultate pe care nu le astepta nimeni la munca si era o atmosfera un pic relaxata. Nu aveam cheF de un nou hey rup.
Se simte un pic atmosfera de vacanta. Toata lumea vorbeste de concedii unde, cand, cum.
Eu anul asta nu cred ca o sa merg. Inca nu sunt sigur daca imi iau concediu.
Probabil vor fi doar cateva weekenduri prelungite vineri + luni.
Oricum am ajuns un robot. Munca si acasa. Asa ca oricum nu voi simti diferenta. Functionez pe pilot automat

Asa ca, la ora 3 inventez o scuza tampita si imi cer cateva ore libere sa plec catre casa.
Numa bine plecau si soferii acasa si aveam cu cine sa ajung in orash.
Ma opresc la o cafea si ajung acasa tot la 6.
Mare lucru nu am castigat ca am raspuns mereu la telefon.. si tot asa.
Doar ca iesisem din birou.

Ma sui in tramvai. Nu am mai fost de mult. Imi iau un bilet cu o singura calatorie. Imi mai iau cu doua si oricum nu le am cu mine nicodata cand am nevoie.
Le pierd prin casa. Merg rar cu tramvaiul in ultima vreme.

Ajung intr-un final acasa

Dau sa deschid usa ..cand pun mana pe clanta se deschide larg.
Ma asteptam sa navaleasca Honey pe mine. In schimb liniste. Nu apare. Am inghetat in prag. Ceva nu e bine. Sigur doarme pe balcon. O strig. Nimic.
Ma cuprinde panica, inima sta sa imi sara din piept. Ceva nu e bine. Plumb in picioare si un sentiment de panica.
Ceva nu e bine.
Intru in camera. Vraiste. Pantofi aruncati pe pat. Dulapul rascolit. Lenjeriile aduse de la spalatorie aruncate pe pat.
Cainele inchis pe balcon.
O innebunit asta? Nu a mai facut niciodata asa ceva. Nu in ultimii 5 ani in orice caz. S-o fi facut curent si s-a tantit usa de la balcon. A ramas afara.
Apoi vad. Manerul de la balcon in jos. Adica inchis.
Si atunci ma loveste: A FOST CINEVA LA MINE IN CASA!!!!!
Pe pat, o umbrela neagra. Nu am mai vazut-o niciodata. Barbateasca cu maner de lemn. Tocita cu vopeaua sarita. In toata casa hainele vraiste. Pe jos cabluri . de alimentare..prelungitoare.. de conectare la calculator.. la monitor.
Ce calculator? Ce monitor?
Nu mai sunt!!!!!
Usa la dulap rupta. Functioneaza slide. A fost clar trasa si dulapul demontat efectiv.
A fost cineva la mine in casa. …….. Si nu a plecat cu mana goala.

Am inceput sa ma uit in jur: telefonul este, televizorul este. Cainele pare ok….

Toatele cele de mai sus s-au intamplat in 30 de secunde . revad totul in slow motion.
Inca nu imi vine sa cred. Mintea imi cauta disperata o explicatie logica. Nu gasesc. Ma sufoc. Imi vine sa vars. Sau sa plang sau sa fug afara sau sa.. nu stiu. Stau in mijlocul camerei si ma uit in jur.
Restul e deja istorie.

Am iesit si am sunat la politie.
A venit un echipaj in 10 minute. Mi se spune nu atinge nimik. Mi se rupe sufletul. Cainele e clar batut. E inchis pe balcon si nu pot atinge manerul de la balcon. Cine a fost clar a pus mana acolo. Se uita la mine prin geamul ala si sta cu nasul lipit de sticla. Si se bucura ca ma vede. si plange si da din coada.

Ma ingrozeste un gand. Daca ajungeam acasa la 3? Am vrut sa ajung repede acasa. Daca ajungeam acasa la 3… dumnezeule.

Mi se spune: nu intra in locuinta stai afara si asteapta echipa de la criminalistica . Vin in juma de ora.

Am stat pe scara 2 ore si am fumat tigara de la tigara.
Le sting pe trepte. Mi se rupe de ce zice administratorul. A venit pana sus. Ii zic. Mi s-a furat din nou din apartament. Nu ati vazut pe nimeni intrand cu o umbrela neagra in mana? Sau iesind cu un calculator si un monitor. Nu au vazut pe nimeni.
Logic. In rest vad absolut totul. Un jaf in ziua mare nu se vede. Cine i-a lasat in scara nu i-a vazut. Tot drumul de la etajul 8 nu i-a vazut nimeni intrand iesind.. in lift. Nimeni.

Daca as fi venit cu prietenul de mana ar fi vazut sigur tot blocul.

Vreau sa sun pe cineva. Nu stiu pe cine. Imi sun seful. Nu vin maine la munca. Mi s-a spart apartamentul. A.. da? Cum? Nu stiu. Am venit acasa si am gasit totul pe dos.

Apar criminalistii. Doi la numar. Unu care parea foarte interesat, celalalt un tip transpirand abundent vizibil plictisit si cu sentimental de vreau acasa.
Incep sa umple totul cu negru. Intrerupatoare, usi, dulapul, umbrela. Ma asteptam la ceva gen CSI. Imi lasa un puternic sentiment de impotenta si plictiseala. Ma uit prea mult la televizor. Le spun cine a fost la mine cu o zi inainte (doi verisori) le spun blocul de vis a vis are camere de jur imprejur. Le spun intrebati vecinii. Ii intreb amprentele mele nu le luati? Adika daca tot luati amprenete macar sa stiti daca le-ati luat pe ale mele sau nu.

Nimic.
Unul scrie. A terminat 3 pagini. De scris marunt si indescifrabil. Nici nu ma intereseaza ce scrie. El constata si ma pune sa dau o declaratie. Si sa fac o plangere formala prin care solicit organelor sa ia masurile legale ce se impun. Ai documente pe ce iti lipseste? Le caut, le gasesc. Le dau. Serii de inregistrare, descriere, fisa tehnica. Cutie cu cod de bare si serial number.
Aham. Tu nu locuiesti cu forme legale aici, nu?Zic am contractul de inchiriere. Sa-l vedem. Mai aveam un pic si am arestau ca nu am flotantul pe adresa asta. Observa pe un raft o carte de la Accept – Orientarea sexuala ghid pentru profesori. Orientarea sexuala?? Ma intreaba. Zic da. Am lucrat pentru ARAS zic eu. Ce e aia? Le explic. Nu am vrut sa aduc vorba despre Accept. Imi zice: aaa inseamna ca poti sa imi faci rost de manushi de cauciuc. Ma blochez. Daca vreti va dau prezervative. Manushi de cauciuc nu am.
Le semnez hartiile. Habar nu am ce am semnat si nici rabdare sa citesc. Nu ma mai intereseaza.
Isi iau hartiile imi iau butucul de la yala de la usa sa-l studieze expertii. Ii intreb.. umbrela neagra nu o luati? Cu siguranta se poate identifica apartinatorul. E o proba importanta. Cine naiba merge la furat cu o umbrela dupa el? Sunt 30 de grade afara,
Nu.. tine-o amintire imi spune razand.

Au plecat. Am ramas in casa si ma uit in tavan. Nu stiu ce simt. Ma simt violat.ma simt satul de toate. Ma gandesc cine a furat, a venit foarte hotarat pe calculator. Imi stia programul. Stia ca am caine. Stain unde tin banii. De ce dracu mi-a furat parfumul? Si de ce mi-a aruncat pantofii in pat? Ma gandesc ca ii placeau. Si ma gandesc ca in cele din urma a renuntat fiindca era foarte personali. Nu stiu multa lume cu adidasi de lac mov. Sau violet in degrade. Mdah m-a intrebat criminalistu cand i-am zis luati amprente de pe ei. Sunt de lac se vad amprentele. Sunt curati si sunt sigur ca doar eu am pus man ape ei si cine a fost aici. Ma intreaba zambind din coltul gurii: ii porti pe astia?
Nu mi-au furat telefonul. Si nici imprimanta nou- nouta in cutie castigata de la Accept.
Nici macar nu am instalat-o. poate era prea mare in cutie.

Ma uit in tavan. Ma uit la umbrela aia neagra aruncata pe pat. Daca nu ar fi aici m-as gandi ca am un cosmar. Ca nu e adevarat. Ma izbeste un gand. Abia mi-am reisntalat windowsul pe calculatorul ala. Nu aveam decat o groaza de filme descarcate de pe torente. Dar inainte de a instala tot mi-am facut back up pe dvd uri. Si dvd ul pe care erau toate fotografiile mele era in comp. imi pare rau de el. Erau ani de amintiri acolo.

Sun un prieten. Am fost jefuit. Sunt blocat in casa. Nu pot pleca. Nu pot inchide usa . nu am yala. Nu mai am bani decat de vreo doua pachete de tigari. Sun un alt prieten. Ii asigura alibiul pe toata ziua unuia dintre suspectii la care m-am gandit prima oara. Ceva nu e in regula. Asa am un sentiment.
Ceva nu e in regula.
Sun pe altcineva. Ii spun cat am fost la tine la cafea mi-au spart apartamentul. Rade la telefon. Ce sa-ti zic ? sa-ti zic ca ti-am zis eu? Si atat. ma gandeam ca poate va veni la mine sau macar sa isi ofere suportul intr-un fel. o pula. prieteni. ce naiba de cuvant se foloseste pentru oamenii pe care ii cunosti? cunoscuti? sau..?

Pe scurt:
Toata lumea se gandeste ca e sigur vreo aventura de-a mea care s-a sfarsit prost.
Adica daca esti bulangiu e normal sa ti se intample asa ceva. Da.. politia nu face nimik in sensul asta. Ca esti bulangiu. Adika e normal.

Ca o paranteza. Sunt absolut, dar absolut sigur, ca are legatura cu lumea gay. Dar sunt absolut sigur ca nu e vreunu de a mai fost la mine in casa. Doar cineva care stia ca sunt toata ziua la munca.

Sa revin: e normal edaca esti bulangiu sa fii pradat. E doar una din chestiile alea normale. Adika trebuie sa te pazesti. Adika cum? Ceri buletinul si cazierul? Sau cum faci. Te inchizi in casa? Sau cum faci?

E normal si nu am primit decat surasuri:

Mi se spune, ca sfat: gaseste-ti si tu un barbat care sa stea toata ziua acasa.
Mi se spune: asa iti trebuie
Mi se spune: ti-am spus eu.
Mi se spune: ce… nu ti-ai schimbat yala cand te-ai mutat acolo (s-a schimbat in ziua in care m-am mutat acolo, sa se stie)
Mi se spune: esti sigur ca asa s-a intamplat?
ma jugnesc rau intrebarile astea. ma intristeaza mai mult decat faptul in sine. sunt psihic la pamant si speram ca... dracu mai stie ce speram.

Mi-as fi dorit sa ma intrebe cineva pe bune, cum sunt.
Mi-as fi dorit sa ma sune cineva sa vrea sa vorbeasca cu mine.
Mi-as fi dorit sa ma intrebe cineva daca am bani sa imi iau paine sau daca am cum sa scot catelul afara.

Mi-as fi dorit multe.

Dar, nu. Sunt chestii normale care li se intampla la bulangii.
Doara de aia cei care fura sunt mereu bine primiti in randul adunaturii. (sorry nu exista comunitate). Doara de aceea cei care fura vin fara teama sa vanda ce au furat tot in randul adunaturii. Un chilipir.. e totdeauna un chilipir , nu? Nu conteaza de unde provine. Nu poti sa dai un tel la politie sa zici este unul , vinde un telefom de 20 de milioane. Intrebati-l de unde il are.

A si e ok. Stim ca unu sau altu fura sau tainueste obiecte furate. Da e ok.
Daca aia de la care s-a furat sunt prosti. Logic, e normal. Da-l un pula de fraier. Asa ii trebuie. Hai sa ne vedem de ale noastre.
E ok sa stai cu unu de vorba care are o geanta de telefoane. E ok sa vezi un vanzator de ziare care are in buzunar un telefon de 20 de milioane pe care a dat probabil un million jumate.

Nu cred ca ce mi s-a intamplat are legatura cu a fi gay. Si daca ar avea.
E logic. Daca esti bulangiu sunt chestii normale.
Fapte de viata.
E normal sa ti se dea si in cap. Daca ai fost prost.

a.. da. Si chestiile astea trebuie ascunse. Trebuie sa iti fie rusine ca ti s-a intamplat asa ceva. Ca sigur e din cauza ca ai fost gay. Ca doara daca esti gay… oricine iti calca pragul are voie sa te jecmaneasca.
A .. da si chestiile astea trebuie sa fie secrete. Nu trebuie sa zici la nimeni. Doara o sa zic fetele ca ai fost fraier. Nu trebuie sa zici la nimeni. Trebuie sa taci. Sa nu chemi politia… sa nu spui la nimeni. Asa se face.Hush Hush

De ce se face asa?

Ca sa nu auzi:
Mi se spune, ca sfat: gaseste-ti si tu un barbat care sa stea toata ziua acasa.
Mi se spune: asa iti trebuie
Mi se spune: ti-am spus eu.
Mi se spune: ce… nu ti-ai schimbat yala cand te-ai mutat acolo (s-a schimbat in ziua in care m-am mutat acolo, sa se stie)
Mi se spune: esti sigur ca asa s-a intamplat? Parka nu imi vine a crede. Sigur ascunzi tu ceva.
Mi se spune: imi pare rau de ce ti s-a intamplat. Asta face comunitatea noastra. Asa se intampla si that’s it.

Asta e mai rau decat a spune politiei: sunt gay.

Mai bine tac doara nu vreau sa intru in gura ‘fetelor’
Ca daca fetele cred ca e ok doara nu o sa te astepti de la politie sa considere casa ta mai sfanta decat casa altuia, probabil hetero cu doi copii.

Tot eu ar trebui sa ma simt vinovat si sa imi fie rusine ca am fost pradat?????????

Ultimele doua posturi… le aveam scrise de ceva vreme.
Ieri seara le-am publicat fiindca le-am simtit mai adevarate ca oricand.

Si apoi m-am gandit bine: sa fereasca dumnezeu pe care mai vine sa vanda ceva furat.
Sau doar sa aflu. Si cel care vinde sic el care cumpara… sa fereasca dumnezeu de ei.

Deocamdata sunt prea scarbit de toate ca sa mai am energie sa dau cu ochii de minunata noastra comunitate (adunatura)
Am sa trec si prin asta singur ca de obicei pana la urma in ultima vreme.

Nu stiu ce voi face in continuare.
daca afla cineva de un monitor i-Pure TFT de 17 inch argintiu de vanzare... sa imi dea de stire. am o umbrela neagra de returnat

Poate un blog cu pozele si declaratiile celor pagubiti. Cu pozele hotilor.
Cu datele lor de identificare.
Din cand in cand linkul poate fi trimis si pe adresa politiei asa impotenta cum e ea.
Poate fi un proiect vigilante.
Poate fi sortit esecului.
Dar…. Cine stie.
O sa tin pe post de amintire: o umbrela neagra.

Acelasi
2q2Bstr8

34. NOTEPAD

2009-07-04T01:08:00.004+03:00

NOTEPAD
(prieteni, neprieteni, idei si altele)
Am asa un note pad pe calculator…………..

Pe care cand ma trazneste vreo idée ma apuc si o scriu acolo.
Asa cum imi vine bruta, fara semne de punctuatie fara cratima
Inchid documentul si il las acolo. In general sunt fraze. Fraze scurte si la obiect.
Inchid si nu ma mai gandesc la ele.
Atunci cand imi vine pofta de a scrie pana la urma deschid si gasesc o adevarata sursa de inspiratie. Sau de aducere aminte. Pana la 25 de ani tii minte…pana la 30 iti notezi in agenda.. dupa 30 uiti unde ai pus agenda…

Cei tare mijto acum e ca am pierdut aceasta pagina odata cu toate chestiile de pe acest minunat calculator.

Imi spunea cineva la un moment dat ca sunt tare complicat si le gandesc pe toate tare mult. Da-mi un fir si-l despic in patru. Sau in saishpe. Mi-ar placea cateodata sa privesc toate lucrurile mult mai simplu. Cu siguranta as fi mult mai fericit. Ca am tendinta din despicatul asta sa scot miezul cel mai miez si sa vad doar lucrurile negative si negativiste.
Fara suparare pentru multi poate care citesc pe aici, am descoperit ca ce scriu aici atrage alte spirite intunecate ca al meu.

De obicei evit perpetuarea unui contact cu o persoana care gandeste la fel ca mine. Sau care imi spune ma regasesc in ceea ce scrii. Nu stiu de ce. Nu sunt de parere ca minus cu minus da plus. Poate la inmultire. De fapt sigur la inmultire.. dar adunate nu dau decat un minus mai mare (si iara sunt in stare sa scriu 5 fraze pornind de la logica de algebra de clasa a 4-a. ca o paranteza in paranteza..probabil e logica de clasa a doua ca la modul in care merg lucrurile prin scoli astazi am avut probleme in a rezolva o problema de clasa a 5-a, spre dezamagirea nepotelului meu. )

Dar si blogul pana la urma a devenit o modalitate de a cunoaste oameni. Desi nu a avut aceasta intentie. Lumea asta virtuala facand planeta un satuc.. acest lucru nu ma prea avantajeaza. Cunosc oameni din diefrite colturi de planeta cu care ma trezesc vorbind ore in sir dupa aia.
Pana la urma toti avem nevoie de prieteni. Ca ne place sau nu sa recunoastem. Si cum eu in ultima vreme am devenit lup singuratic si ursuz… intr-un acces de sinceritate ma gandesc ca nue toata lumea nebuna si sunt eu cel normal… e clar ca am devenit eu cel anormal. Cand cum si de ce naiba stie. Maica-mea ura expresia asta ‘la naiba’ sau ‘ce naiba’ considera ca e un euphemism pentru ce dracu. Chestie pe care nu ar fi trebuit sa o folosesc.  si atunci considera ca de fapt gandesc ce dracu si spun ce naiba numa asa ca sa o zic totusi.
Deci prieteni….
De cate feluri.. in cate moduri….

Categorii de prieteni pana la urma.
Ar fi fain sa fie ca Jacobs trei in unu din pacate nu toate combinatiile merg cum ar trebui

E faina reclama aia cu naufragiatul oprit de catre coloana oficiala: e mortala e geniala si cateodata ar fia sa de haioasa daca nu ar fi asa de adevarata. Mi-aduc aminte ca odata era sa ma loveasca o masina din coloana oficiala a lui Iliescu, eram pe trecerea de pietoni si nu stiu cum au considerat ei ca reprezint o amenintare pentru eminenta sa si au simtit nevoia sa se interpuna intre masina lui si mine. Idea e ca eu eram pe traiectoria lor.. era cat pe ce sa fiu subiect de tabloide. Eu nici macar nu stiam ca minunatia sa este in minunatul nostru orash. Sau ma rog in trecere.

.Pai prima data daca e sa ma gandesc… ai prietenii din copilarie. E.. astia sunt o categorie speciala. Din mai multe motive. Nu mai ai cum dupa o anumita varsta sa iti faci acelasi gen de prieteni. Pur si simplu nu ai cum. Pentru ca nu mai cum sa treci prin aceleasi experiente. Ce e foarte interesant e ca.. atunci chiar nu era chestie de character.. de preocupari commune. De obieci erau cei din imediata vecinatate . literalmente vecinatate fara alte criterii de alegere. Poate era intr-un fel comoditate . plus ca crd ca la varsta aia toti suntem mai maleabili toti suntem mai adaptabili sin u existau nepotriviri de character.
Il luai pe fiecare asa cum era. Nu conta ca e bogat sau ca e sarac, ca e premiant sau are toale mai mijto. Imparteam toate tampeniile toate prostiile chiar daca parintii nostri erau intr-o oarecare masura din clase diferite. Atat cat se puteau diferentia la vremea respective. Adica tatal unuia era inginer sef la mina (pozitie cu greutate intr-un orash mineresc, iar bunica celuilalt era tanti care spala scara blocului). Chiar nu conta. Deci astfel de prieteni sunt forever. Desi la un moment dat fiecare o apuca pe drumul lui in viata are preocupari diferite si incepe sa isi faca alti prieteni. Mereu iti aduci aminte niste momente commune.
Mereu tii minte cine care si cum era.

Apoi sunt prietenii de scoala. Astia cred ca sunt primii pe care nu ti-i alegi. Dar cu care inveti sa traiesti. In liceu.. e drept ca nu mi-am facut prieteni. Nu stiu de ce. Eram un tip timid introvertit. Aveam un coleg de banca in liceu. Cu care am ramas prieten si cu care pot sa zic ca eram apropiat. Apoi a devenit Baptist..cu convingeri religioase destul de profunde..si ne-am indepartat unul de celalalt. Chiar nu mai simteam ca pot sa ii spun orice gandesc fara sa am senzatia ca ma judeca sau priveste prin prisma biblica. Asta a facut sa nu devin total deschis fata de el. Apoi s-a insurat… eu am adoptat un stil de viata alternativ sin u ma mai simtam confortabil in prezenta lui. Apoi.. ne-a despartit viata in 50 de mii de directii.
Au urmat doi trei prieteni mai tarziu si bine-nteles prietenii din facultate. Astia.. sunt o categorie aparte. Ii asociez cu cei mai frumosi ani din viata mea. Cu bune.. cu rele. Fata de ei mi-am facut primul coming out adevarat.

Hmm ce urmeaza e o lista pur si simplu aleatoare. Ma gandeam la o ordine a importantei.. dar nu pot sa o fac acum..

.

Categorii de prieteni:

Prietenul de-o bere. Dispus oricand daca tu platesti. Astia sunt unii. Ceilalti iti tot promit hai san e vedem la o bere si uiti de ei sau ei de tine.

Prietenul de intelect. Impresionat intr-o oarecare masura. I-ar placea sa fie vazut in compania ta nu neaparat sa fie in compania ta

Prietenul de net: plictisit sau nu, discutii de doi lei si timp pierdut. Nici unul nu reprezinta sufficient interes incat sa provoace o intalnire. De obicei sunt cei de prin alti tari sau colturi de tara care nu au cu cine vorbi. In momentul in care apare ceva mai interesant de facut au disparut.

Prietenul de nevoie. La care iti vine sa suni cand ai o problema. Sau mai bine nu

Prietenul ne relatie. Cel cu care te gandesti la un moment dat ca ar fi o relatie. Apoi iti povesteste cat e de indragostit de altul si iti cere numarul de telefon

Prietenul post relatie. Daca ai avut noroc sa ai o relatie esti si mai norocos daca poti sa mentii o prietenie dupa. Cam dificil dar cateodata merge.

Prietenul intru dark side. Iti stie cele mai ascunse ganduri si dorinte. Si te impinge sa le urmezi. Poate nu e bine da e relaxant cateodata san u te preface mai bun decat esti.

Prietenul de distractie si prietenul de ce mai faci draga. Neimportanti. Deja am scirs prea mult.

Prietenul de esti prea periculos si important ca sa nu te am sub supraveghere
Prietenul de ar vrea sa si-o puna cu tine

Prietenii utili: instalatori si calculatoristi si electricieni (si un zugrav e bun din cand in cand)

Prietenii de spatiu locativ in diferite combinatii.

Cate feluri atatia oameni.
Postul asta e de fapt o scriere dinaintea celui anterior. Am zis ca ar trebui sa le pun deodata. Sunt legate. Am mai multe scrise. In aceiasi nota bruta.

Adevarul e ca imi zic ca nu am prieteni.
Adevarul e ca nici eu nu mai stiu sa fiu prietenul cuiva.
Nu pot. Din multe motive. Probabil e o chestie de echilibru.
Si am inchis toate portile. Si le-am ferecat bine.
si nu imi mai doresc prieteni doar asa sa fie la numar. pana la urma la ce bun?

Pana la urma un prieten.. ar trebui sa indeplineasca doua trei conditii de baza: sa iti stie numele complet, numarul de telefon si problemele.
Ca in reclama aia la nu stiu ce telefonie.

Mi-ar placea sa imi spune cineva pe sleau asa pe puncte ce am gresit.
Poate nu mi-ar placea dar macar as avea subiect de meditatie.
Oricum nu de diplomatie am nevoie sau prefacatorie.
Ceva trebuie sa fi facut eu gresit pana la urma.
Sau o fi chestia aia ca dupa 30 de ani in lumea gay esti ca si mort?
Probabil.

Acelasi
2q2Bstr8

33. WHAT'S NEXT

2009-07-03T23:13:00.003+03:00

WHAT’S NEXT?

Acum cativa ani a avea blog era o chestie wow. Apoi au aparut siteuri dedicate pe care cu cateva clickuri pe next te alegi cu un blog in care poti sa spui vrute si nevrute . Cu putin noroc ajungi si citit te mai leaga unul de altul ba cine stie ajungi full time blogger.

Acum nu mai e foarte fashionable. E prea usor sa il faci si cei care le aveau acum cativa ani s-au saturat de ele. Te face sa te intrebi what’s next? E o stare asa febrila de asteptare pana va aparea ceva nou.

Ma gandeam la twitter. Care sincer mi se mare un mare B.S. Ce ma mira e ca a prins teribil la planeta. De fapt a prins la americani si de acolo ca de obicei va prinde la toata lumea. Ma mira sa aud de twitter pe CNN si la Casa Alba. Pana la urma care e faza? E un soi de status.. si unii te urmaresc si tu urmaresti pe altii. Ma gandesc cu teama ca chestia asta minimalista va ajunge o moda si pe aici de dragul imitatiei.

Am vrut eu scopuri inalte si am zis ce fain e si mama ce ok e, sa scriu;
mi-a placut sa scriu pentru multe motive. Probabil m-au impulsionat si lungile seri singuratice de iarna sau primavera.
Ploua e urat afara si in cele din urma stai pe ganduri si cum spuneam mult mai usor iti pui ordine in ganduri odata puse pe hartie.

Asa a fost si la mine. Apoi ma gandisem la blog la un recycle bin. Nu a fost asa nu mi-am putut exprima toata frustrarile aici. Nu stiu de ce. Poate nu sunt atat de dispus sa pun pe tava tot ceea ce gandesc.

Si daca as pune toata gandurile pe care le am pe hartie as deveni un guru al depresivilor si sinucigasilor. In 90% din cazuri blogul a atras oameni suparati pe viata poate mai suparati ca mine. Dar sincer nu de asta aveam nevoie.

Am spus la un moment dat ca unii oameni nu sunt facuti sa aiba liniste. Chiar nu.

Si ma regasesc acolo

Apoi am spus ca oamenii pe masura ce imbatranesc sunt ca vinul. Unii se transforma in sampanie altii in otet. Si mie imi placea sa cred ca ma imbunatatesc ca ma slefuiesc ca ma intrebt spre ceea ce mi-am imaginat ca ar ttrebui sa fiu la un moment dat.
Dar . si e un mare dar imi dau seama ca ma acresc din ce in ce mai rau. Ma acresc rau de tot si din cate stiu eu procesul asta nu este reversibil.

Si nu sunt fericit sau multumit de asta. Dar ceva undeva pe parcurs . s-ar rupt. Si nu stiu unde si nu stiu cand si nu stiu cui sa multumesc. Cu siguranta ar fi mai multi pe lista.
Am ajuns un singuratic si un moroconos si incerc cateodata sa imi dau seama ce se intampla. Cred ca asta a fost si rostul initial al blogului. Am incercat sa imi aduc aminte si sa pun cap la cap toate cele pe care le stiu.

Apoi a inceput lumea sa citeasca ce scriu si undeva in adancul sufletului am sperat ca cineva va stii sa ma citeasca si va avea curajul sa imi arate din nou ca viata poate fi frumoasa.. si are un rost macar pe termen scurt.
Speram ca cine va avea rabdarea sa ma cunoasca si sa se apropie de mine asa cum sunt. Atunci cand voi afla cine sunt. Eram altcineva. Nu stiu cine e strainul asta care se uita la mine in oglinda. Adevarul e ca.. nici eu nu l-as baga in seama.

Nu a fost sa fie. Si noah speranta moare ultima dar totusi moare.
De fapt mitologia spunea ca speranta zboara ultima. Nu spunea nimik de moarte. Cred ca a ramas in cutia pandorei de lene sau de plictiseala sau era prea firava.

Recycle Bin. Ar fi bine ca odata ce scriu ceva aici sa dispara … sa se stearga. Dar nuh merge chiar asa.

As urla acum daca as putea… era un film in care un tip se ducea cu masina la spalatorie si in momentul in care intra in tunelul ala cu perii urla. Mi-as dori si eu sa pot face asa ceva.
De multe ori.
Sa urlu pana ragusesc.
What’s next?
Nu am scris de mult timp. A fost ziua mea. Pentru prima data in viata mea.. evenimentul asta m-a distrus psihic. Abia am asteptat ca si cum ar fi fost ceva special. A fost o zi in care ar fi trebuit sa fiu fericit. Ar fi fost o zi in care ar fi trebuit sa ma astept la vreo surpriza. Nu a fost asa. Chiar nu a fost. O zi ordinara. Mai proasta ca altele.

De obicei in ziua asta mi se pare cel mai scarbos posibil faptul ca trebuie sa spui cuiva ca e ziua ta. Sau sa zici hai sad au de baut ca e ziua mea. Mi se pare o milogeala. In mod normal lucrurile ar fi trebuit sa fie invers: daca isi adduce cineva aminte de tine dai de baut si sarbatoresti evenimentul. Invers mi se pare o porcarie.

Pana la urma am ajuns pur si simplu neimportant in viata celor mai multi. E destul de greu de inghitit asta. M-am ascuns intr-un colt la chef.. si am plans. Nu a observat nimeni cred. Si cine a observat oricum nu i-a pasat.Nu stiu de ce am facut-o.

Da ar fi fain sa scriu aici doar chestii super faine. Dar nu e chiar asa.
Viata mea e chiar o porcarie. Si poate a multor altora . dar ma mai prefac ca nu e asa.
De amorul artei.
Si ca sa nu ma sinucid. Nu as face-o fiindca ar muri cainele de foame in casa pana s-ar prinde cineva ca am disparut. De multe ori a fost singurul lucru care m-a oprit.
Pana la urma cine are nevoie de un prieten depresiv?
E un bagaj prea greu prea mare. E prea mult pentru o relatie light bulangistica.
Lucrurile sunt si ar trebui sa fie mai usoare.
Si oricum cei deprimati sau ‘negri’ sunt neatractivi.
Trebuie sa arati in putere sanatos si cu toate vapoarele in port. Anything less e nesexy sau magnet de inadaptati sau nedoriti.

Asa ca am devenit acru… si nu o sa mai abtin la am declara ca nu sunt.
Nu m-a ajutat la nimic si a ma preface vesel.

Asa ca what’s next?
Probably nothing.
A BIG BLACK FUCKING NOTHING.

32. TANGO

2009-06-06T00:43:00.004+03:00

TANGO

‘Si..ma stropeste din nou si sar in apa dupa el si il prind, in mijlocul lacului la o pluta de busteni care era acolo, si il stropesc si il prind si la un moment dat ma trezesc cu el la mine in brate, isi pune picioarele in jurul meu si buzele mele ajung la 5 milimetri de buzele lui
A fost cel mai electrizant ‘nesarut’ pe care l-am trait vreodata. Moment de genul: daca as muri acum as muri fericit.
Si restul e istorie care nu isi are locul aici. A fost o vara exceptionala. A fost pasiune. A fost abandon, a fost altceva.’

Amintirea asta ma bantuie cateodata. O pluta de busteni un lac rotund de munte, un baiat blondutz cu o mutra de pisoi plouat agatat de mine.. si un prim sarut de milisecunde, furat ca din greseala si carui singura dovada de intensitate era inima care statea sa imi sara din piept si senzatia aia de sfarseala…
Se spunea pe undeva ca viata nu se masoara in numarul de rasuflari ci prin momentele care iti taie rasuflarea.

Cred ca mereu in toata aventura vietii mele de dupa am fost in cautarea unui astfel de moment.
E drept ca e o cautare chinuita, astfel de lucruri nu se fabrica in serie. Chiar nu. Sunt piese rare de colectie pe care le tii intr-un clasor undeva si nu le arati nimanui. Te uiti noaptea tarziu la ele la lumina lampii si le manevrezi cu gentiletze. Sa nu se franga.

Poate nu as arata nimanui colectia mea de momente speciale, din cele pe care le tii minte toata viata. Oricum.. it doesn’t make a difference.

Dar ma uit pe romeo. Hm acelasi site albastru care parea sa fie rezolvarea tututror problemelor. E ca un chestionar. Multe intrebari, multe raspunsuri. Ar fi trebuit sa fie totul atat de simplu. E totul la un click sau dublu click distanta.

Si ma gandesc acum la emisiunea aia \pretul correct\. Trei concurenti alesi ca din intamplare din public trebuiau sa ghiceasca niste preturi exagerate la niste produse. Trucul cel mare nu era ca trebuia sa se descurce concurentul singur… il ajutau spectatorii. Da se crea tocmai efectul invers: strigau toti.. mai mult mai putin mai mult mai putin… se crea o cacofonie generala… si rezultatul era acelasi… nu intelegeai nimik, daca iti zambea fortuna in seara aia plecai in excursie in Barbados sau… primeai un aparat de epilat muste pe picioare.
De ce ma duce gandul ala asta, se presupune ca libertatea de alege si multitudinea de informatii ar trebui sa te ajute. Dar sunt prea multe informatii sunt prea multe informatii false sau sunt noninformatii sau sunt chestii care pur si simplu iti lasa gustul ala amar sau dulce acrisor.. oricum nu ajuta.

Si nu voi gasi acolo unul din momentele alea… fiindca daca stau sa ma gandesc niciodata nu mi s-a parut incitant cineva despre care stiu prea multe sau prea usor sau prea deodata…si nu vreau sa imi fac un process de constiinta de genul imi fac profil dar stiu ca nu voi gasi ce caut. Ma gandesc mai degraba ca sentimentul ala de asteptare de nedumerire… de curiozitate…nu il poti obtine aici.

Ma uit pe romeo

Se zic stau degeaba pe aici m nu gasesc nimik.
Si poate nu gasesc si stiu De Ce. E prea exhaustiv
Vorbisem la un moment dat despre chestionar

Sunt prea multe detalii Mai lipseste marca de pasta de dinti pe care o folosesti.

Mi-am facut ditamai chestionarul…fuck cu el…

Imi aduc aminte .. la un chef vad un baiat . nu stiam cine e.. cum il cheama.. mi-a placut fara sa stiu de ce. L-am prins intr-un colt. L-am sarutat si am plecat .fara o vorba. L-am lasta perplex acolo. ,i-era teama de reactia dupa surpiza. dupa o vreme aflu cine e.. si ajungem sa ma intalnim, nu cred ca am sa uit cat a ras de mine… eu ratacit in cartier, ma suna si ma intreaa unde sunt si eu raspund senin…pe o strada cu tramvai

Sau in parc. Renumitul si acum rau famatul parc. Trece. Revine. Clar mi se pare. E prea baietos.
Intrebarrea aia.. oare o fi.. oare nu o fi…
E senzatia de asteptare de mirare…incitant.
Facem cunostinta, mergem pe jos catre casa, aceiasi directie…
pot sa tin si eu de lesa catelul? Tine’l.
aproape doi ani au urmat.

Astea sunt momente de tinut minte

Revin la romeo. Care ar putea foarte bine sa fie alt site. Sau ar putea fi inlocuit de alt site cu mai multe optiuni gratuite, mai multe facilitati sau pur si simplu mai interesant vizual,

Fiindca pur si simplu ne limiteaza la cateva informatii de ordin vizual, imagini pixelate sau modificate sau sir de numere , sir de informatii despre noi despre cum ne-am dori sa fim. Si cine raspunde cu no comment la cele de colo o face din alte motive din pacate nu pe aceiasi lungime de unda cu ce scriu aici.

Si imi neaga dreptul. Repet.. dreptul privilegiul si placerea de a descoperi. Neaga simturi. Simturi de baza poate.Cele 6.
Dar… neaga placerea unui miros a unei atingeri a unei priviri, a unei voci a unei mici imperfectiuni pe care ajungi sa o iubesti. Si neaga fiorul placerea unei strangeri de mana intr-un loc in care te-ar putea vedea si altcineva a unui gest care iti place a unei stangacii care te amuza…

Nu te lasa sa te bucuri de faptul ca el un pic rarait,
ca are o suvita de par care nu ii sta bine orice ar face,
ca m-am saturat de camasile lui in carouri…
ca se inroseste cand ii fac un compliment
ca sughite cand bea bere
ca danseaza doar cand e beat,
ca ma tine in brate cand doarme,
ca imi zice piticule
ca imi canta la chitara fara pic de talent… da incearca
ca imi ia ochelarii de pe ochi sa nu ii rup cand sunt pe jumate adormit la tv.
ca ii place sa doarma cu tricoul meu
ca ii place inghetata de capsuni,
ca ma minte ca sunt sexy.

pana la urma daca ceva face click cand trebuie si unde trebuie restul este doar poveste, restul se descopera.

In cautarea acelei prime senzatii…sau senzatii primare
O fi tipul asta care sta cu piciorul lipit de mine in tren? Sta cu cochii inchisi asculta muzica. Imi zambeste. Damn ce ochi frumosi are. Simt ca mi se inrosesc urechile. Ii zambesc tamp inapoi.
Sau brunetul asta care s-a pus langa mine in autobuz desi prietenii lui stau in capatul celalalt?
Colegul asta de birou care sta lipit de mine peste umarul meu in timp ce ii pregatesc o oferta? Imi place mirosul aftershave ului lui.
Hmmm o fi gestionarul de la firma de langa noi? Parca are ceva.. ce imi aduce aminte de altcineva…

Cautarea acelui prim sarut acelui prim dans (siropos termen da asta e…). cred ca mai degraba Tango.
Oricum Tango-ul e un dans pornit din cluburile gay ale ghetourilor din Buenos Aires.
Deci clar asa ramane. Tango.
Cred ca imi caut partener de Tango

Acelasi

2q2Bstr8

31. SIROP CU APA RECE

2009-06-03T21:20:00.000+03:00

Sirop cu apa rece.

De multa vreme incercam sa imi pun la punct o colectie de filme si filmulete cu tematica gay. Nu din cele deocheate ca de alea sunt pe toate gardurile. Ci unele cu subiect (alt subiect decat yah give it to me babe).

Si m-a lovit faptul ca am ramas fara laptop. Decedat pe motive de arsura de disco duro.

Asa ca in weekend instalat pe demult nefolositul desktop… m-am pus sa dau jos filme.. asa cu nemiluita din topul celor mai bune 50 de filme gay. Vasusem brokeback ca toata lumea si inca vreo 4 aleatoriu… dar acum am inceput systematic…

N-o sa ma apuc sa dau linkuri si stelutze si note. Au fost cateva care mi-au mers la suflet.
Am petrecut trei nopti de weekend si mare parte din zi uitandu-ma la povestile altora.
O fi un soi de voyeurism ciudat poate dar incercam sa imi aduc aminte ce inseamna sa simti ceva cu adevarat. Am incercat sa ma regasesc in experientele altora.
Si cat mi-s io de lung si lat mi-am dat seama ca m-am inmuiat teribil ca o fetitza care citeste basme cu fetzi frumosi.

N-o sa zic ca am plans pe ici pe colo. Nici n-o sa zic ca nu.

Dar am descoperit un lucru pe care il credeam pierdut pe undeva.
Atat de prins in viata de zi cu zi am redescoperit o sensibilitate pe care o credeam de mult pierduta.trecuta.uitata.

Cat e de fain sa simti ceva. Chiar si sa plangi chiar si sa iti doresti ceva sau sa visezi cu ochii deschisi la happy end-uri.

Si… una peste alta a simti ceva nu e o slabiciune. Orice ai simti.
Mereu am considerat chestia asta… masca de fier sau poker face (ca e la moda) o chestie care vine cu varsta care vine cu timpul si care odata venita ramane acolo sa ne domine.
Vestea buna e ca nu e asa.
Nu se duce asta. Chiar nu dispare. Poate se ascunde poate uneori uiti ca e in tine.
Dar e acolo si abia asteapta sa apara. Acum depinde cat de multi lupti sa o tii ascunsa…

Asta am simtit eu weekendul asta. Dor de altceva. Dor de mine.
Si am plans aiurea. Si nu mi-e rusine de asta. Si sunt si happy enduri.
Surpriza e ca cred intr-unul acum.

M-am imbatat doua nopti cu sirop cu apa rece. Si am vrut sa sting becul in bucatarie. Si dupa ce am dat sus jos de buton si am bagat vreo doi dumnezei ca s-a stricat intreupatorul.

Era dimineata. Nah stinge rasaritu daca poti cu intrerupatorul din bucatarie.

Acelasi,
2Q2bSTR8

30. 6 LUNI DE BLOGUIALA (doar)

2009-05-17T20:14:00.002+03:00

6 luni de bloguiala.

Toata ultima perioada mi-am petrecut-o facand retrospective si uitandu-ma in urma.
Pe blog de obicei dau click pe publicare inainte de a citi de trei ori ce am scris.

Iasa monstul cu ochi verzi perfectionist din mine si mai tai o fraza, sau o mut mai jos sau o tin pentru mai tarziu. Sau mai bag ceva.
Asa fac si cand pun telefonul sa sune seara.
Ma mai ridic odata din pat sa fiu sigur ca am apasat pe butonul de activare.
Ca sigur e setat pe alarma zilnica, sau ca volumul e la maxim, sau ca nu il pot decupla din prima….. (si asa trebuie sa sune de trei ori pana incep sa il aud)

Am tendinta sa fac asta si cand scriu

Si dupa tot procesul asta, de obicei nu imi place ce a iesit si sterg tot si o iau de la capat.
Asa ca m-am invatat in ciuda greselilor de ortografie sa nu ma mai intorc sa corectez.

Si cateodata dintr-un narcisism ciudat ma uit in urma sa vad ce am gandit la un moment dat ce am scris. E chiar haios cand nu sunt de acord eu cu ce am scris acolo..

Cum spuneam. Am avut o perioada de retrospectiva..
Si am citit ce am scris in urma.
Bine-nteles ca exista o arhiva pe undeva prin dreapta acum.
Inca nu stiu sa bag etichetele intr-o caseta ca sa ocupe mai putin spatiu..
Mi-s blogger de duminica. Nici sa schimb skinul care nu imi place nu am curaj. Cele de pe blogspot nu imi plac. Si site-ul pe care l-am gasit cu skinuri. Mi-e teama sa nu fac vreo prostie si sa sterg tot. :))

Cam haotic dar o recapitulare ar suna cam asa: (colectie de linkuri cu adaugiri si concluzii)

1. punct si de la capat. Primul post inca nu eram sigur cat ce si cum voi scrie aici. Am incercat sa o iau de la inceput, primul contact cu lumea gay.a iesit acest prim. inca nu imi imaginam ca pe cineva chiar ar interesa ce scriu eu aici.

2. the first cut is the deepest. Primul contact cu lumea gay reala. Bucuresti. Pustan fiind. Am jurat ca nu mai vreau sa aud de asta. o experineta ciudata. culmea a ajuns si la urechile unora direct implicati. nici nu mi-ar fi trecut prin cap. m-am trezit cu commenturi.

3. nu imi plac baietii. Colectie de teorii personale de ce imi plac pana la urma.. Nu imi plac baietii- dar nu pot nici fara ei. cam din ce am citit si din ce am simtit.. am incercat sa sintetizez. asta a iesit.

4. cum se agata un barbat. No comment. Mai degraba cum nu se agata. Restul… the sky is the limit. o farsa veche. pe un alt blog. al altcuiva. nu era atat farsa cat realitatea cruda. profile false,texte false..una peste alta a fost un pic amuzant.

5. gwm sks gwm 4 ltr. Cum raspund la intrebarea ce caut.. si prima relatie sau nerelatie. amintiri din copilarie, sau adolescenta.

6. napoca. Sau orasul si comunitatea care m-au invatat ca e ok sa fii gay pana la urma. era acel moment, acum, dupa o vizita recenta lucrurile par un pic altfel. pana la urma conteza oamenii mai mult decat orice.

7. cand doi iti spun ca esti beat. De ce sunt trist. De ce n-as fi si de ce trebuie sa ma justific pentru asta pana la urma?

8. decalog. Sau ce nu caut (macar asta e clar). Sau altfel spus: o explicatie logica a faptului ca ma voi calugari cu juramant de celibat (ca alternativa), profilul meu de pe romeo. adaugit explicat si cu note de subsol. a.. da. si inca indeparteaza pe toata lumea. dar eu insist.

9. 2+2 . coming out. Experienta personala, irepetabila, necomparabila. Doar modalitatea mea de a vedea lucrurile.

10. stonewall. Un pic de istorie. O documentare personala asupra unui eveniment care a schimbat lumea. Gay si negay.

11. sarbatori fericite. Un pic de depresie de craciun luata peste picior.

12. povestea revelionului. In nota de mai sus. sec scurt si la obiect.

13. ex-nexy-maybe- promisuni de anul nou. Mai am 7 luni sa le duc la indeplinire. Deocamdata nu merge conform planului. ce surpriza :)

14. id de mess. Curatenie in lista. Greu de ales criteriile. si un proces inca in desfasurare.

15. ordonati!. Mandru sergent al armatei romane. Si gay. Si despre micile flirturi care raman doar atat. bine-telesc ca a dus la discutii despre FALCON STUDIOS.

16. forgive me father. Mea culpa urmand pacate capitale. Inca am dubii cu privire la destinatia de dincolo. unul din putinele momente in care imi analizez (blnd) defectele.

17. men at work. Gay professional. Job, gay, separa-le, imbina-le fa ceva cu ele, dar fa. concluzie dupa toate... nu le poti avea pe toate.

18. nelamuriri de copil tont. Atat mi-s de satul cateodata de romeo si de mess si de mirc.. si atunci iasa asta. inca valabil. din pacate.

19. mind whisperer. Sau despre prime impresii. Despre superficialitate. Despre sansa unei a doua prime impresii. Teatru, masti si oameni reali.

20. mama. Pur si simplu

21. brickwall 1. Cruciada proprie . Revolta. Culb Sauvage. Sa- rezolvat.. petitia inca activa inca aduce semnaturi.

22. fum. Post la betie post clubbing. Cu ce te alegi cateodata. criticat pentru stil..

23. been_there. Aroganta si doamne ajuta. Pana la urma o promisiune. Been there done that. I’ll go there again and do it again.

24. what a fuck. Inca o mostra de revolta personala.

25. brickwall 2. o alta cruciada proprie. Gay fest. De ce da. De ce nu. De ce poate. acuzat de kitch.. inca sunt de acord cu ce am scris acolo. sper totusi sa ajung anul asta.

26. mainstream- log out. Am pierdut ideiile primului post. Am intrat in mainstream. Nu cred ca imi place acolo. Vreau inapoi la ideile mele.nu vreau sa tranform blogul asta in tribuna. nu asta i-a fost scopul. si sunt altii care fac deja asta mult mai bine, mult mai des.

27. blog my gay fest. Supriza. Am iesit din mainstream. Puternic curentul. Un premiu neasteptat si post log out ma trage inapoi. Sper sa rezist.
28. bantuie furtuni. Sau alegeri dificile.cluj vs timisoara. un job versus celalalt. pragmatic versus emotional.. gerele decizii.

29. 7 ani de acasa. Love-hate relationship. Eu si Timisoara.

Vad bloguri care exista de 5-6 ani. Cand am inceput sa scriu mi-era teama ca voi ramane fara subiecte. Deocamdata mi se mai intampla sa raman fara pofta de scris.
Nu fara subiecte.

Ei, si chiar imi pune ordine in ganduri. O sa abuzez de rezultatul asta.

Ps. Iara mi-am luat-o ca trimit mass cu linkul. Sorry.
O fac pentru ca am un short list cu oameni care il citesc si care nu sunt conectati la blogosfera la nivelul la care sa primeasca notificari de publicare.. Nu i-am notat pe toti si poate mai sunt si unii care nu vor sa auda de asta. cer scuze oficial.
O simpla solicitare si se rezolva.
Fara suparare,

2q2Bstr8

29. 7 ANI DE ACASA (timisoara)

2009-05-16T15:54:00.011+03:00

7 ANI DE ACASA

Cat de des aud asta . cat de des o spun . Cat de mult mi-as dori sa fie o norma sociala universal valabila.

Nu stiu prin ce acceptiune a societatii se crede ca in cei sapte ani de dinainte de a incepe scoala se formeaza de fapt trasaturile de baza ale caracterului unei persoane.
Ca si cum ce urmeaza nu te mai schimba
Sau nu te schimba fundamental.
Inveti sa spui saru-mana si multumesc si alte politeturi care ar putea fi un dezavantaj printre bizonii de turma si cocalarii de economat. (care se cred cocalari de mall)

Si cand de fapt, daca e sa te gandesti, cele ce urmeaza pot schimba mult mai mult un om. Experienetele, pe care le traiesti cand iesi in lumea reala, creaza pe acel fundament ( care poate si sa nu existe ) te schimba de fapt. Contactul cu oamenii din jur care nu te trateaza cu intelegerea familiei sau cu blandetea acesteia.
Si te fac din punctul meu de vedere mult mai mult sa fii cel care esti.

Dar 7 ani ca norma sociala se presupune ca 7 ani sunt indeajuns sa te construiasca.

Lupeni-Uricani-Petrosani-Cluj-Hunedoara-Deva-Bucuresti-Timisoara-Sannicolau-Timisoara. Cu plecare din statia Lupeni Centru prin 2001 la orele 22 si sosire la Timisoara 8-9 ani mai tarziu in Timisoara Nord. Personal in regim de accelerat. Merge incet, da’ nu opreste in toate statiile. Plecare pe neasteptate de la linia 3 undeva seara. Bilet la clasa a doua cu scurte vizite in zona VIP. Sosire, in functie de macazuri, cel mai sigur in Timisoara. Cu scurte devieri pe traseu. Flash backuri neasteptate.

Acum 7 ani am ajuns in Timisoara. Desi un oras popular si relativ apropiat de casa, nu calcasem niciodata in Timisoara mai mult de 2 zile. M-a amuzat ideea, fiindca am crescut avand in camera pe perete un tablou care infatzisha Catedrala. Auzisem multe despre orash. Discutiile aferente varstei: orash mare, cool, park place si disco land si strandul termal si festivalul berii si cel mai occidental orash al tarii, catedrala, opera, un orash cosmopolit care ofera oportunitati.

Stiam doar ca daca o iau la stanga cum ies din gara ajung in centru la catedrala. Si cam atat. Trebuia sa ma prezint pentru un interviu la Continental la hotel. M-am ratacit ajungand acolo. Am ajuns primul, imi luasem marja de eroare tocmai pentru situatii neprevazute. Am umblat pe jos. Inca linia 43 si 33 si tramvaiul 8 imi erau notiuni stranii.

Si aici e o chestie specifica: troleybuzul (cu mici variatii avand aceiasi cuvant in toate limbile europene) aici se numeste firobuz (eu copil de miner fiind, ma ducea cuvantul asta mai mult cu gandul la funicular :)) )

In plus invariabil intreband oameni mai in varsta de o adresa sau alta, mi se raspundea: pe linia lui 4 sau pe linia lui 7 sau unde se desparte 7 de 9……
Multumeam si mergeam mai departe. Adica daca as stii atat de bine liniile de tramvai cu siguranta nu as fi intrebat adresa.

M-am ratacit spre Continental,dar am ajuns primul. O comisie de vreo 5 persoane la interviu. Am intrat in sala pus la 4 ace si cu emotii, ma gandeam la toate implicatiile pe care un job aici le-ar aduce. Si ma impiedic de tocul usii si ma intind intr-o alunecare gratzioasa pe burta. Cam cat de gratzios ar putea fi cineva de 1 metru 90 in cadere libera. Vreo doi metri de alunecare en relanti. Cred ca in 0,005 secunde am fost in picioare indreptandu-mi nodul de cravata afisand cel mai calm zambet din dotare.
Imi imaginam … go to a happy place go to a happy place … numara pana la 10.. asa-i ca nu au observat? I need a time machine!!!!! With a 2 minutes loop- back function!!!!

M-au angajat. Mi-au spus, dupa un an, ca ma angajasera ca zambeam. Nu doar de aceea, dar a contat. Se spune ca un prim pas e inceputul pentru orice voiaj. E drept ca toata experienta mea timisoreana ulterioara a fost la fel: o cazatura spectaculoasa urmata de ridicare in 0,005 secunde cu zambetul pe fata indreptandu-mi nodul la cravata.

Si azi sunt 7 ani de atunci.

Daca e sa fiu sincer mereu m-am simtit in vizita aici. Pana de curand cand am fost pus in fata deciziei de a alege. Atunci am inceput sa imi pun intrebari.
In engleza e mult mai evidenta diferenta dintre concepte: home si house. Not any house it’s a home. In romana ar trebui sa fie ceva de genul casa si acasa.

Cred ca Timisoara a devenit acasa. Cred ca am reusit sa depasesc momentul de vizita sau venetic sau cum s-o mai numi.
Ptr un orash de tranzit si plin de oameni din toata tzara, sau Europa ideea aceea: cei care au venit au stricat orasul, sau cei care nu sunt timisoreni sunt motivul tuturor relelor. Ideea asta e destul de prezenta in constiinta celor care au mai mult de 20 de ani de cand i-a adus ceaushescu cu arcanu de pe 'saCe' sa populeze fabricile aflate in plin avant.

Mai este si o categorie care uita ca pana la urma Timisoara sau Temeschwar sau Tymes sau Zambara sau cum I s-ar mai putea zice, e un orash de emigranti. Si cine ii cunoaste un pic istoria (ex-ul mi-a tinut un curs intensiv pe aceasta tema) stie asta. Si ar trebui sa aprecieze ca ce are pana la urma mai bun este dat de cei care au venit care l-au ocupat si colonizat. Altfel ramanea poate doar un orash de pescari in mlastinile banatului.

Asa ca odata scapat de complexul acesta, nu pot decat sa incerc sa imi insusesc din lucrurile bune care s-au mentinut in timp din mentalitatea mostenita de la imperii mai civilizate care l-au administrat.

Si nu poate decat sa ma amuze mentalitatea Mayflower. Bostoniarzii care au ajuns cu primul vas plin de aristocrati in SUA. Era o vorba ca daca toti care spun ca au descendenta directa in cei veniti cu Mayflower ar avea dreptate, Mayflower ar fi trebuit sa fie numele unei flotile de titanice (sau titanicuri).

Cam asa e situatia si aici.

Si una peste alta ce transforma o casa in acasa.
Greu de analizat, dar zilele astea mi-am dat seama de o treaba mergand prin orash.
Sentimentul asta nu este dat de strandul termal (am fost o singura data si nu mi-a placut), catedrala (nu am fost niciodata in interior nici de curiozitate), park place (nu am calcat niciodata acolo), sau discoland (cred ca e alt club acolo acum)

Una peste alta Timisoara e un orash occidental comparat cu balcanii. Dar e mult in urma fata de restul Europei totusi. Imi aduc aminte ca exul meu a facut mijto de mine cand am urcat in troleu, pardon firobuz in Timisoara cand am venit din Viena. Acolo am fost ofensat ca o usa de la metrou nu se deschisese complet. Aici la firobuz ramanea doua palme deschisa iarna. :) a ras de mine juma de ora pe tema asta. Sau faptul ca se putea la automatul de la metro cumpara bilet si pentru caine... Sau ca pe scarile rulante cei care stau pur si simplu pe trepte stau pe dreapta pentru a permite celor care se grabesc si urca respectiv coboara sa poata pasi. S-au mai schimbat si astea e drept. Dar mai e de lucru.

Deci ce ma face sa simt ca Timisoara este acasa?

Stau pe malul begheului cu picioarele atarnadu-mi pe dig cu nasu in laptop si scriu. Cainele e liber in spatele meu in parc.
Am inceput sa vorbesc cu ‘frigi’ si ‘cioco’ si ‘praji’ si ‘comp’ si zic la CD tze-de nu si-di.
Nu trec pe roshu la semafor chiar daca nu vine masina. Umblu cu hartiile in buzunar o juma de zi daca nu gasesc un cosh de gunoi.
Mi-e scarba de cocalarii parca imprumutati din alte zone. Nu dau nume ca n-are rost. X5 cu partile metalice aurite. Mi-e scarba de italienii care vin cu pensia in buzunar ca in romania p**da e inca ieftina.
Si in orice zona o orashului sunt, am o amintire legata de acel loc: aici mi-am pierdut buletinul si l-am gasit pus pe marginea unei vitrine dupa doua ore,
aici mi-a tras X tzeapa am stat in ploaie o ora,
aici era o cofetarie, acum e banca, aici am avut accident cu masina, acolo l-am cunoscut pe Y. aici am lucrat, a disparut firma deja.
Aici am sarit gardul sprijinandu-ma cu piciorul de pancarda ‘accesul pietonal interzis’ si dincolo am dat nas in nas cu primarul.
Aici am stat pe bordura si am plans o ora noaptea cand am pierdut pe cineva.
Aici am luat amenda ca am facut poze in fantana arteziana noaptea. (nu am specificat ca sunt cetatean model, dar ma straduiesc).
Si pot ajunge in centru doar prin parcuri fara sa vad sau sa aud o masina.
Si sunt mandru ca desi punctul de plecare mi-ar fi pus teoretic oprelisti, am reusit sa ma descurc deocamdata intr-un orash care ofera oportunitati si cere mult mai mult decat ofera la un punct.
Si ma enerveaza chestiile de fatzada. Continentalul cea mai inalta cladire e iluminata noaptea ambiental doar pe fatada. Ce se vede din strada. Din restul orashului e doar o umbra intunecata.
Si ma enerveaza ca e singurul orash din tara in care fatadele cladirilor superbe se prabusesc.

Pana la urma imi platesc taxele de 7 ani aici. Sigur e vreo bordura vopsita si din banii mei.

Maruntzishuri ce am scris mai sus. Prostii. Dar un intreg care e greu de pus in balanta cu altele. Pana la urma e orashul in care am trait cel mai mult cu exceptia orashului natal.
Nu sunt fan-ul numarul 1 din multe motive. Si nu cred ca voi deveni un fanatic. Inca il privesc obiectiv si comparativ cu alte orashe dragi mie, ma ma gandesc ca e un orash superb. Cateodata e pacat ca e locuit. Oameni prea reci, prea mercantili, prea falsi. Fara a generaliza. Dar asta e alta poveste.

Dupa alti 7 ani de acasa.
Cred ca ma consider un pic Timisorean.Cu bune si cu rele.

Si sunt indragostit de privelistea pe care o am de la fereastra.

25.09.09 Am mai adaugat cateva facute cu un aparat mai de doamne ajuta:

ps. toate fotografiile sunt originale

Acelasi,
2q2Bstr8

28. BANTUIE FURTUNI IN RADA PORTULUI MEU

2009-05-14T23:03:00.005+03:00

BANTUIE FURTUNI IN RADA PORTULUI MEU

Sunt momente in viata cand apreciez telefonia mobila si celularele pentru doua functii: silent mode si apeluri pierdute. Niciodata nu am inteles pe cei care cred ca daca un telefon e mobil asta inseamna ca trebuie lipit de mana si trebuie neaparat raspuns la el. Ca un fel de obligatie intrinseca. Adika e bun sa fiu gasit cand vreau sa fiu gasit. O sa radeti dar cunosc oameni dispusi sa renunte la un moment de sex, la siguranta volanului sau la orice altceva doar din isteria de a raspunde la un mobil care suna. Si care se sufoca daca telefonul este la o distanta mai mare decat: humerus+radius si ulna+metafalange+falange. (plus ceva zgarciuri pe post de articulatii intre ele)
Asa ca, acum sunt pe silent si cum observa un prieten: auzi .. tu chiar nu auzi telefonul sau nici macar nu te obosesti sa vezi de ce se aprinde ecranul. Si am recunoscut: nici macar nu ma duc sa vad de ce beculeshte ecranul.
Sunt pe silent mode. Mi se intampla rar asta in ultima vreme. Asa ca am facut un dush fierbinte si lung in ciuda apometrului si stau infofolit intr-un prosop mirosind a cocolino, in pat……..

Fara dubii e clar: unii oameni nu sunt facuti sa aiba liniste in viata.

La concluzia asta am ajuns de ceva vreme. Si concluzia asta este poate mult mai greu de acceptat decat alte concluzii pe care a trebuit sa mi le accept la un moment dat.

Revin la ideea: unii sunt facuti sa le iasa totul repede si usor, altii sunt facuti sa lupte pentru fiecare victorie. Altii nu sunt facuti sa lupte dar trebuie mereu sa o faca.

Sa nu imi spuna cineva ca nu cunoaste pe cineva care a fost mereu baiatul mamei sau favoritul profei de franceza sau a terminat o facultate particulara departe de casa cu bani de acasa sau a prins un job bun in firma unchiului si conduce o masina mai scumpa decat apartamentul in care stau (vorba lui Puya – muncuiashi lui ochii aia albastri :)) ), isi deschide o firma de ‘know how’ si ofera consultanta in management pe bani grei desi nu stie ca excel ul are functia autosum (pe shortcut), si-a terminat de renovat apartamentul din centru cumparat cu bani de la bunicu fost director de intreprindere ceaushista…sau au vandut ai lui casa de la tzara…

Am folosit cuvantul ‘sau’ ar fi trebui sa spun ‘si’ . ca nu stiu cum toate cele de mai sus se gasesc in cate unul. Si acel ‘unul’ habar n-are de franceza sau alta limba straina, si-a luat carnetul cu pile si fara emotii, copia tema la mate de la tine cu tupeu si nonsalantza si a iesit sef de promotie pe liceu ca i-au turnat ai lui meditatii un an cu profu de mate care urma sa fie seful comisiei la bac. Plus mamica era shefa comitetului de parinti care se ocupa cu strangerea banilor de protocol pentru comitete si comitzii.

Am exagerat voit pe alocuri in cele de mai sus, pentru a sublinia o idee.

Deci, am ajuns la concluzia ca sunt unii oameni facuti sa le iasa totul: usor fara probleme fara emotii pe care atunci cand ii auzi ca se vaita de problemele pe care le au mi se pare ca, pe scurt, aud ceva de genul : tuh fata mi s-a rupt o unghie… tuh fata ce ma fac?
Adika aud rar asta doamne ajuta, o aud pe la Mondenii daca stau sa ma gandesc bine dar asa e.

Iar altii trebuie sa lupte dublu si greu poate si pentru chestii marunte.

Si apoi fara tendinte de victimizare am ajuns la concluzia: clar nu fac parte din prima categorie. Alerg mai repede decat poate ingerul meu pazitor sa zboare. Sunt facut sa lupt. Cateodata ma indoiesc de puterea mea de a o face. puterea ori ca intensitate ori in timp..

E clar ca trebuie sa ma impac cu ideea asta. Nu imi voi gasi linistea. Nu pot decat sa sper ca din cand in cand voi avea parte de o agitatie controlata sau macar cu care sa ma obisnuiesc.

Divortul alor mei, crescut de o matusa, s-a imbolnavit, a murit, bacul, am dat la facultate, am picat la facultate, m-am angajat un an la o scoala sa nu stau acasa, vroiau sa ma ia in armata, am dat la postliceala, m-am acceptat ca gayperson, am jurat ca nu mai dau la facultate, am dat totusi la facultate, era sa nu ajung in licenta, era sa nu imi gat proiectul, am luat licenta si am ajuns acasa dupa ziua in care am prezentat priectul de diploma…..
Ufff ce senzatie. Am ajuns acasa pe la ora 2 jumate, m-am pus sa mananc si m-am dus in camera mea tapetata cu postere… m-am trantit in patul meu vechi si confortabil si ma uitam in tavan : pentru prima oara in viata mea nu aveam nimic de facut. Facusem tot ceea ce imi era in planul pe termen lung facut undeva pe la 12 ani.. nu aveam nimic de facut maine sau luni sau saptamana viitoare. Tata imi spune ia-ti o perioada de cateva luni de pauza. Iti bagi eventual somajul si vedem noi incotro o apuci.
Relaxare totala. Nu imi venea sa cred. Fara presiuni fara asteptari fara ‘to do’ list.

Imi bate cineva in usa. O fi tata si-a uitat cheia.
Sa traiti! sunt sergent Sergentescu, h. andy? Zic. Da. Acesta este ordinul de incorporare. Sunteti obligat ca marti sa va prezentati la comisionariatul Petrosani pentru incorporare. Va rog semnati. Multumesc.

Heeeere we go again!!!!
Nu am sa uit niciodata cele 40 de minute de liniste. Sunt cativa ani buni de atunci si inca tanjesc la alte 40 de minute, hai sa fie 30. dar sa fie ca alea.

Cand scriu, cei din jurul meu ar trebui sa fie poate linistiti. Si atunci cand vorbesc. Cand vorbesc mult.

Cand nu scriu sau cand tac atunci e de fapt mult mai imprevizibil si important.
Desi ma consider o persoana extrovertita de multe ori cele care imi trec prin minte sau prin cap raman secrete.

Cum ziceam la un moment dat ce scriu aici e despre trecut si despre viitor (incepe sa sune a Netty Sandu) atunci cand e liniste inseamna ca prezentul e prea prezent.

Si nu scriu despre lucruri care se intampla in prezent decat foarte rar.
Din diverse motive:
Supersititie: daca spun cuiva ce planuri am sau ce fac… cam toate au tendinta sa nu se mai intample sau sa nu ajunga la concluzia pe care mi-o doresc
Un al doilea motiv ar fi ca…sunt persoane inca implicate despre as dori sa vorbesc. Si nu vreau. S-ar recunoaste in randurile astea. Ar fi un pic ciudat.

Asa ca….
Asa ca am sa scriu despre trecutul recent.
Am trecut printr-o alta furtuna. Din nou singur si din nou poate alta furtuna. Una din cele care bantuie in rada portului meu.

Indirect direct sau printre randuri mi-am exprimat insatisfactia crunta care ma macina la jobul actual. Poate nu e locul cel mai potrivit . Si ma trezesc cu un telefon ‘out of the blue’ de la o persoana pe care as considera-o fara dubii top5 in Romania in domeniul in care lucrez. M-am mutat de la E. la o firma in Cluj. Imi construiesc noua echipa si vreau sa ne intalnim sa vorbim. Mark my words: nu e o persoana careia ii zici nu. E o persoana careia ii raspunzi cat de sus trebuie sa sar.

Si iata-ma in fata unei dileme soooo me. Ce fac? Las totul in urma din nou? Ma mut la Cluj? Alta firma, alt oras, alti oameni alta atitudine alta mentalitate.

Si ma apuc si pun in balanta. Ce las in urma. Pe cine.. ce? La ce merg? La cine? Unde?
Am sa pun cumva in balanta toate acestea.. am mers la cluj. Am privit orashul ca pe viitoare casa.
Si am cochetat cu ideea de a-mi pune toate lucrurile intr-o furgoneta si a pleca fara a spune nimanui nimic. Pana se prind ca am plecat…
Si chiar nu conteaza.
M-au sunat prieteni din Cluj sa ma intrebe cand vin. Nu m-a sunat nimeni din Timisoara sa imi spuna sa nu plec. Am lucruri de care mi-e dor acolo. Am lucruri de care vreau sa fug de aici.
Sunt genul de alegeri care contureaza un destin pana la urma.
Nu am luat o decizie finala inca. Incerc sa raman obiectiv. E greu de facut o comparatie. Am mai spus cand iau o decizie incerc sa pun totul in balanta. Sunt atat de multe lucruri care nu se pot compara. Sunt atat de multe lucruri care nu se pot pune in balanta.

Si totusi am o impresie ciudata… simt nevoia sa-mi sfidez intr-un fel destinul.
Sa- l provoc la stabilitate.
Sau poate sunt putin obosit. Sau comod.
Pe de alta parte ideea tabula rasa. De la 0 totul intr-un orash mai calm si drag mie suna tentant. Cantec de sirena e o expresie prea siropoasa… nu mi se potriveste. Da' nu gasesc un sinonim. Acum.
Give me one good reason to leave me, I’ll give you ten good reasons to stay.

Imi iau momentele silent mode in serios….
Dar intr-un fel e revolta. De ce trebuie sa iau mereu decizii de genul asta?
Si e greu cand trebuie sa le iei singur.
De ce sunt pus mereu in fata unor alegeri majore?
E un protest pe care am simtit ca trebui sa-l manifest undeva.
Deci protestez
Nu va schimba nimic. E doar vuitul care se aude din port.
Ca de obicei bantuie furtuni in rada portului meu..
Si inca imi e dor de cele 30 de minute.

Acelasi

2q2Bstr8

27. Blog My Gay Fest

2009-05-11T20:15:00.005+03:00

Dragi participanti la concursul Blog my Gay FEST,

Va multumim pentru articolele postate, au fost extraordinare si speram sa mai participati la actiunile viitoare de acest gen.
Concursul a luat sfarsit si iata ca anuntam castigatorii, dupa cum urmeaza:

Locul I - IPOD Nano - se acorda bloggului Deeabolique

Locul II - IMPRIMANTA CANON - se acorda bloggului 2q2Bstr8 -
Pentru celelalte articole, necastigatoare, avem cate o mica atentie, si anume cate un pin rainbow, un planner si un tur de organizatie :)
Puteti sa va ridicati 'pachetelul' si sa faceti un tur de organizatie pana pe data de 22 mai 2009, in intervalul orar 10:00-17:00.

Castigatorii vor fi contactati personal de un angajat ACCEPT, azi 11 mai 2009.

Felicitari tuturor si mult succes in continuare!

O zi frumoasa,

Bogdan

O surpriza placuta. o mega surpriza. e prima oara cand castig ceva scriind deci e de doua ori surpiza.
nu am ce sa zic altceva decat
Multumesc,

Acelasi
2q2Bstr8

26. MAINSTREAM - log out

2009-05-10T19:16:00.003+03:00

MAINSTREAM - over and out

De cati blogger-i este nevoie pentru a se schimba/inlocui un bec?

-1 pentru a schimba becul
-1 pentru a posta si anunta ca becul a fost schimbat
-14 pentru a impartasi experiente similare si a arata noi modalitati de schimbare a becului
-7 pentru a avertiza asupra pericolelor ce apar la schimbarea becurilor
-27 pentru a corecta greseli gramaticale aparute in posturile despre schimbarea becurilor
-53 pentru a lua la misto pe cei ce au corectat greselile gramaticale
-2 profesionisti in domeniu care sa atraga atentia ca termenul corect este ''lampa''
-15 care sa pretinda ca au lucrat in domeniu si termenul ''bec''este la fel de corect
-109 care spun ca forumul nu este despre becuri si discutia trebuie mutata pe un forum despre becuri
-111 care sustin ca atata timp cat toti folosim becuri, discutia este utila pe forum
-306 pentru a discuta care sunt cele mai bune metode de a schimba becuri, care sunt cele mai bune, de unde se pot cumpara si cat costa
-27 pentru a posta linkuri catre siteuri unde pot fi vazute diverse modele de becuri
-14 pentru a spune ca linkurile nu sunt corecte si a posta pe cele corecte
-33 pentru a cita tot ce s-a postat pana in momentu respectiv si a raspunde ''si eu''
-6 pentru a atrage atentia sa se foloseasca functia ''cautare''
-12 pentru a posta ca ei renunta definitiv la forum din cauza divergentelor aparute pe marginea subiectului
-143 pentru a spune ''cauta intai pe google si daca nu gasesti nimic despre becuri atunci intreaba pe forum''
-16 posturi unde doi membri poarta o discutie total paralela cu subiectul
-24 posturi in care li se atrage atentia sa foloseasca mesajele private sau e-mailul
-1 moderator care sa avertizeze ca daca nu se inceteaza cu mesajele aiurea va inchide topicul
-1 membru nou al forumului care raspunde la 6 luni dupa ultimul post si totul o ia de la inceput...

Cele de mai sus nu imi apartin ca idee si concept in sine. Dara cat sunt de adevarate.
Atunci cand am hotarat sa imi fac un blog.. nu luseam in considerare toate cele de mai sus.
Era pus si simplu neavoia de impartasire . si cum imaginea de a ma baga sub patrafirul unui popa care ma ia cu ‘fiule’ nu mi se pare catushi de putin sexy sau linistitoare…
De aceea am inceput sa scriu.
Am mai zis cuvintele parca odata scrise prind un soi de viata a lor. Verba volant.
Si ma gandesc la diverse lucruri. Si trec . Dar odata scrise raman. E un fel de decizie luata.

Ma recunosc. Sunt un om care ia foarte greu o decizie importanta. Poate gandesc prea mult si mereu incerc sa iau in considerare toata aspectele. Si atunci ia mult.

Poate fiindca nu imi plac surprizele. Si sunt un soi de control freak. Poate.

Dar odata luata o decizie… sunt incapatanat pana la Marea Moarta si inapoi (de cateva ori)

Deci, am inceput sa scriu pentru a-mi pune ordine in ganduri si nu ma gandisem la o goaza de chestii: blogosfera, linkuri, rank-uri de pagina…
Dupa cateva luni imi dau seama ca lumea asta are un soi de viata a ei. Intri in ea si te prinde.

Si apoi incerci sa intri in mainstream si apoi te gandesti sa te mentii acolo si apoi iti dai seama ca poate vrei sa fii acolo si apoi pierzi timp cu celelalte detalii.

Si odata ajuns acolo ma intreb: ce naiba caut eu aici? Pana la urma?
Vreau sa ajung in top 10? (n-am timp de scris zilnic doua posturi de trei randuri), candidez la blog-ul anului? (nu le am cu hackeritul si schimbarea IP -urilor sa ma votez de un catralion de ori), se lasa cu premii pe undeva? (nu am rabdare sa pup in fund pe cine decide), ma bag sa fac bani din reclame? (la traficul meu probabil o sa adun 100 de euro in 5 ani). Daca dau mass cu linkul spre blog o fac din comoditate intr-un fel. Sunt cativa oameni pe care ii intereseaza ce mai scriu. Multi decid sa ramana anonimi si a trimite mesaj cu mesaj pana la urma e dificil.
Si atunci....?

Adica, chiar nu ma intereseaza undeva in adanc cat de citite sunt randurile mele, si numarul de comentarii.

Si apoi ma gandesc la puzderia de mesaje tampite/ puzderia de mesaje anonime.
Culmea e ca am am inceput sa identific anonimul dupa stil si greselile de ortografie. Culmea ca la un moment dat m-au enervat. Apoi au inceput sa ma amuze.
Apoi m-a mirat ca sunt anonimi care se cred interesanti si care cred ca raman anonimi. Desi uitandu-ma in lista ip urilor.. pot sa vad inainte sa deschid bloggul in sine cam la cate clickuri in check boxul ‘plictisitor’ o sa gasesc.

Pentru ca pur si simplu ma cunosc indeajuns ca sa stiu ca sunt oricum altfel decat plictisitor. Si sunt sigur ca asta nu inseamna defel ca sunt de laudat sau de blamat. Pur si simplu sunt orice mai putin plictisitor. Dincolo de modestie falsa. Si de aceea ma amuza cei care se simt datori sa dea click pe una sau pe alta.

Pur si simplu nu conteaza. (punct)
Am gasit si optiunea care nu permite postarea mesajelor anonime asa ca am rezolvat efortul de a le sterge..

Google imi gaseste bloggul dupa diverse criterii de cautare: ‘cum sterg un id de mess’, I duri de baieti timisoara, firma men at work, ba si pizde din timisoara ( desi cred ca doar o data sau de doua ori am folosit cuvantul asta in postarile mele). Incurcate-s caile domnului…..

Motivul acestui post se datoreaza totushi unui comment.
Si cei care ma cunosc ar trebui sa salveze ce scriu aici. Pentru referinte ulterioare: Recunosc ca am gresit. Desi nu eram de acord cu commentul respectiv.

Trecand peste momentul rarrissim in care recunosc ca am gresit.. respectivul ma lua la rost intr-un fel pentru ceea ce scrisesem.

Am facut-o nu stiu cum purtat de valul tip mainstream de care am vorbit mai sus.
Si mi-am transformat jurnalul personal intr-o tribuna de discutii legate de un subiect care era dincolo de ceea ce vroiam sa scriu aici.

Am facut o greseala.
Si imi fac MEA CULPA aici.

Are un prieten de-al meu o expresie: prostitutie intelectuala. Cam asa m-am simtit. Pana la urma oricat de pasional am fost legat de un anumit subiect nu isi avea locul aici.
Semana cu o tentativa de a intra in mainstream. Si e o never ending story.. brickwall, gay fest, se inchide purple, se deschide french kiss, se redeschide purple si din nou brickwall si gay fest. Sunt lucruri care ma intereseaza dar sunt departe de ce vreau eu sa scriu aici. Sunt doar subiecte la moda.

Poate am inclinatii/atitudini/aptitudini spre activism gay. Dar pe blogguri se ridica o voce o idee. Cei care nu sunt deja aici oricum nu vad si cei care sunt deja in genul asta de hey rup oricum sunt deja aici.

Imi cer scuze fata de mine in acest moment. Si imi promit ca voi reveni la zipp-zero, la momentul in care am inceput sa scriu aici. Adica ceea ce simt,
adica voiaj personal in trecut si in viitor cu rare popasuri in prezent.

Acelasi
2q2Bstr8

25. BRICKWALL 2

2009-04-26T22:31:00.006+03:00

BrickWall - 2

Gay Fest 2009

Am constatat cu placere un lucru la gayfestul de acest an. Conceptul, ideea, a coborat printe muritorii de rand. E peste tot. e ok. Pentru prima oara de multa vreme am sentimentul ca mi se adreseaza si mie si celorlati din jurul meu. Nu e doar pentru cei cativa din Bucuresti sau aiurea cu spirit de aventura si care nu au nimik de pierdut indiferent ce ar fi. Indiferent ce s-ar intampla. A intrat in blogosfera. A intrat in casa fiecaruia, a intrat pe romeo si siteurile de dating. Poate o sa ne intre si in constinta.
Si a lansat o provocare. La care m-am gandit indelung. Si m-am gandit sa ridic manusha.
Iata ce a iesit.

Azi am vazut pe romeo profilul unui domn de vreo 50 de ani. Si ma gandeam ce repede se schimba lumea si mi-a trezit un fel de respect inexplicabil dar perfect justificabil. Un veritabil gay senior citizen cum imi place sa imi imaginez ca voi ajunge odata.
www.planetromeo.com/livalc

Un profil decent fara poze de doi lei si 10 bani fara texte de doi lei si 10 bani. Cu fotografii reale si frumos realizate, incadrate. Facute clar, cu un aparat clasic sau macar ceva semiprofi. O lumina calda, blajina. Un profil cald cum rar este de vazut.
Ma gandeam prin cate a trecut omul asta, cum a vazut schimbandu-se, transformand-se aceasta comunitate pana la momentul din ziua de azi. Si cata putere de adaptare si lipsa oricarei povesti de genul.. mi-s satul de lumea gay ca e asa si pe dincolo, si lumea e rea si lumea ‘e curve’ si toate astea.

Si ma gandeam cam ce crede un om ca acesta despre scalambaielile din ziua de azi, despre modul in care lucrurile o iau razna intr-o oarecare masura. Si despre problemele noastre de astazi. Si mi-am dat seama ca problemele pe care le invocam astazi sunt ‘mici copii’ fata de multe cele care au fost in ultimul secol sa zicem.

Si ne vaitam atat, cand avem atat de multe mijloace sa ne facem lumea mai buna.
Sa o facem mai buna pentru noi si pentru cei asemenea noua.

De ce BrickWall?
Dincolo de Stonewall nu mai sunt vremurile acelea nu mai e conjunctura aceea.
In vremurile respective America era o oala sub presiune. Negri cu albii, indienii cu atoritatile. Sa se integreze. Sa se dezintegreze. Nordu cu sudul... vremuri tulburi. In general favorabile unor revolte. Acele vremuri sau dus si fac parte din legenda si durerea re- nasterii unei natiuni.

BrickWall este micul meu Stonewall privat.
BrickWall 1, era despre o alta lupa la care m-am inhamat. Nu a fost o epopee nu a fost o lupta de trecut in manualele de istorie. A fost o mica lupta. A fost un moment in care am fost mandru ca sunt gay. Si aceasta mica lupta atunci am castigat-o cu toate cele care s-au intamplat in jur, cu toate reactiile sau lipsa de reactie.
Am vrut sa pun o caramida.
Am intalnit tot felul de reactii si in toata naivitatea mea ma gandeam la un moment dat: fac ceva pentru noi fac ceva pentru comunitate. In cele din urma am avut o revelatie: am facut-o pentru mine. Pentru ca vreau sa fiu mandru ca sunt gay.

Ideea asta ‘mandru ca sunt gay’ e de fapt o lupta in sine. E de fapt momentul in care intorci foaia si zici m-am saturat sa imi fie rusine. M-am saturat sa fiu 2nd hand citizen. Sunt mandru ca sunt gay. Sunt mandru ca in ciuda tuturor greutatilor pe care cei din jur ti le pun: traiesc si sunt pe picior de egalitate cu ceilalti. Imi platesc taxele. Muncesc de la 9 la 18. Am facut o scoala. Am un job. Pot sa umblu cu fruntea sus. Si vreau sa il vad pe cel care imi poate spune ca nu am dreptul.

Mi-am intitulat postul BrickWall 2. Fiindca mi-am propus ca la momentul la care voi ajunge un gay senior citizen sa ma pot uita in urma si sa zic: atunci am pus si eu o caramida.
Ma simt mandru ca am sentimentul ca am pus una. Si vreau sa mai pun una.

De ce voi participa la Gay Fest?

De ce nu as participa ?
Nu vreau sa fiu asociat la mars cu cativa barbati imbracati in femei;
Am sentimentul ca oricum nu se va face nici o schimbare.
Mi-e teama de ce s-ar putea intampla acolo. De scandal, de batai si alte grozavii de care auzi la televizor.
Mi-e teama de cunoscutii care m-ar vedea .....
Toate astea impreuna si fiecare in parte pot constitui un bun motiv.

Dar totusi de ce voi participa?
Nu pentru ca voi face ceva pentru comunitate. Nu cred ca poti face ceva pentru comunitate de unul singur. Poti da o idee poti inspira...
Nu cred ca cei care sunt acolo reprezinta comunitatea sau sunt delegati ai acesteia. Si nici nu cred ca vreunul are pretentia asta.
Nu pentru ca voi rasturna muntii. Nu pentru idealurile inalte la care aspiram.
Ar fi ipocrizie sau megalomanie.. poate.

Nu...
Eu am sa merg pentru toate cele scrise mai sus pe aici si..

Am sa merg din EGOISM.
Pentru ca EU vreau sa ma simt puternic.
EU vreau sa ma simt mandru.
Pentru ca nu vreau sa imi fie MIE rusine.
Pentru ca vrea sa mai traiesc odata sentimentul BrickWall.
.
Si pentru Didi. Ne stim de 25 de ani. I-am zis ca sunt gay:

andy tm (25.04.2009 23:19:47): am multi prieteni prin lupeni care stiau de mine
andy tm (25.04.2009 23:19:56): nu stiu de ce nu ti-am zis pana acum
Didi Yyy (25.04.2009 23:20:25): ce sa-mi zici?
andy tm (25.04.2009 23:20:29): ca sunt gay
Didi Yyy (25.04.2009 23:20:44): pai stiam demult...
andy tm (25.04.2009 23:20:48): what????????
andy tm (25.04.2009 23:20:57): hai serios.. de unde?
Didi Yyy (25.04.2009 23:20:59): dar nu m-a deranjat niciodata
........................................................................................................................
Didi Yyy (25.04.2009 23:26:39): nu-mi pare rau
Didi Yyy (25.04.2009 23:27:35): sa sti ca ptr. mine n-a contat niciodata...
Didi Yyy (25.04.2009 23:28:10): te iubesc ffffffffffffffffffff. mult indiferent de ce fel de drum alegi

Pentru ca vreau sa pun o caramida. Inca una si inca una.

Poate la un moment dat se va intalni cu un alt brickwall care se construieste langa mine. Poate in timp se vor acoperi breshele. Si vom avea un zid veritabil.

Pune mana, pune o caramida, Pune o caramida zilnic. Fa-ti propriul BrickWall

Tu ai pus o caramida azi?

Acelasi
2q2Bstr8

24. WHAT A FUCK

2009-04-21T00:04:00.005+03:00

What a fuck?

(ma mai ia lumea la rost ca nu am mai scris.. am scris.. mereu o fac. Doar ca nu am publicat... repar asta pe parcurs)

De multe ori stau in fata calculatorului si ma uit aiurea pe net.
Ma uit in jur inca incercand ca noi toti sa imi raspund la intrebarea ce naiba caut.
Sau cum raspund la intrebarea ce mai fac

Nu stiu cati si-au facut o idee clara.
Adica intrebarea este pana la urma ce cauti tu? Cum definesti toate astea?
Cat esti dispus sa lashi de la tine. Cat esti dispus sa ierti altora.

Si te uit in jur incerci sa iti dai seama cum se definesc ceilalti.
Ma uit la oameni care se acund sub ‘ nu imi place sa vorbesc despre mine’ cred ca astia ‘pica din start’ ori nu ai nimik de spus despre tine ori esti prea lenesh ori naiba mai stiu nu ti-ai facut nicodata o auto analiza. Cine naiba esti. Si cum poti trai fara sa te definesti intr-un fel. Nu imi vine a crede ca nu stii cum esti sau ca incercand sa nu iti recunosti sper ca isi va face altcineva o impresie despre tine.
Cu putin noroc, mai buna decat realitatea.

Am prieteni mai vechi, fosti colegi de scoala si asa mai departe care au dat de blogul meu. Si imi spun imi era dor de tine. Aici esti asa cum te stiu: putin acid, putin pesimist, putin critic, putin cu un pic de umor negru.
Si cateodata stau si eu ca prostu si citesc ce am scris si.. ma mir.
Imi place sa scriu. Ma face sa ma simt un pic mai bine.

Daca e sa te autodefinesti..

Lucrurile pe care nu le alegi te definesc de fapt:

Familia, cartierul, parintii..
Lumea e mandra de astea de parca ar fi propria realizare.
E pur si simplu e o intamplare. Pana la urma suntem definiti de accesorii, suntem definiti de lucrurile care sunt in jurul nostru...de lucruri pe care nu le alegi.

Ca orice bun reprezentant al depresiei bulangistice, le mai am si eu pe ale mele.
De obicei in perioada sarbatorilor ‘de familie’.
Mah, una peste alta e cam aiurea.
Fara familie, departe de cartierul in care ai crescut, departe de orasul in care ai crescut. Pana la urma ce ramane? E drept ca nu tare mult.

Mi-e dor de ouale roshii vospsite ‘cu frunza’ intr-un dress vechi innodat. Mi-e dor de mers cu udatul. Mergeam la M. Maica-sa facea niste oua super mijto cu nu stiu ce ceara picurata pe ele.

Mi-e dor de mers dupa ghiocei pe Oboroca. Asta am facut 10 ani de zile in prima zi de pasti. Pe shaua muntelui sunt vreo 3 hectare acoperite cu ghiocei. Ii puteai lua cu coasa.

Down the memory lane :)
Odata ne-a prins noaptea sus si coborand te orbeau luminile de jos din orash de la mina. nu vedeai unde calci. si am gasit noi o tzeava de gaz care stiam ca duce la curtea minei. si bocanind cu piciorul in ea am coborat in sir indian pana in curtea minei. Era curtea minei intr-adevar. Numai ca in orashul vecin. Am ajuns acasa la vreo 12 noaptea. In fata blocului comitetul de parinti venise care de pe unde plecase: la baza drumului de urcare, la morga, la spital. Nu mai stiau unde sa mearga. Au crezut ca unul dintre noi a patit ceva si ne e frica sa venim acasa.
Eram toata generatia a treia din cele doua scari de bloc, vreo 14 pustani.
Mai mergi tu dupa ghiocei cand o fi Oboroca la noi pe balcon imi spune tata. Si bataie in cor de pe vreo trei etaje... nu mai are rost sa zic..pedepsiti in casa. ne facusem retea de galene de telefon cu sarma de puscat... (un fel de mess - ca sa inteleaga astia mai tineri). Cu buzz urile aveam probleme asa ca clar era noroc cu tzeava de la calorifer si ciocan in morse. S-au saturat ai nostri de bocaneli pe retea si ne-au 'eliberat'...

E un gol care nu cred ca se va umple vreodata.
Si nu e aiurea ideea in sine de acum. E mai ingrozitoare ideea: va fi vreodata?

Asta e destul de aiurea.

In ultima vreme cand sunt sarbatori de genul asta.. ma prefac ca nu sunt. E doar minivacanta. Timp liber un pic in plus. Si ma fac ca nu aud si nu vad in jur ce se intampla.
ignor mirosul de cozonaci de pe scara,
Si inventez la munca vreo poveste: am fost in viena sau uatever. Ceva orice sa fie.
n-o sa zic ca am stat in casa si probabil nici nu o sa spun ca nu mi-a trimis careva vreun sms sa intrebe ce fac zilele astea.

Pana la urma la fel cum am mai zis-o si in alte randuri genul asta de sarbatori nu tin neaparat de rezultatul in sine ci mai degraba de pregatirea, de febra dinainte.
E un fel de ciclu anual. Craciun, valentine’s day, paste, ziua de nastere, vacanta de vara... si pentru fiecare din aceste faze parca te astepti sa fie intr-un anume fel. Sau ar trebui sa fie intr-un anume fel. Ca sa fie. Cadouri de craciun si lumina nasterii blah blah. Si inimioare de ciocolata si blah blah. Si lumina invierii si blah blah. Si la multi ani si poze idioate de pe toboganul din mamaia cu ochelari D&G...
Daca mai primesc vreun mass cu cristos a inviat o iau razna. Adica e doar politete sau ‘what a fuck’. Ar trebui sa fiu mai fericit?

Avem cate o zi pe an in care suntem mai piosi, mai evlavioshi, sau nu mancam carne, o zi pe an iubim, o zi pe an facem nebuniile pe care ni le doream, ba mai nou si o zi in care sa fim mandri ca suntem gay.
What a fuck are we supposed to be for the rest of 300 and something days left?

Cam cat ar trebui sa fii de dur sa te prefaci ca nu ai nevoie de toate astea.
Si pana la urma, toate astea te definesc?
Nu cred. Trebuie sa fie ceva dincolo de astea. O fi oare? Sau pana la urma doar lucrurile astea de baza conteaza? si.. daca nu ai baza... poti construi ceva asa suspendat?

Noah ca am scris..am scris ce simteam. Nu ma face mai fericit. Nu ma face altcumva.
E un post din seria celor fara noima.
Bag pixu iara ma mir de ce scriu.

Acelasi

2q2Bstr8

23. BEEN THERE DONE THAT

2009-03-31T19:06:00.004+03:00

Been_there_done_that
(post de postul pastelui, sau de primavara)

Era o vorba

If ‘gay ‘ is an illness let’s all call in sick.
Nu stiu daca am nimerit-o io pe a buna in ingles da cam asta era idea.
M-am trezit azi cu o lene monumentala. Da’ crunta si mi-am stors eu bibilica ce sa fac sa scap de munca. Am inventat una rapida si am sunat la seful meu si i-am zis: ma f#te o lene, ma doare in c^r de firma voastra si imi bag p@la.

Adica in limbaj corporate: ‘Buna dimineata domn director imi cer scuze ca va deranjez atat de dimineata, insa, a intervenit o problema neprevazuta care imi necesita atentia imediata si, cu permisiunea dumneavoastra, as dori sa imi iau o zi libera pentru a o rezolva. In principiu as avea nevoie de o ora doua, dar, avand in vedere ca implica niste institutii publice, nu cred ca voi termina atat de repede (stiti cum e cu bugetarii astia..) si ca sa nu va incurc, mai bine iau toata ziua libera’

Si am inchis telefonul si m-am intors pe partea cealalta si am bagat nasu sub plapuma.

Ce urasc la zilele de genul asta. Mi-am facut un obicei o data pe luna cel putin sa fac chestia asta. Avand in vedere ca nu se platesc orele suplimentare si acumulez cam 20 pe luna, imi bag cate o zi de asta. La finalul lunii cand se trage linie ies cu toate orele muncite asa ca nu ma ataca la salariu, ca nu au cum (deocamdata). Dar, ce urasc la zilele astea e ca desi poate pic de somn cand ma hotarasc ca stau acasa, odata ce am rezolvat-o ma trezesc ca am o zi intreaga just for myself si intru in stare de agitatie. Am timp liber sa face ceva! Si tb sa fac si aia si cealalta si dau cu aspiratorul si spal cainele (ca vrea ca, nu vrea ca trebuie, ca nu trebuie).

Dar azi m-am pus cu nasu in laptop si am inceput sa scriu. Fara noima fara tinta ca de obicei.

Been_there_done_that. Asa am avut la un moment dat id ul pe romeo. Cata aroganta, cata desteptaciune acumulata......... Am cateodata senzatia ca le-am vazut si facut pe toate.
Si totusi nu e asha. Surpriza! As exprima autoironic. Ca sa nu zica altul. Doamne ajuta pe de alta parte. Oare cum ar fi sa le fi facut si trait pe toate?

E drept ca am vazut prea multe si cateodata am impresia ca le-am vazut pe toate.
Asta apare in special atunci cand incep sa intrevad un model de personalitate, de situatie, de comportament la cineva. Pe care l-am mai vazut o data de doua ori. Si am senzatia ca stiu ce va urma si cum se vor desfasura lucrurile.
Am o vorba atunci cand sunt intrigat: ‘Doua saptamani am rabdare’ . Adica intrevazand oarecum o evolutie, nu am ce sa fac decat sa stau si sa astept se va ajunge unde ma asteptam. Tare mi-as dori cateodata sa nu am dreptate. Si atunci cand am... intr-un fel ma intristeataza si ma duce iara la gandul bee_there_done_that.

Nu cred ca mi-as dori sa stiu cum se simte cand le-ai vazut si facut pe toate.

Dintr-un singur mare motiv.
Lipsa dorintei. Odata ajuns la punctul ala nu cred ca ti-ai mai dori ceva. Nu ar fi ce.
Si cred ca dorinta face pamantul sa se invarta. Nu banii.
Ca, dupa logica mea de tabla la care fac iara apel....acum e criza sunt mai putini bani.. ar trebui sa se invarta pamantul mai incet. Whoops! De aia o fi devenit ziua mai lunga??. Aia ar insemna ca imbatranim mai incet.. si aia nu e rau.
Ma gandeam sa ma mut – in aceiasi idee- la Salonta.
De ce Salonta? E.. de ce.. de ce. De aia. Acolo (zic astia la televizor) fabrica de salam are de vreo trei ani ( de cand se difuzeaza reclama) tot 30 de ani. Da noah a intepeni la 30 de ani nu e tocmai o dorinta absurda ( doua puncte paranteza inchisa).
Lol sunt tampit.

Deci dupa o introducere cat un treisfert de post, imi fac curaj sa scriu despre ce vroiam sa scriu. Sau , ma rog, ideea care m-a facut sa deschis capacul la laptop azi.

Ma gandeam ca a trecut un an jumate aproape. In fine unul si 4 luni de cand ultima mea relatie a esuat lamentabil. Am evitat subiectul asta un an de zile. Nici acum nu cred ca am sa intru in el cu toate fortele. Mai degraba tatonez cu ideea de a scrie despre asta. Pana una alta zgariu un pic suprafata.(zgarii sau zgariu?? Nu am chef de dex acum).

Mai degraba incerc sa ma gandesc la ce am ramas dupa aceasta relatie. Nu e un post de broken heart. Nu e un post de life’s a bitch.
Imi dau seama ca raul cel mai mare cu care am avut de luptat. A fost o idee.
Multi isi trateaza perioada post-relatie in multe feluri:
- Alcool and drop-dead party;
- repede – o – alta- relatie;
- random sex;
- indiferenta;
- nu-pot-trece-peste;
- mi-s ranit si n-am incredere in altii;
- combinatii din cele de mai susu;

Eu, ei bine eu... sa ma ia naiba daca stiu de ce. Intru in stand by. Cochetez cu toate ideile de mai sus da parca nici una nu mi se potriveste. Si imi dau seama ca dupa fiecare din cele trei relatii (numarabile si serioase) am o stare generala de ‘nu-mi pasa’ care mascheaza o stare generala de ‘imi vine sa sparg capul cuiva’. Care are in mod normal o durata de viata de un an.

Asa ca pana la urma, ultimei relatii nu am sa ii reprosez acum decat faptul ca parca perioada asta descrisa mai sus, se prelungeste putin prea mult. M-a consumat energetic la un nivel care, parca cere mai mult timp pentru refill. Si cand vezi ca dupa trei zile esti inlocuit cu urmatoarea mare dragoste e destul de greu de suportat. Descriam eu strategiile mai sus (cum le vad eu), dar a fi inlocuit dupa trei-patru zile, paca asta e cel mai greu de inghitit. Nu m-a facut decat sa ma gandesc ca cine nu te mai iubeste dupa trei zile... nu te-a iubit deloc. Avand in vedere ‘nestrategia mea’ genul asta de abordare a lucrurilor nu are alt inteles. Nu cred ca poti iubi pe cineva si dupa trei zile sa iubesti pe altcineva.

Si am gandeam acum been_there_done_that pe dracu.

Sunt din nou la inceput. Back to basis.
Adika sunt prost facut gramada. Am ajuns la concluzia ca trebuie din nou sa invat sa am o relatie. De obicei lucrurile astea vin de la sine cred. Dar acum chiar am senzatia ca trebuie sa fiu un pic mai atent in jurul meu si sa invat de la 0 sa am o relatie.

Am cunoscut cativa baieti cu care as fi putut incerca. Din pacate sau fericire nu pot mima sentimente. Mi-ar fi fost mai bine cateodata sa o pot face. Dar nu pot. Mi se citeste pe toata fata ce simt la un moment dat.
Urasc asta. Nu am ce face.
Deci ABC.
Ma straduiesc sa invat din nou sa am rabdare.
Ma straduiesc din nou sa invat ce se ascunde dincolo de o simpla imagine a cuiva.
Ma straduiesc din nou sa invat sa spun ce simt.
Ma straduiesc sa raspund cu aceiasi moneda. Din nou
Poate si blogul asta l-am facut ca pur exercitiu. Ar fi bine daca as putea invata de aici sa pot sa spun ce gandesc fara sa imi fie teama ca va fi altcumva interpretat.

Paranteza: nu stiu daca e primavara si blah blah albinutze si fluturashi, dar mi-am promis sa imi mai acord o sansa.
Si singuratea e ca un drog. Oficial cred ca se numeste independenta.
Am peterecut o seara cu cineva. Nu imi vine sa cred ca m-a prins ora 3 razand si povestind. Nu m-am plictisit, nu m-am gandit ca l-as tavali pe covor (decat de teri ori). Nu m-am gandit decat: sper sa il vad si maine. Sper sa vina maine sa ne uitam la un film. Cu popcorn.

Nu stiu daca se topeste calota glaciara. Si sincer nu imi pasa. Pare interesant New-York-ul post incalzire globala transformat in Venezia (cum il arata sf urile).
Cum ziceam, nu stiu daca se topeste calota glaciara dar aud zgomote infundate de gheata cedand si prapusindu-se cu zgomot in apa.

Been_there_done_that

But.
I’ll go there again and do it all over again. (twice as far, twice as good. Twice)

Gata
Acelasi
2q2Bstr8

22.FUM

2009-03-17T20:25:00.002+02:00

FUM
(si aburi de alcool si laser)

Scari curbe.. baieti fugind sa raspunda la telefon…
Muzica infundata..din ce in ce mai tare..
Indreapta spatele privirea sus...

Imi dau jos geaca, sper ca nu mi-e sifonata camasha...
Lume inghesuita la bar
Priviri
Zambete false...

O barbie patratzoasa... o privire aruncata prin/ peste mine/pe langa mine sau direct spremi... intuneric
Miros de fum
Si din nou un blitz

Si aceiasi ochi negri stralucind in intuneric

Un zambet din coltzul celalalt de bar...

O alta privire
Lumini de laser, fum...’ce mai faci?’ imi zambesti.. mi-ai scoate ochii

Si inca un pahar
Prea mult whisky. Laser verde.. roshu.ma pishka ochii.
Uita-l pe ala micu. E ba aici ba acolo nu are stare

Imi place piesa asta. Cred ca eram la mare cand a aparut.
Am chef sa dansez..se mai uita unu altu. Nu ma intereseaza inchid ochii. Inca o tigara. Chiar imi place piesa asta.

Ma duc sa imi iau bere?
De care?
Nu conteaza.bere sa fie
Hm imi place tipul asta. A.. e cu gashka din Arad. Ce sa-i spun. Nu ii spun nimic
Ii zambesc. Cred ca m-a vazut ca ma holbam la el. Mdah oare ala o fi prietenul lui..probabil. nu conteaza doar ma uitam.

Ma duc la baie sa ma spal pe fatza. Macar ma mai plimb un pic.
mi-e dor de cineva. Mi-e dor rau.

Ce fain le sta la stia impreuna.
Ala e tip fain. Hi-hi daca ala e gay eu sunt popa. Mdah nu mi-s in ziua de salariu.

E fain laserul asta. Da pana la urma e cam obositor si monoton in toata agitatia lui.
Inca o piesa faina. Sau in fine mie imi place. E kylie. Pardon Kylie.

Fund fain are tipu asta. nu prea e la locul lui aici. E cu prietena. Ori ii e prietena bisexuala. Ori el e un pic bisexual? Nu stiu se uita dupa baieti. Se straduieste sa nu se uite prea mult.

Ma sprijin de perete. Am senzatia ca ma plictisesc. Lume multa. Inghesuiala.
Asta se tot holbeaza la mine. Ii zambesc ‘ce vrei’ Cauza pierduta. Cum se pot lasa unii sa se ingrashe in halul asta?

e.. a venit M. E ciudat. Dupa o noapte cum ar trebui sa ma port? Care e limita de discretie. Ne zambim peste multime. E cu prietenul. Ma simt cam aiurea

imi mai iau o bere. Nu imi mai pica bine. Ma amorteste. Oare de cand nu am mai plecat cu cineva de aici. Cineva pe care sa il fii cunoscut aici. Cred ca de vreun an.

Opa astia s-au lipit. Maama cata dragoste. Cam fortata se vede de la o posta. Miroase a disperare. Ii tine vreo doua saptamani. Sufera trei zile si apoi : next

Iara mint ca ne vedem saptamana asta la o cafea.
Nu o sa ies.
Cred ca ma duc acasa.
Ma plictisesc.am transpirat. Am baut prea mult

It’s crazy world out there.

Da.. nu te uita chiar plec singur. Si nu-s depresiv. E o alegere.
Poate nu cea mai buna..
Uu e cam frig afara..
Oare am buletinu la mine? Cred ca il am . cheile..in buzunar..

Am fost la club.
Se putea si mai rau. As fi putut sta pe mess.
FUM si aburi de alcool si laser

21. BRICK-WALL

2009-02-19T22:15:00.009+02:00

BRICK-WALL

Un STONEWALL mai mic. Vineri 13. orele 23.58 HRS

EXPOZITIUNEA

O seara ca oricare alta. Ba nu, nu e ca oricare alta. Adica incerc sa rescriu ce am scris ieri. Nu te uita la postul mai vechi. Nu e cel de ieri, e unul mai vechi. Adevarul crud e ca ca ieri m-am apucat sa scriu si chiar imi placuse cum a iesit. Dar am adormit cu laptopul in brate. Din nou. (iara am impresia ca trece viata pe langa mine). Si m-am trezit ametit si zapacit, pe la 12 noaptea, si in loc sa dau inchidere cu salvare.. am dat doar inchidere. S-a dus dracu toata munca.

Incerc sa imi reiau ideile. Si nu pot decat sa sper ca voi reusi sa imi regasesc cursivitatea de ieri..

Nu stiu de ce in ultima parte ma gasesc sa scriu doar chestii grele. Chestii importante. Oare de ce nu pot sa scriu si eu de ultima piesa a lui 'Rihana' (sper ca am scris bine ;) )
Adica nu o fac intentionat, nu caut doar chestii profunde.. adanci si greu de dezbatut si citit. Pur si simplu asa imi vin.

E vineri. Vineri seara. Si stand ca de obicei cu nasul in calculator sau televizor ma gandeam sa dedic si eu un post . Asa de Sankt Valentino. Si in timp ce dadeam cu banu sa vad pe cale o apuc: ori ma vaicaresc ca nu primesc inimioare de ciocolata si nici nu dau ori bag un mesaj de genu: clubul baietilor independenti saluta fraierii care alearga dupa cadouri.

Si in toata drama asta a dezbaterii de vineri mi se aprinde un blink: pe langa vineri dinainte de weekendul sankt valentino e vineri 13. Sau 13 vineri. Oricum o intorci nu suna bine.

INTRIGA

Da noah imi zic.. asta seara ies. E Single’s Party in Sauvage. Si poi cine stie?
Primesc de la proprietarii clubului un mass pentru acest party. Il dau si eu mai departe. Mi-am zis la un moment dat ca nu il retransmit . d’apoi ma gandesc ca pe cine deranjeaza un mass din partea mea oricum m-a sters din lista deja asa ca nu conteaza. Si pana la urma nu e un mass :’ te ubesc yuby’ nu e un mass ‘hy all cine vorbeste si cu mine ca ma plictisesc’ si nici ‘ pa all brb ma duc sa pap’

Deci trimit un mass si imi primesC obisnuitele reactii: ignorare, merci sau du-te’n p mea. I've seen IT all already. Asa ca nu prea ma mai afecteaza.

In fine vineri, seara in care cei care nu vor sa stea singuri a doua zi ar avea o sansa in plus sa se lanseze intr-o semirelatie de cateva zile. Sau poate saptamani ( se simte scepticul din mine)

La un moment dat incep sa imi sune telefoanele: bah de ce induci lumea in eroare? Sauvage e inchis! Adika inchis? Adika cum inchis? Ai apasat tare pe maner? Ai impins de usha?

Nu am mai fost inchis in weekend de ani de zile.
Si pun mana pe telefon si intreb ce se intampla. Si mi se spune a venit politia pentru reclamatii de galagie. Si au spus ca daca deschidem ne amendeaza.

Nu stiu de ce, chiar nu stiu. Mi-a crescut tensiunea. Asa m-am saturat de povestea asta. Am mai auzit-o mai demult. Si atunci mi se parea o tampenie. Dar acum.. parca e un PIC prea mult. E cusuta cu atza alba de la o poshta se vede.
Se starneste in mine un sentiment de revolta crunt. Ca sa nu imi sune telefonul dau un alt mass: azi e clubul inchis. Din cauza politiei.
De data asta reactia e alta : maine e deschis?? Cred ca unul singur sau doi m-au intrebat ce s-a intamplat.
Si sentimentul acesta de revolta o ia razna. Oamenii astia nu isi dau seama ce se intampla? Sau sunt prea obisnuiti sa accepte orice tampenie fiindca e oarecum normal. Adica societatea e asa si pe dincolo si e normal. Nimanui nu i se pare ca ceva e in neregula?
Am innebunit eu? (nu raspundeti, e intrebare retorica)

Si ma pun si scriu o petitie.
la ora 12.02. adica mi-am inceput ziua indragostilor scriind o petitie on line:

Clubul gay Sauvage din Timisoara este singurul din vestul tarii in care exista posibilitatea oamenilor de toate orientarile sexuale sa se simta liberi. Timisoara a fost mereu orasul in care s-a murit pentru libertate. Libertatea nu poate fi libertate doar pentru unii. Atunci nu mai e libertate. In ultima vreme autoritatile locale prin organele din subordine hartuiesc clubul Sauvage din Piata Libertatii. E discriminare mascata. Reclamatii pentru zgomot in situatia in care la 20 de metri la Casa Armatei se desfasoara nunti zgomotoase. Daca se aplica aceste reguli de liniste, sa se aplice la toate cluburile din centru nu doar la cel gay. Nu mai acceptati discriminare si hartuire si abuzuri din partea nimanui. Nu va negati existenta! Nu negati dreptul fundamental al oamenilor la propria constiinta!

http://www.petitieonline.ro/petitie/stopati_hartuirea_clubului_sauvage_din_timisoara-p63392048.html

O paranteza prin care ar trebui sa raspund multor intrebari:

Ce am eu de castigat din afacerea asta? Nimik ! Nu sunt actionar la Sauvage, imi platesc biletul la intrare (si consumatia) si mie mi-e cald cand nu face ventilatia fatza si mie imi place sau nu muzica. Nu particip la concurs de popularitate. Nu mi-au cerut nici proprietarii clubului, nici acceptul, nici altcineva sa fac ceva in privinta asta.
Dar.
Si e un mare DAR.
Imi aduc aminte vremurile cand a avea un club gay era doar o idee doar ceva ce se intampla ‘dincolo'; imi aduc aminte tentativele anterioare. Imi aduc aminte intalnirile, localurile mai mult sau mai putin stabile. Imi aduc aminte perioada in care schimbam locatia o data la doua saptamani, imi aduc aminte zonele mai mult sau mai putin sigure din orash. Imi aduc aminte trecerea de la faza ‘chefuri’ gay. Si la un moment dat Bounce a devenit
Sauvage.
Si chefurile au devenit un club. Si incepea din ce in ce mai mult sa semene cu un club. Si am vazut din in ce mai multi oameni care aveau curajul sa apara in club. Si din in ce mai multi nu mai considerau ca a merge la club e ceva ptr ceilalti gay.. aia nu stiu cum sau nu stiu care.
Si a devenit un loc in care nu mergi doar de dragul clubului sau a muzicii, ci mergi fiindca te simti bine din multe alte motive care nu au nici o legatura cu a merge in oricare alt club. Si mergi fiindca din cand in cand vrei sa mergi intr-un loc in care cunosti oamenii si te cunosc oamenii. Si mergi ca poate nu se stie niciodata cine va aparea acolo si iti va fura inima cu un sarut sau o privire.
Sau mergi, cum ziceam alta data pur si simplu doar ca sa te faci manga si sa dansezi.
Si de aceea nu e doar ‘dar’. E un mare DAR. E un loc cum putine sunt, in care te poti simti si purta asa cum iti dicteaza inima. Si constiinta. Un loc care nu te face nici mai bun. Nici mai rau. Doar un loc in care poti sa dansezi, poti sa comentezi, poti sa-ti porti tricoul ala pe care nu l-ai purta niciunde altundeva. Si poti sa iti lashi masca la intrare. Sau nu. Pur si simplu. Un loc in care nu ‘trebuie’ sa faci ceva. Orice faci, faci fiindca asa vrei nu fiindca nu ai incotro.

Ca sa revin si sa inchei paranteza: am publicat petitia.

Urma doar sa astept acceptarea publicarii de catre administratorii siteului rspectiv. Cica 48 de ore. Citeam regulile siteului. M-m uitat un pic prin lege. O petitie adresata unei autoritati publice nu poate ramane fara raspuns conform legii. Sunt cateva conditii: nu are voie sa fie anonima, trebuie sa fie relativ decenta si rezolvarea doleantelor sa fie in puterea ‘ADRISANTULUI’.

Eram curios sa vad ce se intampla.
Si iata ce s-a intamplat...
(din punctul meu de vedere)

DESFASURAREA ACTIUNII

Am sa incerc sa fiu scurt (nu mi-a reusit niciodata chestia asta dar eu insist)
Public petitia si o public si popularizez pe oriunde m-m gandit eu ca ar avea succes.

Am sa fiu telegrafic :
Incepe sa fie semnata. 10-15 semnaturi in prima zi a aparitiei. Din pacate multi sunt din alte orashe. Putini timisoreni. Intr-un fel ma asteptam. In alt fel sunt dezamagit.
Apoi ideea e preluata de Purple Radio. Mi-a placut. Am avut un sentiment ca pentru prima oara nu mai ignoram o problema.
Nu ne mai ascundem. Doua zile a fost subiect de dicutie. Am vorbit despre asta. Chiar daca noi intre noi. Chiar daca noi cu noi. Stirea s-a raspandit peste tot. O minidrama gay nu a mai fost drama de bloc, de cartier, de mic orashel. A stiut toata lumea ca ceva e putred in paradis.

Pe scurt si telegrafic:
cu ‘plus (+)’:
- reactia nationala rapida;
- oameni care au simtit imediat in primele randuri, no questions asked; au intzeles ideea;
- ajutorul celor de la purple ;
- Ideea prinsa din zbor si transformata in mai mult ;
- Multi au preluat-o pe bloguri si a mers asa din aproape in aproape;
- Val de semnaturi pe petitie;
- Mi-a dat un sentiment placut de apartenenta la comunitate ;
- Au fost multi care au spus din prima merg in Sauvage, imi place, nu e corect ;
- Prietenii din alte tari care au simtit momentul critic si au fost alaturi de noi ;
- Pustani din ‘noua generatie’ care au avut curajul sa isi puna numele pe semnatura ;
- Au aparut multi care au preluat ideea ca fiind proprie; nu m-a deranjat; chiar mi-a placut; daca au gandit-o si au adoptat-o e de bine;
- Cateva comentarii pertinente pe petitie ;
- Persoane hetero declarate care au semnat-o si sustinut-o;
- Primii doi pasi spre scandal media facuti ;
- Sentimentul de gay mandru ca sunt gay. Am mai spus-o o data. Stiu. O repet ca sa se inteleaga;
- Ingrijorarea sincera a fostului proprietar al clubului care o vreme a incercat sa faca concurentza clubului Sauvage; poate intzelege mai bine decat noi ce inseamna punerea pe picioare a unui astfel de local si efortul de a tine aproape o comunitate diversa, pretentioasa si infidela intr-o oarecare masura.

Cu ‘minus (-)’ :
- 500 de vizualizari si semnaturi pe o petitie pentru eliminarea musculitzei de otzet (ipotetic ca sa nu dau exemple) vreo 170 pe aceasta petitie; din care mai mult de jumatate din restul tarii;
- Prea multi care zic ca nu schimba nimik; si ca e degeaba si ca Romania e asha si pe dincolo; sunt destul de tanar incat sa stiu ca voi ‘prinde’ schimbarile majore; si destul de batran ca sa imi aduc aminte evolutia. Din pacate schimbarea e prea lenta si o asteptam mereu de la altii, de la comisii europene si comitzii si comitete si asa mai departe;
- Cativa care s-au folosit de asta pentru a-si face reclama la propriile modalitati de a castiga un ban cinstit (fara exemple); cluburi si forumuri tixite de reclame per click
- Purtatorul de cuvant al Primariei, penibil (dar speriat si jenat de subiect – asta e foarte bine din punctul meu de vedere);
- Accept si alte organizatii cu vocatie organizationala si de lobby pentru comunitatea gay, nu au scos capul din nisip; aceiasi ideea: daca nu e proiect platit, e hobby pentru timpul liber; ne informam vag si solicitam o descriere detaliata pe e-mail. Si gata. Fara o idee de actiune fara nimic. Adica daca vrei sa faci lobby pe o idee, descurca-te! noi nu ne bagam , noi observam. Era o vreme cand si un caz particular, problema unui singur om era luata in considerare. Acele vremuri s-au dus. Din pacate sau din fericire. E a nu stiu cata oara cand au esuat in a fi lideri de opinie. O data pe an, gayfest, sa ne scoatem parleala la capitolul activitate si gata; Sper sa ma insel. Imi doresc sa ma insel, sper ca undeva, cineva a sesizat problema asta si ii monitorizeaza dezvoltarea; sper ca teoria lobby-ului secret nu e doar atat: o teorie. Inca mai sper.
- Mare minus: minunea a tinut trei zile. Am trecut la urmatorul subiect interesant de pe agenda. Oricare ar fi ala.

Cu 0 (nici plus nici minus) :
- comentarii din partea unora pe petitie care o fac aproape nefolosibila pentru o actiune care va fi luata in serios
- semnaturi care seamana cu nickurile de mirc; din nou ca imagine nu fac bine; dar astia suntem; ma intristeaza intr-un fel;
- comentarii homofobe; probabil ar fi fost mult mai multe daca s-ar fi promovat si in alte medii: Da-va dracu [Loly]
Bai vedeti-va de fututu' vostru in cur si ocupati-va gura cu una bucata penis.

Dupa ce ca sunteti IMPOTRIVA NATURII mai si comentati...Ziceti merci ca aveti un club pentru gaozari...Handicapatilor!!! [17/02/2009 23:08]

Adevaru’ e ca unu care isi zice Loly e bun de comentat. Adica ne face o favoare. Dar chiar o sa ne regasim in ce zice el aici? Cine e de acord sa ridice doua degetele. Chiar ar trebui sa zicem merci ca avem club pentru ‘gaozari'? Poate ar trebui sa zicem merci ca avem un club in care nu trebuie sa dam fatza cu astfel de specimene. Sau macar daca sunt unele exemplare de acest gen... se tem. Pe bune sa tem sa nu fie descoperiti. E incitanta ideea ca se inverseaza un pic rolurile : le e teama acolo, sa nu stim ce gandesc. Si se prefac. Ciudata inversare de roluri. Doar ca un astfel de element poate pleca intr-unul din celelalte 50 de cluburi sa se simta cum vrea pe manele si grasutze cu buricu gol. Noi nu avem prea multe optiuni deocamdata. Si apoi cele putine pe care le avem, le lasam la mila unuia sau a altuia.

PUNCTUL CULMINANT:

Nu a venit inca. E cumva in aer. Vad doua cai in momentul de fatza:
Cea de care se temeau cei care detin Sauvage: controale intensificate in weekend. O lista de amenzi mai mare si poate exploatarea la maxim a punctelor slabe de ordin administrativ.
Sau cea de-a doua: aceiasi oameni sa tina cont ca tinem si noi la acest club, ca intelegem riscul pe care si-l asuma si sa faca in asa fel incat acest club sa nu mai fie atacabil pe eventuale cai administrative; eu zic ca totusi si pentru Gabi si Nea Ghitza conteaza ca ne intereseaza.

DEZNODAMANT

Ciudat de aproximat si daca as fi vreun guru sau Oracol de pe Bega as incerca sa aproximez ceva:
Cum vad eu lucrurile :
S-a miscat ceva.
Sa nu uitam ca la Stonewall erau licente de alcool si alte chestii inventate sau adevarate. Erau doar pretexte pentru ‘lozul’ saptamanal catre politie. Erau alte vremuri, vremurile hippiote americane. Era alta conjuctura. Nu era Europa secolului 21.
Petitia facuta, e, pana la urma doar un exercitiu de democratie. Poate locul in care a fost amplasat nu este cel bun, poate momentul nu este cel mai bun. Dar, fuck everything, chiar trebuia facuta.
Da, totusi exista o paralela. Chior sa fii sa nu o vezi.
Si vecinii nemultumiti pot fi linistiti de catre autoritati sau pot fi folositi drept pretext ca sa nu se murdareasca pe maini. e o mare paralela.. iliescu a chemat minerii cu simt civic. principiul e acelasi.

Nu e Stonewall
Dar va fi
BRICKWALL
(orice lupta are nevoie de un nume)

Una peste alta..... va recomand:

documentarele:
before stonewall – premiul emmy prin anii 80
documentarul:
after stonewall din anii 90
si filmu' stonewall intre ele.
si postul meu STONEWALL de pe aici (fara falsa modestie)

Daca nu le gasiti pe DC dati de stire si vi le trag, pe dvd.
Si vorbim dupa.
PS. Nu se inchide clubul. nu, deocamdata.

Pana atunci:

keep the faith.

Gata.
2q2Bstr8 -TM

20. MAMA ( pur si simplu)

2009-02-12T22:46:00.004+02:00

soha ne sírj

Subiect dificil mi-am ales astazi. De genul celor la care ma gandesc mult. Nu ce sa scriu ci pur si simplu daca sa scriu. Daca sa scriu aici. Si atunci ma gandesc e un subiect prea important ca sa fie scris aici.
Si poate e un subiect prea important care sa nu fie scris oriunde.
Si ma decid merg pe a doua varianta:

Mi se spunea la un moment dat pe la inceputuri ca mama este un element extrem de important in viata fiecarui gay. E un stereotip? Eu cred ca toti baietii sunt pana la urma ‘ baiatul mamei’ si cred ca pentru toti baietii in general mama e acea fiinta care e pana la un moment dat e centrul universului.
Dar,cred ca la inceput o vezi ca pe centura de siguranta si apoi sentimentele incep sa ti se amestece devii barbat. Devii cel care trebuie sa aiba grija de ea. Tata se descurca. E barbat. Dar mama va fi mereu cea care are nevoie de noi si de care avem nevoie.

Azi m-a sunat sa ma intrebe ce mai fac. Bine-nteles ca a gasit un motiv mult mai important. Nu gasea nu stiu ce album cu poze mai vechi la mine in camera. Cred ca iara are pe cineva in vizita si se lauda cu pozele mele de cand eram mic. Alea in pielea goala pe canapeaua de sub ‘rapirea din serai’ )))). Cred ca toata lumea are asa ceva. Alb negru si taiate asa in arabesque pe margini. Era un ‘must have’ in fiecare album. Cum ziceam m-a sunat cu motivul asta. Dar de fapt vroia sa vada ce mai fac. Mai face cateodata asa ceva; ma suna aiurea ptr nu stiu ce motive doar asa ca sa mai intrebe ce mai fac. Stie ca daca m-ar suna direct sa ma ‘verifice’. M-as enerva. Ma cunoaste intr-atat incat sa incerce sa ma pacaleasca si sa ma duca cu vorba. Si eu ma prefac ca nu inteleg si ma las dus cu vorba. Si ne jucam asa. Un fel de-a zice.
Incet –incet aduce vorba despre ce mai face exul meu. L-a placut cred. I se parea un baiat serios. Mi-a mai cunoscut din fosti da in general nu se prea da cu parerea. Stie ca am avut o relatie furtunoasa si e ingrijorata de ce mai fac si cum o mai duc. Am sentimentul ca parca si-ar dori sa ma vada din nou cu cineva. Sa ma vada din nou fericit.

S-a impacat detul de greu cu ideea ca baiatul ei iubeste un alt baiat. Da incet-incet a vazut ca sunt fericit cand sunt cu cineva. Era curioasa cine e, cu ce se ocupa , ‘daca e serios’. Are testul suprem. Cateodata ma amuza. Cand o vizitez cu cineva mereu ne invita la o masa de aia intinsa cu de toate si ii urmareste comportamentul la masa. Ptr ea manierele de la masa spun totul depre cei sapte ani de acasa ai cuiva. Despre caracterul cuiva. Nu mi-a cunoscut toti prietenii doar vreo trei. Cei mai importanti. Cei cu care am facut drumul pana la Lupeni. Toti au trecut cu brio testul )). Unul era stangaci si cred ca asta a bagat-o in pic in confuzie da’ s-a lamurit.

Ma distreaza cateodata ca simte ca atunci cand nu sunt cu cineva am o viata mai agitata din toate punctele de vedere. Si imi arunca vreo pastila despre bolile venerice. A fost asistenta medicala 35 de ani. Nu se abtine. Pe de alta parte asta a facut-o sa ma inteleaga mai mult si poate mai repede decat probabil ar fi facut-o o alta mama.

Un detaliu neimportant pe de o parte, dar extrem de important pe de alta parte. Mama de fapt este fiinta care m-a crescut, fiinta care a sacrificat totul pentru mine. Nu este persoana care m-a nascut. E pur si simplu sora mai mare a tatei. Cand tata a divortat s-a trezit cu un copil de doi ani de crescut. Si atunci ea a preluat toata aceasta obligatie. Tata era foarte tanar pe vremea aceea. Nu s-ar fi descurcat cu un copil de doi ani. Din aceste motive si multe altele ea este MAMA (da, cu majuscule). Cealalta persoana mi-a dat un beep prin august anult trecut cred. Si atat.

Cum ziceam, un detaliu neimportant dar extrem de important din aceste motive. Mereu m-am gandit, poate pe nedrept ca poate multe femei au fost mame din accident in vremurile respective si s-au adaptat pe parcurs. A mea a fost mama fiindca m-a dorit. M-a dorit mult. Si am simtit-o fiecare secunda in parte.

Chiar si atunci cand ma altoia. Odata, mic fiind, faceam colectie de rotite de alea de plastic cu care se frecau vasele. Un soi de sarme. Nu stiu cum sa explic mai mult. Si le aveam pe toate mai putin cea albastra. Pe care nu a vrut sa mio cumpere de la ‘autoservire’. Si am furat-o. In fine am luat-o din magazin si am bagat-o in buzunar. Am fost atat de mandru de isprava ca afara din magazin i-am aratat ca o am si nu a trebuit sa plateasca pentru ea.
Deci bataia pe care am luat-o atunci nu o sa o uit taaaaaare multe vreme. :)).

Mereu a stiu sa ma rasfetze, mereu a stiu sa ma corecteze. Mereu a stiu sa ma invetze
Eram copil vreo 4 ani... si auzeam afara pe cei mai mari: du-te-n pizda ma-tii. Si m-am dus acasa sa intreb ce e aia pizda. Mama saraca spala sticlele de lapte. Cu spalatoarea de sticle.. un soi de sarma rasucita cu un smoc in varf. Nici nu cred ca mai exista asa ceva. Cred ca a disparut odata cu sticlele de lapte. Si imi arata: uite asta e pizda.
Eu... vazut... receptionat.. memorat.. stocat.. punct. Dar era sa moara de rusine saraca. In aceiasi alimentara deasupra casieriei.. pe o sfoara erau intinse cateva zeci de instrumente de genul ala. Si eu fug la ea entuziasmat si strig in gura mare: ‘uita mama ce de pizde!!!!!!!!!!!!’ nu imi aduc aminte alt moment in care sa fi fost atat de entuziasmat de o pizda. (asta intre noi fie vorba).

Mereu a avut incredere in mine daca stau sa ma gandesc, mi-am ales singur liceul, profilul, mi-am ales singur facultatea si drumul in viata. M-a ajutat. Mi-a sustinut ambitia si mi-a admirat sper curajul. Oriunde sunt o simt alaturi de mine. Si ma intreb destul de des oare ce ar zice despre una sau despre alta.

Mereu am admirat-o: o femeie puternica. O femeie mandra. O femeie care nu se uita in jur pe care nu o intereseaza ce crede lumea.

Mi-e dor de serile cand stateam langa ea pe scaunul ala vechi din bucatarie. Cand gatea. Mereu ma invatza sa fac figurine din aluat cand facea prajituri. Alea erau ale mele. Pana le terminam eu de facut (ratzushte si iepurashi) se innegreau, ca doara eram venit de afara. Zicea da-le incolo ca oricum in cuptor mor microbii. Si ma lasa sa le mananc :) chiar daca se crapau sau stricau in cuptor. Se ardeau.

Mereu imi zicea ca trebuie sa invat sa gatesc lucrurile care imi plac. Ca nu se stie peste cine o sa dau si o sa imi fie dor, ca nu o sa stie nimeni sa mi le faca asa cum imi place. Mereu am refuzat ca incepe discutia asta cu fraza: atunci cand eu nu o sa mai fiu......
Si a accepta sa invat e oarecum a accepta ideea ca ea nu o sa mai fie la un moment dat. Si ideea asta nu vreau sa o accept asa deocamdata.
Bine ca m-am adus aminte:
Da chiar azi vorbeam: mi-a promis ca imi da retzeta de sos de vishine. Nu am mai mancat de taaaare multa vreme. Nu se descurca cu mobilul. Nu ii place. Nu prea mai vede bine. Dar oricum o sun eu asa ca stie sa raspunda. A invatzat si sa sune. Da ii e frica . cica e prea scump.
Ma tot ‘ameninta’ ca vine la Timisoara. Macar o saptamana sa mananc de trei ori pe zi si sa fumez mai putin. Sunt sigura ca manaci numa prostii de la fast food si fumezi un pachet pe zi. Trebuie sa te ingrashi putin. Asta aud de ani de zile. Cand ma gandesc ca vine si aiara imi aranjeaza actele si hainele si aiara nu gasesc nimic doua luni ma apuca damblaua. Da noh pana la urma mi-e drag ca e aici. Imi tot zice ca data viitoare cand vine trebuie neaparat sa mergem la opera sau la teatru. Imi zice ca nu am mai fost de ani de zile. Sper sa incalzeasca un pic . o sa ii placa parcurile din Timisoara. Cred ca i-ar placea sa se mute aici. Dar cred ca se abtine sa spuna asta doar ca sa ‘nu imi stea pe cap’ cum zice ea.

Astea sunt doar cateva ... daca ar fi sa povestesc tot.. ar trebui sa va tin cu mine acasa nopti intregi la cateva butelii de vin.

De obicei in posturile mele pornesc de la prezent si imi aduc aminte de trecut si de alte subiecte.
Azi am facut invers. Am pornit de la trecut si am incercat sa imi imaginez prezentul.

De fapt... adevarul e ca...

Acum 20 de ani. A facut un atac cerebral. I-a distrus moralul. I-a distrus puterea si independenta. A luptat cu o inversunare a carei simpla amintire ma face sa trec peste orice. Ii straluceau ochii albastri.
Se imbraca elegant chiar daca foarte rar a iesit din casa. De vreo 3 ori in patru ani cred.

Si la un moment dat cand nu a mai putut, mi-a spus: ajunge.. nu mai pot.
Am inceput sa plang: nu se poate. Nu poti renunta asa. Tu nu ai renuntat niciodata in viata. Nu o sa incepi acum. M-a luat de mana strans si mi-a zis:
soha ne sírj ! ( sa nu plangi niciodata, sa nu plangi). Si atunci, dupa 4 ani de lupta, s-a stins.

Azi sunt 16 ani de atunci.
Eram un copil. Nu stiam ce se intampla cu mine si ce se va intampla.
Un lucru imi aduc aminte:
soha ne sírj
Nu m-am tinut de promisiune mereu. Nu am putut.
Dar e langa mine. Si va fi mereu. Si nu voi plange.
Sper doar ca macar din cand in cand sa fiu omul care m-a invatat sa revin
Voi celebra mereu omul care a fost si omul care m-a facut sa devin.
Si mereu imi va fi dor de ea si mereu imi voi da seama ca la un moment dat, a tine la cineva destul de mult incat a-l lasa sa plece e greu si poate nu se vindeca niciodata.

soha ne sírj

si iara incalc promisiunea...un pic.

19. MIND WHISPERER

2009-02-09T22:18:00.001+02:00

Mind whisperer

De ce nu am scris nimik.\
Cand scriu scriu cu pasiune, cu frenezie.
Cand nu scriu....... nu scriu deloc.
Oare de ce fac totul cu atat de multa pasiune sau cu atat de mult dezinteres ?
Nu stiu o fi vreo dualitate astrologica , ceva legat de zodii.
E faina chestia asta cu zodiile in cel mai bun caz cand iti place ceva imbratisezi ideea, cand ceva nu intelegi te intriga si cand nu iti place, ignori pur si simplu, asta ca o paranteza.

Cum a mers blogul pana acum. In valuri: de la shockurile de trafic la minunatele mici vizite de genul: a mai scris asta oare ceva aici. Cred ca astea imi sunt cele mai dragi. Asta e micul meu secret. E ca si cum cineva m-ar intreba ce mai fac din cand in cand.
Trecand peste doi trei amici care intra doar ca sa dea click pe ‘plictisitor’ sau sa lase un mic comment rautacios......

Ma autoacuz de o chestie, de un lucru care nu imi place. A un sentiment ciudat ca ma autocenzurez. Mi se spune: e mai bine asa. O fi? Poate o fi in general. Dar atunci de ce mai scriu aici. Mi-am spus mereu scriu pentru mine. Si pentru cei cativa care mai vor sa stie ce mai fac.

Te intrebi ce impresia au oamenii din jurul tau despre tine.
Oricat de duri ne-am da pana la urma conteaza ce simt cei din jurul tau despre tine. Da sigur esti si strategia: nu ma intereseaza eu sunt super si magic si exceptional si cui nu-i place n-are decat. Si mai e fraza asta de care e inflatie in ultima vreme peste tot: cine nu ma inghite sa ma s!@ga.
Dar, desi nu ti pasa de cei din jurul tau, ma gandesc cata energie consumi doar ca sa nu –ti pese. Autocontrolul acesta. Consuma mai multa energie decat a-ti pasa pana la urma.
Si de fapt adevarul e la mijloc. E important si ce cred cei din jurul tau. Dar nu cel mai important lucru.
E o arta in sine sa mentii acest echilibru. Cat de mult iti pasa. Si cat de mult lasi sa se vada ca iti pasa. De fapt acolo e diferenta.

Sau te intrebi cum iti schimba tie acesta perceptia despre oameni. Cum ma influenteaza ceea ce cred altii despre mine . sau cum schimba aceasta perceptie comportamentul..

Mind whisperer. Atac direct la o idee pe care cineva a scapat-o la o bere in plus.. (fara alte comentarii).
Incerc sa parafrazez .....ce soptesti tu ca fiinta prin cuvinte nerostite celor din jurul tau.
E asta prima impresie? Pe scurt , da. E o stare de spirit pe care cei din jurul tau o simt?

Imi spunea cineva ca blogul asta i-a schimbat modul de a ma privi. Si te pune sa te intrebi in ce masura ceea ce vad altii la tine este adevarat. Si ce poti face sa schimbi asta. Daca vrei.
Si cateodata nu iti dai seama ca mici gesturi, priviri.. doua vorbe pot face pe cineva sa isi faca o parere despre tine. Buna sau rea.

Asta e una.
Oare cati oameni te cunosc cu adevarat. Oare cati oameni vor sa te cunoasca si.. cat esti de dispus esti sa te lasi cunoscut de altii.

Si cati isi creaza o imagine. Si cat e de important asta.
Ma gandeam.. imi place mult stilul sport trening, adidasi, basca etc. Dar imi place la altii pe mine nu ma prinde. Mereu am fost genul casual- clasic. Mereu m-am simtit bine in camasa si mai greu intr-un tricou sport. Iti creezi o imagine sau o imagine te adopta?

Si cat de credibila e imaginea asta.
Starea asta de lehamite care se mai simte printre randurile mele e mai pregnanta atunci cand am de-a face cu oameni al caror interior sau istorie iti sunt cunocute, vezi imaginea pe care incearca sa o proiecteze. Si pare aiurea si dezgustator.sau ilar Sunt oameni care sunt incapabili sa isi asume trecutul. Sa isi asume adevarul lor interior.

Apoi ma intreb daca imaginea pe care o proiectezi este adevarata.
CAT SUNTEM REALI CAT SUNTEM CEEA CE AM VREA SA CREADA ALTII CA SUNTEM?

Si apoi imaginea pe care o proiectezi despre tine celorlalti isi atinge scopul.?
Vinzi o imagine.. e credibila? Te dai destept si scoti cuvinte de 4 silabe. E bine. Doara ca esti pe langa subiect si pe langa logica. Deci nu merge..
Te dai cool dar nu te prinde. Nu tot ce e la moda prinde pe toata lumea.

E ceea ce suntem sau ceea ce ne-am dori sa creada altii despre noi?
De cate ori nu am primit impasibili o fosta iubire doar ca sa nu vada ca suferim.
De cate ori ne-am facut ca nu observam o privire admirativa. De cate ori te faci ca nu observi pe cineva care iti place doar fiindca te temi ca nu ti-ar raspunde la fel
Cat de mult comunicam cu privirea...... body language

Si cat de repede devii ceea ce vrei sa creada altii despre tine.
Si revin din nou, cata energie consuma asta. Si .... merita?

Si cat e de buna cartea ‘nu imi pasa’
Si coperta.. coperta:
coperta : sunt cool si sexy
coperta: sunt jmeker
coperta: sunt hetero
coperta: e la moda sa fii bi.
Chiar spune ceva despre continut?
Inchei un anti-post, un non post... doar cateva randuri...
Aici.. sa fie

Gata,

2q2Bstr8

18. NELAMURIRI (de copil tont)

2009-01-25T15:05:00.001+02:00

Lucruri pe care nu le inteleg la lumea gay:
sau
(la ce se gandeste un gay beat)

Categoria Romeo :

De ce lasi Romeo on line cand dormi? Adica au mesagerie, inbox... etc. E doar faza ca prima cautare e ON LINE AREA si sunt sanse sa fii vazut din prima. Oare faptul ca faci parte din cei 30 care sunt mereu on line nu te dezavantajeaza de fapt?

De ce escortii nu sunt escorti. Adica nu vezi unu profi. De ce toti escortii au profil in partea dedicata anunturilor obisnuite dar sunt bisexuali xxxxl si top only

De ce spun tot descopera-ma. De ce spun toti : daca esti curios intrebi in locul care ar trebui sa fie cea mai incitanta parte a anuntului tau. Adica ceva : eu sunt pe aici dar astept sa fiu vrajit si aburit si agatzat.

De ce completezi la profil cu indicatiile din site de completare?

De ce bagi poze de pe net in anunt? Care e faza este platit la click ?? Trebuie sa fii admirat pentru gusturi sau ???
De ce iti bagi poze cu chilotzi turcesti. Damn.. macar curati sa fie.

De ce sunt 500 de profile pe romeo ? si de fapt sunt aceiasi 25 ?

De ce scrii localitate Bucuresti si zona Vest ?

De ce scrii la localitate Arad-Madrid. Oricum nu apari la cautarile celor din Madrid daca ai scris Vest Romania.

De ce dai click la Fisting – yes, inainte sa citesti un dictionar?

Categoria messenger & mirc.

De ce stai invisible pe mess ? messul nou .. se vad profilele off line. Daca nu ai chef de vorba,... culca-te. C’mon! ma enerveaza mai mult sa stiu ca cineva ma apeleaza de pe invizibil....adica ce facem vorbim cand ai tu chef ?

De ce vrei websex? Sau daca imi dai acces la cam de ce sa iti vad cucu?? C’mon (din nou) vad pe gaytube zeci... corolar: de ce ai vrea sa o vezi pe a mea?

De ce op pe gayromania e o lesbiana cand 99% din ocupanti sunt barbati?

A.... da si daca tot o arati frizeaz-o. (cucu, nu lesbiana)

Categoria avp si diverse.

De ce se dau toti ori extra activi ori extra pasivi. Care e faza? Si de ce trebuie sa fii intr-un fel sau altul?? Pana la urma ?

De ce toti pasivii se dau activi pe net. Si apoi refuza pasivii care se dau la ei... ??. de ce activii care se dau mari activi habar nu au ce sa fac cu dotarea .
Pana la urma... vorba lui Erta : ‘Activii sunt versatili, versatilii sunt pasivi si pasivii sunt mai femei ca mama’

De ce toti ceilalti gay sunt curve? Si de la cati cm sau partide se pune intri in categorie ?

De ce tipii care te refuza sunt curve? Si de ce daca refuzi pe cineva de ce esti prost ?

De ce cand mergi la intalnire si mergi la un om in casa primul lucru vrei la baie ?? e cam nesexy a... si nu folosi samponul de caini. Dezinfecteaza e drept si elimina si daunatori si eczeme da... damn miroase a rivanol. Da ala mov e pentru caini. Serios.

Categoria : party gay

De ce nu inteleg diferenta dintre travestit si transexual ?? un barbat imbracat in femeie e drag-queen in cel mai bun caz daca intelege arta in sine.

De ce vii la party daca nu faci decat sa stai lipit de perete sa te uiti. Adica daca vrei sa agati : te orientezi, iti incerci sansele si daca chiar nu gasesti ce vrei... muta-ti cuibu. Sau speri ca se imbata cineva? Sau speri ca apare cineva la spartul targului, sau astepti sa te duca acasa unu plictisit care ar da o m@#$%^?

De ce nu intelegi ca pana la urma nu toata lumea vine la agtzat acolo. Unii vin doar sa se faca manga si sa danseze oricat de nelalocul lui ar parea.

De ce ¾ de acolo sunt femei (ne lesbi) de 1.50m si hetero (si homofobi pe deasupra)

Categoria: fitze

De ce esti mai jmeker cu un tricou scump? A nu se citi fain doar scump?

Care e faza cu statul in mall. Adika daca ai bani de o cafea acolo nu inseamna ca tocmai ti-ai facut cumparaturile acolo. A si la aceiasi categorie nu neaparat un lucru scump e la moda sau iti sta bine.

Si pana la urma cine are cu adevarat bani de spart aiurea merge pana la Viena. Lucruri de calitate la preturi mai mici.

De ce toti la care le-a gresit frizeru freza se dau stilisti? Pana si eu stiu ca o cravata de la tata nu se potriveste cu o camasa in carouri. E prost gust nu extravagantza.

Categoria relatii sexuale si ne-sexuale:

De ce daca ai o relatie consideri ca e mai bine sa stai ascuns?
Concurenta??? De ce toti care vor discretie maxima au pe cineva care ii asteapta acasa?
Sau..?

Revers: daca ai o relatie ce pixu meu cauti la 1 noaptea ‘chat’ pe romeo??

De ce sunt mai sexy barbatii care sunt intr-o relatie? De ce dupa
Nu mai sunt interesanti ?

De ce baietii frumosi habar nu au ce fac in pat si au impresia ca aspectul suplimenteaza restul necalitatilor ?

De ce mai iei cu ‘fa’ inainte sa mi-o pui o noapte. ( si sa imi si placa)

Regula de aur p@#$% se suge nu se roade. Damn it.

De ce se muta gay-i in Shagului ?

De ce toti barbatii care iti plac sunt din capatul alalat de tzara ? Sau de lume.

De ce... ?

(va urma) poate ma lamureste si pe mine cineva. ))

Gata.

17. MEN AT WORK

2009-01-23T23:28:00.006+02:00

Men at work

Ma loveste cate una cateodata asa… de imi pare rau ca nu imi umbla degetele destul de repede ptr a putea sa scriu ce vreau sa scriu…
Si ‘poi mi-e teama ca daca as lasa scrisul sa umble asa ca gandul, una la mana ar fi extrem de repede- sigur ar fi vreun record de dactilografiere- si ‘poi gandu zboara aiurea si in zig-zag
Nu pot decat sa sper ca reusesc sa imi pun gandurile in ordine si ceea ce scriu sa aiba in cele din urma o noima.

Multe postari le-am inceput pornind de la un gand. Si ‘poi m-am oprit.. las ca le continui eu.. e minciuna si autoamageala clasica.

Alta data m-am oprit fiindca ma gandeam ca as intra in niste ganduri intime sau poate inca neclarificate sau poate... pur si simplu care nu ma definesc neaparat. Sau pur si simplu as aduce amintire la niste evenimente aflate inca in desfasurare si poate nu as vrea ca lumea sa stie ce imi trece prin ca,p inainte de a ajunge la o concluzie. De aceea e mult mai usor a scrie despre trecut. Sunt lucruri terminate deja, sunt lucruri pe care le vezi poate acum intr-o alta lumina, mai calm, mai lejer.

Azi m-a lovit o chestie... copilutzul ala de care vorbeam la un moment dat ca am incercat un fel de relatie si nu a mers (unii prieteni ii zic Andy Mic din diverse motive) m-a sunat in fel si chip si pe toate numerele posibile si imposibile... nu i-am raspuns. De fapt nu am avut chef sa vorbesc cu el. La fel cum nu am avut chef sa vorbesc cu nimeni. Nu stiu de ce. Pur si simplu ( de ce trebuie sa aiba toata o explicatie, pana la urma...) Si cum spuneam’.. nu a dat de mine si a sunat o colega de munca al carei numar il aveam la mesageria vocala pe mobilu de serviciu ‘just in case’ ei si cand in birou se apuca ea sa citeasca ce mesaj a primit in care era rugata intr-un totn sensibil disperat sa ma roage sa-l contactez. Sa zicem ca m-am albit de manie.

Si am gandeam ca mereu am incercat sa imi tin viata privata separata de cea de munca. O dualitate care ma caracterizeza poate in multe privinte. Si ma deranjeaza cand cele doua se intrepatrund.
Orice tentativa pe care am avut-o s-a sfarsit lamentabil sau in orice caz cu probleme.

Adica drumul spre iad e pavat de bune intentii. Nu mi-a reust figura. Nu stiu de ce. In mare parte greseala mea. Pe de alta parte fatalitatea. Chiar nu cred ca poti trage cu adevarat o linie sa separi perfect doua lumi diferite fara a se intrepatrunde si sunt convins ca cei care cred ca una dintre ele nu este contaminata de cealalta deloc, se minte si minte pe cei din jur.
Dupa cum spuneam si alta data nu sunt adeptul comming-out ului total . Adica daca tie nu iti face bine in general , nu face bine nimanui. Si ‘poi. If it’s not broken don’t fix it.

Da ce naiba faci if it’s broken.

Si am gandeam astazi dupa episodul asta la istoricul meu de gay la job. Ce sa-i faci..
Men at Work.

Nu pot sa zic ca am fost virgin la capitolul asta cred ca de la primul job. Sau in fine dureaza cateva luni si apoi incet-incet apare cate un astfel de episod. Si ma gandeam la teoria 2+2 pe care am dezbatut-o acum ceva vreme. Si ma intreb: or fi ajuns la 4?. sau mai e nevoie de o sansa ca in bancul cu blondele. Si parca pe ce trece timpul iti dai seama sau mai degraba imi dau seama, ca chiar nu mai vreau sa le dau o sansa. Nu mi-e rusine de cel care sunt, dar nu cred ca orientarea mea sexuala expusa pe fatza mi-ar aduce ceva de castigat.

Pana la episodul de astazi....e un intreg background pe care mi l-am analizat.

Down the memory lane...

Episode 1

Primul meu job a fost intr-o firma olandeza, undeva prin Hunedoara. Printr-un concurs de imprejurari favorabil... si ciudat si cu multe emotii si cu mult stress am ajuns sa am o pozitie destul de importanata in firma respectiva. Cu multa bataie de cap... eram intr-un orash nou.. aveam nevoie de ajutor. Imi luasem cu mine o echipa de baza pe care urma sa ma bazez, dar aveam nevoie de mai multi oameni, mai ales in fazele de inceput.

Si binen-teles apelez la prieteni. Prieteni gay . Logic. De altii nu aveam atunci.

Aici se merita facuta o mare si importanta paranteza. Omul care sunt in timpul liber, in club si aiurea diferta extrem de mult de omul care sunt la munca. Am muncit mult pentru a-mi construi o cariera. Mult si greu. Si atunci cand sunt la lucru sunt altfel. Incerc pe cat posibil sa fiu profi, concentrat la ceea ce trebuie sa fac si destul de des trebuie sa iau decizii pentru care raspund cu capul sau cu posibilitatea de a raspunde chiar cu locul de munca. Si aici sunt decizii legate de bani, de operatiuni in general, decizii legate de persoanele care lucreaza pentru mine si cu mine.

Ideea e ca cei mai multi nu isi dau seama ca chiar nu glumesc la capitolul asta. Sau ma rog multi fac greseala asta. Si au un shock prima data cand ma intalnesc pe ‘terenul de 8 ore de lupta zilnica’ (sau 9 .. sau 12)

Sa revin la ce spuneam, deci imi aduc ca angajati temporari cativa prieteni gay. Sa ne ajute la ce era de facut. O decizie usoara la momentul respectiv. Si comoda. Nu neaparat cea mai buna.
Au fost si faze haioase... vreo trei de care imi aduc aminte. La acest loc de munca.

Una haioasa pana la urma a fost... aveam un amic care la mijto imi spune in privat ‘shefa’; faza faina era ca mereu faceam haz de necaz pe tema baietzashilor care bateau mingea in spatele firmei in fiecare dupa masa. Singura problema era ca luasera poarta metalica a firmei pe post de poarta de fotbal. Si cand se nimerea sa mai traga cate un gol... te aduceau la infarct... era un bubuit infernal..
In fine faceam noi haz pe tema asta.. .. in fine. La un moment dat au aparut iar baietzashii astia in spatele firmei carora le spuneam (tot in privat) ‘golani’ si am trezesc odata cu V. al meu, ca apare intr-un suflet din depozit, strigand cat era magazinul de mare, pe o voce intentionat cu octava mai sus decat cea normala: ‘Shefa! Shefa! Au venit golanii!!!!!!!’ a fost cu adevarat un Kodak moment. Nimik de comentat. Acum ma umfla rasul.. atunci era sa leshin. Faptul ca am lucrat atunci impreuna ne-a apropiat pe de o parte. Pe de alta parte a stricat si prietenia dintre noi. Indirect. Acum sunt cativa ani de cand nu ne-am auzit. Imi pare rau, da’ nu am avut ce face.

Faza doi... sheful meu, olandezul, era un tip de vreo 65 de ani crescut in ghetourile din Amsterdaam. Le vazuse si traise pe toate. Si intr-o seara fiind la mine acasa in apartamentul inchiriat de firma, vorbea cu nevasta-sa la telefon de fatza cu mine si ii zice: Maggie I think we have a homosexual as a manager!, Ea raspunde: Rudy how can you say that?. He has a pink apartment. (pe scurt: Maggie aveam un homosexual pe post de manager, are un apartament roz). Pe scurt . Eu m-am inecat cu orice beam atunci, probabil gin si ii spun : Rudy asa era cand l-am inchiriat. Da el zice: pai da.. da tu l-ai ales. Din nou .. no comment. A da si deseara dorm la tine ca am baut si nu conduc deci pui colectia de cactusi la mijlocul camerei intre paturi. Dublu no comment.

Aici vorbesc despre omul care mi-a spus: nu ma intereseaza ce si cu cine faci dupa ora 5 atata timp cat pana la ora 5 iti faci treaba bine.

Si acelasi timp care mi-a trims un buchet de trandafiri uriasi roshi de ziua mea.

Si acelasi sef, care cand in sfarsit am inaugurat firma ,a vrut sa puna pe frontispiciul firmei steagul Rainbow alaturi de cel al Romaniei si al Uniunii Europene. Nu conteaza, facem scandal public si implicit publicitate gratuita. N-am avut curajul. Si cred ca orashul ala nu era pregatiti pentru un astfel de scandal .

Asta a fost primul job. Memorabil.

Episode 2

Ajuns in Timisoara. Cu sansa de a o lua de la zero. Sau ma rog poate nenorocul. Am tinut departe de viata profesionala viata personala. Atata cat am putut.
Boyfriend-ul meu figura, in povestirile legate de relatie la munca, drept Cristina.

Tot aici am avut o experienta ciudata si neplacuta. Mi-am angajat un prieten. Pe partea de distributie. Una peste alta a fost fain la inceput. Adica simteam ca pot face si eu ceva pentru el avand in vedere ca m-a ajutat neconditionat atunci cand m-am mutat in Timisoara. Nu stiu cum si de unde am ajuns sa ne certam aproape zilnic. Tensiunea era aproape insuportabila. Cand cineva iti cunoaste si sa zicem punctele slabe, are poate tendinta de a incerca sa te manipuleze. Tendinta de a te subaprecia. De a nu-ti arata raspectul profesional pe care poate il meriti si pentru lucruri care nu sunt vizibile in 2 saptamani.
La un moment dat plecam intr-o aventura din Timisoara spre directia Hunedoara, cu masina firmei, in ideea de a-mi aduce de la Hunedoara cateva chestii personale. Nu ma stiu exact acre era planul de bataie. O parte trebuia sa le duc la Lupeni si altele trebuia sa le aduc la intoarcere la Timisoara. Inevitabil ajungem in Hunedoara la V. Se lasa cu povesti la un pahar, si in cele din urma, sambata fiind, ne hotaram sa plecam la Cluj la chef. Cum prea multa minte nu aveam nici atunci o stergem in gashka spre Cluj. Mentiuen importanta: in bena Daciei papuc se aflau una bucata frigider, una bucata aragaz + una bucata cuptor cu microunde. Doamne unde mi-or fi fost mintile. In orice caz nu la locul lor.

Pit-Stop la Alba Iulia sa completam gashka. Si decidem sa lasam zestrea in santierul de la locul de munca al prietenului din Alba. Si plecam spre Cluj. Mega buna dispozitie generala. Alimentata de ‘glaja’ de vin.
Pe foarte pe scurt (gandindu-ma ca mai am de scris...) ajungem in Cluj. Chefuim, iar colegul asta al meu ramane fara permis in centrul Clujului. Era singur in masina. Nu conteaza prea mult circumstantele. Nu pentru ce vreau sa scriu aici. Si iata-ma: masina de Bucuresti, inscriptionata cu firma de Timisoara, ramasa fara sofer in centrul Clujului. Zestrea mea printr-un santier in Alba Iulia. Nervi cam cat cuprinde si un pic peste. Singurul care avea carnet.. nu avea actele la el si era din Alba.
Emotii pe drumul catre casa.. fara lucruri fara carnet. Una peste alta le recuperez si ajunge ce trebuie unde trebuie: vreo 400 de km cu un sofer fara carnet la el si inca vreo 300 cu un sofer cu carnetul suspendat de 10 ore.... a fost un chin. Am ajuns acasa terminat fizic si psihic. Si mi-am zis: never again.
Toata istoria s-a terminat urat: Colegul si prietenul meu de atunci avea carnetul de sofer suspendat trei luni. Una peste alta doua luni ca agent de vanzari s-a dus totul in cap la capitolul rezultate, si poti acoperi o vreme problemele dar nu trei luni. Si nu mi-a mai fost coleg. Si nici prieten.
Considera ca l-am dat afara. A fost un moment aiurea. M-am trezit ca am vrut sa fac un bine, mi-am facut mie rau, lui rau si una peste alta am pierdut un prieten.

A trecut mai bine de un an pana am inceput sa vorbim din nou. Nu ma consideram vinovat 100%. Pur si simplu asta fusese situatia. Dar atuni mi-am zis ca nu voi mai amesteca una cu cealalta. Er sa pierd definitiv un prieten la care tineam.

Episode 3

Asta va fi foarte scurt. Alta job . Fac angajari si nefiind nu stiu ce job special erau multi candidati cu potentialul necesar. Aici am gresit din nou. Am ales unul la un moment dat. Un baiat care mi se parea tanar, ambitios si al naibii de sexy. Am zis ca daca tot trebuie sa aleg dintr-un grup de oameni aflati pe acelasi nivel de pregatire macar sa aleg unul care sa imi placa. Nu m-am dat la el. Nici nu aveam intentia. Pur si simplu ma incanta vizual.
Men at work.
Eh situatia s-a schimbat cand in lipsa mea mi-a intrat in calculator cica sa exerseze programul de contabilitate. Vroia sa imi dovedeasca ca poate face mai mult decat face in momentul respectiv. Avea o prietena cu 5 ani mai mare ca el. Era clar un toy-boy si incerca sa dovedeasca tuturor ceva . Si cred ca si lui. In fine a vazut in calculator sau mai bine zis a cautat pe acolo. A vazut acolo un text de genul celui pe care il scriu acum.
Si se gandise el la un moemnt dat ca ar fi un bun material pe care ar putea sa-l foloseasca sa ajunga unde vrea... si de aici insubordonare, facea ce vroia, cand vroia. Imi vorbea in doi peri.Apoi in ziua in care mi-a spus ca suna la patronul firmai sa ii spuna ca sunt poponar, decizia am luat-o: a iesit din firma cu lichidarea la zi. In 15 minute. Nu ii venea sa creada. L-am luat intre 4 ochi si i-am explicat frumos. Ca nu are teren de joaca pe subiectul asta ca nu tine faza cu santajul, ca pana ajunge sa vb el cu patronul e concediat demult. Si nu cred ca il va suna sa se roage de el sa vina inapoi.

Dupa vreo doi ani isi cere scuze pe messenger ca nu trebuia sa se bage in viata mea.
Acum vreo doua luni ma intalnesc cu el si ma intreaba daca nu ii gasesc de lucru la mine la firma. O fi tupeu sau si-o fi dat seama ca a gresit? Poate o combinatie intre astea doua. Si poate tampenie daca si-ar imagina ca l-as baga din nou in aceiasi firma cu mine.

Episode 4

Oare cand se invata cineva minte?
Si cand ma gandesc ca am scurtat din mila pentru cei cu destula rabdare la citit ...
Da asta trebuie sa o scriu. Deci.. am lucrat intr-o firma italiana. Scurtez istoria ca e atat de seaca.. si e un eveniment hokant pentru fiinta mea. E ca o injectie: trebuie sa fie scurta. Sau ca un shot de tquila. Deci italienii cand veneau in Romania, invariabil am avut acelasi program: seara mergeam la restaurant si apoi ma innebuneau cu barurile de strip-tease. Sunt cateva extrem de private special pentru straini. Seara de seara, intepeneam intr-unul (ca baietii) si invaraiabil ma trezeam cu cate o creatura cu tztele goala care mi se tot freca in brate. Clar alea erau prostituate. Da nici pe jumate prostitutia pe care o faceam eu acolo. Nu ii puteam refuza sa merg cu ei. Si mai ales trebuia sa ma fac si interesat de ‘ minunatiile care atarnau pe acolo’ Totul a pus capac cand a venit Paolo la mine sa ma intreba daca stau singur ca luam doua ‘de alea’ acasa si facem sex in grup (in paranteza Paolo e un tip la vreo 25 de ani care intamplator arata bestial ). Aia a pus capac.
Singururl moment placut a fost cand una l-a dezbracat pe Paolo in proportie de 95%. Aia merita o sampanie de aia de 20 de euro paharul ).
Men at work
Cel mai scarbos era cand le auzeam pe moldovence vorbind in gura mare (presupuneau ca suntem toti italieni) : Du-te tu la ala ca io ma frec de boshorogu asta si vezi sa mai comande ceva ca nu a luat mai nimic deocamdata. Yecks! Pana la urma in timp ce se freca una de mine imbracata cum o lasat-o mamica-sa in lumea asta ‘ meschina si rea’ sa se descurce singura, i-am soptit la ureche: dragutza lasa-ma pe mine ca sunt obosit, e ora 3 noaptea du-te la aia ca eu sunt doar gazda aici.
Ce nu face omul pentru cariera? Face multe. Da astea multe au o limita.

Episode 5

De asta mi-e greu sa vorbesc. Foarte greu. Fiindca e inca in desfasurare si nu stiu cum se va termina. E clar ca nu e OK. Ceva nu e ok.
S-a eliberat un job la mine la munca. De fapt a fost o idee pe care am dezvoltat-o. Am facut sa fie nevoie de acel job. Aveam pe cineva in gand pentru el. Cineva care ar avea nevoie de el. Sit imp de o luna, m-am vaitat ca nu avem sofer, ca nu putem folosi masina la maxim, ca ce bine ar fi sa avem ca.. in fine pana la urma a prins ideea si sefii mei chiar au inceput sa creada ca e a lor: avem nevoie de un sofer.
Si il aduc pe el. Un om cu care avem o relatie lunga complicata de cativa ani buni.
Nu genul ala de relatie. A fost la un moment dat. Dar in orice caz aveam un istoric.
Si ii spun: eu de fiecare data cand am angajat un prieten gay s-a sfarsit prost pentru toata lumea. Sunt un sef groaznic: incapatant si pretentios si cer mult de la cei din jurul meu. Si nu fac compromisuri si nu sunt adeptul ideii las ca merge si asa.
Si pe de alta parte asta ar duce la stricarea prieteniei noastre.

Simteam de la bun inceput ca nu va putea sa faca diferenta intre cele doua situatii: eu omul de sambata seara cand ne imbatam impreuna si facem schimb de numere de telefon sau de povesti scandaloase si omul care intra in birou la ora 9 dimineata a doua zi. Nu sunt acelasi . Raportul de colaborare se schimba radical. Altfel se ajunge la acel amestec total al celor doua lumi. Si nu e bine.

Am simtit ca nu se va putea asta. Am mai vazut-o intamplandu-se. Nu o data. Si ajunge sa calce in picioare orice regula pe care eu am impus-o si creat-o acolo. Pentru asta am fost platit sa fac cu 10 luni in urma cand am fost angajat in aceasta firma.

Si am ajuns la tot soiul de probleme. Ca pana la urma sa mi se raspunda : auzi m-am saturat de fazele astea. Si astea toata dupa o minciuna crasa pe baza caruia am luat niste decizii. Sau 160 de km facuti in weekend cu masina firmei la 3 zile dupa angajare.
Nu vreau sa intru in detalii aici. Nu e locul si moemntul. Sunt doar exemple aleatoare.
Pentru toate astea a trebuit sa dau explicatii. Nu cred ca l-a interesat vreodata, sau nu cred ca i-a pasat vreodata si nici nu cred ca l-a bagat vreodata patronul firmei in sedinta doua ore pe tema reducerii costurilor.

Si in cele din urma tot eu sunt ala rau. Tot eu sunt cel care acopera greselile ‘protejatului’. Si m-am saturat de fraze care incep cu: Auzi ‘protejatul tau....... nu a facut asta ok sau aia ok..’

Si atunci stai si te intrebi.
Si ma gandesc ca sunt oameni care nu sunt capabili sa te aprecieze personal si profesional doar pentru simplu fapt ca au impresia ca stiu despre tine mai multe decat stiu ceilalti.

Si asta e extrem de gresit.
Nu stiu ce decizie voi lua in privinta lui. Nu stiu ce decizie va lua el. In orice caz simt deja ca nu mai suntem prieteni. Nu poti fi prieten cu cineva care nu te respecta la nivel minim. Cineva care nu intelege ca ai responsabilitati si raspunderi peste ceea ce ar putea el sa faca. Cineva care, desi stie ca ai muncit din greu sa ajungi undeva, ca nu te-a plasat tata sau unchiu sau nashu, nu e in stare sa te respecte doar pentru ca intamplator esti si tu gay.

Si aici am sa ajung la concluzia personala: Cineva stie ca esti gay. Cineva stie ca te-ai sarutat intr-o sambata seara cu un total stranger. Cineva stie ca iti plac baietii.

Si uita ca ce stie el nu te caracterizeaza. Nu te face nici inferior, nici egal, nici superior. Si uita ca intr-un club gay petreci 4 ore pe saptamana iar la servici cel putin 40 in aceiasi saptamana.. Si uita ca esti definit de multe alte lucruri, nu de faptul ca esti gay. De mult mai multe lucruri. Si uita ca ai muncit din greu sa obtii un lucru. Si crede ca nu esti demn de respectul profesional fiindca stie ca ai un darkside care intr-un anumit fel ar trebui sa nu-ti permita sa ceri un lucru si sa astepti sa se faca.

Dincolo de concluzia personala, o concluzie generala:
Cerem de la lumea hetero sa ne aprecieze pentru ceea ce suntem, fara sa tina cont de faptul ca suntem gay. Dar un lucru e clar atata timp cat noi intre noi nu intelegem ca a fi gay nu anuleaza toate celelalte calitati. Ca fi gay nu iti anuleaza dreptul de fi apreciat profesional. Ca fi gay nu te face inferior chiar si intr-o pozitie de shef. Nu esti mai putin shef . Nu eshti mai putin responsabil. Nu esti mai putin bun profesionist. Nu ma putin apt de lua decizii si de a le pune in practica.
Si faptul ca esti gay nu ar trebui sa te dezavantajeze totodata cum nu iti da dreptul la tratament special.

Pana asta nu se intelege intre noi.
Nici macar sa nu avem pretentia sa cerem asta de la cei din jurul nostru.
Nu avem dreptul.
Pana la urma nu suntem toti decat:

Men at Work

Ps. De mult timp nu am mai scris atat. Daca ai reusit sa ajungi pana aici cititorule multzumescu-tzi pentru rabdare. Lasa un semn al trecerii tale

16. FORGIVE ME FATHER FOR I HAVE SINNED

2009-01-21T01:17:00.006+02:00

FORGIVE ME FATHER FOR I HAVE SINNED
(mea culpa)

Iarta-ma parinte ca am pacatuit.
De la ultima mea confesiune au trecut..... 2 secole.
Era un film cu Madona care era la confesor. In juma de ora scapase parintele biblia de nu stiu cate ori.

Eu cred ca i-as zice sa nu se mai aplece sa o ridice.
E efort inutil.
S iacum urmeaza lista de confesiuni. Deci:
.............................................
..............................................
............................................

Asa si sa trecem mai departe. Inca sunt lucruri pe care nu mi le recunosc si mie d’apoi sa le mai fac si publice.. si poi cred ca si din punctele alea se gaseste cineva sa scoata ceva pana la urma.
Ma gandeam la ultimele zile. Am zis ca ma las de fumat.
Imi fac mea culpa. Nu am fost in stare. Le-am rarit un pic, da cu tampeniile care se intampla in jurul meu in ultima vreme cred ca este una dintre ultimele placeri vinovate pe care le am. Vinovat de netinerea unei promisiuni pe care mi-am facut-o. Vicii

Iarta-ma parinte ca am pacatuit. Ma fac vinovat de lene. O lene leonesca.

Asta ma face sa ma simt mai aiurea decat multe dintre celelalte pacate capitale.
Vin de la lucru si ma trezesc in stare de nimic. Sunt unul dintre putinii norocosi carora le place mult ceea ce ce fac. E ciudat ca am ajuns sa fac meseria de acum dintr-o intamplare. Dintr-un concurs de imprejurari. Am mers sa ma angajez pe o alta pozitie. Si m-ma trezit acolo ca uitandu-se pe cv-ul meu sa imi zica: avem un proiect de sertar pe care vrem sa il punem in aplicare de cateva luni. Si acum ne-am gandit ca ai fi persoana potrivita sa il pui in practica. Prima luna a fost in semi-panica. Adica vandusem la viata mea de la scobitori personalizate pana la bucatarii profesionale si camere frigorifice (trecand pe la fiare de calcat si masini de spalat). Si aici trebuia sa ma ocup de organizarea transporturilor pentru un megaconcern. Ceva de genul dimineata vorbeam in Germania, ma sunau din Polonia, primeam un mail din China si trebuia sa trimit o confirmare de descarcare in Mexic. Am schimbat jobul. Sincer pentru bani (lacomie?), pentru a castiga ceva timp pentru viata personala (Egoism?) si speranta de a fi la inceput intr-un proiect care avea toate sansele sa devina exceptional. Nu a ajuns acolo cu toate eforturile mele. Si acum e mult-trambitata criza. Inca nu stiu ce se va intampla.
Ca sa inchei paranteza, imi place meseria mea si cred ca sunt chiar bun la ea. Foarte bun. Vanitate. Mandrie.
Dar imi mananca viata si zilele. Vin acasa si am impresia ca cele cateva ore petrecute acasa treaz nu sunt altceva decat o pregatire pentru o noua zi de munca. Oare voi ajunge vreodata momentul la care toata viata mea sa nu se invarta in jurul si sa nu depinda doar de job. Am impresia ca toata lumea si-ar dori asta. Am un feeling ca parca viata trece pe langa mine. Adica de imbogatit.. nu o sa ma imbogatesc aste clar, nu lucrand la patron, nu am inca curajul sa pornesc ceva pe cont propriu desi am un oarecare feeling ca as reusi... Si de aceea zic. Sunt vinovat de lene.

Ca o mare paranteza care va sublinia .. in timp ce scriam asta.... am adormit, aceasta fraza este scrisa dupa trei ore... am adormit cu laptopul in brate. Am picat mai bine zis...e ora 12 in noapte si sunt confuz si zapacit si mi-e sete...Am picat.
Si tb sa intru pe online banking ca sa imi platesc rata la banca....Asta era ideea. Cateodata jobul ma mananca si urasc asta. Imi doresc cateodata o vacanta linistita.. Si daca asta e un pacat capital.. so be it.

Mi-m promis ca raresc vizitele prin club. Cam asta era ideea ca le raresc. Nu ca renunt la ele. Spre supriza mea... au fost oameni care au reactionat ca si cum mi-as fi incalcat o promisiune. Am fost sambata. Si culmea m-am simtit bine, cum nu am mai facut-o de cateva luni. Si nu m-am simtit vinovat, ar fi trebuit oare? Simteam nevoia sa ies din casa dupa o saptamana groaznica.
Pana la urma pe cei pe care i-a interesat ca am ajuns din nou in club nu ii prea interesase ce am facut in restul saptamanii... asa ca.. get off my back! (asta e arogantza?)
Vineri am facut scandal la munca.. S-a nimerit in fata mea o colega de munca.. s-a intamplat sa fie ea cea care umplut paharul..
Manie. Aste un pacat capital, nu?
Daca tot sunt capitolul mea culpa... niciodata nu mi-am recunoscut pacatul asta... acumulez manie, nervi frustrare si poi fereasca d-zeu de ala care se nimereste sa nu apese pe butonul care trebuie. Uraganu ridicat de semiluna... e briza de seara in comparatie. Si stiu ca nu e corect. Si stiu ca sunt de speriat in momentul respectiv. Si mi-e mila de cel care imi cade in fatza. Dar asta e. Arta cere sacrificii. Lead, follow, or get the Hell Out of my Way.
Ce m-a surprins e ca pe sheful meu l-a amuzat. M-a intrebat: te-ai descarcat? Eu ma simt bine cand fac asta, tu cum te simti. Eram demolat psihic si nu imi venea sa cred ca am ajuns la momentul ala. Ce era sa zic? Sunt la 20 de secunde de demisie, da’ mai am o rata la raiffeisen? Compromisul asta mi se pare un pact cu diavolul. Seful meu are o vorba: pactele se fac cu diavolul. D-zeu nu face intelegeri. Doar promisiuni. Am luat numele domnului in desert?
Invidie. Da invidie. Recunosc, am vazut un baiat frumos si l-am invidiat... Fara a intra in detalii. Mi s-a parut de o prospetime si o frumusete un pic dincolo de medie... Da invidie. Nu intru in alte detalii. Mi-a placut.

Ganduri necurate. Au fost si din astea. Oameni suntem. Din nou nu intru pre adanc in detalii .. nu conteaza tare mult aici. Si apoi iara o sa fiu acuzat ca fac scenarii gen Falcon Studios. Si poi iara nu o sa-mi pese de comentariile sarcastice sau rautacioase. I guess that makes me a really bad person. Una calda una rece, cum zicea un prieten la 3 minute dupa ce am publicat postul.

Ma umfla rasul. Da rau. Google zice ca biserica catolica a adaugat la cele 7 capitale pacate inca 7:

Cele şapte noi păcate capitale sunt: distrugerea mediului înconjurător, experimentele stiinţifice a căror natură morală este discutabilă, manipulări genetice care duc la alterarea ADN-ului, consumul sau traficul de droguri, injustiţia socială care duce la sărăcie, avortul şi pedofilia.

Deci clar nu am nici o sansa de izbavire: cred ca iara am cumparat pungi de plastic nebiodegradabile, am vrut sa vad cum reactioneaza un cd la microunde (cred ca era unu porno vechi) deci clar e imoral. Am fumat ceva ilegal in Romania. (daca esti in Olanda probabil nu as fi fost pacatos, cel putin nu din motivul asta), injustitia sociala (cred ca am platit un transport mai putin decat face... da asa era pretul pietei in ziua respectiva, sper ca nu au saracit bietii oameni), avortul.. (adika aici iara am o nelamurire daca scuipi e avort daca inghiti e canibalism???hmm oare masturbarea intra la abandon? ) si pedofilia.. cred ca odata m-a mintit unu ca are 18 ani... ))))A pacatuit el ca m-a mintit? sau eu ca l-am crezut? Ca poi la tineretu din ziua de azi crescuti cu multe E-uri chiar nu mai poti ghici varsta. :)

Una peste alta clar sunt un om rau. Good things happen to good people zice morala crestina. Yeah right!. Am incercat si varianta aceea. Nu functioneaza.
Poi clar merg in iad pentru toate cele de mai sus.
Se mai zice good boys go to heaven. Bad boys go wherever they want.

Mea culpa. Sunt o persoana groaznica dupa toate canoanele bisericesti.
Inca cred in izbavirea sufletului.
Inca cred ca voi gasi un preot care nu va scapa biblia. (intr-o buna zi)
Da pana atunci sper ca si asa groaznic cum sunt... si avand un acces teribil de sinceritate , sper ca

Mai e o sansa 

Forgive me father for I have sinned.

Gata. panala urmatoarea confesiune.

15. ORDONATI !!!

2009-01-15T02:33:00.006+02:00

Ordonati !

Nu imi vine sa scriu. Si ma gandesc de ce naiba, nu din lipsa de subiecte. Din pacate/ fericire subiecte sunt si multumesc lui dzeu ca am avut o viata plina.
Nu imi vine sa scriu si ma analizez...
O fi criza scriitorilor, o fi vreo chestie de aia despre care am mai vorbit ...cu muza (a.k.a. muzu),
si pana la urma bling! im dau seama ce e...
e... 'aversiunea fatza de autoritate'... E oprelistea care mi se aseaza pe piept atunci cand am sentimentul ca trebuie sa fac ceva . Chiar daca nu trebuie 100%, sentimentul e apasator. Ca prima de zi dupa vacanta cand nu ti-ai facut rezumatul la lecturile citite si ai romana ora a doua...

Cu alte cuvinte bloggerul asta o luat-o razna, parca vad vreunul: 'what a f#$ck is he talking about'?.

De fapt ma gandeam la un moment dat ca ma simteam oarecum fortat sa scriu. Fiindca lume intreaba.. nu ai mai scris nimik? Lumea.. adika cei cativa care ma urmaresc mai atent. Si mi-am dat seama ca mereu am fost gica-contra.
Niciodata nu am facut ceea ce se astepta de la mine. Nu stiu de ce . Asa sunt. Veci pururi nu m-a putut forta cineva sa fac ceva anume. Cred ca am eu vreo gena de genul asta.

Vreo gena de berbec sau de tzap sau catar. Desi ma gandesc acum la catelul meu cand invata sa umble cu lesa. Deci daca el nu mai vroia, nu mai vroia si gata. Punea frana cu toate picioarele din dotare si nu se lasa miscat. Nu conta ca eram pe trecerea de pietoni si era roshu deja...

Asha fac si eu cateodata. Frana si gata.

Si maaama cat am avut de tras din cauza asta.. peste tot.
Bine ca la ora asta imi vine in cap armata.
Kinky, huh?
(puii mei mi-e murdar ecranul am scris virgula de trei ori si am sters-o ca pe ecranul meu se vedea punct si virgula)

Deci nu, nu genul ala de povestiri din armata. Deocamdata.
Mereu am avut o problema acolo ca nu suportam sa imi spuna cineva ce si cum sa fac mai ales daca erau chestii aiurea, doar asa ca iti umple timpul. Ma gandesc la momentele cand ne puneau sa maturam frunzele din padure. Jur. Luase foc o unitate din cauza unei tigari si noi fiind tot in padure exista riscul sa sara rachetele in aer.. watever. Asa ca trei saptamani, toamna fiind, maturam un strat de un metru de frunze dintr-o padure de stejar... si duceam frunzele peste gard. Eu sunt un om foarte calm. (martea si joi dupa amiaza tarziu) dar totul are o limita si.. noah pentru chestii de astea am zburat la arest.. de doua ori. Odata am lustruit holul comandamentului cu ceara... tampenii...

Alta data o luasem razna in garda... eram in varful muntelui langa Campina. Langa spitalul de nebuni.. si ne-au facut instructajul ca noaptea daca cineva nu raspunde la somatie.. sa nu tragem imediat ca mai fug nebunii din spital si daca nu isi dau seama ca trebuie sa coboare ca sa ajunga in orash... urcau la noi. Si aveam munitie de razboi. Era distractie. Urlai: Staaaaai! Si ei ziceau : Nenea nu trage ca ne plimbam si noi pe aici. 3 noapte in creierul muntilor. Tu cu AK47 pe umar...

Cred ca prin asociere intrasem intr-o stare apropiata... si intrasem intr-un soi de stand by. Consumam curent.. aveam beculetzul roshu pornit, da’ nu se vedea nik pe ecran... abia asteptam sa fie gata.

Aversiune fatza de autoritate clara, plus alte cateva tampenii facute pe acolo... ma trezisem ca fiind ala care mereu comenteaza si mereu are ceva de spus.
Faceam flotari o data la ora.
Una peste alta in armata era o chestie tare faina. Cel mai inalt din pluton, in cazul acesta eram eu, devenea intr-un fel automat comandant de pluton.. A fost haios sa vad vreo 25 de baietashi facand ce vreau eu... nu cred ca o sa mi se mai intample asa ceva curand. Asta chiar e kinky .
Si mai fan era cand se rastea capitanul meu ‘preferat’ la mine. Luam pozitia aia regulamentara de drepti. Degetu mare la vipushka si privirea la 30 de grade la orizont.
Eu avand vreo 30 de cm mai multi ca el... asta micu turba ca nu ii vedeam nici chipiul.
Era de coma.. si asta se sufoca de nervi. Si se isteriza in fatza mea , dupa cum ii vedeam chipiul odata la 5 secunde am impresia ca sarea. Dupa gafaieli imi dadeam seama ca ceva efort facea. Nu am reusit sa-l vad niciodata. Oricum cred ca as fi intrat in coma de ras. Cred ca era singurul moment in care eram 100% regulamentar. Eram acolo, dar mi se povestea de asta.. )
Odata i-am spus I usually get kissed BEFORE I get fucked. Ghinionul meu stia engleza.. asa ca iara la arrest.

Si ghidusie facute in garda fiind si desperat si plictisit noapteA in padure am scris cu carbune pe zidul depozitului de rachete:
‘Forget All Hope Ye Who Enter’- lasati orice speranta voi cei ce intrati… infernul lui Dante clar.
Am scris cat am putut eu de sus, sa nu mazgaleasca nimeni prostii peste.
Deci cam cat de destept puteam fi ??????????. Eram singurul din unitate care ajungea acolo fiind cel mai inalt... Asta iti dai seama ca am realizat-o a doua zi cand era prea tarziu... si again..

Un pic kinky tot am sa devin. Nu pot rata ocazia asta.
De fapt..
down the memory lane..

Cam asta e contextul..
Mereu avusesem fantezii legate de armata etc.. cine zice ca nu.. oricum nu cred
Dushuri comune dormitoare blah, stereotipuri cu orgii.
Dar,
Cand ma gandesc la zilele alea... imi trece.
Erau sa faca aia hetero practicant din mine.
B.S.!!
Glumeam.

In orice caz au fost si cateva momente faine...
Ne-au repartizat in dormitor in ordine alfabetica..
Paturi lipite cate doua nu suprapuse..
Si m-am nimerit vecin de pat (mai degranba in pat) cu cea mai minunata creatura purtatoare de p din unitatea aia. Asa s-a nimerit. Noah apoi dormi in pat cu ala, daca poti.
Cel mai fain era ca ma lua noaptea in brate. Ne faceau aia din planton poze cu telefonul )). Binenteles ca le vedea toata lumea. Dar chiar nu ma interesa. Erau la mijto oricum.
Asta genu ala de barbat fatal.. il sunau doua trei iubite pe zi. Bani tigari pachete... Probabil stia el ce si cum sa faca. Una peste alta imi era drag. Si la un moment dat nu te mai gandeai la nimik de genul asta. De fapt asta vroiam sa zic. Dupa o vreme relativ scurta armata nu mai e sexy. E doar o lectie de a-ti tine gura si de te infrana. Oricat de gica-contra as fi fost eu pana atunci, aici clar s-a acutizat.

Deci cu tipul asta sa ii zicem Q, a fost un soi de relatie tare ciudata.

Gaydarul imi atragea atentia asupra unui locotenent. Dar nu am indraznit nimic desi cred ca ne-am simtit reciproc. Odata a venit la mine in dormitor, eram putini in unitate era weekend, a stat la mine pe pat si mi-a cantat la chitara doua ore. Eu eram un picutz melancolic (surpriza, do-oh) Mi-ar placea sa il revad odata... cine stie.

Oricum dupa 5 luni dormite cu Q in pat, ma trezesc ca ma intreaba odata, stateam la marginea padurii in iarba , fumam si ma intreaba: auzi pot sa te intreb ceva? Poate te superi, sa te ia naiba daca nu imi spui adevarul: Esti gay?
Cred ca m-am uitat in gol pana a ajuns tigara la filtru si mi-a ars degetele. Si ii zic da, de ce intrebi. Si el imi zice: am un prieten bun care zice ca te cunoaste.... Ne petrecem permisiile impreuna cand merg acasa si mi-a zis ca te stie...

Sa dormi 5 luni jumate cu un tip in pat si sa... afli asta...
Acum ma umfla un pic rasul....
Incurcate-s caile....
Cateodata... ordinea alfabetica poate sa faca multe..
Stateam si ma gandeam... oare cam cate perechi de palme ar trebui sa imi trag
Am fumat un pachet in seara aia... si m-am plimbat in padure de era sa nu mai stiu sa ma intorc inapoi. Seara imi zice: unde naiba stai in capatul celalalt? hai mai aproape de mine ca mi-e frig....Nu ma uitam in ochii lui.
Si am stat asa cu el in brate fara un cuvant.....Si ma gandeam.. iara si-a taiat perciunii stramb. Ala din stanga il taia mereu mai scurt... si puii mei maine dimineata iara cerem zahar de la M. Ca nu o sa avem de cafea si ma uitam la el si imi ziceam sigur imi fura iara perna la noapte ca a mea e mai moale... si ii trag pe umeri patura aia ciudata tzepoasa militareasca. Si ma intreb oare doarme? ...

In gara Campina, stateam pe valizele alea de lemn.. si el urca in trenul de Brasov. Si eu astept acc de Bucuresti, mai am o ora de stat si ma striga camarazii de la carciuma garii ca au luat bere.. si ma uit dupa trenul ala....un pic curba, cred ca mai era pe hol. Nu’s sigur. Imi place sa ma gandesc ca da.

Cateodata nu e sa fie....si cateodata e mai mult decat te astepti si cateodata less is more.
Si cateodata nu te indragostesti. Si cateodata ai momente pe care le pretuiesti.
Asa e asta: perciunii inegali, o patura albastra MapN, intr-o unitate de rachete, in creierul Bucegilor. Si pana la urma nu a fost atat de rau. 

Cred ca am sa opresc pe undeva in drum catre casa. Inca nu sunt pregatit sa revin acasa. Mi-am dorit, am nevoie de o zi- doua sa revin la restul vietii mele.

Intors la realitate si la ce pornisem de fapt...
mi-e greu acum sa ma intorc. Ce subiect tampit am inceput si unde am coborat.
Nu mai vreau sa urc de acolo. E placut sentimentul.

Pe scurt am sa incei sa dau o forma cat de cat postului asta.
Sunt rebel fara cauza. Sunt giga contra. In relatii, in viata de zi cu zi, la job...

Intr-un fel ma simtam obligat sa scriu.
In alt fel cand pornesc.... uite unde ajung.

Intr-un fel scriu pentru mine
In alt fel ma uit sa vad vreun comment nou. imi lipseste parca daca nu e.

Intr-un fel nu vreau sa ma citeasca o masa de oameni
In alt fel nu vreau sa-l tin secret

Intr-un fel sunt introvertit
In alt fel dau click pe PUBLICARE (din nou).

Gata.