Lucruri pe care nu le inteleg la lumea gay:
sau
(la ce se gandeste un gay beat)
Categoria Romeo :
De ce lasi Romeo on line cand dormi? Adica au mesagerie, inbox... etc. E doar faza ca prima cautare e ON LINE AREA si sunt sanse sa fii vazut din prima. Oare faptul ca faci parte din cei 30 care sunt mereu on line nu te dezavantajeaza de fapt?
De ce escortii nu sunt escorti. Adica nu vezi unu profi. De ce toti escortii au profil in partea dedicata anunturilor obisnuite dar sunt bisexuali xxxxl si top only
De ce spun tot descopera-ma. De ce spun toti : daca esti curios intrebi in locul care ar trebui sa fie cea mai incitanta parte a anuntului tau. Adica ceva : eu sunt pe aici dar astept sa fiu vrajit si aburit si agatzat.
De ce completezi la profil cu indicatiile din site de completare?
De ce bagi poze de pe net in anunt? Care e faza este platit la click ?? Trebuie sa fii admirat pentru gusturi sau ???
De ce iti bagi poze cu chilotzi turcesti. Damn.. macar curati sa fie.
De ce sunt 500 de profile pe romeo ? si de fapt sunt aceiasi 25 ?
De ce scrii localitate Bucuresti si zona Vest ?
De ce scrii la localitate Arad-Madrid. Oricum nu apari la cautarile celor din Madrid daca ai scris Vest Romania.
De ce dai click la Fisting – yes, inainte sa citesti un dictionar?
Categoria messenger & mirc.
De ce stai invisible pe mess ? messul nou .. se vad profilele off line. Daca nu ai chef de vorba,... culca-te. C’mon! ma enerveaza mai mult sa stiu ca cineva ma apeleaza de pe invizibil....adica ce facem vorbim cand ai tu chef ?
De ce vrei websex? Sau daca imi dai acces la cam de ce sa iti vad cucu?? C’mon (din nou) vad pe gaytube zeci... corolar: de ce ai vrea sa o vezi pe a mea?
De ce op pe gayromania e o lesbiana cand 99% din ocupanti sunt barbati?
A.... da si daca tot o arati frizeaz-o. (cucu, nu lesbiana)
Categoria avp si diverse.
De ce se dau toti ori extra activi ori extra pasivi. Care e faza? Si de ce trebuie sa fii intr-un fel sau altul?? Pana la urma ?
De ce toti pasivii se dau activi pe net. Si apoi refuza pasivii care se dau la ei... ??. de ce activii care se dau mari activi habar nu au ce sa fac cu dotarea .
Pana la urma... vorba lui Erta : ‘Activii sunt versatili, versatilii sunt pasivi si pasivii sunt mai femei ca mama’
De ce toti ceilalti gay sunt curve? Si de la cati cm sau partide se pune intri in categorie ?
De ce tipii care te refuza sunt curve? Si de ce daca refuzi pe cineva de ce esti prost ?
De ce cand mergi la intalnire si mergi la un om in casa primul lucru vrei la baie ?? e cam nesexy a... si nu folosi samponul de caini. Dezinfecteaza e drept si elimina si daunatori si eczeme da... damn miroase a rivanol. Da ala mov e pentru caini. Serios.
Categoria : party gay
De ce nu inteleg diferenta dintre travestit si transexual ?? un barbat imbracat in femeie e drag-queen in cel mai bun caz daca intelege arta in sine.
De ce vii la party daca nu faci decat sa stai lipit de perete sa te uiti. Adica daca vrei sa agati : te orientezi, iti incerci sansele si daca chiar nu gasesti ce vrei... muta-ti cuibu. Sau speri ca se imbata cineva? Sau speri ca apare cineva la spartul targului, sau astepti sa te duca acasa unu plictisit care ar da o m@#$%^?
De ce nu intelegi ca pana la urma nu toata lumea vine la agtzat acolo. Unii vin doar sa se faca manga si sa danseze oricat de nelalocul lui ar parea.
De ce ¾ de acolo sunt femei (ne lesbi) de 1.50m si hetero (si homofobi pe deasupra)
Categoria: fitze
De ce esti mai jmeker cu un tricou scump? A nu se citi fain doar scump?
Care e faza cu statul in mall. Adika daca ai bani de o cafea acolo nu inseamna ca tocmai ti-ai facut cumparaturile acolo. A si la aceiasi categorie nu neaparat un lucru scump e la moda sau iti sta bine.
Si pana la urma cine are cu adevarat bani de spart aiurea merge pana la Viena. Lucruri de calitate la preturi mai mici.
De ce toti la care le-a gresit frizeru freza se dau stilisti? Pana si eu stiu ca o cravata de la tata nu se potriveste cu o camasa in carouri. E prost gust nu extravagantza.
Categoria relatii sexuale si ne-sexuale:
De ce daca ai o relatie consideri ca e mai bine sa stai ascuns?
Concurenta??? De ce toti care vor discretie maxima au pe cineva care ii asteapta acasa?
Sau..?
Revers: daca ai o relatie ce pixu meu cauti la 1 noaptea ‘chat’ pe romeo??
De ce sunt mai sexy barbatii care sunt intr-o relatie? De ce dupa
Nu mai sunt interesanti ?
De ce baietii frumosi habar nu au ce fac in pat si au impresia ca aspectul suplimenteaza restul necalitatilor ?
De ce mai iei cu ‘fa’ inainte sa mi-o pui o noapte. ( si sa imi si placa)
Regula de aur p@#$% se suge nu se roade. Damn it.
De ce se muta gay-i in Shagului ?
De ce toti barbatii care iti plac sunt din capatul alalat de tzara ? Sau de lume.
De ce... ?
(va urma) poate ma lamureste si pe mine cineva. ))
Gata.
Too cute to be straight, too straight to be gay--- personal voyage past present future - politically incorrect
duminică, ianuarie 25, 2009
vineri, ianuarie 23, 2009
17. MEN AT WORK
Men at work
Ma loveste cate una cateodata asa… de imi pare rau ca nu imi umbla degetele destul de repede ptr a putea sa scriu ce vreau sa scriu…
Si ‘poi mi-e teama ca daca as lasa scrisul sa umble asa ca gandul, una la mana ar fi extrem de repede- sigur ar fi vreun record de dactilografiere- si ‘poi gandu zboara aiurea si in zig-zag
Nu pot decat sa sper ca reusesc sa imi pun gandurile in ordine si ceea ce scriu sa aiba in cele din urma o noima.
Multe postari le-am inceput pornind de la un gand. Si ‘poi m-am oprit.. las ca le continui eu.. e minciuna si autoamageala clasica.
Alta data m-am oprit fiindca ma gandeam ca as intra in niste ganduri intime sau poate inca neclarificate sau poate... pur si simplu care nu ma definesc neaparat. Sau pur si simplu as aduce amintire la niste evenimente aflate inca in desfasurare si poate nu as vrea ca lumea sa stie ce imi trece prin ca,p inainte de a ajunge la o concluzie. De aceea e mult mai usor a scrie despre trecut. Sunt lucruri terminate deja, sunt lucruri pe care le vezi poate acum intr-o alta lumina, mai calm, mai lejer.
Azi m-a lovit o chestie... copilutzul ala de care vorbeam la un moment dat ca am incercat un fel de relatie si nu a mers (unii prieteni ii zic Andy Mic din diverse motive) m-a sunat in fel si chip si pe toate numerele posibile si imposibile... nu i-am raspuns. De fapt nu am avut chef sa vorbesc cu el. La fel cum nu am avut chef sa vorbesc cu nimeni. Nu stiu de ce. Pur si simplu ( de ce trebuie sa aiba toata o explicatie, pana la urma...) Si cum spuneam’.. nu a dat de mine si a sunat o colega de munca al carei numar il aveam la mesageria vocala pe mobilu de serviciu ‘just in case’ ei si cand in birou se apuca ea sa citeasca ce mesaj a primit in care era rugata intr-un totn sensibil disperat sa ma roage sa-l contactez. Sa zicem ca m-am albit de manie.
Si am gandeam ca mereu am incercat sa imi tin viata privata separata de cea de munca. O dualitate care ma caracterizeza poate in multe privinte. Si ma deranjeaza cand cele doua se intrepatrund.
Orice tentativa pe care am avut-o s-a sfarsit lamentabil sau in orice caz cu probleme.
Adica drumul spre iad e pavat de bune intentii. Nu mi-a reust figura. Nu stiu de ce. In mare parte greseala mea. Pe de alta parte fatalitatea. Chiar nu cred ca poti trage cu adevarat o linie sa separi perfect doua lumi diferite fara a se intrepatrunde si sunt convins ca cei care cred ca una dintre ele nu este contaminata de cealalta deloc, se minte si minte pe cei din jur.
Dupa cum spuneam si alta data nu sunt adeptul comming-out ului total . Adica daca tie nu iti face bine in general , nu face bine nimanui. Si ‘poi. If it’s not broken don’t fix it.
Da ce naiba faci if it’s broken.
Si am gandeam astazi dupa episodul asta la istoricul meu de gay la job. Ce sa-i faci..
Men at Work.
Nu pot sa zic ca am fost virgin la capitolul asta cred ca de la primul job. Sau in fine dureaza cateva luni si apoi incet-incet apare cate un astfel de episod. Si ma gandeam la teoria 2+2 pe care am dezbatut-o acum ceva vreme. Si ma intreb: or fi ajuns la 4?. sau mai e nevoie de o sansa ca in bancul cu blondele. Si parca pe ce trece timpul iti dai seama sau mai degraba imi dau seama, ca chiar nu mai vreau sa le dau o sansa. Nu mi-e rusine de cel care sunt, dar nu cred ca orientarea mea sexuala expusa pe fatza mi-ar aduce ceva de castigat.
Pana la episodul de astazi....e un intreg background pe care mi l-am analizat.
Down the memory lane...
Episode 1
Primul meu job a fost intr-o firma olandeza, undeva prin Hunedoara. Printr-un concurs de imprejurari favorabil... si ciudat si cu multe emotii si cu mult stress am ajuns sa am o pozitie destul de importanata in firma respectiva. Cu multa bataie de cap... eram intr-un orash nou.. aveam nevoie de ajutor. Imi luasem cu mine o echipa de baza pe care urma sa ma bazez, dar aveam nevoie de mai multi oameni, mai ales in fazele de inceput.
Si binen-teles apelez la prieteni. Prieteni gay . Logic. De altii nu aveam atunci.
Aici se merita facuta o mare si importanta paranteza. Omul care sunt in timpul liber, in club si aiurea diferta extrem de mult de omul care sunt la munca. Am muncit mult pentru a-mi construi o cariera. Mult si greu. Si atunci cand sunt la lucru sunt altfel. Incerc pe cat posibil sa fiu profi, concentrat la ceea ce trebuie sa fac si destul de des trebuie sa iau decizii pentru care raspund cu capul sau cu posibilitatea de a raspunde chiar cu locul de munca. Si aici sunt decizii legate de bani, de operatiuni in general, decizii legate de persoanele care lucreaza pentru mine si cu mine.
Ideea e ca cei mai multi nu isi dau seama ca chiar nu glumesc la capitolul asta. Sau ma rog multi fac greseala asta. Si au un shock prima data cand ma intalnesc pe ‘terenul de 8 ore de lupta zilnica’ (sau 9 .. sau 12)
Sa revin la ce spuneam, deci imi aduc ca angajati temporari cativa prieteni gay. Sa ne ajute la ce era de facut. O decizie usoara la momentul respectiv. Si comoda. Nu neaparat cea mai buna.
Au fost si faze haioase... vreo trei de care imi aduc aminte. La acest loc de munca.
Una haioasa pana la urma a fost... aveam un amic care la mijto imi spune in privat ‘shefa’; faza faina era ca mereu faceam haz de necaz pe tema baietzashilor care bateau mingea in spatele firmei in fiecare dupa masa. Singura problema era ca luasera poarta metalica a firmei pe post de poarta de fotbal. Si cand se nimerea sa mai traga cate un gol... te aduceau la infarct... era un bubuit infernal..
In fine faceam noi haz pe tema asta.. .. in fine. La un moment dat au aparut iar baietzashii astia in spatele firmei carora le spuneam (tot in privat) ‘golani’ si am trezesc odata cu V. al meu, ca apare intr-un suflet din depozit, strigand cat era magazinul de mare, pe o voce intentionat cu octava mai sus decat cea normala: ‘Shefa! Shefa! Au venit golanii!!!!!!!’ a fost cu adevarat un Kodak moment. Nimik de comentat. Acum ma umfla rasul.. atunci era sa leshin. Faptul ca am lucrat atunci impreuna ne-a apropiat pe de o parte. Pe de alta parte a stricat si prietenia dintre noi. Indirect. Acum sunt cativa ani de cand nu ne-am auzit. Imi pare rau, da’ nu am avut ce face.
Faza doi... sheful meu, olandezul, era un tip de vreo 65 de ani crescut in ghetourile din Amsterdaam. Le vazuse si traise pe toate. Si intr-o seara fiind la mine acasa in apartamentul inchiriat de firma, vorbea cu nevasta-sa la telefon de fatza cu mine si ii zice: Maggie I think we have a homosexual as a manager!, Ea raspunde: Rudy how can you say that?. He has a pink apartment. (pe scurt: Maggie aveam un homosexual pe post de manager, are un apartament roz). Pe scurt . Eu m-am inecat cu orice beam atunci, probabil gin si ii spun : Rudy asa era cand l-am inchiriat. Da el zice: pai da.. da tu l-ai ales. Din nou .. no comment. A da si deseara dorm la tine ca am baut si nu conduc deci pui colectia de cactusi la mijlocul camerei intre paturi. Dublu no comment.
Aici vorbesc despre omul care mi-a spus: nu ma intereseaza ce si cu cine faci dupa ora 5 atata timp cat pana la ora 5 iti faci treaba bine.
Si acelasi timp care mi-a trims un buchet de trandafiri uriasi roshi de ziua mea.
Si acelasi sef, care cand in sfarsit am inaugurat firma ,a vrut sa puna pe frontispiciul firmei steagul Rainbow alaturi de cel al Romaniei si al Uniunii Europene. Nu conteaza, facem scandal public si implicit publicitate gratuita. N-am avut curajul. Si cred ca orashul ala nu era pregatiti pentru un astfel de scandal .
Asta a fost primul job. Memorabil.
Episode 2
Ajuns in Timisoara. Cu sansa de a o lua de la zero. Sau ma rog poate nenorocul. Am tinut departe de viata profesionala viata personala. Atata cat am putut.
Boyfriend-ul meu figura, in povestirile legate de relatie la munca, drept Cristina.
Tot aici am avut o experienta ciudata si neplacuta. Mi-am angajat un prieten. Pe partea de distributie. Una peste alta a fost fain la inceput. Adica simteam ca pot face si eu ceva pentru el avand in vedere ca m-a ajutat neconditionat atunci cand m-am mutat in Timisoara. Nu stiu cum si de unde am ajuns sa ne certam aproape zilnic. Tensiunea era aproape insuportabila. Cand cineva iti cunoaste si sa zicem punctele slabe, are poate tendinta de a incerca sa te manipuleze. Tendinta de a te subaprecia. De a nu-ti arata raspectul profesional pe care poate il meriti si pentru lucruri care nu sunt vizibile in 2 saptamani.
La un moment dat plecam intr-o aventura din Timisoara spre directia Hunedoara, cu masina firmei, in ideea de a-mi aduce de la Hunedoara cateva chestii personale. Nu ma stiu exact acre era planul de bataie. O parte trebuia sa le duc la Lupeni si altele trebuia sa le aduc la intoarcere la Timisoara. Inevitabil ajungem in Hunedoara la V. Se lasa cu povesti la un pahar, si in cele din urma, sambata fiind, ne hotaram sa plecam la Cluj la chef. Cum prea multa minte nu aveam nici atunci o stergem in gashka spre Cluj. Mentiuen importanta: in bena Daciei papuc se aflau una bucata frigider, una bucata aragaz + una bucata cuptor cu microunde. Doamne unde mi-or fi fost mintile. In orice caz nu la locul lor.
Pit-Stop la Alba Iulia sa completam gashka. Si decidem sa lasam zestrea in santierul de la locul de munca al prietenului din Alba. Si plecam spre Cluj. Mega buna dispozitie generala. Alimentata de ‘glaja’ de vin.
Pe foarte pe scurt (gandindu-ma ca mai am de scris...) ajungem in Cluj. Chefuim, iar colegul asta al meu ramane fara permis in centrul Clujului. Era singur in masina. Nu conteaza prea mult circumstantele. Nu pentru ce vreau sa scriu aici. Si iata-ma: masina de Bucuresti, inscriptionata cu firma de Timisoara, ramasa fara sofer in centrul Clujului. Zestrea mea printr-un santier in Alba Iulia. Nervi cam cat cuprinde si un pic peste. Singurul care avea carnet.. nu avea actele la el si era din Alba.
Emotii pe drumul catre casa.. fara lucruri fara carnet. Una peste alta le recuperez si ajunge ce trebuie unde trebuie: vreo 400 de km cu un sofer fara carnet la el si inca vreo 300 cu un sofer cu carnetul suspendat de 10 ore.... a fost un chin. Am ajuns acasa terminat fizic si psihic. Si mi-am zis: never again.
Toata istoria s-a terminat urat: Colegul si prietenul meu de atunci avea carnetul de sofer suspendat trei luni. Una peste alta doua luni ca agent de vanzari s-a dus totul in cap la capitolul rezultate, si poti acoperi o vreme problemele dar nu trei luni. Si nu mi-a mai fost coleg. Si nici prieten.
Considera ca l-am dat afara. A fost un moment aiurea. M-am trezit ca am vrut sa fac un bine, mi-am facut mie rau, lui rau si una peste alta am pierdut un prieten.
A trecut mai bine de un an pana am inceput sa vorbim din nou. Nu ma consideram vinovat 100%. Pur si simplu asta fusese situatia. Dar atuni mi-am zis ca nu voi mai amesteca una cu cealalta. Er sa pierd definitiv un prieten la care tineam.
Episode 3
Asta va fi foarte scurt. Alta job . Fac angajari si nefiind nu stiu ce job special erau multi candidati cu potentialul necesar. Aici am gresit din nou. Am ales unul la un moment dat. Un baiat care mi se parea tanar, ambitios si al naibii de sexy. Am zis ca daca tot trebuie sa aleg dintr-un grup de oameni aflati pe acelasi nivel de pregatire macar sa aleg unul care sa imi placa. Nu m-am dat la el. Nici nu aveam intentia. Pur si simplu ma incanta vizual.
Men at work.
Eh situatia s-a schimbat cand in lipsa mea mi-a intrat in calculator cica sa exerseze programul de contabilitate. Vroia sa imi dovedeasca ca poate face mai mult decat face in momentul respectiv. Avea o prietena cu 5 ani mai mare ca el. Era clar un toy-boy si incerca sa dovedeasca tuturor ceva . Si cred ca si lui. In fine a vazut in calculator sau mai bine zis a cautat pe acolo. A vazut acolo un text de genul celui pe care il scriu acum.
Si se gandise el la un moemnt dat ca ar fi un bun material pe care ar putea sa-l foloseasca sa ajunga unde vrea... si de aici insubordonare, facea ce vroia, cand vroia. Imi vorbea in doi peri.Apoi in ziua in care mi-a spus ca suna la patronul firmai sa ii spuna ca sunt poponar, decizia am luat-o: a iesit din firma cu lichidarea la zi. In 15 minute. Nu ii venea sa creada. L-am luat intre 4 ochi si i-am explicat frumos. Ca nu are teren de joaca pe subiectul asta ca nu tine faza cu santajul, ca pana ajunge sa vb el cu patronul e concediat demult. Si nu cred ca il va suna sa se roage de el sa vina inapoi.
Dupa vreo doi ani isi cere scuze pe messenger ca nu trebuia sa se bage in viata mea.
Acum vreo doua luni ma intalnesc cu el si ma intreaba daca nu ii gasesc de lucru la mine la firma. O fi tupeu sau si-o fi dat seama ca a gresit? Poate o combinatie intre astea doua. Si poate tampenie daca si-ar imagina ca l-as baga din nou in aceiasi firma cu mine.
Episode 4
Oare cand se invata cineva minte?
Si cand ma gandesc ca am scurtat din mila pentru cei cu destula rabdare la citit ...
Da asta trebuie sa o scriu. Deci.. am lucrat intr-o firma italiana. Scurtez istoria ca e atat de seaca.. si e un eveniment hokant pentru fiinta mea. E ca o injectie: trebuie sa fie scurta. Sau ca un shot de tquila. Deci italienii cand veneau in Romania, invariabil am avut acelasi program: seara mergeam la restaurant si apoi ma innebuneau cu barurile de strip-tease. Sunt cateva extrem de private special pentru straini. Seara de seara, intepeneam intr-unul (ca baietii) si invaraiabil ma trezeam cu cate o creatura cu tztele goala care mi se tot freca in brate. Clar alea erau prostituate. Da nici pe jumate prostitutia pe care o faceam eu acolo. Nu ii puteam refuza sa merg cu ei. Si mai ales trebuia sa ma fac si interesat de ‘ minunatiile care atarnau pe acolo’ Totul a pus capac cand a venit Paolo la mine sa ma intreba daca stau singur ca luam doua ‘de alea’ acasa si facem sex in grup (in paranteza Paolo e un tip la vreo 25 de ani care intamplator arata bestial ). Aia a pus capac.
Singururl moment placut a fost cand una l-a dezbracat pe Paolo in proportie de 95%. Aia merita o sampanie de aia de 20 de euro paharul ).
Men at work
Cel mai scarbos era cand le auzeam pe moldovence vorbind in gura mare (presupuneau ca suntem toti italieni) : Du-te tu la ala ca io ma frec de boshorogu asta si vezi sa mai comande ceva ca nu a luat mai nimic deocamdata. Yecks! Pana la urma in timp ce se freca una de mine imbracata cum o lasat-o mamica-sa in lumea asta ‘ meschina si rea’ sa se descurce singura, i-am soptit la ureche: dragutza lasa-ma pe mine ca sunt obosit, e ora 3 noaptea du-te la aia ca eu sunt doar gazda aici.
Ce nu face omul pentru cariera? Face multe. Da astea multe au o limita.
Episode 5
De asta mi-e greu sa vorbesc. Foarte greu. Fiindca e inca in desfasurare si nu stiu cum se va termina. E clar ca nu e OK. Ceva nu e ok.
S-a eliberat un job la mine la munca. De fapt a fost o idee pe care am dezvoltat-o. Am facut sa fie nevoie de acel job. Aveam pe cineva in gand pentru el. Cineva care ar avea nevoie de el. Sit imp de o luna, m-am vaitat ca nu avem sofer, ca nu putem folosi masina la maxim, ca ce bine ar fi sa avem ca.. in fine pana la urma a prins ideea si sefii mei chiar au inceput sa creada ca e a lor: avem nevoie de un sofer.
Si il aduc pe el. Un om cu care avem o relatie lunga complicata de cativa ani buni.
Nu genul ala de relatie. A fost la un moment dat. Dar in orice caz aveam un istoric.
Si ii spun: eu de fiecare data cand am angajat un prieten gay s-a sfarsit prost pentru toata lumea. Sunt un sef groaznic: incapatant si pretentios si cer mult de la cei din jurul meu. Si nu fac compromisuri si nu sunt adeptul ideii las ca merge si asa.
Si pe de alta parte asta ar duce la stricarea prieteniei noastre.
Simteam de la bun inceput ca nu va putea sa faca diferenta intre cele doua situatii: eu omul de sambata seara cand ne imbatam impreuna si facem schimb de numere de telefon sau de povesti scandaloase si omul care intra in birou la ora 9 dimineata a doua zi. Nu sunt acelasi . Raportul de colaborare se schimba radical. Altfel se ajunge la acel amestec total al celor doua lumi. Si nu e bine.
Am simtit ca nu se va putea asta. Am mai vazut-o intamplandu-se. Nu o data. Si ajunge sa calce in picioare orice regula pe care eu am impus-o si creat-o acolo. Pentru asta am fost platit sa fac cu 10 luni in urma cand am fost angajat in aceasta firma.
Si am ajuns la tot soiul de probleme. Ca pana la urma sa mi se raspunda : auzi m-am saturat de fazele astea. Si astea toata dupa o minciuna crasa pe baza caruia am luat niste decizii. Sau 160 de km facuti in weekend cu masina firmei la 3 zile dupa angajare.
Nu vreau sa intru in detalii aici. Nu e locul si moemntul. Sunt doar exemple aleatoare.
Pentru toate astea a trebuit sa dau explicatii. Nu cred ca l-a interesat vreodata, sau nu cred ca i-a pasat vreodata si nici nu cred ca l-a bagat vreodata patronul firmei in sedinta doua ore pe tema reducerii costurilor.
Si in cele din urma tot eu sunt ala rau. Tot eu sunt cel care acopera greselile ‘protejatului’. Si m-am saturat de fraze care incep cu: Auzi ‘protejatul tau....... nu a facut asta ok sau aia ok..’
Si atunci stai si te intrebi.
Si ma gandesc ca sunt oameni care nu sunt capabili sa te aprecieze personal si profesional doar pentru simplu fapt ca au impresia ca stiu despre tine mai multe decat stiu ceilalti.
Si asta e extrem de gresit.
Nu stiu ce decizie voi lua in privinta lui. Nu stiu ce decizie va lua el. In orice caz simt deja ca nu mai suntem prieteni. Nu poti fi prieten cu cineva care nu te respecta la nivel minim. Cineva care nu intelege ca ai responsabilitati si raspunderi peste ceea ce ar putea el sa faca. Cineva care, desi stie ca ai muncit din greu sa ajungi undeva, ca nu te-a plasat tata sau unchiu sau nashu, nu e in stare sa te respecte doar pentru ca intamplator esti si tu gay.
Si aici am sa ajung la concluzia personala: Cineva stie ca esti gay. Cineva stie ca te-ai sarutat intr-o sambata seara cu un total stranger. Cineva stie ca iti plac baietii.
Si uita ca ce stie el nu te caracterizeaza. Nu te face nici inferior, nici egal, nici superior. Si uita ca intr-un club gay petreci 4 ore pe saptamana iar la servici cel putin 40 in aceiasi saptamana.. Si uita ca esti definit de multe alte lucruri, nu de faptul ca esti gay. De mult mai multe lucruri. Si uita ca ai muncit din greu sa obtii un lucru. Si crede ca nu esti demn de respectul profesional fiindca stie ca ai un darkside care intr-un anumit fel ar trebui sa nu-ti permita sa ceri un lucru si sa astepti sa se faca.
Dincolo de concluzia personala, o concluzie generala:
Cerem de la lumea hetero sa ne aprecieze pentru ceea ce suntem, fara sa tina cont de faptul ca suntem gay. Dar un lucru e clar atata timp cat noi intre noi nu intelegem ca a fi gay nu anuleaza toate celelalte calitati. Ca fi gay nu iti anuleaza dreptul de fi apreciat profesional. Ca fi gay nu te face inferior chiar si intr-o pozitie de shef. Nu esti mai putin shef . Nu eshti mai putin responsabil. Nu esti mai putin bun profesionist. Nu ma putin apt de lua decizii si de a le pune in practica.
Si faptul ca esti gay nu ar trebui sa te dezavantajeze totodata cum nu iti da dreptul la tratament special.
Pana asta nu se intelege intre noi.
Nici macar sa nu avem pretentia sa cerem asta de la cei din jurul nostru.
Nu avem dreptul.
Pana la urma nu suntem toti decat:
Men at Work
Ps. De mult timp nu am mai scris atat. Daca ai reusit sa ajungi pana aici cititorule multzumescu-tzi pentru rabdare. Lasa un semn al trecerii tale
Ma loveste cate una cateodata asa… de imi pare rau ca nu imi umbla degetele destul de repede ptr a putea sa scriu ce vreau sa scriu…
Si ‘poi mi-e teama ca daca as lasa scrisul sa umble asa ca gandul, una la mana ar fi extrem de repede- sigur ar fi vreun record de dactilografiere- si ‘poi gandu zboara aiurea si in zig-zag
Nu pot decat sa sper ca reusesc sa imi pun gandurile in ordine si ceea ce scriu sa aiba in cele din urma o noima.
Multe postari le-am inceput pornind de la un gand. Si ‘poi m-am oprit.. las ca le continui eu.. e minciuna si autoamageala clasica.
Alta data m-am oprit fiindca ma gandeam ca as intra in niste ganduri intime sau poate inca neclarificate sau poate... pur si simplu care nu ma definesc neaparat. Sau pur si simplu as aduce amintire la niste evenimente aflate inca in desfasurare si poate nu as vrea ca lumea sa stie ce imi trece prin ca,p inainte de a ajunge la o concluzie. De aceea e mult mai usor a scrie despre trecut. Sunt lucruri terminate deja, sunt lucruri pe care le vezi poate acum intr-o alta lumina, mai calm, mai lejer.
Azi m-a lovit o chestie... copilutzul ala de care vorbeam la un moment dat ca am incercat un fel de relatie si nu a mers (unii prieteni ii zic Andy Mic din diverse motive) m-a sunat in fel si chip si pe toate numerele posibile si imposibile... nu i-am raspuns. De fapt nu am avut chef sa vorbesc cu el. La fel cum nu am avut chef sa vorbesc cu nimeni. Nu stiu de ce. Pur si simplu ( de ce trebuie sa aiba toata o explicatie, pana la urma...) Si cum spuneam’.. nu a dat de mine si a sunat o colega de munca al carei numar il aveam la mesageria vocala pe mobilu de serviciu ‘just in case’ ei si cand in birou se apuca ea sa citeasca ce mesaj a primit in care era rugata intr-un totn sensibil disperat sa ma roage sa-l contactez. Sa zicem ca m-am albit de manie.
Si am gandeam ca mereu am incercat sa imi tin viata privata separata de cea de munca. O dualitate care ma caracterizeza poate in multe privinte. Si ma deranjeaza cand cele doua se intrepatrund.
Orice tentativa pe care am avut-o s-a sfarsit lamentabil sau in orice caz cu probleme.
Adica drumul spre iad e pavat de bune intentii. Nu mi-a reust figura. Nu stiu de ce. In mare parte greseala mea. Pe de alta parte fatalitatea. Chiar nu cred ca poti trage cu adevarat o linie sa separi perfect doua lumi diferite fara a se intrepatrunde si sunt convins ca cei care cred ca una dintre ele nu este contaminata de cealalta deloc, se minte si minte pe cei din jur.
Dupa cum spuneam si alta data nu sunt adeptul comming-out ului total . Adica daca tie nu iti face bine in general , nu face bine nimanui. Si ‘poi. If it’s not broken don’t fix it.
Da ce naiba faci if it’s broken.
Si am gandeam astazi dupa episodul asta la istoricul meu de gay la job. Ce sa-i faci..
Men at Work.
Nu pot sa zic ca am fost virgin la capitolul asta cred ca de la primul job. Sau in fine dureaza cateva luni si apoi incet-incet apare cate un astfel de episod. Si ma gandeam la teoria 2+2 pe care am dezbatut-o acum ceva vreme. Si ma intreb: or fi ajuns la 4?. sau mai e nevoie de o sansa ca in bancul cu blondele. Si parca pe ce trece timpul iti dai seama sau mai degraba imi dau seama, ca chiar nu mai vreau sa le dau o sansa. Nu mi-e rusine de cel care sunt, dar nu cred ca orientarea mea sexuala expusa pe fatza mi-ar aduce ceva de castigat.
Pana la episodul de astazi....e un intreg background pe care mi l-am analizat.
Down the memory lane...
Episode 1
Primul meu job a fost intr-o firma olandeza, undeva prin Hunedoara. Printr-un concurs de imprejurari favorabil... si ciudat si cu multe emotii si cu mult stress am ajuns sa am o pozitie destul de importanata in firma respectiva. Cu multa bataie de cap... eram intr-un orash nou.. aveam nevoie de ajutor. Imi luasem cu mine o echipa de baza pe care urma sa ma bazez, dar aveam nevoie de mai multi oameni, mai ales in fazele de inceput.
Si binen-teles apelez la prieteni. Prieteni gay . Logic. De altii nu aveam atunci.
Aici se merita facuta o mare si importanta paranteza. Omul care sunt in timpul liber, in club si aiurea diferta extrem de mult de omul care sunt la munca. Am muncit mult pentru a-mi construi o cariera. Mult si greu. Si atunci cand sunt la lucru sunt altfel. Incerc pe cat posibil sa fiu profi, concentrat la ceea ce trebuie sa fac si destul de des trebuie sa iau decizii pentru care raspund cu capul sau cu posibilitatea de a raspunde chiar cu locul de munca. Si aici sunt decizii legate de bani, de operatiuni in general, decizii legate de persoanele care lucreaza pentru mine si cu mine.
Ideea e ca cei mai multi nu isi dau seama ca chiar nu glumesc la capitolul asta. Sau ma rog multi fac greseala asta. Si au un shock prima data cand ma intalnesc pe ‘terenul de 8 ore de lupta zilnica’ (sau 9 .. sau 12)
Sa revin la ce spuneam, deci imi aduc ca angajati temporari cativa prieteni gay. Sa ne ajute la ce era de facut. O decizie usoara la momentul respectiv. Si comoda. Nu neaparat cea mai buna.
Au fost si faze haioase... vreo trei de care imi aduc aminte. La acest loc de munca.
Una haioasa pana la urma a fost... aveam un amic care la mijto imi spune in privat ‘shefa’; faza faina era ca mereu faceam haz de necaz pe tema baietzashilor care bateau mingea in spatele firmei in fiecare dupa masa. Singura problema era ca luasera poarta metalica a firmei pe post de poarta de fotbal. Si cand se nimerea sa mai traga cate un gol... te aduceau la infarct... era un bubuit infernal..
In fine faceam noi haz pe tema asta.. .. in fine. La un moment dat au aparut iar baietzashii astia in spatele firmei carora le spuneam (tot in privat) ‘golani’ si am trezesc odata cu V. al meu, ca apare intr-un suflet din depozit, strigand cat era magazinul de mare, pe o voce intentionat cu octava mai sus decat cea normala: ‘Shefa! Shefa! Au venit golanii!!!!!!!’ a fost cu adevarat un Kodak moment. Nimik de comentat. Acum ma umfla rasul.. atunci era sa leshin. Faptul ca am lucrat atunci impreuna ne-a apropiat pe de o parte. Pe de alta parte a stricat si prietenia dintre noi. Indirect. Acum sunt cativa ani de cand nu ne-am auzit. Imi pare rau, da’ nu am avut ce face.
Faza doi... sheful meu, olandezul, era un tip de vreo 65 de ani crescut in ghetourile din Amsterdaam. Le vazuse si traise pe toate. Si intr-o seara fiind la mine acasa in apartamentul inchiriat de firma, vorbea cu nevasta-sa la telefon de fatza cu mine si ii zice: Maggie I think we have a homosexual as a manager!, Ea raspunde: Rudy how can you say that?. He has a pink apartment. (pe scurt: Maggie aveam un homosexual pe post de manager, are un apartament roz). Pe scurt . Eu m-am inecat cu orice beam atunci, probabil gin si ii spun : Rudy asa era cand l-am inchiriat. Da el zice: pai da.. da tu l-ai ales. Din nou .. no comment. A da si deseara dorm la tine ca am baut si nu conduc deci pui colectia de cactusi la mijlocul camerei intre paturi. Dublu no comment.
Aici vorbesc despre omul care mi-a spus: nu ma intereseaza ce si cu cine faci dupa ora 5 atata timp cat pana la ora 5 iti faci treaba bine.
Si acelasi timp care mi-a trims un buchet de trandafiri uriasi roshi de ziua mea.
Si acelasi sef, care cand in sfarsit am inaugurat firma ,a vrut sa puna pe frontispiciul firmei steagul Rainbow alaturi de cel al Romaniei si al Uniunii Europene. Nu conteaza, facem scandal public si implicit publicitate gratuita. N-am avut curajul. Si cred ca orashul ala nu era pregatiti pentru un astfel de scandal .
Asta a fost primul job. Memorabil.
Episode 2
Ajuns in Timisoara. Cu sansa de a o lua de la zero. Sau ma rog poate nenorocul. Am tinut departe de viata profesionala viata personala. Atata cat am putut.
Boyfriend-ul meu figura, in povestirile legate de relatie la munca, drept Cristina.
Tot aici am avut o experienta ciudata si neplacuta. Mi-am angajat un prieten. Pe partea de distributie. Una peste alta a fost fain la inceput. Adica simteam ca pot face si eu ceva pentru el avand in vedere ca m-a ajutat neconditionat atunci cand m-am mutat in Timisoara. Nu stiu cum si de unde am ajuns sa ne certam aproape zilnic. Tensiunea era aproape insuportabila. Cand cineva iti cunoaste si sa zicem punctele slabe, are poate tendinta de a incerca sa te manipuleze. Tendinta de a te subaprecia. De a nu-ti arata raspectul profesional pe care poate il meriti si pentru lucruri care nu sunt vizibile in 2 saptamani.
La un moment dat plecam intr-o aventura din Timisoara spre directia Hunedoara, cu masina firmei, in ideea de a-mi aduce de la Hunedoara cateva chestii personale. Nu ma stiu exact acre era planul de bataie. O parte trebuia sa le duc la Lupeni si altele trebuia sa le aduc la intoarcere la Timisoara. Inevitabil ajungem in Hunedoara la V. Se lasa cu povesti la un pahar, si in cele din urma, sambata fiind, ne hotaram sa plecam la Cluj la chef. Cum prea multa minte nu aveam nici atunci o stergem in gashka spre Cluj. Mentiuen importanta: in bena Daciei papuc se aflau una bucata frigider, una bucata aragaz + una bucata cuptor cu microunde. Doamne unde mi-or fi fost mintile. In orice caz nu la locul lor.
Pit-Stop la Alba Iulia sa completam gashka. Si decidem sa lasam zestrea in santierul de la locul de munca al prietenului din Alba. Si plecam spre Cluj. Mega buna dispozitie generala. Alimentata de ‘glaja’ de vin.
Pe foarte pe scurt (gandindu-ma ca mai am de scris...) ajungem in Cluj. Chefuim, iar colegul asta al meu ramane fara permis in centrul Clujului. Era singur in masina. Nu conteaza prea mult circumstantele. Nu pentru ce vreau sa scriu aici. Si iata-ma: masina de Bucuresti, inscriptionata cu firma de Timisoara, ramasa fara sofer in centrul Clujului. Zestrea mea printr-un santier in Alba Iulia. Nervi cam cat cuprinde si un pic peste. Singurul care avea carnet.. nu avea actele la el si era din Alba.
Emotii pe drumul catre casa.. fara lucruri fara carnet. Una peste alta le recuperez si ajunge ce trebuie unde trebuie: vreo 400 de km cu un sofer fara carnet la el si inca vreo 300 cu un sofer cu carnetul suspendat de 10 ore.... a fost un chin. Am ajuns acasa terminat fizic si psihic. Si mi-am zis: never again.
Toata istoria s-a terminat urat: Colegul si prietenul meu de atunci avea carnetul de sofer suspendat trei luni. Una peste alta doua luni ca agent de vanzari s-a dus totul in cap la capitolul rezultate, si poti acoperi o vreme problemele dar nu trei luni. Si nu mi-a mai fost coleg. Si nici prieten.
Considera ca l-am dat afara. A fost un moment aiurea. M-am trezit ca am vrut sa fac un bine, mi-am facut mie rau, lui rau si una peste alta am pierdut un prieten.
A trecut mai bine de un an pana am inceput sa vorbim din nou. Nu ma consideram vinovat 100%. Pur si simplu asta fusese situatia. Dar atuni mi-am zis ca nu voi mai amesteca una cu cealalta. Er sa pierd definitiv un prieten la care tineam.
Episode 3
Asta va fi foarte scurt. Alta job . Fac angajari si nefiind nu stiu ce job special erau multi candidati cu potentialul necesar. Aici am gresit din nou. Am ales unul la un moment dat. Un baiat care mi se parea tanar, ambitios si al naibii de sexy. Am zis ca daca tot trebuie sa aleg dintr-un grup de oameni aflati pe acelasi nivel de pregatire macar sa aleg unul care sa imi placa. Nu m-am dat la el. Nici nu aveam intentia. Pur si simplu ma incanta vizual.
Men at work.
Eh situatia s-a schimbat cand in lipsa mea mi-a intrat in calculator cica sa exerseze programul de contabilitate. Vroia sa imi dovedeasca ca poate face mai mult decat face in momentul respectiv. Avea o prietena cu 5 ani mai mare ca el. Era clar un toy-boy si incerca sa dovedeasca tuturor ceva . Si cred ca si lui. In fine a vazut in calculator sau mai bine zis a cautat pe acolo. A vazut acolo un text de genul celui pe care il scriu acum.
Si se gandise el la un moemnt dat ca ar fi un bun material pe care ar putea sa-l foloseasca sa ajunga unde vrea... si de aici insubordonare, facea ce vroia, cand vroia. Imi vorbea in doi peri.Apoi in ziua in care mi-a spus ca suna la patronul firmai sa ii spuna ca sunt poponar, decizia am luat-o: a iesit din firma cu lichidarea la zi. In 15 minute. Nu ii venea sa creada. L-am luat intre 4 ochi si i-am explicat frumos. Ca nu are teren de joaca pe subiectul asta ca nu tine faza cu santajul, ca pana ajunge sa vb el cu patronul e concediat demult. Si nu cred ca il va suna sa se roage de el sa vina inapoi.
Dupa vreo doi ani isi cere scuze pe messenger ca nu trebuia sa se bage in viata mea.
Acum vreo doua luni ma intalnesc cu el si ma intreaba daca nu ii gasesc de lucru la mine la firma. O fi tupeu sau si-o fi dat seama ca a gresit? Poate o combinatie intre astea doua. Si poate tampenie daca si-ar imagina ca l-as baga din nou in aceiasi firma cu mine.
Episode 4
Oare cand se invata cineva minte?
Si cand ma gandesc ca am scurtat din mila pentru cei cu destula rabdare la citit ...
Da asta trebuie sa o scriu. Deci.. am lucrat intr-o firma italiana. Scurtez istoria ca e atat de seaca.. si e un eveniment hokant pentru fiinta mea. E ca o injectie: trebuie sa fie scurta. Sau ca un shot de tquila. Deci italienii cand veneau in Romania, invariabil am avut acelasi program: seara mergeam la restaurant si apoi ma innebuneau cu barurile de strip-tease. Sunt cateva extrem de private special pentru straini. Seara de seara, intepeneam intr-unul (ca baietii) si invaraiabil ma trezeam cu cate o creatura cu tztele goala care mi se tot freca in brate. Clar alea erau prostituate. Da nici pe jumate prostitutia pe care o faceam eu acolo. Nu ii puteam refuza sa merg cu ei. Si mai ales trebuia sa ma fac si interesat de ‘ minunatiile care atarnau pe acolo’ Totul a pus capac cand a venit Paolo la mine sa ma intreba daca stau singur ca luam doua ‘de alea’ acasa si facem sex in grup (in paranteza Paolo e un tip la vreo 25 de ani care intamplator arata bestial ). Aia a pus capac.
Singururl moment placut a fost cand una l-a dezbracat pe Paolo in proportie de 95%. Aia merita o sampanie de aia de 20 de euro paharul ).
Men at work
Cel mai scarbos era cand le auzeam pe moldovence vorbind in gura mare (presupuneau ca suntem toti italieni) : Du-te tu la ala ca io ma frec de boshorogu asta si vezi sa mai comande ceva ca nu a luat mai nimic deocamdata. Yecks! Pana la urma in timp ce se freca una de mine imbracata cum o lasat-o mamica-sa in lumea asta ‘ meschina si rea’ sa se descurce singura, i-am soptit la ureche: dragutza lasa-ma pe mine ca sunt obosit, e ora 3 noaptea du-te la aia ca eu sunt doar gazda aici.
Ce nu face omul pentru cariera? Face multe. Da astea multe au o limita.
Episode 5
De asta mi-e greu sa vorbesc. Foarte greu. Fiindca e inca in desfasurare si nu stiu cum se va termina. E clar ca nu e OK. Ceva nu e ok.
S-a eliberat un job la mine la munca. De fapt a fost o idee pe care am dezvoltat-o. Am facut sa fie nevoie de acel job. Aveam pe cineva in gand pentru el. Cineva care ar avea nevoie de el. Sit imp de o luna, m-am vaitat ca nu avem sofer, ca nu putem folosi masina la maxim, ca ce bine ar fi sa avem ca.. in fine pana la urma a prins ideea si sefii mei chiar au inceput sa creada ca e a lor: avem nevoie de un sofer.
Si il aduc pe el. Un om cu care avem o relatie lunga complicata de cativa ani buni.
Nu genul ala de relatie. A fost la un moment dat. Dar in orice caz aveam un istoric.
Si ii spun: eu de fiecare data cand am angajat un prieten gay s-a sfarsit prost pentru toata lumea. Sunt un sef groaznic: incapatant si pretentios si cer mult de la cei din jurul meu. Si nu fac compromisuri si nu sunt adeptul ideii las ca merge si asa.
Si pe de alta parte asta ar duce la stricarea prieteniei noastre.
Simteam de la bun inceput ca nu va putea sa faca diferenta intre cele doua situatii: eu omul de sambata seara cand ne imbatam impreuna si facem schimb de numere de telefon sau de povesti scandaloase si omul care intra in birou la ora 9 dimineata a doua zi. Nu sunt acelasi . Raportul de colaborare se schimba radical. Altfel se ajunge la acel amestec total al celor doua lumi. Si nu e bine.
Am simtit ca nu se va putea asta. Am mai vazut-o intamplandu-se. Nu o data. Si ajunge sa calce in picioare orice regula pe care eu am impus-o si creat-o acolo. Pentru asta am fost platit sa fac cu 10 luni in urma cand am fost angajat in aceasta firma.
Si am ajuns la tot soiul de probleme. Ca pana la urma sa mi se raspunda : auzi m-am saturat de fazele astea. Si astea toata dupa o minciuna crasa pe baza caruia am luat niste decizii. Sau 160 de km facuti in weekend cu masina firmei la 3 zile dupa angajare.
Nu vreau sa intru in detalii aici. Nu e locul si moemntul. Sunt doar exemple aleatoare.
Pentru toate astea a trebuit sa dau explicatii. Nu cred ca l-a interesat vreodata, sau nu cred ca i-a pasat vreodata si nici nu cred ca l-a bagat vreodata patronul firmei in sedinta doua ore pe tema reducerii costurilor.
Si in cele din urma tot eu sunt ala rau. Tot eu sunt cel care acopera greselile ‘protejatului’. Si m-am saturat de fraze care incep cu: Auzi ‘protejatul tau....... nu a facut asta ok sau aia ok..’
Si atunci stai si te intrebi.
Si ma gandesc ca sunt oameni care nu sunt capabili sa te aprecieze personal si profesional doar pentru simplu fapt ca au impresia ca stiu despre tine mai multe decat stiu ceilalti.
Si asta e extrem de gresit.
Nu stiu ce decizie voi lua in privinta lui. Nu stiu ce decizie va lua el. In orice caz simt deja ca nu mai suntem prieteni. Nu poti fi prieten cu cineva care nu te respecta la nivel minim. Cineva care nu intelege ca ai responsabilitati si raspunderi peste ceea ce ar putea el sa faca. Cineva care, desi stie ca ai muncit din greu sa ajungi undeva, ca nu te-a plasat tata sau unchiu sau nashu, nu e in stare sa te respecte doar pentru ca intamplator esti si tu gay.
Si aici am sa ajung la concluzia personala: Cineva stie ca esti gay. Cineva stie ca te-ai sarutat intr-o sambata seara cu un total stranger. Cineva stie ca iti plac baietii.
Si uita ca ce stie el nu te caracterizeaza. Nu te face nici inferior, nici egal, nici superior. Si uita ca intr-un club gay petreci 4 ore pe saptamana iar la servici cel putin 40 in aceiasi saptamana.. Si uita ca esti definit de multe alte lucruri, nu de faptul ca esti gay. De mult mai multe lucruri. Si uita ca ai muncit din greu sa obtii un lucru. Si crede ca nu esti demn de respectul profesional fiindca stie ca ai un darkside care intr-un anumit fel ar trebui sa nu-ti permita sa ceri un lucru si sa astepti sa se faca.
Dincolo de concluzia personala, o concluzie generala:
Cerem de la lumea hetero sa ne aprecieze pentru ceea ce suntem, fara sa tina cont de faptul ca suntem gay. Dar un lucru e clar atata timp cat noi intre noi nu intelegem ca a fi gay nu anuleaza toate celelalte calitati. Ca fi gay nu iti anuleaza dreptul de fi apreciat profesional. Ca fi gay nu te face inferior chiar si intr-o pozitie de shef. Nu esti mai putin shef . Nu eshti mai putin responsabil. Nu esti mai putin bun profesionist. Nu ma putin apt de lua decizii si de a le pune in practica.
Si faptul ca esti gay nu ar trebui sa te dezavantajeze totodata cum nu iti da dreptul la tratament special.
Pana asta nu se intelege intre noi.
Nici macar sa nu avem pretentia sa cerem asta de la cei din jurul nostru.
Nu avem dreptul.
Pana la urma nu suntem toti decat:
Men at Work
Ps. De mult timp nu am mai scris atat. Daca ai reusit sa ajungi pana aici cititorule multzumescu-tzi pentru rabdare. Lasa un semn al trecerii tale
miercuri, ianuarie 21, 2009
16. FORGIVE ME FATHER FOR I HAVE SINNED
FORGIVE ME FATHER FOR I HAVE SINNED
(mea culpa)
Iarta-ma parinte ca am pacatuit.
De la ultima mea confesiune au trecut..... 2 secole.
Era un film cu Madona care era la confesor. In juma de ora scapase parintele biblia de nu stiu cate ori.
Eu cred ca i-as zice sa nu se mai aplece sa o ridice.
E efort inutil.
S iacum urmeaza lista de confesiuni. Deci:
.............................................
..............................................
............................................
Asa si sa trecem mai departe. Inca sunt lucruri pe care nu mi le recunosc si mie d’apoi sa le mai fac si publice.. si poi cred ca si din punctele alea se gaseste cineva sa scoata ceva pana la urma.
Ma gandeam la ultimele zile. Am zis ca ma las de fumat.
Imi fac mea culpa. Nu am fost in stare. Le-am rarit un pic, da cu tampeniile care se intampla in jurul meu in ultima vreme cred ca este una dintre ultimele placeri vinovate pe care le am. Vinovat de netinerea unei promisiuni pe care mi-am facut-o. Vicii
Iarta-ma parinte ca am pacatuit. Ma fac vinovat de lene. O lene leonesca.
Asta ma face sa ma simt mai aiurea decat multe dintre celelalte pacate capitale.
Vin de la lucru si ma trezesc in stare de nimic. Sunt unul dintre putinii norocosi carora le place mult ceea ce ce fac. E ciudat ca am ajuns sa fac meseria de acum dintr-o intamplare. Dintr-un concurs de imprejurari. Am mers sa ma angajez pe o alta pozitie. Si m-ma trezit acolo ca uitandu-se pe cv-ul meu sa imi zica: avem un proiect de sertar pe care vrem sa il punem in aplicare de cateva luni. Si acum ne-am gandit ca ai fi persoana potrivita sa il pui in practica. Prima luna a fost in semi-panica. Adica vandusem la viata mea de la scobitori personalizate pana la bucatarii profesionale si camere frigorifice (trecand pe la fiare de calcat si masini de spalat). Si aici trebuia sa ma ocup de organizarea transporturilor pentru un megaconcern. Ceva de genul dimineata vorbeam in Germania, ma sunau din Polonia, primeam un mail din China si trebuia sa trimit o confirmare de descarcare in Mexic. Am schimbat jobul. Sincer pentru bani (lacomie?), pentru a castiga ceva timp pentru viata personala (Egoism?) si speranta de a fi la inceput intr-un proiect care avea toate sansele sa devina exceptional. Nu a ajuns acolo cu toate eforturile mele. Si acum e mult-trambitata criza. Inca nu stiu ce se va intampla.
Ca sa inchei paranteza, imi place meseria mea si cred ca sunt chiar bun la ea. Foarte bun. Vanitate. Mandrie.
Dar imi mananca viata si zilele. Vin acasa si am impresia ca cele cateva ore petrecute acasa treaz nu sunt altceva decat o pregatire pentru o noua zi de munca. Oare voi ajunge vreodata momentul la care toata viata mea sa nu se invarta in jurul si sa nu depinda doar de job. Am impresia ca toata lumea si-ar dori asta. Am un feeling ca parca viata trece pe langa mine. Adica de imbogatit.. nu o sa ma imbogatesc aste clar, nu lucrand la patron, nu am inca curajul sa pornesc ceva pe cont propriu desi am un oarecare feeling ca as reusi... Si de aceea zic. Sunt vinovat de lene.
Ca o mare paranteza care va sublinia .. in timp ce scriam asta.... am adormit, aceasta fraza este scrisa dupa trei ore... am adormit cu laptopul in brate. Am picat mai bine zis...e ora 12 in noapte si sunt confuz si zapacit si mi-e sete...Am picat.
Si tb sa intru pe online banking ca sa imi platesc rata la banca....Asta era ideea. Cateodata jobul ma mananca si urasc asta. Imi doresc cateodata o vacanta linistita.. Si daca asta e un pacat capital.. so be it.
Mi-m promis ca raresc vizitele prin club. Cam asta era ideea ca le raresc. Nu ca renunt la ele. Spre supriza mea... au fost oameni care au reactionat ca si cum mi-as fi incalcat o promisiune. Am fost sambata. Si culmea m-am simtit bine, cum nu am mai facut-o de cateva luni. Si nu m-am simtit vinovat, ar fi trebuit oare? Simteam nevoia sa ies din casa dupa o saptamana groaznica.
Pana la urma pe cei pe care i-a interesat ca am ajuns din nou in club nu ii prea interesase ce am facut in restul saptamanii... asa ca.. get off my back! (asta e arogantza?)
Vineri am facut scandal la munca.. S-a nimerit in fata mea o colega de munca.. s-a intamplat sa fie ea cea care umplut paharul..
Manie. Aste un pacat capital, nu?
Daca tot sunt capitolul mea culpa... niciodata nu mi-am recunoscut pacatul asta... acumulez manie, nervi frustrare si poi fereasca d-zeu de ala care se nimereste sa nu apese pe butonul care trebuie. Uraganu ridicat de semiluna... e briza de seara in comparatie. Si stiu ca nu e corect. Si stiu ca sunt de speriat in momentul respectiv. Si mi-e mila de cel care imi cade in fatza. Dar asta e. Arta cere sacrificii. Lead, follow, or get the Hell Out of my Way.
Ce m-a surprins e ca pe sheful meu l-a amuzat. M-a intrebat: te-ai descarcat? Eu ma simt bine cand fac asta, tu cum te simti. Eram demolat psihic si nu imi venea sa cred ca am ajuns la momentul ala. Ce era sa zic? Sunt la 20 de secunde de demisie, da’ mai am o rata la raiffeisen? Compromisul asta mi se pare un pact cu diavolul. Seful meu are o vorba: pactele se fac cu diavolul. D-zeu nu face intelegeri. Doar promisiuni. Am luat numele domnului in desert?
Invidie. Da invidie. Recunosc, am vazut un baiat frumos si l-am invidiat... Fara a intra in detalii. Mi s-a parut de o prospetime si o frumusete un pic dincolo de medie... Da invidie. Nu intru in alte detalii. Mi-a placut.
Ganduri necurate. Au fost si din astea. Oameni suntem. Din nou nu intru pre adanc in detalii .. nu conteaza tare mult aici. Si apoi iara o sa fiu acuzat ca fac scenarii gen Falcon Studios. Si poi iara nu o sa-mi pese de comentariile sarcastice sau rautacioase. I guess that makes me a really bad person. Una calda una rece, cum zicea un prieten la 3 minute dupa ce am publicat postul.
Ma umfla rasul. Da rau. Google zice ca biserica catolica a adaugat la cele 7 capitale pacate inca 7:
Cele şapte noi păcate capitale sunt: distrugerea mediului înconjurător, experimentele stiinţifice a căror natură morală este discutabilă, manipulări genetice care duc la alterarea ADN-ului, consumul sau traficul de droguri, injustiţia socială care duce la sărăcie, avortul şi pedofilia.
Deci clar nu am nici o sansa de izbavire: cred ca iara am cumparat pungi de plastic nebiodegradabile, am vrut sa vad cum reactioneaza un cd la microunde (cred ca era unu porno vechi) deci clar e imoral. Am fumat ceva ilegal in Romania. (daca esti in Olanda probabil nu as fi fost pacatos, cel putin nu din motivul asta), injustitia sociala (cred ca am platit un transport mai putin decat face... da asa era pretul pietei in ziua respectiva, sper ca nu au saracit bietii oameni), avortul.. (adika aici iara am o nelamurire daca scuipi e avort daca inghiti e canibalism???hmm oare masturbarea intra la abandon? ) si pedofilia.. cred ca odata m-a mintit unu ca are 18 ani... ))))A pacatuit el ca m-a mintit? sau eu ca l-am crezut? Ca poi la tineretu din ziua de azi crescuti cu multe E-uri chiar nu mai poti ghici varsta. :)
Una peste alta clar sunt un om rau. Good things happen to good people zice morala crestina. Yeah right!. Am incercat si varianta aceea. Nu functioneaza.
Poi clar merg in iad pentru toate cele de mai sus.
Se mai zice good boys go to heaven. Bad boys go wherever they want.
Mea culpa. Sunt o persoana groaznica dupa toate canoanele bisericesti.
Inca cred in izbavirea sufletului.
Inca cred ca voi gasi un preot care nu va scapa biblia. (intr-o buna zi)
Da pana atunci sper ca si asa groaznic cum sunt... si avand un acces teribil de sinceritate , sper ca
Mai e o sansa
Forgive me father for I have sinned.
Gata. panala urmatoarea confesiune.
(mea culpa)
Iarta-ma parinte ca am pacatuit.
De la ultima mea confesiune au trecut..... 2 secole.
Era un film cu Madona care era la confesor. In juma de ora scapase parintele biblia de nu stiu cate ori.
Eu cred ca i-as zice sa nu se mai aplece sa o ridice.
E efort inutil.
S iacum urmeaza lista de confesiuni. Deci:
.............................................
..............................................
............................................
Asa si sa trecem mai departe. Inca sunt lucruri pe care nu mi le recunosc si mie d’apoi sa le mai fac si publice.. si poi cred ca si din punctele alea se gaseste cineva sa scoata ceva pana la urma.
Ma gandeam la ultimele zile. Am zis ca ma las de fumat.
Imi fac mea culpa. Nu am fost in stare. Le-am rarit un pic, da cu tampeniile care se intampla in jurul meu in ultima vreme cred ca este una dintre ultimele placeri vinovate pe care le am. Vinovat de netinerea unei promisiuni pe care mi-am facut-o. Vicii
Iarta-ma parinte ca am pacatuit. Ma fac vinovat de lene. O lene leonesca.
Asta ma face sa ma simt mai aiurea decat multe dintre celelalte pacate capitale.
Vin de la lucru si ma trezesc in stare de nimic. Sunt unul dintre putinii norocosi carora le place mult ceea ce ce fac. E ciudat ca am ajuns sa fac meseria de acum dintr-o intamplare. Dintr-un concurs de imprejurari. Am mers sa ma angajez pe o alta pozitie. Si m-ma trezit acolo ca uitandu-se pe cv-ul meu sa imi zica: avem un proiect de sertar pe care vrem sa il punem in aplicare de cateva luni. Si acum ne-am gandit ca ai fi persoana potrivita sa il pui in practica. Prima luna a fost in semi-panica. Adica vandusem la viata mea de la scobitori personalizate pana la bucatarii profesionale si camere frigorifice (trecand pe la fiare de calcat si masini de spalat). Si aici trebuia sa ma ocup de organizarea transporturilor pentru un megaconcern. Ceva de genul dimineata vorbeam in Germania, ma sunau din Polonia, primeam un mail din China si trebuia sa trimit o confirmare de descarcare in Mexic. Am schimbat jobul. Sincer pentru bani (lacomie?), pentru a castiga ceva timp pentru viata personala (Egoism?) si speranta de a fi la inceput intr-un proiect care avea toate sansele sa devina exceptional. Nu a ajuns acolo cu toate eforturile mele. Si acum e mult-trambitata criza. Inca nu stiu ce se va intampla.
Ca sa inchei paranteza, imi place meseria mea si cred ca sunt chiar bun la ea. Foarte bun. Vanitate. Mandrie.
Dar imi mananca viata si zilele. Vin acasa si am impresia ca cele cateva ore petrecute acasa treaz nu sunt altceva decat o pregatire pentru o noua zi de munca. Oare voi ajunge vreodata momentul la care toata viata mea sa nu se invarta in jurul si sa nu depinda doar de job. Am impresia ca toata lumea si-ar dori asta. Am un feeling ca parca viata trece pe langa mine. Adica de imbogatit.. nu o sa ma imbogatesc aste clar, nu lucrand la patron, nu am inca curajul sa pornesc ceva pe cont propriu desi am un oarecare feeling ca as reusi... Si de aceea zic. Sunt vinovat de lene.
Ca o mare paranteza care va sublinia .. in timp ce scriam asta.... am adormit, aceasta fraza este scrisa dupa trei ore... am adormit cu laptopul in brate. Am picat mai bine zis...e ora 12 in noapte si sunt confuz si zapacit si mi-e sete...Am picat.
Si tb sa intru pe online banking ca sa imi platesc rata la banca....Asta era ideea. Cateodata jobul ma mananca si urasc asta. Imi doresc cateodata o vacanta linistita.. Si daca asta e un pacat capital.. so be it.
Mi-m promis ca raresc vizitele prin club. Cam asta era ideea ca le raresc. Nu ca renunt la ele. Spre supriza mea... au fost oameni care au reactionat ca si cum mi-as fi incalcat o promisiune. Am fost sambata. Si culmea m-am simtit bine, cum nu am mai facut-o de cateva luni. Si nu m-am simtit vinovat, ar fi trebuit oare? Simteam nevoia sa ies din casa dupa o saptamana groaznica.
Pana la urma pe cei pe care i-a interesat ca am ajuns din nou in club nu ii prea interesase ce am facut in restul saptamanii... asa ca.. get off my back! (asta e arogantza?)
Vineri am facut scandal la munca.. S-a nimerit in fata mea o colega de munca.. s-a intamplat sa fie ea cea care umplut paharul..
Manie. Aste un pacat capital, nu?
Daca tot sunt capitolul mea culpa... niciodata nu mi-am recunoscut pacatul asta... acumulez manie, nervi frustrare si poi fereasca d-zeu de ala care se nimereste sa nu apese pe butonul care trebuie. Uraganu ridicat de semiluna... e briza de seara in comparatie. Si stiu ca nu e corect. Si stiu ca sunt de speriat in momentul respectiv. Si mi-e mila de cel care imi cade in fatza. Dar asta e. Arta cere sacrificii. Lead, follow, or get the Hell Out of my Way.
Ce m-a surprins e ca pe sheful meu l-a amuzat. M-a intrebat: te-ai descarcat? Eu ma simt bine cand fac asta, tu cum te simti. Eram demolat psihic si nu imi venea sa cred ca am ajuns la momentul ala. Ce era sa zic? Sunt la 20 de secunde de demisie, da’ mai am o rata la raiffeisen? Compromisul asta mi se pare un pact cu diavolul. Seful meu are o vorba: pactele se fac cu diavolul. D-zeu nu face intelegeri. Doar promisiuni. Am luat numele domnului in desert?
Invidie. Da invidie. Recunosc, am vazut un baiat frumos si l-am invidiat... Fara a intra in detalii. Mi s-a parut de o prospetime si o frumusete un pic dincolo de medie... Da invidie. Nu intru in alte detalii. Mi-a placut.
Ganduri necurate. Au fost si din astea. Oameni suntem. Din nou nu intru pre adanc in detalii .. nu conteaza tare mult aici. Si apoi iara o sa fiu acuzat ca fac scenarii gen Falcon Studios. Si poi iara nu o sa-mi pese de comentariile sarcastice sau rautacioase. I guess that makes me a really bad person. Una calda una rece, cum zicea un prieten la 3 minute dupa ce am publicat postul.
Ma umfla rasul. Da rau. Google zice ca biserica catolica a adaugat la cele 7 capitale pacate inca 7:
Cele şapte noi păcate capitale sunt: distrugerea mediului înconjurător, experimentele stiinţifice a căror natură morală este discutabilă, manipulări genetice care duc la alterarea ADN-ului, consumul sau traficul de droguri, injustiţia socială care duce la sărăcie, avortul şi pedofilia.
Deci clar nu am nici o sansa de izbavire: cred ca iara am cumparat pungi de plastic nebiodegradabile, am vrut sa vad cum reactioneaza un cd la microunde (cred ca era unu porno vechi) deci clar e imoral. Am fumat ceva ilegal in Romania. (daca esti in Olanda probabil nu as fi fost pacatos, cel putin nu din motivul asta), injustitia sociala (cred ca am platit un transport mai putin decat face... da asa era pretul pietei in ziua respectiva, sper ca nu au saracit bietii oameni), avortul.. (adika aici iara am o nelamurire daca scuipi e avort daca inghiti e canibalism???hmm oare masturbarea intra la abandon? ) si pedofilia.. cred ca odata m-a mintit unu ca are 18 ani... ))))A pacatuit el ca m-a mintit? sau eu ca l-am crezut? Ca poi la tineretu din ziua de azi crescuti cu multe E-uri chiar nu mai poti ghici varsta. :)
Una peste alta clar sunt un om rau. Good things happen to good people zice morala crestina. Yeah right!. Am incercat si varianta aceea. Nu functioneaza.
Poi clar merg in iad pentru toate cele de mai sus.
Se mai zice good boys go to heaven. Bad boys go wherever they want.
Mea culpa. Sunt o persoana groaznica dupa toate canoanele bisericesti.
Inca cred in izbavirea sufletului.
Inca cred ca voi gasi un preot care nu va scapa biblia. (intr-o buna zi)
Da pana atunci sper ca si asa groaznic cum sunt... si avand un acces teribil de sinceritate , sper ca
Mai e o sansa
Forgive me father for I have sinned.
Gata. panala urmatoarea confesiune.
joi, ianuarie 15, 2009
15. ORDONATI !!!
Ordonati !
Nu imi vine sa scriu. Si ma gandesc de ce naiba, nu din lipsa de subiecte. Din pacate/ fericire subiecte sunt si multumesc lui dzeu ca am avut o viata plina.
Nu imi vine sa scriu si ma analizez...
O fi criza scriitorilor, o fi vreo chestie de aia despre care am mai vorbit ...cu muza (a.k.a. muzu),
si pana la urma bling! im dau seama ce e...
e... 'aversiunea fatza de autoritate'... E oprelistea care mi se aseaza pe piept atunci cand am sentimentul ca trebuie sa fac ceva . Chiar daca nu trebuie 100%, sentimentul e apasator. Ca prima de zi dupa vacanta cand nu ti-ai facut rezumatul la lecturile citite si ai romana ora a doua...
Cu alte cuvinte bloggerul asta o luat-o razna, parca vad vreunul: 'what a f#$ck is he talking about'?.
De fapt ma gandeam la un moment dat ca ma simteam oarecum fortat sa scriu. Fiindca lume intreaba.. nu ai mai scris nimik? Lumea.. adika cei cativa care ma urmaresc mai atent. Si mi-am dat seama ca mereu am fost gica-contra.
Niciodata nu am facut ceea ce se astepta de la mine. Nu stiu de ce . Asa sunt. Veci pururi nu m-a putut forta cineva sa fac ceva anume. Cred ca am eu vreo gena de genul asta.
Vreo gena de berbec sau de tzap sau catar. Desi ma gandesc acum la catelul meu cand invata sa umble cu lesa. Deci daca el nu mai vroia, nu mai vroia si gata. Punea frana cu toate picioarele din dotare si nu se lasa miscat. Nu conta ca eram pe trecerea de pietoni si era roshu deja...
Asha fac si eu cateodata. Frana si gata.
Si maaama cat am avut de tras din cauza asta.. peste tot.
Bine ca la ora asta imi vine in cap armata.
Kinky, huh?
(puii mei mi-e murdar ecranul am scris virgula de trei ori si am sters-o ca pe ecranul meu se vedea punct si virgula)
Deci nu, nu genul ala de povestiri din armata. Deocamdata.
Mereu am avut o problema acolo ca nu suportam sa imi spuna cineva ce si cum sa fac mai ales daca erau chestii aiurea, doar asa ca iti umple timpul. Ma gandesc la momentele cand ne puneau sa maturam frunzele din padure. Jur. Luase foc o unitate din cauza unei tigari si noi fiind tot in padure exista riscul sa sara rachetele in aer.. watever. Asa ca trei saptamani, toamna fiind, maturam un strat de un metru de frunze dintr-o padure de stejar... si duceam frunzele peste gard. Eu sunt un om foarte calm. (martea si joi dupa amiaza tarziu) dar totul are o limita si.. noah pentru chestii de astea am zburat la arest.. de doua ori. Odata am lustruit holul comandamentului cu ceara... tampenii...
Alta data o luasem razna in garda... eram in varful muntelui langa Campina. Langa spitalul de nebuni.. si ne-au facut instructajul ca noaptea daca cineva nu raspunde la somatie.. sa nu tragem imediat ca mai fug nebunii din spital si daca nu isi dau seama ca trebuie sa coboare ca sa ajunga in orash... urcau la noi. Si aveam munitie de razboi. Era distractie. Urlai: Staaaaai! Si ei ziceau : Nenea nu trage ca ne plimbam si noi pe aici. 3 noapte in creierul muntilor. Tu cu AK47 pe umar...
Cred ca prin asociere intrasem intr-o stare apropiata... si intrasem intr-un soi de stand by. Consumam curent.. aveam beculetzul roshu pornit, da’ nu se vedea nik pe ecran... abia asteptam sa fie gata.
Aversiune fatza de autoritate clara, plus alte cateva tampenii facute pe acolo... ma trezisem ca fiind ala care mereu comenteaza si mereu are ceva de spus.
Faceam flotari o data la ora.
Una peste alta in armata era o chestie tare faina. Cel mai inalt din pluton, in cazul acesta eram eu, devenea intr-un fel automat comandant de pluton.. A fost haios sa vad vreo 25 de baietashi facand ce vreau eu... nu cred ca o sa mi se mai intample asa ceva curand. Asta chiar e kinky .
Si mai fan era cand se rastea capitanul meu ‘preferat’ la mine. Luam pozitia aia regulamentara de drepti. Degetu mare la vipushka si privirea la 30 de grade la orizont.
Eu avand vreo 30 de cm mai multi ca el... asta micu turba ca nu ii vedeam nici chipiul.
Era de coma.. si asta se sufoca de nervi. Si se isteriza in fatza mea , dupa cum ii vedeam chipiul odata la 5 secunde am impresia ca sarea. Dupa gafaieli imi dadeam seama ca ceva efort facea. Nu am reusit sa-l vad niciodata. Oricum cred ca as fi intrat in coma de ras. Cred ca era singurul moment in care eram 100% regulamentar. Eram acolo, dar mi se povestea de asta.. )
Odata i-am spus I usually get kissed BEFORE I get fucked. Ghinionul meu stia engleza.. asa ca iara la arrest.
Si ghidusie facute in garda fiind si desperat si plictisit noapteA in padure am scris cu carbune pe zidul depozitului de rachete:
‘Forget All Hope Ye Who Enter’- lasati orice speranta voi cei ce intrati… infernul lui Dante clar.
Am scris cat am putut eu de sus, sa nu mazgaleasca nimeni prostii peste.
Deci cam cat de destept puteam fi ??????????. Eram singurul din unitate care ajungea acolo fiind cel mai inalt... Asta iti dai seama ca am realizat-o a doua zi cand era prea tarziu... si again..
Un pic kinky tot am sa devin. Nu pot rata ocazia asta.
De fapt..
down the memory lane..
Cam asta e contextul..
Mereu avusesem fantezii legate de armata etc.. cine zice ca nu.. oricum nu cred
Dushuri comune dormitoare blah, stereotipuri cu orgii.
Dar,
Cand ma gandesc la zilele alea... imi trece.
Erau sa faca aia hetero practicant din mine.
B.S.!!
Glumeam.
In orice caz au fost si cateva momente faine...
Ne-au repartizat in dormitor in ordine alfabetica..
Paturi lipite cate doua nu suprapuse..
Si m-am nimerit vecin de pat (mai degranba in pat) cu cea mai minunata creatura purtatoare de p din unitatea aia. Asa s-a nimerit. Noah apoi dormi in pat cu ala, daca poti.
Cel mai fain era ca ma lua noaptea in brate. Ne faceau aia din planton poze cu telefonul )). Binenteles ca le vedea toata lumea. Dar chiar nu ma interesa. Erau la mijto oricum.
Asta genu ala de barbat fatal.. il sunau doua trei iubite pe zi. Bani tigari pachete... Probabil stia el ce si cum sa faca. Una peste alta imi era drag. Si la un moment dat nu te mai gandeai la nimik de genul asta. De fapt asta vroiam sa zic. Dupa o vreme relativ scurta armata nu mai e sexy. E doar o lectie de a-ti tine gura si de te infrana. Oricat de gica-contra as fi fost eu pana atunci, aici clar s-a acutizat.
Deci cu tipul asta sa ii zicem Q, a fost un soi de relatie tare ciudata.
Gaydarul imi atragea atentia asupra unui locotenent. Dar nu am indraznit nimic desi cred ca ne-am simtit reciproc. Odata a venit la mine in dormitor, eram putini in unitate era weekend, a stat la mine pe pat si mi-a cantat la chitara doua ore. Eu eram un picutz melancolic (surpriza, do-oh) Mi-ar placea sa il revad odata... cine stie.
Oricum dupa 5 luni dormite cu Q in pat, ma trezesc ca ma intreaba odata, stateam la marginea padurii in iarba , fumam si ma intreaba: auzi pot sa te intreb ceva? Poate te superi, sa te ia naiba daca nu imi spui adevarul: Esti gay?
Cred ca m-am uitat in gol pana a ajuns tigara la filtru si mi-a ars degetele. Si ii zic da, de ce intrebi. Si el imi zice: am un prieten bun care zice ca te cunoaste.... Ne petrecem permisiile impreuna cand merg acasa si mi-a zis ca te stie...
Sa dormi 5 luni jumate cu un tip in pat si sa... afli asta...
Acum ma umfla un pic rasul....
Incurcate-s caile....
Cateodata... ordinea alfabetica poate sa faca multe..
Stateam si ma gandeam... oare cam cate perechi de palme ar trebui sa imi trag
Am fumat un pachet in seara aia... si m-am plimbat in padure de era sa nu mai stiu sa ma intorc inapoi. Seara imi zice: unde naiba stai in capatul celalalt? hai mai aproape de mine ca mi-e frig....Nu ma uitam in ochii lui.
Si am stat asa cu el in brate fara un cuvant.....Si ma gandeam.. iara si-a taiat perciunii stramb. Ala din stanga il taia mereu mai scurt... si puii mei maine dimineata iara cerem zahar de la M. Ca nu o sa avem de cafea si ma uitam la el si imi ziceam sigur imi fura iara perna la noapte ca a mea e mai moale... si ii trag pe umeri patura aia ciudata tzepoasa militareasca. Si ma intreb oare doarme? ...
In gara Campina, stateam pe valizele alea de lemn.. si el urca in trenul de Brasov. Si eu astept acc de Bucuresti, mai am o ora de stat si ma striga camarazii de la carciuma garii ca au luat bere.. si ma uit dupa trenul ala....un pic curba, cred ca mai era pe hol. Nu’s sigur. Imi place sa ma gandesc ca da.
Cateodata nu e sa fie....si cateodata e mai mult decat te astepti si cateodata less is more.
Si cateodata nu te indragostesti. Si cateodata ai momente pe care le pretuiesti.
Asa e asta: perciunii inegali, o patura albastra MapN, intr-o unitate de rachete, in creierul Bucegilor. Si pana la urma nu a fost atat de rau.
Cred ca am sa opresc pe undeva in drum catre casa. Inca nu sunt pregatit sa revin acasa. Mi-am dorit, am nevoie de o zi- doua sa revin la restul vietii mele.
Intors la realitate si la ce pornisem de fapt...
mi-e greu acum sa ma intorc. Ce subiect tampit am inceput si unde am coborat.
Nu mai vreau sa urc de acolo. E placut sentimentul.
Pe scurt am sa incei sa dau o forma cat de cat postului asta.
Sunt rebel fara cauza. Sunt giga contra. In relatii, in viata de zi cu zi, la job...
Intr-un fel ma simtam obligat sa scriu.
In alt fel cand pornesc.... uite unde ajung.
Intr-un fel scriu pentru mine
In alt fel ma uit sa vad vreun comment nou. imi lipseste parca daca nu e.
Intr-un fel nu vreau sa ma citeasca o masa de oameni
In alt fel nu vreau sa-l tin secret
Intr-un fel sunt introvertit
In alt fel dau click pe PUBLICARE (din nou).
Gata.
Nu imi vine sa scriu. Si ma gandesc de ce naiba, nu din lipsa de subiecte. Din pacate/ fericire subiecte sunt si multumesc lui dzeu ca am avut o viata plina.
Nu imi vine sa scriu si ma analizez...
O fi criza scriitorilor, o fi vreo chestie de aia despre care am mai vorbit ...cu muza (a.k.a. muzu),
si pana la urma bling! im dau seama ce e...
e... 'aversiunea fatza de autoritate'... E oprelistea care mi se aseaza pe piept atunci cand am sentimentul ca trebuie sa fac ceva . Chiar daca nu trebuie 100%, sentimentul e apasator. Ca prima de zi dupa vacanta cand nu ti-ai facut rezumatul la lecturile citite si ai romana ora a doua...
Cu alte cuvinte bloggerul asta o luat-o razna, parca vad vreunul: 'what a f#$ck is he talking about'?.
De fapt ma gandeam la un moment dat ca ma simteam oarecum fortat sa scriu. Fiindca lume intreaba.. nu ai mai scris nimik? Lumea.. adika cei cativa care ma urmaresc mai atent. Si mi-am dat seama ca mereu am fost gica-contra.
Niciodata nu am facut ceea ce se astepta de la mine. Nu stiu de ce . Asa sunt. Veci pururi nu m-a putut forta cineva sa fac ceva anume. Cred ca am eu vreo gena de genul asta.
Vreo gena de berbec sau de tzap sau catar. Desi ma gandesc acum la catelul meu cand invata sa umble cu lesa. Deci daca el nu mai vroia, nu mai vroia si gata. Punea frana cu toate picioarele din dotare si nu se lasa miscat. Nu conta ca eram pe trecerea de pietoni si era roshu deja...
Asha fac si eu cateodata. Frana si gata.
Si maaama cat am avut de tras din cauza asta.. peste tot.
Bine ca la ora asta imi vine in cap armata.
Kinky, huh?
(puii mei mi-e murdar ecranul am scris virgula de trei ori si am sters-o ca pe ecranul meu se vedea punct si virgula)
Deci nu, nu genul ala de povestiri din armata. Deocamdata.
Mereu am avut o problema acolo ca nu suportam sa imi spuna cineva ce si cum sa fac mai ales daca erau chestii aiurea, doar asa ca iti umple timpul. Ma gandesc la momentele cand ne puneau sa maturam frunzele din padure. Jur. Luase foc o unitate din cauza unei tigari si noi fiind tot in padure exista riscul sa sara rachetele in aer.. watever. Asa ca trei saptamani, toamna fiind, maturam un strat de un metru de frunze dintr-o padure de stejar... si duceam frunzele peste gard. Eu sunt un om foarte calm. (martea si joi dupa amiaza tarziu) dar totul are o limita si.. noah pentru chestii de astea am zburat la arest.. de doua ori. Odata am lustruit holul comandamentului cu ceara... tampenii...
Alta data o luasem razna in garda... eram in varful muntelui langa Campina. Langa spitalul de nebuni.. si ne-au facut instructajul ca noaptea daca cineva nu raspunde la somatie.. sa nu tragem imediat ca mai fug nebunii din spital si daca nu isi dau seama ca trebuie sa coboare ca sa ajunga in orash... urcau la noi. Si aveam munitie de razboi. Era distractie. Urlai: Staaaaai! Si ei ziceau : Nenea nu trage ca ne plimbam si noi pe aici. 3 noapte in creierul muntilor. Tu cu AK47 pe umar...
Cred ca prin asociere intrasem intr-o stare apropiata... si intrasem intr-un soi de stand by. Consumam curent.. aveam beculetzul roshu pornit, da’ nu se vedea nik pe ecran... abia asteptam sa fie gata.
Aversiune fatza de autoritate clara, plus alte cateva tampenii facute pe acolo... ma trezisem ca fiind ala care mereu comenteaza si mereu are ceva de spus.
Faceam flotari o data la ora.
Una peste alta in armata era o chestie tare faina. Cel mai inalt din pluton, in cazul acesta eram eu, devenea intr-un fel automat comandant de pluton.. A fost haios sa vad vreo 25 de baietashi facand ce vreau eu... nu cred ca o sa mi se mai intample asa ceva curand. Asta chiar e kinky .
Si mai fan era cand se rastea capitanul meu ‘preferat’ la mine. Luam pozitia aia regulamentara de drepti. Degetu mare la vipushka si privirea la 30 de grade la orizont.
Eu avand vreo 30 de cm mai multi ca el... asta micu turba ca nu ii vedeam nici chipiul.
Era de coma.. si asta se sufoca de nervi. Si se isteriza in fatza mea , dupa cum ii vedeam chipiul odata la 5 secunde am impresia ca sarea. Dupa gafaieli imi dadeam seama ca ceva efort facea. Nu am reusit sa-l vad niciodata. Oricum cred ca as fi intrat in coma de ras. Cred ca era singurul moment in care eram 100% regulamentar. Eram acolo, dar mi se povestea de asta.. )
Odata i-am spus I usually get kissed BEFORE I get fucked. Ghinionul meu stia engleza.. asa ca iara la arrest.
Si ghidusie facute in garda fiind si desperat si plictisit noapteA in padure am scris cu carbune pe zidul depozitului de rachete:
‘Forget All Hope Ye Who Enter’- lasati orice speranta voi cei ce intrati… infernul lui Dante clar.
Am scris cat am putut eu de sus, sa nu mazgaleasca nimeni prostii peste.
Deci cam cat de destept puteam fi ??????????. Eram singurul din unitate care ajungea acolo fiind cel mai inalt... Asta iti dai seama ca am realizat-o a doua zi cand era prea tarziu... si again..
Un pic kinky tot am sa devin. Nu pot rata ocazia asta.
De fapt..
down the memory lane..
Cam asta e contextul..
Mereu avusesem fantezii legate de armata etc.. cine zice ca nu.. oricum nu cred
Dushuri comune dormitoare blah, stereotipuri cu orgii.
Dar,
Cand ma gandesc la zilele alea... imi trece.
Erau sa faca aia hetero practicant din mine.
B.S.!!
Glumeam.
In orice caz au fost si cateva momente faine...
Ne-au repartizat in dormitor in ordine alfabetica..
Paturi lipite cate doua nu suprapuse..
Si m-am nimerit vecin de pat (mai degranba in pat) cu cea mai minunata creatura purtatoare de p din unitatea aia. Asa s-a nimerit. Noah apoi dormi in pat cu ala, daca poti.
Cel mai fain era ca ma lua noaptea in brate. Ne faceau aia din planton poze cu telefonul )). Binenteles ca le vedea toata lumea. Dar chiar nu ma interesa. Erau la mijto oricum.
Asta genu ala de barbat fatal.. il sunau doua trei iubite pe zi. Bani tigari pachete... Probabil stia el ce si cum sa faca. Una peste alta imi era drag. Si la un moment dat nu te mai gandeai la nimik de genul asta. De fapt asta vroiam sa zic. Dupa o vreme relativ scurta armata nu mai e sexy. E doar o lectie de a-ti tine gura si de te infrana. Oricat de gica-contra as fi fost eu pana atunci, aici clar s-a acutizat.
Deci cu tipul asta sa ii zicem Q, a fost un soi de relatie tare ciudata.
Gaydarul imi atragea atentia asupra unui locotenent. Dar nu am indraznit nimic desi cred ca ne-am simtit reciproc. Odata a venit la mine in dormitor, eram putini in unitate era weekend, a stat la mine pe pat si mi-a cantat la chitara doua ore. Eu eram un picutz melancolic (surpriza, do-oh) Mi-ar placea sa il revad odata... cine stie.
Oricum dupa 5 luni dormite cu Q in pat, ma trezesc ca ma intreaba odata, stateam la marginea padurii in iarba , fumam si ma intreaba: auzi pot sa te intreb ceva? Poate te superi, sa te ia naiba daca nu imi spui adevarul: Esti gay?
Cred ca m-am uitat in gol pana a ajuns tigara la filtru si mi-a ars degetele. Si ii zic da, de ce intrebi. Si el imi zice: am un prieten bun care zice ca te cunoaste.... Ne petrecem permisiile impreuna cand merg acasa si mi-a zis ca te stie...
Sa dormi 5 luni jumate cu un tip in pat si sa... afli asta...
Acum ma umfla un pic rasul....
Incurcate-s caile....
Cateodata... ordinea alfabetica poate sa faca multe..
Stateam si ma gandeam... oare cam cate perechi de palme ar trebui sa imi trag
Am fumat un pachet in seara aia... si m-am plimbat in padure de era sa nu mai stiu sa ma intorc inapoi. Seara imi zice: unde naiba stai in capatul celalalt? hai mai aproape de mine ca mi-e frig....Nu ma uitam in ochii lui.
Si am stat asa cu el in brate fara un cuvant.....Si ma gandeam.. iara si-a taiat perciunii stramb. Ala din stanga il taia mereu mai scurt... si puii mei maine dimineata iara cerem zahar de la M. Ca nu o sa avem de cafea si ma uitam la el si imi ziceam sigur imi fura iara perna la noapte ca a mea e mai moale... si ii trag pe umeri patura aia ciudata tzepoasa militareasca. Si ma intreb oare doarme? ...
In gara Campina, stateam pe valizele alea de lemn.. si el urca in trenul de Brasov. Si eu astept acc de Bucuresti, mai am o ora de stat si ma striga camarazii de la carciuma garii ca au luat bere.. si ma uit dupa trenul ala....un pic curba, cred ca mai era pe hol. Nu’s sigur. Imi place sa ma gandesc ca da.
Cateodata nu e sa fie....si cateodata e mai mult decat te astepti si cateodata less is more.
Si cateodata nu te indragostesti. Si cateodata ai momente pe care le pretuiesti.
Asa e asta: perciunii inegali, o patura albastra MapN, intr-o unitate de rachete, in creierul Bucegilor. Si pana la urma nu a fost atat de rau.
Cred ca am sa opresc pe undeva in drum catre casa. Inca nu sunt pregatit sa revin acasa. Mi-am dorit, am nevoie de o zi- doua sa revin la restul vietii mele.
Intors la realitate si la ce pornisem de fapt...
mi-e greu acum sa ma intorc. Ce subiect tampit am inceput si unde am coborat.
Nu mai vreau sa urc de acolo. E placut sentimentul.
Pe scurt am sa incei sa dau o forma cat de cat postului asta.
Sunt rebel fara cauza. Sunt giga contra. In relatii, in viata de zi cu zi, la job...
Intr-un fel ma simtam obligat sa scriu.
In alt fel cand pornesc.... uite unde ajung.
Intr-un fel scriu pentru mine
In alt fel ma uit sa vad vreun comment nou. imi lipseste parca daca nu e.
Intr-un fel nu vreau sa ma citeasca o masa de oameni
In alt fel nu vreau sa-l tin secret
Intr-un fel sunt introvertit
In alt fel dau click pe PUBLICARE (din nou).
Gata.
joi, ianuarie 08, 2009
14. ID DE MESS [ai’di de me:S]
Id de mess. [ai’di de me:S]
Sterg id –uri de mess intr-o veselie. Adika e veselie…?
Nu ma gadala la buricele degetelor. E mai greu de sters de cat de adaugat.
Id –uri de mess. Identitati de mesaje instant, identitati.
Mai degraba entitati.
La un moment dat te amagesti si tot incerci. Hai sa mai adaug unul si inca unul si hai sa vedem cine e. Si apoi inevitabil: da-mi o poza.
Si de aici incepe negocierea.
Cica u1st. Tu primul , ba tu primul. In fine eu primul, uatever. Adica ce am de castigat;
fiindca nu cred in faptul ca cineva te-ar putea placea asa pur si simplu doar prin ceea ce scrii. Doar pentru modul in care gandesti.
Si daca cineva ajunge sa te placa doar pentru asta, este la fel de ne -OK din punctul meu de vedere ca si cineva care te place doar pentru o poza (reusita sau photoshopata) Oare exista cuvantul asta?
Nici u1st nu e un cuvant doar poate totusi lumea intelege ce reprezinta.
Si dai o poza.. avatar. Si poate daca primesti un feed back mai dai una.
Si de acolo se ajunge sa stai mai mult sau mai putin de vorba cu persoana respectiva
Eu sunt un pic Toma Necredinciosul. Nu cred in povestea cu nu am decat o poza, plus ca cele ‘de net’ sunt detul de usor de recunoscut. Chiar daca sunt, cu o falsa si trucata pudoare, cu fata mazgalita.
Nu stiu daca am eu o problema. Dar stau din ce in ce mai prost cu rabdarea. Poate m-am saturat de nopti pierdute la un monitor. Poate m-am saturat de crazy pixels.
Dar nu mai am rabdare sa vorbesc verzi si uscate si nu mai cred in vraja LCD si nu mai am incredere ca’ what u see is what u get’.
De fapt despre asta vroiam sa scriu. Cat de mult este destul. Si cand spui Gata.
Vase comunicante.
Da fizica. Imi vine sa rad, ma gandesc cateodata la un om pe principiul vaselor comunicante. Mdah... eram elev de nota 7 la fizica in generala. Si la istorie. Luam 9 la sport cu scutire. Mereu imi stricam media din cauza asta. Odata nu mi-a luat tata patine din cauza mediei de la fizica... asa ca chiar nu imi vine sa cred ca fac referire la asta.
Dar ma gandesc la mine pe principiul vaselor comunicante. Mai multe vase forme diferite conectate la diferite niveluri, in care nivelul lichidului e acelasi.
Si ma gandeam ca au un volum. Si ma gandeam ca orice vas umpli pana la urma intreg ansamblul ajunge la plin.
Si ma gandesc ca fiecare om are propriile supape si propriile forme si modalitati de a se umple si atunci ajunge la plin. Cred ca fiecare are o alarma de supraplin, sau daca nu, da pe afara. Oricum mi s-a spus ca varsta e de vina. Nu sunt de acord cu asta. Sau invers golesti un vas ,incet, se goleste intreg sistemul.
Asa e si la mine cred. Mi se termina rabdarea cateodata. Din ce in ce mai des in ultima vreme. Si cateodata si energia.
La fel simt cateodata lumea gay. Am zis mereu ca lumea gay este structurata in aceiasi maniera cu restul societatii. Sun oameni buni, oameni rai, oameni de treaba, oameni pur si simplu simpatici. Uni pur si simplu antipatici. Pe unii nu stii daca sa ii bati sau sa ii ciufulesti. Pun pariu ca a doua varianta ar durea mai tare. Unii de dreptul haiosi in inconstienta lor. Altii de-a dreptul
Cateodata de-a dreptul previzibili. Cateodata suprize. Mai rar placute.
Si atunci nu cred ca este vreunul care nu zis ca are nevoie de re-boot. De o pauza.O pauza de ce? O pauza de la rabdare, o pauza de amabilitate. O pauza de servitudine. Si o pauza de zambet. Toti avem nevoie de asta din cand in cand.
Cat e de greu asta? La naiba e greu. Cel putin mie imi e. De ce oare, nu stiu. Poate e obisnuinta. Poate e comoditatea.
Cateodata ma urasc pentru asta. E rau cand o stare de monotonie te apasa. E si mai rau cand te conduce. E impardonabil cand o lasi sa iti conduca viata. Aceiasi oameni, aceleasi locuri, aceiasi muzica, atunci cand simti ca ceva nu e ok, ca ceva trebuie sa schimbe, sau ca macar trebuie sa te indepartezi un pic. Cateodata o pictura interesanta se vede mai bine de la distanta. De aproape vezi toate tusele (imi vine sa scriu tushele de penel..... mama ce poezie in proza ieftina aka ‘meandrele concretului’ si ‘hidrele neantului imi patrund in intimitatea nepatrunsa’ blah blah) ca niste puncte. De la distanta bate altfel lumina. Si atat. Sec.
Ma intrebam ce faci atunci cand simti ca te saturi. Unde iti gasesti inspiratia sa mergi mai departe. Trebuie sa fie un pic mai mult decat atat.?
Si asta incerc sa fac eu acum: RE-BOOT. Nu stiu daca o sa reusesc. Nu stiu daca o sa reusesc sa ma rup brusc. Dar va trebui sa fac loc si altor lucruri in viata mea pana la urma. E prea plina de lucruri de care m-am saturat.
A.. da. Si sterg entitati de mess intr-o veselie..(sau ma rog.. id-uri)
Am stat si ma gandeam la criterii:
Deci... cei pe care ii stiu.
Cei cu care am vorbit macar cateva randuri..
Si sterg… avp si asl.
Si ma gandeam ca am adunat atat de multe... dintr-o pasiune. Era o modalitate de a da sfoara in tzara si massuri enervante. Acum a ajuns o lista pe care multi cred ca si-ar dori-o. Dar ce faci cu o lista de 800 de id-uri. Din care 700 cel putin sunt degeaba. Nu mai stiu cine sunt. Nici nu am fost 100% curios. Nu au fost vreodata interesati cine sunt sau ce mai fac. Si probabil sunt multi care ma au in ignore lista ca i-am enervat cu mass-urile. Si eu m-am mirat cand am vazut cati am adunat in ignore list.
Si imi satisfac o vanitate. Fac un grup cu best of: in gneral tipi faini cu care ori probabil nu ma voi intalni niciodata. Ori imi sunt pur si simplu placuti, ori poate intr-o buna zi ne vom cunoaste mai bine.
Imi fac eu placerea asta. Aproape secreta .
Si tin in lista pe cei pentru care nu sunt doar un
Id de mess [ai’di de / me:S]
Sterg id –uri de mess intr-o veselie. Adika e veselie…?
Nu ma gadala la buricele degetelor. E mai greu de sters de cat de adaugat.
Id –uri de mess. Identitati de mesaje instant, identitati.
Mai degraba entitati.
La un moment dat te amagesti si tot incerci. Hai sa mai adaug unul si inca unul si hai sa vedem cine e. Si apoi inevitabil: da-mi o poza.
Si de aici incepe negocierea.
Cica u1st. Tu primul , ba tu primul. In fine eu primul, uatever. Adica ce am de castigat;
fiindca nu cred in faptul ca cineva te-ar putea placea asa pur si simplu doar prin ceea ce scrii. Doar pentru modul in care gandesti.
Si daca cineva ajunge sa te placa doar pentru asta, este la fel de ne -OK din punctul meu de vedere ca si cineva care te place doar pentru o poza (reusita sau photoshopata) Oare exista cuvantul asta?
Nici u1st nu e un cuvant doar poate totusi lumea intelege ce reprezinta.
Si dai o poza.. avatar. Si poate daca primesti un feed back mai dai una.
Si de acolo se ajunge sa stai mai mult sau mai putin de vorba cu persoana respectiva
Eu sunt un pic Toma Necredinciosul. Nu cred in povestea cu nu am decat o poza, plus ca cele ‘de net’ sunt detul de usor de recunoscut. Chiar daca sunt, cu o falsa si trucata pudoare, cu fata mazgalita.
Nu stiu daca am eu o problema. Dar stau din ce in ce mai prost cu rabdarea. Poate m-am saturat de nopti pierdute la un monitor. Poate m-am saturat de crazy pixels.
Dar nu mai am rabdare sa vorbesc verzi si uscate si nu mai cred in vraja LCD si nu mai am incredere ca’ what u see is what u get’.
De fapt despre asta vroiam sa scriu. Cat de mult este destul. Si cand spui Gata.
Vase comunicante.
Da fizica. Imi vine sa rad, ma gandesc cateodata la un om pe principiul vaselor comunicante. Mdah... eram elev de nota 7 la fizica in generala. Si la istorie. Luam 9 la sport cu scutire. Mereu imi stricam media din cauza asta. Odata nu mi-a luat tata patine din cauza mediei de la fizica... asa ca chiar nu imi vine sa cred ca fac referire la asta.
Dar ma gandesc la mine pe principiul vaselor comunicante. Mai multe vase forme diferite conectate la diferite niveluri, in care nivelul lichidului e acelasi.
Si ma gandeam ca au un volum. Si ma gandeam ca orice vas umpli pana la urma intreg ansamblul ajunge la plin.
Si ma gandesc ca fiecare om are propriile supape si propriile forme si modalitati de a se umple si atunci ajunge la plin. Cred ca fiecare are o alarma de supraplin, sau daca nu, da pe afara. Oricum mi s-a spus ca varsta e de vina. Nu sunt de acord cu asta. Sau invers golesti un vas ,incet, se goleste intreg sistemul.
Asa e si la mine cred. Mi se termina rabdarea cateodata. Din ce in ce mai des in ultima vreme. Si cateodata si energia.
La fel simt cateodata lumea gay. Am zis mereu ca lumea gay este structurata in aceiasi maniera cu restul societatii. Sun oameni buni, oameni rai, oameni de treaba, oameni pur si simplu simpatici. Uni pur si simplu antipatici. Pe unii nu stii daca sa ii bati sau sa ii ciufulesti. Pun pariu ca a doua varianta ar durea mai tare. Unii de dreptul haiosi in inconstienta lor. Altii de-a dreptul
Cateodata de-a dreptul previzibili. Cateodata suprize. Mai rar placute.
Si atunci nu cred ca este vreunul care nu zis ca are nevoie de re-boot. De o pauza.O pauza de ce? O pauza de la rabdare, o pauza de amabilitate. O pauza de servitudine. Si o pauza de zambet. Toti avem nevoie de asta din cand in cand.
Cat e de greu asta? La naiba e greu. Cel putin mie imi e. De ce oare, nu stiu. Poate e obisnuinta. Poate e comoditatea.
Cateodata ma urasc pentru asta. E rau cand o stare de monotonie te apasa. E si mai rau cand te conduce. E impardonabil cand o lasi sa iti conduca viata. Aceiasi oameni, aceleasi locuri, aceiasi muzica, atunci cand simti ca ceva nu e ok, ca ceva trebuie sa schimbe, sau ca macar trebuie sa te indepartezi un pic. Cateodata o pictura interesanta se vede mai bine de la distanta. De aproape vezi toate tusele (imi vine sa scriu tushele de penel..... mama ce poezie in proza ieftina aka ‘meandrele concretului’ si ‘hidrele neantului imi patrund in intimitatea nepatrunsa’ blah blah) ca niste puncte. De la distanta bate altfel lumina. Si atat. Sec.
Ma intrebam ce faci atunci cand simti ca te saturi. Unde iti gasesti inspiratia sa mergi mai departe. Trebuie sa fie un pic mai mult decat atat.?
Si asta incerc sa fac eu acum: RE-BOOT. Nu stiu daca o sa reusesc. Nu stiu daca o sa reusesc sa ma rup brusc. Dar va trebui sa fac loc si altor lucruri in viata mea pana la urma. E prea plina de lucruri de care m-am saturat.
A.. da. Si sterg entitati de mess intr-o veselie..(sau ma rog.. id-uri)
Am stat si ma gandeam la criterii:
Deci... cei pe care ii stiu.
Cei cu care am vorbit macar cateva randuri..
Si sterg… avp si asl.
Si ma gandeam ca am adunat atat de multe... dintr-o pasiune. Era o modalitate de a da sfoara in tzara si massuri enervante. Acum a ajuns o lista pe care multi cred ca si-ar dori-o. Dar ce faci cu o lista de 800 de id-uri. Din care 700 cel putin sunt degeaba. Nu mai stiu cine sunt. Nici nu am fost 100% curios. Nu au fost vreodata interesati cine sunt sau ce mai fac. Si probabil sunt multi care ma au in ignore lista ca i-am enervat cu mass-urile. Si eu m-am mirat cand am vazut cati am adunat in ignore list.
Si imi satisfac o vanitate. Fac un grup cu best of: in gneral tipi faini cu care ori probabil nu ma voi intalni niciodata. Ori imi sunt pur si simplu placuti, ori poate intr-o buna zi ne vom cunoaste mai bine.
Imi fac eu placerea asta. Aproape secreta .
Si tin in lista pe cei pentru care nu sunt doar un
Id de mess [ai’di de / me:S]
vineri, ianuarie 02, 2009
13. EX-NEXT-MAYBE-NEVER-FOREVER
Ex, next, maybe, never, forever
Postul dinainte, dincolo de faza amuzanta (mie asa mi s-a parut, a reflectat exact ce simteam atunci.) in plus daca scriu doar asa ca scriu, se simte, o simt si o resimt ca o obligatie sau asa ceva. Si cred ca o simt si cei care citesc. Una peste alta nu m-am simtit bine dintr-un million de motive.
S-a dus 2008. Parca se duc din ce in ce mai repede anii. Cred ca e semn de batranete dar am probleme in a-mi aduce aminte ce faceam intr-un anumit an.. sau mai rau ma gandeam: lucram acolo sau dincolo pe vremea aia. Chiar ma raportam la locul de munca.
Ma uit la stiri. Aceiasi stire importanta: pe DN1 e aglomeratie. Oare astia nu isi dau seama ca stirea adevarata va fi atunci cand nu va fi aglomeratie. Toate televiziunile au cate o echipa invariabil pe DN1. E aglomeratie. In fiecare vineri si duminica dupa-masa data de la D-zeu asta e stirea zilei.
Asta e stirea de weekend. Ma mai distreaza o chestie: invariabil daca arata pe unii care se dau cu punga aceiasi chestie: bucurestenii au mers sa scape de kilogramele in plus acumulate in timpul sarbatorilor.
Adica acumulezi kilograme , or fi unii care slabesc dandu-se cu fundu’ de gheata. E o chestie de tinut minte.
Nu stiu cum e la altii dar eu nu imi aduc aminte de vreo faza de sarbatori in care am stat doua saptamani la masa si am mancat pana am plesnit si dupa aia m-am chinuit sa dau jos kilogramele in plus.
Poate si datorita faptului ca nu prea am avut eu kilograme in plus de felul meu.
Daca ar fi tratez 2008 ca pe un EX: e bine ca a fost da e si mai bine ca s-a dus. Mi-a fost fidel destul de multa vreme. M-a inselat doar o data pe luna, in limite acceptabile. De obicei in ziua de salariu ma simteam tradat . In rest a trecut repede, ca o dragoste la prima vedere. Abia a inceput si deja ma gandeam la sarbatorile de iarna.
Pe scurt....
-m-am mutat de la exul. A fost bine.
- m-am mutat prea aproape (2 blocuri). Asta a fost rau din doua motive: il vedeam dupa trei zile cu noua dragoste in fata blocului. A fost rau si penru noua dragoste. Daca cumva eram in zona se lega la sireturi printre pedalele de frana si ambreiaj ca nu cumva sa-l recunosc. In plus chiria destul de mare pentru maghernitza aia. Si un cartier dubios;
- Am schimbat jobul. In principiu a fost bine. Alti bani alta distractie;
- m-am mutat din nou. Asta a fost foarte bine. Apart ultimul etj, vedere panoramica, etc. Ceva probleme cu izolatia de pe acoperis. Asta nu a fost bine.
- concediu; un pic de buna voie, un pic fortat de imprejurari: la Constanta. Am incercat sa scot maximul din situatie. Am scos maximul. Altu nu mai fac concedii acolo, desi imi place la mare. Mi-a placut autobuzul descoperit si am trecut niste bariere personale: am facut nudism pe plaja pe care umblau si gay-i. (ca plaja gay e mult prea mult spus). Asta e un pas mare pentru mine.
- capitolul prieteni: aceiasi. Unul am cunoscut in plus si chiar am devenit amici. Acum s-a dus. Indragostit nevoie mare nu mai ai cu cine vorbi. Ma bucur pentru el. Nu pentru mine . In rest m-am saturat sa fiu The Big Brother pentru unu sau altul. Nu stiu daca se mai intampla si altora. Imi place cineva, vorbim si apoi ma trezesc ca de fapt ma apreciaza ca pe un prieten, ca pe un frate si vrea sfaturi si confort. Asta e aiurea. Asta fac printre randuri si in timp ce scriu aici. Un tip pe care l-as manca imi cere pe mess tot soiul de sfaturi. De parca eu as fi bun de dat sfaturi. Mai degraba l-as tine in brate si ne-am uita la o tampenie de film. Nu am chef sa fiu mama ranitilor. Nu azi. Nu sunt destul de optimist din fire ca sa am puterea sa motivez si pe altcineva. Si m-am saturat ca lumea sa ma stie ca tipul de la Accept care ii stie pe toti. Si m-am saturat de: cine e ala sau cine e alalalt?; sau sms-uri de genul nu stii un activ din Sannicolau Mare?
- sex: a fost. Putea sa fie si mai mult. Putea sa fie si mai de calitate. Vreo trei aventuri mai memorabile si ok. Au ramas doar atat nu a iesit nimik in plus. Nu am fost un sfant. Nici nu m-am straduit. Nici nu am cautat aventura cu orice pret.
- relatie : m-a chinuit cea veche. Foarte veche si nu a meritat efortul si consumul energetic post relatie. Si ciudat ma durea dupa multe luni cand vb cu cu unu sau cu altu si aflam ca aveam mai multe puncte comune decat mi-as fi dorit sa aflu. Am incercat ceva nou, nu a iesit. Una peste alta cred ca mi-a trecut in proportie de 99%.
- gay stuff: prin februarie am renuntat la PSI. Population services romania etc. Am incercat un program, concursuri etc, in Sauvage.
A iesit aiurea, nu a prins, s-a lasat cu travi-circ scuipat scandaluri. Urat. Am renuntat. Cu Acceptul... asta a fost interesant... nu ii interesa decat statistica odata la trei luni cu cate prezervative am impartit la chefuri sau aiurea. Atat. Poate voi reveni in Accept atunci cand se vor ocupa de el oameni care stiu ce inseamna sa fii gay, oameni care inteleg, oameni ptr care nu este doar un job pe proiect bine platit si pe care nu ii intereseaza cu adevarat altceva. Poate voi reveni, daca ma vor dori atunci cand Accept va REincepe sa isi asume rolul si puterea numelui in Romania. Si se va folosi de asta cu adevarat. Nu mai este de mult timp un port stindard. Le e frica de presiunea pe care o astfel de pozitie ar presupune-o. Acum asa e. Nu are cum sa dureze prea mult situatia asta. Stiam cum e lumea gay. Speram doar ca sunt eu destul de puternic pentru asta.
- a.. da. Si am inceput sa scriu pe blog. Il vroiam un fel de terapie. Spunea cineva cuvintele scrise prind o viata a lor. Si pentru asta trebuie sa fii pregatit. Mai mult decat am fost eu. Si poate imi incalc promisiuni. In lumea mea paralela perfecta imi imaginam ca va fi o cale de a ma deschide catre prieteni, catre mine. Pana la urma e un loc in care si cei car nu iti sunt prieteni iti pot gasi punctele slabe. Spunea tot asa cineva nu mai stiu unde si nu imi aduc aminte exact... dar era: a lasa pe cineva sa te raneasca si a avea incredere ca nu o va face.
NEXT:
- ma las de fumat;
- ma duc la sala sa pun cateva kile pe mine; si sa imi recapat patratelele. Un pic pe fund si pe bulane nu ar strica. Poate devin si eu barbat valabil la batranete
- ma ocup mai mult de catzelul meu; nu il merit, imi da tot sufletzelul ei cu pete.. si eu nu apreciez indeajuns asta.
- Ah da si ma las de fumat; din nou.
- Si nu imi mai caut iubirea cea mare; am vazut mereu ca sunt sanse sa apara cand nu te astepti. Voi incerca sa fiu pregatit pentru ea. ( smiley face). poate imi doresc si eu pe cineva. ca toata lumea.
- Si imi suspend contul de pe romeo;
- Si imi termin cartea;
- Si imi caut alt job;
- O sa mai continui sa public pe blog, atata timp cat va insemna ceva si pentru altcineva;
- Si o las mai incet cu Sauvage si poate reusesc sa imi fac prieteni de o bere din cand in cand; altundeva;
- Si restul... ‘om trai si ‘om vedea;
MAYBE:
- o sa imi schimb jobul;
- ma risc si imi bag credit pentru apartament;
- imi vad un pic de sanatate; poate un abonament la bazin ;
- accept jobul ala din Italia pentru care ma tot tatoneaza;
NEVER:
- nu mai sar cu capul ianinte;
- nu mai fac compromisuri;
FOREVER:
- YOUNG. Da, forever young. Asta am stabilit-o.
Gata.
Postul dinainte, dincolo de faza amuzanta (mie asa mi s-a parut, a reflectat exact ce simteam atunci.) in plus daca scriu doar asa ca scriu, se simte, o simt si o resimt ca o obligatie sau asa ceva. Si cred ca o simt si cei care citesc. Una peste alta nu m-am simtit bine dintr-un million de motive.
S-a dus 2008. Parca se duc din ce in ce mai repede anii. Cred ca e semn de batranete dar am probleme in a-mi aduce aminte ce faceam intr-un anumit an.. sau mai rau ma gandeam: lucram acolo sau dincolo pe vremea aia. Chiar ma raportam la locul de munca.
Ma uit la stiri. Aceiasi stire importanta: pe DN1 e aglomeratie. Oare astia nu isi dau seama ca stirea adevarata va fi atunci cand nu va fi aglomeratie. Toate televiziunile au cate o echipa invariabil pe DN1. E aglomeratie. In fiecare vineri si duminica dupa-masa data de la D-zeu asta e stirea zilei.
Asta e stirea de weekend. Ma mai distreaza o chestie: invariabil daca arata pe unii care se dau cu punga aceiasi chestie: bucurestenii au mers sa scape de kilogramele in plus acumulate in timpul sarbatorilor.
Adica acumulezi kilograme , or fi unii care slabesc dandu-se cu fundu’ de gheata. E o chestie de tinut minte.
Nu stiu cum e la altii dar eu nu imi aduc aminte de vreo faza de sarbatori in care am stat doua saptamani la masa si am mancat pana am plesnit si dupa aia m-am chinuit sa dau jos kilogramele in plus.
Poate si datorita faptului ca nu prea am avut eu kilograme in plus de felul meu.
Daca ar fi tratez 2008 ca pe un EX: e bine ca a fost da e si mai bine ca s-a dus. Mi-a fost fidel destul de multa vreme. M-a inselat doar o data pe luna, in limite acceptabile. De obicei in ziua de salariu ma simteam tradat . In rest a trecut repede, ca o dragoste la prima vedere. Abia a inceput si deja ma gandeam la sarbatorile de iarna.
Pe scurt....
-m-am mutat de la exul. A fost bine.
- m-am mutat prea aproape (2 blocuri). Asta a fost rau din doua motive: il vedeam dupa trei zile cu noua dragoste in fata blocului. A fost rau si penru noua dragoste. Daca cumva eram in zona se lega la sireturi printre pedalele de frana si ambreiaj ca nu cumva sa-l recunosc. In plus chiria destul de mare pentru maghernitza aia. Si un cartier dubios;
- Am schimbat jobul. In principiu a fost bine. Alti bani alta distractie;
- m-am mutat din nou. Asta a fost foarte bine. Apart ultimul etj, vedere panoramica, etc. Ceva probleme cu izolatia de pe acoperis. Asta nu a fost bine.
- concediu; un pic de buna voie, un pic fortat de imprejurari: la Constanta. Am incercat sa scot maximul din situatie. Am scos maximul. Altu nu mai fac concedii acolo, desi imi place la mare. Mi-a placut autobuzul descoperit si am trecut niste bariere personale: am facut nudism pe plaja pe care umblau si gay-i. (ca plaja gay e mult prea mult spus). Asta e un pas mare pentru mine.
- capitolul prieteni: aceiasi. Unul am cunoscut in plus si chiar am devenit amici. Acum s-a dus. Indragostit nevoie mare nu mai ai cu cine vorbi. Ma bucur pentru el. Nu pentru mine . In rest m-am saturat sa fiu The Big Brother pentru unu sau altul. Nu stiu daca se mai intampla si altora. Imi place cineva, vorbim si apoi ma trezesc ca de fapt ma apreciaza ca pe un prieten, ca pe un frate si vrea sfaturi si confort. Asta e aiurea. Asta fac printre randuri si in timp ce scriu aici. Un tip pe care l-as manca imi cere pe mess tot soiul de sfaturi. De parca eu as fi bun de dat sfaturi. Mai degraba l-as tine in brate si ne-am uita la o tampenie de film. Nu am chef sa fiu mama ranitilor. Nu azi. Nu sunt destul de optimist din fire ca sa am puterea sa motivez si pe altcineva. Si m-am saturat ca lumea sa ma stie ca tipul de la Accept care ii stie pe toti. Si m-am saturat de: cine e ala sau cine e alalalt?; sau sms-uri de genul nu stii un activ din Sannicolau Mare?
- sex: a fost. Putea sa fie si mai mult. Putea sa fie si mai de calitate. Vreo trei aventuri mai memorabile si ok. Au ramas doar atat nu a iesit nimik in plus. Nu am fost un sfant. Nici nu m-am straduit. Nici nu am cautat aventura cu orice pret.
- relatie : m-a chinuit cea veche. Foarte veche si nu a meritat efortul si consumul energetic post relatie. Si ciudat ma durea dupa multe luni cand vb cu cu unu sau cu altu si aflam ca aveam mai multe puncte comune decat mi-as fi dorit sa aflu. Am incercat ceva nou, nu a iesit. Una peste alta cred ca mi-a trecut in proportie de 99%.
- gay stuff: prin februarie am renuntat la PSI. Population services romania etc. Am incercat un program, concursuri etc, in Sauvage.
A iesit aiurea, nu a prins, s-a lasat cu travi-circ scuipat scandaluri. Urat. Am renuntat. Cu Acceptul... asta a fost interesant... nu ii interesa decat statistica odata la trei luni cu cate prezervative am impartit la chefuri sau aiurea. Atat. Poate voi reveni in Accept atunci cand se vor ocupa de el oameni care stiu ce inseamna sa fii gay, oameni care inteleg, oameni ptr care nu este doar un job pe proiect bine platit si pe care nu ii intereseaza cu adevarat altceva. Poate voi reveni, daca ma vor dori atunci cand Accept va REincepe sa isi asume rolul si puterea numelui in Romania. Si se va folosi de asta cu adevarat. Nu mai este de mult timp un port stindard. Le e frica de presiunea pe care o astfel de pozitie ar presupune-o. Acum asa e. Nu are cum sa dureze prea mult situatia asta. Stiam cum e lumea gay. Speram doar ca sunt eu destul de puternic pentru asta.
- a.. da. Si am inceput sa scriu pe blog. Il vroiam un fel de terapie. Spunea cineva cuvintele scrise prind o viata a lor. Si pentru asta trebuie sa fii pregatit. Mai mult decat am fost eu. Si poate imi incalc promisiuni. In lumea mea paralela perfecta imi imaginam ca va fi o cale de a ma deschide catre prieteni, catre mine. Pana la urma e un loc in care si cei car nu iti sunt prieteni iti pot gasi punctele slabe. Spunea tot asa cineva nu mai stiu unde si nu imi aduc aminte exact... dar era: a lasa pe cineva sa te raneasca si a avea incredere ca nu o va face.
NEXT:
- ma las de fumat;
- ma duc la sala sa pun cateva kile pe mine; si sa imi recapat patratelele. Un pic pe fund si pe bulane nu ar strica. Poate devin si eu barbat valabil la batranete
- ma ocup mai mult de catzelul meu; nu il merit, imi da tot sufletzelul ei cu pete.. si eu nu apreciez indeajuns asta.
- Ah da si ma las de fumat; din nou.
- Si nu imi mai caut iubirea cea mare; am vazut mereu ca sunt sanse sa apara cand nu te astepti. Voi incerca sa fiu pregatit pentru ea. ( smiley face). poate imi doresc si eu pe cineva. ca toata lumea.
- Si imi suspend contul de pe romeo;
- Si imi termin cartea;
- Si imi caut alt job;
- O sa mai continui sa public pe blog, atata timp cat va insemna ceva si pentru altcineva;
- Si o las mai incet cu Sauvage si poate reusesc sa imi fac prieteni de o bere din cand in cand; altundeva;
- Si restul... ‘om trai si ‘om vedea;
MAYBE:
- o sa imi schimb jobul;
- ma risc si imi bag credit pentru apartament;
- imi vad un pic de sanatate; poate un abonament la bazin ;
- accept jobul ala din Italia pentru care ma tot tatoneaza;
NEVER:
- nu mai sar cu capul ianinte;
- nu mai fac compromisuri;
FOREVER:
- YOUNG. Da, forever young. Asta am stabilit-o.
Gata.
duminică, decembrie 28, 2008
11. Sarbatori Fericite (my ass!)
Sarbatori fericite, (my ass).
Imi vine sa urlu si sa sparg ceva. Dar cum mereu cand sparg ceva imi pare rau dupa aia, mai bine ma abtin.
E singurul moment in care de fapt iti vezi prietenii dusmanii etc.
Toata lumea simte nevoia sa fie alaturi de prieteni. Ca un cocon protector.
Sunt foarte ocupat sa raspund urarilor de bine de pe messenger.
Dupa o ora realizez ca sunt massuri. Glumeam nu mis chiar atat de tont.
In fine au fost si cateva urari personalizate. Felicitari virtuale si etc. Am multumit la toate, politicos. Nu cred ca am dat vreun mass de genul asta. Mi se pare un pic desantzat.
La fel ca sms-urile trimise de pe telefoanele de firma. Alea cu lumina nu stiu care si sfintele in sus si sfintele in jos. Astea sunt bune ca forma de marketing. Ma miram cate mesaje am primit de la persoane cu care nu am avut vreodata de-a face. Probabil aveau numarul meu salvat sau in fine numarul acesta cel mai sigur cu numele predecesorului meu in acest job. Fiindca eu sigur cu cel putin jumatate dintre acestia nu am vorbit.
M-am saturat la tv de filme cu mosh craciun... Ba se insoara, ba e ‘bad’ ba fiica lui mosh craciun, ba e o negresa, ba fiul lui mos craciun, la naiba si nevasta lui mos craciun. Si toti cei care nu cred in mos craciun si se intampla o minunata minune si le suna clopotei sau alte chestii si devin credinciosi in spiritul craciunului....
Faina treaba. Mie nu mi s-a intamplat. (what’s new).
In cele din urma mi s-a bulit si TV-ul. Asta e. Nu cred ca imi pare rau. Pur si simplu nu se mai aprinde. Si ma gandeam ca habar nu am unde si daca se mai depaneaza televizoare pe undeva.
Asta mi-a lipsit mereu in Timisoara si a contribuit la sentimentul de ‘ne –acasa’. Acasa mereu aveam un ‘nene’ care repara teleizoare, un croitor anume, un doctor anume, un pantofar anume si frizerul meu preferat. Aici si daca gasesti unul bun e posibil ca atunci cand mergi a doua oara sa nu te mai tina minte sau pur si simplu sa nu-l mai gasesti acolo. Sa fie magazin de vandut faianta sau shuruburi. Am reusit doar frizerul sa il mentin de vreo trei ani. Nu e vreunu cu apucaturi de stilist. Dar ma tunde simplu si repede si stie ce imi place si ce nu imi place si nu mai trebuie sa ii explic de 10 ori cum vreau pe laterale si cum vreau in spate si cat de lungi imi plac perciunii.
In alta ordine de idei.. nu am mai scrsi aici nimic de ceva vreme. Nu din lipsa de insipiratie. Adica am scris, doar ca nu am scris aici. Ma gandeam la faza asta cu prieteni si dusmani. Se pune ca puterea unui om este data de numarul prietenilor si puterea dusmanilor pe care ii are. Acum depinde cat esti de norocos adica ai prieteni apropiati multi si ai dusmani puternici sau macar importanti.
Blogul asta m-a apropiat relativ de cativa amici, si culmea a trezit monstri adormiti din trecut care se gaseau in povestirile de pe aici. Initial le-am lasat comentariile, dar apoi cand am vazut ca nu nici o noima si de fapt dreptul la replica nu e egal cu dreptul de a insulta pe cineva, mi-am zis ca asta e. Laif’s’a’bici ......nu trebuie mereu sa fie corecta.
Am moderat comentariile.
Dar m-a mirat intr-un fel dezechilibrul. Virulenta atacurilor, mitocania generalizata din acestea. M-a socat intr-o masura. Nu ma credeam in stare sa trezesc astfel de pasiuni in unii. Intr-un fel e ok. Decat sa scriu despre dilema: brad de brad sau brad de plastic 10 randuri si sa primesc 25 de comentarii. Mai bine asa.
Am cunoscut un baiat. Acum cateva luni. De fapt a fost ciudat ca pe mine ma rugase un prieten sa ii fac cunostinta cu el. Nu il stiam, m-am dus direct la el, l-am luat de mana si i-am zis: hai cu mine.
In aceiasi seara imi spune ca de fapt vroia sa fac cunostinta cu mine nu cu acela. A fost haioasa toata faza. Am facut schimb de id uri de mess si dupa vreo doua saptamani de dicutii, ne-am hotarat sa petrecem weekendul impreuna. Sa ne cunoastem mai bine.
M-a impresionat asta micu. A trecut prin multe in viata dar are un optimism in el. De invidiat. Si am ajuns sa il admir intr-un fel. Si sa imi devina drag.
Dar dincolo de toate astea ajungi la un moment dat intr-o semi relatie de genul asta sa te intrebi daca este ceea ce cauti. Momentele lungi de liniste. Si lipsa unor puncte comune de interes.. si asa ceva.
Si atunci stau si ma uit la dulceata asta de baiat. Si imi dau seama ca poate fi partenerul perfect pentru cineva. Dar nu pentru mine. Si imi dau seama ca are si el nevoie de cineva aproape si imi dau seama ca poate si eu am nevoie de el. Si mi se rupe inima dar imi dau seama ca pe zi ce trece ar fi din ce in ce mai greu sa fac asta. Si incerc sa ii spun ca mi-e drag, ca pentru o relatie trebuie mai mult decat atat, ca suntem oameni diferiti. Ca nu se poate cum si ce vrea el. Ma gandeam ca poate sunt si eu de vina. Nu cred ca as putea sari direct intr-o relatie completa de genul: hai sa ne mutam impreuna si sa traim fericiti pana ala adanci batraneti. Si ma gandesc ca poate desi nu recunosc sunt un sufelt ciuntit. Si va trebui sa il ranesc pe omultezu asta acum. Mai tarziu ar fi si mai greu si poate si mai dureros.
Si i-am propus sa ramanem prieteni. Am incercat sa ii explic cat am putut eu de bine ce si cum si de ce. Nu ma asteptam sa inteleaga din prima. Si ma gandeam ca ma va uri multi ani de acum inainte.
Si imi zice hai facem sarbatorile impreuna.
Sincer, ma gandeam, amandoi suntem singuri pana la urma nu are ce sa iasa rau.
Si a venit, si am facut bradul si am facut sarmale (in fine.. un fel de )) )
Mereu la atmosfera de craciun nu mi-a lispit rezultatul in sine, cat tot procesul acela, toata frenezia dinainte. Cred ca de fapt acolo e ce e mai fain.
A fost ok pana la punctul la care mi-am dat seama ca o luasem de la capat. Faza asta cu just friends nu functioneaza. Cere de la mine mai mult decat pot eu oferi. Si asta a fost chiar aiurea. Intr-un fel m-am simtit agresat. (ma umfla rasul, are cel putin un cap mai putin ca mine). Dar asa m-am simtit incoltit. Si vinovat ca nu pot sa ii ofer ceea ce vroia de la mine. Si vinovat ca poate nu reusesc sa ii explic asta. Si vinovat ca e craciunul si nu pot sa tin un discurs transant in directia asta.
Si suparat ca poate va trece f mult timp pana voi avea curajul sa fac un pas de genul asta: relatie noua. Sau poate va trece foarte mult timp pana nu ma voi mai gandi de 100 de ori inainte sa fac un pas de genul asta. Si poate ingrozit ca nu voi mai face niciodata un astfel de pas
Si din nou vinovat.
Si intr- seara in club il vad ca ii da numarul de telefon unui tip. Poate nu ar fi fost nimik nelalocul lui. Dar vorbim de un tip care se ocupa de diverse recrutari pentru clienti asa zis maturi de aici sau de prin Germania. Pe o scara de la 1 la 10 am explodat undeva la nivelul 18. si el zambea. Adica era ceva OK. Si din nou simt ca am esuat: in calitate de potential partener, in calitate de iubit, in calitate de prieten.
Ar fi trebuit sa ii explic ce si cum, ar fi trebuit sa ii explic ca nu tot ce zboara se mananca. Ar fi trebuit sa ii spun ca : daca e sa fim prieteni nu ii strica un sfat. Daca e sa fim parteneri.. sunt lucruri care se fac si lucruri care nu se fac. A-ti da numarul de telefon un recruiter de talente pentru Germania.. asta nu se face.
Si m-am mai certat cu doi acolo. Si mi-am mai stricat o seara. Si i-am spus: mergem acasa, dormim si dimineata cand te trezesti pleci acasa. Pana la urma nu sunt mandru de ce am facut. Sunt sigur ca nici nu stia cine e ala. Sunt sigur ca s-a simtit bine ca a fost poate complimentat si bagat in seama. Sunt sigur de astea.
Pana la urma asa am simtit. Pana la urma, mereu am fost dintr-o bucata. Oricat de rau ma simteam dupa.
Si a plecat. Si imi pare rau ca aplecat. Nu m-as fi simtit bine nici daca ar fi ramas.
Ce talmes-balmes de ganduri :
Asa ca craciunul asta :
M-am saturat de TV. Si el de mine (s-a stricat);
M-am simtit calcat in picioare din cauza blogului; (la asta m- asteptam)
Mi-am facut noi dusmani (la asta ma pricep);
Mi-am numarat prietenii care au sunat sa mai vada ce fac (vreo 2). Amandoi la sute de km distanta. Nu stiu ce si pe unde s-a pierdut pe traseu...Ceva s-a pierdut. Sau am pierdut. Fuck! Chiar nu stiu. Prieteni la nivel declarativ am zeci. Dar pe bune.. doar 1-2. Restul povesti.
Eu nu am sunat pe nimeni. Nu cred ca cineva ar avea chef de mine in starea asta.
Am renuntat la un prieten si o potentiala relatie;
Am petrecut cateva seri in Sauvage. Sunt satul si de clubul asta.
Ideea de a-mi face si revelionul acolo, ma deprima.
Mi-am anulat toate planurile de revelion; Lucrez pe 31.
Cand voi pleca din firma asta si voi fi intrebat de ce: asta va fi pe lista.
Una peste alta ...
Sarbatori fericite
(my ass)
Imi vine sa urlu si sa sparg ceva. Dar cum mereu cand sparg ceva imi pare rau dupa aia, mai bine ma abtin.
E singurul moment in care de fapt iti vezi prietenii dusmanii etc.
Toata lumea simte nevoia sa fie alaturi de prieteni. Ca un cocon protector.
Sunt foarte ocupat sa raspund urarilor de bine de pe messenger.
Dupa o ora realizez ca sunt massuri. Glumeam nu mis chiar atat de tont.
In fine au fost si cateva urari personalizate. Felicitari virtuale si etc. Am multumit la toate, politicos. Nu cred ca am dat vreun mass de genul asta. Mi se pare un pic desantzat.
La fel ca sms-urile trimise de pe telefoanele de firma. Alea cu lumina nu stiu care si sfintele in sus si sfintele in jos. Astea sunt bune ca forma de marketing. Ma miram cate mesaje am primit de la persoane cu care nu am avut vreodata de-a face. Probabil aveau numarul meu salvat sau in fine numarul acesta cel mai sigur cu numele predecesorului meu in acest job. Fiindca eu sigur cu cel putin jumatate dintre acestia nu am vorbit.
M-am saturat la tv de filme cu mosh craciun... Ba se insoara, ba e ‘bad’ ba fiica lui mosh craciun, ba e o negresa, ba fiul lui mos craciun, la naiba si nevasta lui mos craciun. Si toti cei care nu cred in mos craciun si se intampla o minunata minune si le suna clopotei sau alte chestii si devin credinciosi in spiritul craciunului....
Faina treaba. Mie nu mi s-a intamplat. (what’s new).
In cele din urma mi s-a bulit si TV-ul. Asta e. Nu cred ca imi pare rau. Pur si simplu nu se mai aprinde. Si ma gandeam ca habar nu am unde si daca se mai depaneaza televizoare pe undeva.
Asta mi-a lipsit mereu in Timisoara si a contribuit la sentimentul de ‘ne –acasa’. Acasa mereu aveam un ‘nene’ care repara teleizoare, un croitor anume, un doctor anume, un pantofar anume si frizerul meu preferat. Aici si daca gasesti unul bun e posibil ca atunci cand mergi a doua oara sa nu te mai tina minte sau pur si simplu sa nu-l mai gasesti acolo. Sa fie magazin de vandut faianta sau shuruburi. Am reusit doar frizerul sa il mentin de vreo trei ani. Nu e vreunu cu apucaturi de stilist. Dar ma tunde simplu si repede si stie ce imi place si ce nu imi place si nu mai trebuie sa ii explic de 10 ori cum vreau pe laterale si cum vreau in spate si cat de lungi imi plac perciunii.
In alta ordine de idei.. nu am mai scrsi aici nimic de ceva vreme. Nu din lipsa de insipiratie. Adica am scris, doar ca nu am scris aici. Ma gandeam la faza asta cu prieteni si dusmani. Se pune ca puterea unui om este data de numarul prietenilor si puterea dusmanilor pe care ii are. Acum depinde cat esti de norocos adica ai prieteni apropiati multi si ai dusmani puternici sau macar importanti.
Blogul asta m-a apropiat relativ de cativa amici, si culmea a trezit monstri adormiti din trecut care se gaseau in povestirile de pe aici. Initial le-am lasat comentariile, dar apoi cand am vazut ca nu nici o noima si de fapt dreptul la replica nu e egal cu dreptul de a insulta pe cineva, mi-am zis ca asta e. Laif’s’a’bici ......nu trebuie mereu sa fie corecta.
Am moderat comentariile.
Dar m-a mirat intr-un fel dezechilibrul. Virulenta atacurilor, mitocania generalizata din acestea. M-a socat intr-o masura. Nu ma credeam in stare sa trezesc astfel de pasiuni in unii. Intr-un fel e ok. Decat sa scriu despre dilema: brad de brad sau brad de plastic 10 randuri si sa primesc 25 de comentarii. Mai bine asa.
Am cunoscut un baiat. Acum cateva luni. De fapt a fost ciudat ca pe mine ma rugase un prieten sa ii fac cunostinta cu el. Nu il stiam, m-am dus direct la el, l-am luat de mana si i-am zis: hai cu mine.
In aceiasi seara imi spune ca de fapt vroia sa fac cunostinta cu mine nu cu acela. A fost haioasa toata faza. Am facut schimb de id uri de mess si dupa vreo doua saptamani de dicutii, ne-am hotarat sa petrecem weekendul impreuna. Sa ne cunoastem mai bine.
M-a impresionat asta micu. A trecut prin multe in viata dar are un optimism in el. De invidiat. Si am ajuns sa il admir intr-un fel. Si sa imi devina drag.
Dar dincolo de toate astea ajungi la un moment dat intr-o semi relatie de genul asta sa te intrebi daca este ceea ce cauti. Momentele lungi de liniste. Si lipsa unor puncte comune de interes.. si asa ceva.
Si atunci stau si ma uit la dulceata asta de baiat. Si imi dau seama ca poate fi partenerul perfect pentru cineva. Dar nu pentru mine. Si imi dau seama ca are si el nevoie de cineva aproape si imi dau seama ca poate si eu am nevoie de el. Si mi se rupe inima dar imi dau seama ca pe zi ce trece ar fi din ce in ce mai greu sa fac asta. Si incerc sa ii spun ca mi-e drag, ca pentru o relatie trebuie mai mult decat atat, ca suntem oameni diferiti. Ca nu se poate cum si ce vrea el. Ma gandeam ca poate sunt si eu de vina. Nu cred ca as putea sari direct intr-o relatie completa de genul: hai sa ne mutam impreuna si sa traim fericiti pana ala adanci batraneti. Si ma gandesc ca poate desi nu recunosc sunt un sufelt ciuntit. Si va trebui sa il ranesc pe omultezu asta acum. Mai tarziu ar fi si mai greu si poate si mai dureros.
Si i-am propus sa ramanem prieteni. Am incercat sa ii explic cat am putut eu de bine ce si cum si de ce. Nu ma asteptam sa inteleaga din prima. Si ma gandeam ca ma va uri multi ani de acum inainte.
Si imi zice hai facem sarbatorile impreuna.
Sincer, ma gandeam, amandoi suntem singuri pana la urma nu are ce sa iasa rau.
Si a venit, si am facut bradul si am facut sarmale (in fine.. un fel de )) )
Mereu la atmosfera de craciun nu mi-a lispit rezultatul in sine, cat tot procesul acela, toata frenezia dinainte. Cred ca de fapt acolo e ce e mai fain.
A fost ok pana la punctul la care mi-am dat seama ca o luasem de la capat. Faza asta cu just friends nu functioneaza. Cere de la mine mai mult decat pot eu oferi. Si asta a fost chiar aiurea. Intr-un fel m-am simtit agresat. (ma umfla rasul, are cel putin un cap mai putin ca mine). Dar asa m-am simtit incoltit. Si vinovat ca nu pot sa ii ofer ceea ce vroia de la mine. Si vinovat ca poate nu reusesc sa ii explic asta. Si vinovat ca e craciunul si nu pot sa tin un discurs transant in directia asta.
Si suparat ca poate va trece f mult timp pana voi avea curajul sa fac un pas de genul asta: relatie noua. Sau poate va trece foarte mult timp pana nu ma voi mai gandi de 100 de ori inainte sa fac un pas de genul asta. Si poate ingrozit ca nu voi mai face niciodata un astfel de pas
Si din nou vinovat.
Si intr- seara in club il vad ca ii da numarul de telefon unui tip. Poate nu ar fi fost nimik nelalocul lui. Dar vorbim de un tip care se ocupa de diverse recrutari pentru clienti asa zis maturi de aici sau de prin Germania. Pe o scara de la 1 la 10 am explodat undeva la nivelul 18. si el zambea. Adica era ceva OK. Si din nou simt ca am esuat: in calitate de potential partener, in calitate de iubit, in calitate de prieten.
Ar fi trebuit sa ii explic ce si cum, ar fi trebuit sa ii explic ca nu tot ce zboara se mananca. Ar fi trebuit sa ii spun ca : daca e sa fim prieteni nu ii strica un sfat. Daca e sa fim parteneri.. sunt lucruri care se fac si lucruri care nu se fac. A-ti da numarul de telefon un recruiter de talente pentru Germania.. asta nu se face.
Si m-am mai certat cu doi acolo. Si mi-am mai stricat o seara. Si i-am spus: mergem acasa, dormim si dimineata cand te trezesti pleci acasa. Pana la urma nu sunt mandru de ce am facut. Sunt sigur ca nici nu stia cine e ala. Sunt sigur ca s-a simtit bine ca a fost poate complimentat si bagat in seama. Sunt sigur de astea.
Pana la urma asa am simtit. Pana la urma, mereu am fost dintr-o bucata. Oricat de rau ma simteam dupa.
Si a plecat. Si imi pare rau ca aplecat. Nu m-as fi simtit bine nici daca ar fi ramas.
Ce talmes-balmes de ganduri :
Asa ca craciunul asta :
M-am saturat de TV. Si el de mine (s-a stricat);
M-am simtit calcat in picioare din cauza blogului; (la asta m- asteptam)
Mi-am facut noi dusmani (la asta ma pricep);
Mi-am numarat prietenii care au sunat sa mai vada ce fac (vreo 2). Amandoi la sute de km distanta. Nu stiu ce si pe unde s-a pierdut pe traseu...Ceva s-a pierdut. Sau am pierdut. Fuck! Chiar nu stiu. Prieteni la nivel declarativ am zeci. Dar pe bune.. doar 1-2. Restul povesti.
Eu nu am sunat pe nimeni. Nu cred ca cineva ar avea chef de mine in starea asta.
Am renuntat la un prieten si o potentiala relatie;
Am petrecut cateva seri in Sauvage. Sunt satul si de clubul asta.
Ideea de a-mi face si revelionul acolo, ma deprima.
Mi-am anulat toate planurile de revelion; Lucrez pe 31.
Cand voi pleca din firma asta si voi fi intrebat de ce: asta va fi pe lista.
Una peste alta ...
Sarbatori fericite
(my ass)
luni, decembrie 22, 2008
10. STONEWALL
LINDSAY Vs LEITSCH ( sau GAYPOWER! )
Scurta introducere:
E un articol pe care l-am publicat acum multa vreme pe un site.
Mi-am zis ca ar trebui 'sa-l aduc acasa'.M-e drag acest articol. Am muncit mult pentru el. si cred ca e una din chestiile 'must know'
PE SCURT:
Revoltele de la Stonewall au fost o serie de conflicte violente intre politia din New York si grupuri de gay si transgender care a inceput dimineata devreme 28 Iunie 1969 si a durat cateva zile. Cunoscuta drept revolta de la Stonewall sau pur si simplu Stonewall, aceasta a fost o geamandura pentru miscarea gay mondiala, avand in vedere ca persoanele gay nu au actionat niciodata impreuna in numar asa mare si in forta pentru a rezista politiei.
CLIMAT GENERAL:
Raiduri ale fortelor de ordine in cluburile si dicotecile gay erau o parte importanta si obisnuita a vietii gay de-a lungul si de-a latul Statelor Unite pana in 1960 cand raidurile inopinate au devenit sensibil mai rare. Cei mai multi considera ca declinul frecventei acestor raiduri se datoreaza unei serii de procese initiate precum si rezistentei crescute a miscarii homofile,
Inainte de 1965 politia inregistra identitatile celor prezenti la raid, ocazional furnizand aceste informatii si ziarelor de scandal. Politia utiliza justificari convenabile de genul: indecenta (inclusiv saruturi sau tinut de mana) travesti-ul sau pur si simplu prezenta in aceste baruri.
In 1965 doua figuri proeminente au iesit in evidenta:
Primul a fost JOHN LINDSAY un republican liberal care a fost ales primar al New York-ului cu o platforma reformista.
Celalalt a fost ROBERT LEITSCH care a devenit presedinte al Filialei new- yorkeze MATTACHINE SOCIETY cam in aceiasi perioada. Leitsch era considerat miltant comparativ cu predecesorii lui si credea in actiune directa, tehnici folosite si de alte grupuri care luptau pentru drepturi civile in anii ‘’60
La inceputul lui 1966 politicile administratiei s-au schimbat din cauza plangerilor facute de MATTACHINE cu privire la politistii care erau pe strazi hartuind gay-i din cauza indecentei. Comisarul politiei Howard Leary a instruit fortele politienesti si a cerut acestora ca in cazul arestarii unui gay trebuie sa aiba si un martor civil. Acest lucru a facut ca abuzurile impotriva persoanelor gay din New York sa devina mai putin comune. (D’Emilio 207).
In acelasi an, pentru a forta State Liquor Authority (SLA) cu privire la politicile acesteia, referitor la barurile gay, Leitsch a organizat o capcana: a chemat membrii ai presei si a planuit o intalnire cu alti doi gay – unui bar i se putea retrage licenta de a vanzare a bauturilor alcoolice pentru servirea cu buna stiinta a unui grup de trei sau mai multi homosexuali – pentru a testa politica SLA cu privire la baruri, in momentul in care barmanul a raportat situatia au facut o plangere oficiala. (D’Emilio 208).
DE CE?
Ramane atunci intrebarea de ce a fost efectuat raidul de la STONEWALL atata vreme cat barurile gay erau legale si in dezvoltare. Stonewall a fost o tinta usoara din mai multe motive: in primul rand campania electorala LINDSAY pierduse majotitatea si isi propuse in campania electorala sa ‘curete barurile’. Apoi barul functiona fara licenta de vanzare a bauturilor alcoolice, avea legaturi cu crima organizata si ‘oferea’ go-go boys in meniu… de asemenea facea nota discordanta cu atmosfera linistita din Sheridan Square (D’Emilio 231).
RASA se poate sa fi fost o alta justificare: STONEWALL a fost frecventat de gay negri sau hispanici - decizia politiei de a face un raid aici se poate sa fi fost influentata si de acest factor. Un mare procentaj al celor care au participat la revolta erau negri, de asemenea multi transgenderi si drag-queens.
Inspectorul adjunct Seymour Pine care a condus raidul din prima seara sustine ca i s-a ordonat sa inchida barul deoarece era locatia centrala pentru culegerea de informatii despre gay-i care lucrau pe WALL STREET unde in ultima vreme avusesera multe furturi. Se considera ca multi gay dintre cei care lucrau pe WALL STREET erau fortati prin santaj sa favorizeze aceste furturi. . (Carter 262)
Patronii dela STONEWALL erau obisnuiti cu aceste raiduri si conducerea putea sa redeschida afacerea in aceeasi seara fie in ziua urmatoare.
FAPTE:
Sambata dimineata , 28 Iunie 1969 nu mult dupa 1:20 a.m. politia a efectuat un raid la Stonewall Inn - un bar gay in Greenwich Village. Un numar de factori au diferentiat acest raid fata de alte raiduri care au avut loc aici . In general Sectia a VI–a informa managementul barului inainte de un raid. Raidurile se desfasurau in mod normal mai devreme ca sa permita afacerii sa revina pe fagasul normal la varful noptii.
Aproximativ la ora 1:20 a.m., mult mai tarziu decat raidul obisnuit, 8 ofiteri de la sectia a VIII-a, dintre care doar unul era in uniforma, au intrat in bar. Cei mai multi dintre proprietari au putut scapa arestului oamenii arestati fiind “cei fara documente de identitate, cei imbracati in haine ale sexului opus si unii sau toti dintre angajati” (Duberman 192).
Detaliile cu privire la catalizatorul acestei revolte difera de la poveste la poveste:
Se spune ca o femeie transgender a pocnit cu o sticla de bere in cap un politist dupa ce a impuns-o cu bastonul (Duberman).
Alta povestire sustine ca o lesbiana, fiind dusa catre masina patrulei prin multime, s-a lupat cu politistii incurajandu-i si pe ceilalti sa faca la fel (D’Emilio 232). Oricare ar fi fost scanteia, multimea s-a coalizat punand politia sa bata in retragere repede, in bar. Cantaretul folk Dave van Ronk, care trecea prin zona, a fost tras de catre politie in bar si batut.
Atacurile multimii erau neobosite. Unii chiar au incercat sa dea barului foc. Altii au utilizat un parking meter pe post de “berbece” pentru ai forta pe politisti sa iasa. Vestea s-a raspandit repede printre rezidenti precum si printre patronii barurilor din zona care s-au grabit la fata locului. Pe tot parcursul noptii politistii s-au raspandit pe strazi au izolat persoane transgender sau neconformiste incluzand femei butch sau barbati efeminati si i-au batut.
Doar in prima noapte 13 persoane au fost arestate si 4 ofiteri de politie impreuna cu un numar nedeterminat de protestanti au fost raniti. Este cunoscut totusi ca cel putin doi protestanti au fost batuti sever de catre fortele de ordine (Duberman 201-202), de asemenea este consemnat faptul ca protestantii au aruncat cu pietre strigand “GAY POWER !!!”
Multimea formata din aproximativ 2000 de persoane au luptat cu 400 de politisti. Politia a trimis forte aditionale sub forma Tactical Patrol Force - o unitate de control al revoltelor original antrenata pentru a face fata revoltelor impotriva razboiului din Vietnam - nu au avut mai mult succes. Toate acestea au continuat a doua noapte pana la ora 04.00 a.m. iar in a cincea zi , intr-o miercuri, 1000 de persoane s-au adunat in fata la STONEWALL INN.
COMENTARII PERSONALE:
Ce as putea eu sa zic mai mult decat atat??
Chiar foarte putin sau nimic. Sunt lucruri in viata care iti dau de gandit si pentru mine acesta este unul dintre ele.
Va recomand: David Carter’s Stonewall: The Riots That Sparked the Gay Revolution, 2004, St. Martin’s Press, sunt 10 de ani de cercetari si interviuri cu martori oculari in mod sigur mult mai mult decat as putea eu face invatand si citand diverse surse oricat de credibile ar fi ele.
Nu se vrea acest post, in masura in care ati avut rabdare sa-l cititi pana la sfarsit, o instigare la violenta (Doamne fereste!) dar m-am gandit intens la asta in ultimele zile….
De ce???
Hai sa va spun:
Intr-o seara merg catre casa de la chef pe la 4 noaptea… si trec prin parc. (daca va spun ca era drumul cel mai scurt oricum nu o sa ma credeti…) undeva adanc… in parc pe aleea din spate. La un moment dat, la vreo 3 metri de mine, duba politiei porneste girofarurile si luminile de avarie. Am inghetat! M-am speriat ca dracu!: “Sergent blah, blah, blah major actele dumneavoastra.”
Caut bajbaind buletinu in portofelul gol (pe care l-am baut … vorba sketchului cu Stefan Banica - Senior, nu “fiica” ). Prezint actele ca un cetatean responsabil si platitor de taxe…
“aham domnu’ Florin ce faceti la ora asta in parc? nu stiti ca e periculos? Daca va da careva in cap?“
“Pai nu am valori la mine n-au decat sa ia ce vor si apoi e drumul drept – ala il stiam- si cel mai scurt catre casa”
“Mdah.. da dupa aia veniti la noi ca v-a batut unu si altu.. si ce faceti in Timisoara ?” (parenteza buletinu meu e de HD). “sunt in vizita” “ de cand?” “ de miercuri” (asta e povestea pe care o stiu cat de matol as fi: sunt in vizita si am venit miercuri …. minciuna prin omisiune.. miercuri 22 martie 2002)
Apoi apare unu dublu lat si cat mine de inalt si poi io mi’s inalt…. si ma intreba : “ esti poponar?”
Jur ca am inghetzat si m-am trezit instantaneu si am inceput sa tremur de nervi:” De unde pana unde intrebarea asta? Sunt cetatean roman!” Si atat! Am inghetzat de frica.
Ar fi trebuit sa ii spun ca da mi’s poponar si nu e treaba lui ca ici eu nu il intreb cu cine se fute… nu am avut curajul pur si simplu. Ma gandeam ca ma bat astia sau mi-o pun si nici nu am cui sa ma plang … dupa ca nu ma crede nimeni… umblam disperat cu mana pe tastatura telefonului in buzunar incercand sa imi aduc aminte meniul ca sa il pun pe inregistrare…..
M-am dat putin la o parte si am inceput sa imi notez - pe telefonul scos din buzunar – tremurand- la mesaje - numarul de inmatrculare al masinii politiei comunitare a municipiului Timisoara. Incercam sa ii vad lui asta mare numarul de pe insigna…imi bateau farurile in ochi si m-am simti singur si vulnerabil.
A venit celalt mi-a inapoiat buletinul…. si-a dat seama cred ca eram isteric… de nervi: “Va multumim o seara placuta in continuare…aveti grija pe drumul catre casa.. sunteti liber”.
Am mai mers 10 metri si am varsat. A fost prima oara in ultimii 10 ani in care mi-am negat apartenenta si personalitatea… A trebuit sa imi spuna un politist ca sunt liber… de ce nu ma simt asa?
Inca nu ma iert…poate puteti voi.. poate nu….
Nu mai stiu… dar ma gandeam la STONEWALL….
CINE NU ISI CUNOASTE ISTORIA E OBLIGAT SA O REPETE!!
PS: Poate lucrurile s-au mai schimbat de cand l-am scris , poate nu. Inca ma intreb daca trebuie masuri restrictive pentru ca in cele din urma sa existe o comunitate cu valori comune. Ma intreb daca o lupta comuna, un Stonewall la nivelul simbolic ne va da puterea sa fim ceva mai mult decat caractere dispersate de punctele mult prea diverse de vedere.
Cred cu tarie ca lucrurile care ne apropie sunt mai multe decat cele care ne despart.
Scurta introducere:
E un articol pe care l-am publicat acum multa vreme pe un site.
Mi-am zis ca ar trebui 'sa-l aduc acasa'.M-e drag acest articol. Am muncit mult pentru el. si cred ca e una din chestiile 'must know'
PE SCURT:
Revoltele de la Stonewall au fost o serie de conflicte violente intre politia din New York si grupuri de gay si transgender care a inceput dimineata devreme 28 Iunie 1969 si a durat cateva zile. Cunoscuta drept revolta de la Stonewall sau pur si simplu Stonewall, aceasta a fost o geamandura pentru miscarea gay mondiala, avand in vedere ca persoanele gay nu au actionat niciodata impreuna in numar asa mare si in forta pentru a rezista politiei.
CLIMAT GENERAL:
Raiduri ale fortelor de ordine in cluburile si dicotecile gay erau o parte importanta si obisnuita a vietii gay de-a lungul si de-a latul Statelor Unite pana in 1960 cand raidurile inopinate au devenit sensibil mai rare. Cei mai multi considera ca declinul frecventei acestor raiduri se datoreaza unei serii de procese initiate precum si rezistentei crescute a miscarii homofile,
Inainte de 1965 politia inregistra identitatile celor prezenti la raid, ocazional furnizand aceste informatii si ziarelor de scandal. Politia utiliza justificari convenabile de genul: indecenta (inclusiv saruturi sau tinut de mana) travesti-ul sau pur si simplu prezenta in aceste baruri.
In 1965 doua figuri proeminente au iesit in evidenta:
Primul a fost JOHN LINDSAY un republican liberal care a fost ales primar al New York-ului cu o platforma reformista.
Celalalt a fost ROBERT LEITSCH care a devenit presedinte al Filialei new- yorkeze MATTACHINE SOCIETY cam in aceiasi perioada. Leitsch era considerat miltant comparativ cu predecesorii lui si credea in actiune directa, tehnici folosite si de alte grupuri care luptau pentru drepturi civile in anii ‘’60
La inceputul lui 1966 politicile administratiei s-au schimbat din cauza plangerilor facute de MATTACHINE cu privire la politistii care erau pe strazi hartuind gay-i din cauza indecentei. Comisarul politiei Howard Leary a instruit fortele politienesti si a cerut acestora ca in cazul arestarii unui gay trebuie sa aiba si un martor civil. Acest lucru a facut ca abuzurile impotriva persoanelor gay din New York sa devina mai putin comune. (D’Emilio 207).
In acelasi an, pentru a forta State Liquor Authority (SLA) cu privire la politicile acesteia, referitor la barurile gay, Leitsch a organizat o capcana: a chemat membrii ai presei si a planuit o intalnire cu alti doi gay – unui bar i se putea retrage licenta de a vanzare a bauturilor alcoolice pentru servirea cu buna stiinta a unui grup de trei sau mai multi homosexuali – pentru a testa politica SLA cu privire la baruri, in momentul in care barmanul a raportat situatia au facut o plangere oficiala. (D’Emilio 208).
DE CE?
Ramane atunci intrebarea de ce a fost efectuat raidul de la STONEWALL atata vreme cat barurile gay erau legale si in dezvoltare. Stonewall a fost o tinta usoara din mai multe motive: in primul rand campania electorala LINDSAY pierduse majotitatea si isi propuse in campania electorala sa ‘curete barurile’. Apoi barul functiona fara licenta de vanzare a bauturilor alcoolice, avea legaturi cu crima organizata si ‘oferea’ go-go boys in meniu… de asemenea facea nota discordanta cu atmosfera linistita din Sheridan Square (D’Emilio 231).
RASA se poate sa fi fost o alta justificare: STONEWALL a fost frecventat de gay negri sau hispanici - decizia politiei de a face un raid aici se poate sa fi fost influentata si de acest factor. Un mare procentaj al celor care au participat la revolta erau negri, de asemenea multi transgenderi si drag-queens.
Inspectorul adjunct Seymour Pine care a condus raidul din prima seara sustine ca i s-a ordonat sa inchida barul deoarece era locatia centrala pentru culegerea de informatii despre gay-i care lucrau pe WALL STREET unde in ultima vreme avusesera multe furturi. Se considera ca multi gay dintre cei care lucrau pe WALL STREET erau fortati prin santaj sa favorizeze aceste furturi. . (Carter 262)
Patronii dela STONEWALL erau obisnuiti cu aceste raiduri si conducerea putea sa redeschida afacerea in aceeasi seara fie in ziua urmatoare.
FAPTE:
Sambata dimineata , 28 Iunie 1969 nu mult dupa 1:20 a.m. politia a efectuat un raid la Stonewall Inn - un bar gay in Greenwich Village. Un numar de factori au diferentiat acest raid fata de alte raiduri care au avut loc aici . In general Sectia a VI–a informa managementul barului inainte de un raid. Raidurile se desfasurau in mod normal mai devreme ca sa permita afacerii sa revina pe fagasul normal la varful noptii.
Aproximativ la ora 1:20 a.m., mult mai tarziu decat raidul obisnuit, 8 ofiteri de la sectia a VIII-a, dintre care doar unul era in uniforma, au intrat in bar. Cei mai multi dintre proprietari au putut scapa arestului oamenii arestati fiind “cei fara documente de identitate, cei imbracati in haine ale sexului opus si unii sau toti dintre angajati” (Duberman 192).
Detaliile cu privire la catalizatorul acestei revolte difera de la poveste la poveste:
Se spune ca o femeie transgender a pocnit cu o sticla de bere in cap un politist dupa ce a impuns-o cu bastonul (Duberman).
Alta povestire sustine ca o lesbiana, fiind dusa catre masina patrulei prin multime, s-a lupat cu politistii incurajandu-i si pe ceilalti sa faca la fel (D’Emilio 232). Oricare ar fi fost scanteia, multimea s-a coalizat punand politia sa bata in retragere repede, in bar. Cantaretul folk Dave van Ronk, care trecea prin zona, a fost tras de catre politie in bar si batut.
Atacurile multimii erau neobosite. Unii chiar au incercat sa dea barului foc. Altii au utilizat un parking meter pe post de “berbece” pentru ai forta pe politisti sa iasa. Vestea s-a raspandit repede printre rezidenti precum si printre patronii barurilor din zona care s-au grabit la fata locului. Pe tot parcursul noptii politistii s-au raspandit pe strazi au izolat persoane transgender sau neconformiste incluzand femei butch sau barbati efeminati si i-au batut.
Doar in prima noapte 13 persoane au fost arestate si 4 ofiteri de politie impreuna cu un numar nedeterminat de protestanti au fost raniti. Este cunoscut totusi ca cel putin doi protestanti au fost batuti sever de catre fortele de ordine (Duberman 201-202), de asemenea este consemnat faptul ca protestantii au aruncat cu pietre strigand “GAY POWER !!!”
Multimea formata din aproximativ 2000 de persoane au luptat cu 400 de politisti. Politia a trimis forte aditionale sub forma Tactical Patrol Force - o unitate de control al revoltelor original antrenata pentru a face fata revoltelor impotriva razboiului din Vietnam - nu au avut mai mult succes. Toate acestea au continuat a doua noapte pana la ora 04.00 a.m. iar in a cincea zi , intr-o miercuri, 1000 de persoane s-au adunat in fata la STONEWALL INN.
COMENTARII PERSONALE:
Ce as putea eu sa zic mai mult decat atat??
Chiar foarte putin sau nimic. Sunt lucruri in viata care iti dau de gandit si pentru mine acesta este unul dintre ele.
Va recomand: David Carter’s Stonewall: The Riots That Sparked the Gay Revolution, 2004, St. Martin’s Press, sunt 10 de ani de cercetari si interviuri cu martori oculari in mod sigur mult mai mult decat as putea eu face invatand si citand diverse surse oricat de credibile ar fi ele.
Nu se vrea acest post, in masura in care ati avut rabdare sa-l cititi pana la sfarsit, o instigare la violenta (Doamne fereste!) dar m-am gandit intens la asta in ultimele zile….
De ce???
Hai sa va spun:
Intr-o seara merg catre casa de la chef pe la 4 noaptea… si trec prin parc. (daca va spun ca era drumul cel mai scurt oricum nu o sa ma credeti…) undeva adanc… in parc pe aleea din spate. La un moment dat, la vreo 3 metri de mine, duba politiei porneste girofarurile si luminile de avarie. Am inghetat! M-am speriat ca dracu!: “Sergent blah, blah, blah major actele dumneavoastra.”
Caut bajbaind buletinu in portofelul gol (pe care l-am baut … vorba sketchului cu Stefan Banica - Senior, nu “fiica” ). Prezint actele ca un cetatean responsabil si platitor de taxe…
“aham domnu’ Florin ce faceti la ora asta in parc? nu stiti ca e periculos? Daca va da careva in cap?“
“Pai nu am valori la mine n-au decat sa ia ce vor si apoi e drumul drept – ala il stiam- si cel mai scurt catre casa”
“Mdah.. da dupa aia veniti la noi ca v-a batut unu si altu.. si ce faceti in Timisoara ?” (parenteza buletinu meu e de HD). “sunt in vizita” “ de cand?” “ de miercuri” (asta e povestea pe care o stiu cat de matol as fi: sunt in vizita si am venit miercuri …. minciuna prin omisiune.. miercuri 22 martie 2002)
Apoi apare unu dublu lat si cat mine de inalt si poi io mi’s inalt…. si ma intreba : “ esti poponar?”
Jur ca am inghetzat si m-am trezit instantaneu si am inceput sa tremur de nervi:” De unde pana unde intrebarea asta? Sunt cetatean roman!” Si atat! Am inghetzat de frica.
Ar fi trebuit sa ii spun ca da mi’s poponar si nu e treaba lui ca ici eu nu il intreb cu cine se fute… nu am avut curajul pur si simplu. Ma gandeam ca ma bat astia sau mi-o pun si nici nu am cui sa ma plang … dupa ca nu ma crede nimeni… umblam disperat cu mana pe tastatura telefonului in buzunar incercand sa imi aduc aminte meniul ca sa il pun pe inregistrare…..
M-am dat putin la o parte si am inceput sa imi notez - pe telefonul scos din buzunar – tremurand- la mesaje - numarul de inmatrculare al masinii politiei comunitare a municipiului Timisoara. Incercam sa ii vad lui asta mare numarul de pe insigna…imi bateau farurile in ochi si m-am simti singur si vulnerabil.
A venit celalt mi-a inapoiat buletinul…. si-a dat seama cred ca eram isteric… de nervi: “Va multumim o seara placuta in continuare…aveti grija pe drumul catre casa.. sunteti liber”.
Am mai mers 10 metri si am varsat. A fost prima oara in ultimii 10 ani in care mi-am negat apartenenta si personalitatea… A trebuit sa imi spuna un politist ca sunt liber… de ce nu ma simt asa?
Inca nu ma iert…poate puteti voi.. poate nu….
Nu mai stiu… dar ma gandeam la STONEWALL….
CINE NU ISI CUNOASTE ISTORIA E OBLIGAT SA O REPETE!!
PS: Poate lucrurile s-au mai schimbat de cand l-am scris , poate nu. Inca ma intreb daca trebuie masuri restrictive pentru ca in cele din urma sa existe o comunitate cu valori comune. Ma intreb daca o lupta comuna, un Stonewall la nivelul simbolic ne va da puterea sa fim ceva mai mult decat caractere dispersate de punctele mult prea diverse de vedere.
Cred cu tarie ca lucrurile care ne apropie sunt mai multe decat cele care ne despart.
vineri, decembrie 19, 2008
9. 2+2
2+2
Hai sa vedem la ce ma duce mintea cand vad un titlu de genul asta:
Clasa I-a
Sex in grup. Nu stiu daca swingers intra la sex in grup sau nu.
Bancul cu blonde: ‘ mai dati-i o sansa!!’ (nu stiu daca il stiti)
Idee generica despre concluzii.
Cel putin la asta ma duce pe mine intr-o prima faza. Sincer ma gandesc de fapt la altceva dar imi fac o introducere decenta...
Clasa 1-a.
Sincer nu m-a incantat ideea de a merge la scoala. Nu stiu de ce. Erau povestile alea cu emotiile despre prima zi de scoala. Nici nu stiu cati ani la rand cartile de citire incepeau cu lectia ‘ prima zi de scoala’ in care era totul atat de fals, in care ti se spunea de fapt despre cum ar trebui sa te simti si bucuria nemarginita de a-ti vedea colegii si pe ‘tovarasha’. B.S.!! eu am fost terorizat. in prima zi.. dimineata stiu ca s-a lasat cu circ si scandal. Nu am vrut si pace. A stiut toata scara a IV-a si cateva apartamente din a III-a ca Andy incepe scoala. Si ‘poi eu cand faceam circ, apoi faceam dupa toate regulile artei. Tin minte ca sughitam de plans si pe drum catre scoala. Erau doar vreo 500 de metri pana acolo. Parca stiam ce ma asteapta. 19 ani din viata.. am facut scoala. Daca mi-ar fi prezis cineva asta atunci...cred ca as fi fugit de acasa cu banii de paine )))
Swingers....
Asta e complicat subiectul...Controversat si isi va merita o reflectie profunda inainte de a scrie despre asta. Poate si cateva experiente, da pana atunci va trebui sa am ce sa dau la schimb ) ca doara nu oi lua unu din cuplu si celalalt va trebui sa se cupleze cu partenerul meu imaginar, ))
Era un banc: doua cupluri (presupuse hetero) se hotarasc pentru condimentarea relatiei (asta parca e motivatia oficiala, nu? ) sa faca sex in grup. Se intalnesc la un hotel, sting becul se dezbraca, sar in pat...Dupa o vreme unul din tipi se ridica aprinde becul si zice: hai sa ne organizam ca de 5 minute numa mwie iau!.
Cam sec bancul pentru on blog gay. Adika.. comm’on.. e banc de hetero. Un gay ar zice: si ce naiba te plangi dupa 5 minute. ? Plus ca nici celalalt nu se plange- probabil te descurcai bine - asa ca mergea treaba. Si nici tipele nu v-au simtit lipsa... a trebuit sa strici tu toata distractia!!
Mai dati-i o sansa!!
Adica un stadion de blonde.. una este intrebata cat face 2+2 si era raspunde 5.
Si striga stadionul: ‘mai dati-i o sansa mai dati-o sansa. !!’
A treia oara la aceiasi intrebare raspunde: 4.
Stadionul: ‘mai dati- i o sansa, mai dati-i o sansa.!!!!! ‘
Ca sa vezi ce ii trece unui prin cap. Complicaciune creierul asta, ce asocieri face.
Cel putin al meu.
Ca sa trecem la lucruri serioase. Whoops! Daca as trece la lucruri serioase m-as apuca sa imi fac bagajele ( intrat intr-un miniconcediu) in loc sa stau cocotzat pe laptop.
Deci daca trec de fapt la motivul acestor randuri si subiectul despre care vroiam sa vorbesc: 2+2 adica... o asociere care duce la o concluzie usor de ghicit fara a da raspunsul efectiv. Lasi complicaciunea de creier sa traga concluzia si speri ca nu te duce la bancul cu blonde.
Ieri aveam messngerul deschis si la status aveam linkul catre blog. In id –ul de messenger gay (sa-i zicem id-ul gay) am doar doua trei persoane prieteni gay-friendly si fata de care mi-am facut la un moment dat coming-out-ul. Despre asta vreau de fapt sa vorbesc acum:
Coming-Out. (capital ‘C’-capital ‘O’)
Englezii au o vorba: Every family has a skeleton in the closet. Adica fiecare familie are un schelet in dulap. Un secret murdar, un secret care ramane in familie. Un secret care poate fi si un membru al familiei, gay.
Coming-out of the closet.. sau coming-out. Un secret care refuza sa mai fie secret.
Si la un moment dat una dintre aceste prietene, cu care ma stiu din copilarie, ma abordeaza si imi spune : ti-ai tras blog ! ce fain!
M-am blocat un pic. Bun.. ea stie ca sunt gay. Dar eram pregatit fata de persoanele non gay sa le las sa intre in dezvaluirile pe care mi le fac aici? M-am simtit un picutz incurcat si am batut in retragere.
Si asta m-a pus un pic pe ganduri si ma gandeam la coming-out. E ok. E important. Americanii au si o zi anuala a coming-out ului. Dar .. e un proces mai ciudat e un proces greu si care nu se termina niciodata: a spune cuiva ca esti gay sau a lasa pe cineva sa isi dea seama ca esti gay, a-ti recunoaste tie ca esti gay si a lasa si pe altii sa recunoasca asta.
Dincolo de implicatiile profunde pe care le are un astfel de voiaj continuu la nivel personal, emotional, social.. mereu apar intrebarile:
De ce sa spun, cum spun, cui spun... si cat de mult spun.
Cred ca raspunsurile la astea patru intrebari definesc de fapt faze ale dezvoltarii personale, definesc un caracter si un fel de a fi si de a te comporta. Si definesc tipul, intensitatea si felul coming- out ului
Am inceput sa folosesc cuvinte mari: ‘faze ale dezvoltarii personale’. Auzi la mine: zici ca este studiu despre sinergia faptelor si meandrele concretului.... )
Si ca de obicei atunci cand ma blochez... apelez la ce stiu cel mai bine. La mine si istoria mea:
Down the memory lane (again)
Ma gandeam acum la intrebarile pe care le-am pus mai sus. De ce simti nevoia sa spui cuiva asta?
Poate ca la un moment dat, iti spui tie. Poate la un moment dat, tu si cu tine cadeti de acord si la un alt moment dat, ai nevoie sa spui ce simti si altora. Poate doar ca sa te convingi ca e adevarat. Poate doar ca povara e mai usoara daca e impartasita. Poate doar vrei sa te auzi spunand cuvintele astea , odata spuse parca devin reale.
Poate.. poate.. poate.. parca.
Asta ma gandesc eu acum, nu zic ca e o regula general valabila.. De aceea poate, poate poate, parca...
Si cui spui.
E aici e problema cea mare si cum spui.
Aici sunt cele doua alternative mari si late:
Terapia soc! Sau 2+2! Sau combinatii intre astea doua.
Teoria 2+2 : sa lasi cate putin sa se vada, sa raspunzi la un banc cu o gluma, sa dai non-raspunsuri la intrebari directe. Sa lasi ca cineva sa traga propriile concluzii. E o metoda mai safe s-ar spune. Mereu poti da inapoi, mereu poti spune: ti se pare, mereu iti poti gasi o prietena pentru 2 luni ....Si poti sa si testezi virulenta reactiei, modul de a privi lucrurile a celui care te intreaba. Dar in functie de reactie.. poti si sa mergi mai departe... si la un moment dat sa raspunzi la o intrebare directa: cu DA.
Si atunci treci la faza shock! Sau macar intermediara. De obicei asta apare atunci cand ori te-ai saturat sa te minti si sa minti, ori poate fi o strategie: tai coada cainelui deodata, nu tai bucatele.
Nu fac teoria chibritului aici. Si nu recomand vreuna dintre alternative. Plus ca am uitat una: poti sa nici nu iti faci coming-out-ul. Adica nu e obligatoriu. E o optiune pur si simplu.
Cui spui? Pai sunt cateva categorii cu care toata lumea are de-a face: familie, prieteni gay, prieteni str8, colegi de munca, colegi de scoala, restul lumii. Cat spui, cum spui si cate spui... te fac mai mult sau mai putin out.
Ce bine ar fi sa fie o reteta. Un manual de reguli. Nu este. Si poate e mai bine asa. As vrea sa-l vad pe cel ce ar face ce scrie intr-o carte, fara sa treaca prin filtrul personal experientele. Cred ca sunt atatea feluri de coming-out cati gay sunt.
Prima oara cand am recunoscut – intr-un fel public – ca sunt gay.. fata de alte persone ca sunt gay a fost experienta Cluj (vezi experienta Napoca). Acolo m-am trezit intr-o sala in care lumea venise sa faca revelionul impreuna cu alte peste 100 de persoane. Dupa ce am intrat am stat un pic intr-un coltz.. speriat un pic de bombe si l-am un moment dat ma aplec usor spre urechea lui Z si il intreb in soapta; auzi astia de aici sunt toti gay? A zambit un pic, nerautacios.. dar avea expresia aia pe fatza: DOOH !. Dupa ce am scos porumbelul mi-am dat seama ca pusesem o intrebare de genul 2+2. (mai dati-i o sansa !!!!striga stadionul ) atunci mi-am facut practic o prima faza a coming –out ului.
Imi dau seama ca multi se gandesc la asta cand se gandesc sa mearga intr-un club gay. Parca odata intrati acolo, nu mai e cale de intoarcere. E o prima faza. E importanta. Si poate noi, intre noi, contribuim sa nu facem asta o experienta placuta pentru cineva. Eu am fost norocos, dar ma uit la baietii care ajung poate pentru prima oara in Sauvage: un pic pierduti, un pic speriati, un pic nelalocul lor. Ar fi fain sa ne aducem aminte de momentul asta cand ii vedem. Inainte de a le face avansuri de doi lei. Oamenii astia acum se descopera. Si e un pas iportant in viata lor. Un moment care ar trebui celebrat. Nu abuzat de el.
La Cluj au venit doi baieti la mine: hey de unde esti?
De ce stai singur ? Hai stai cu noi, hai ca nu iti face nimeni nimic. A fos un moment important. Nu m-au intrebat cat o am, daca sunt activ sau pasiv, daca am loc si nici nu mi-au spus ce mi-ar face daca m-ar prinde la intuneric. Aici vorbesc de un moment in spatiu si timp care e sigur ca nu se mai gaseste astazi. Dar totusi e un subiect de reflectie. Baiatul ala poate sa vina si sambata viitoare daca simte ca si-a gasit locul. Sau poate sa intre din nou ‘ in the closet’ o veme lunga. Poate avem responsablitatea asta. Nu ne place sa fim responsabili pentru altii de obicei. Dar la asta ar trebui sa ne gandim un pic. Poate.
Asta a fost o prima faza a coming-out-ului personal.
Student fiind, prin anul 1 se compun bisericutele si gastile. Se fac chefurile alea de sudare a grupei, dar in cele din urma, te trezesti ca ajungi sa stai, sa te ‘lipesti’ cu cativa care la un nivel iti sunt pe aceiasi lungime de unda. Asa am patit si eu. Si m-am trezit intr-o mica trupa de 6 oameni. Si incepe romance-ul si incep relatiile alea gen Beverly Hills 90210 (cand ,ca sa nu bage actori noi ii cuplau si decuplau pe aiceiasi 6 intre ei, mai ales pe episoadele de final ). In tot jocul asta ajung sa am prietena. Frumoasa foc. Si tupeista si o figura de om si nu stiu cum era pe gustul meu. Se dezvolta un fel de relatie, un pic platonica, un pic sexy. Si se dezvolta aceasta relatie, ne simteam bine impreuna. Si totul era ok pana erau tentativele de a se ajunge la mai mult. Si atunci mereu gaseam o scuza mereu gaseam ceva. Ori ne certam, ori ii spuneam ca nu asta caut . Adica sex. Si asta o faceam sa ma placa si mai mult culmea. Si asa am tinut-o un du-te vino, de cateva luni.
Si la un moment dat de Sf. Valentin , ne certam din nou. Eram in camera in camin. Trebuia sa iesim seara. In clubul studentilor la dans.
Si iau de mana ma uit in ochii ei mari, verzi si inlacrimati si ii spun: Mihaela, nu e vina ta. E vina mea. Cred ca sunt gay.
CRED CA SUNT GAY.
4 cuvinte de o greutate inimaginabila. 4 cuvinte. Care m-au schimbat pentru totdeauna. Si imi dau lacrimile si simt un soi de sfarseala, un soi de ususurare si groaza. Da groaza. Ce o sa zica, ce o sa faca.
Si tinandu-ma de mana se uita in ochii mei si imi zice: nenorocitule!!! Ma gandeam ca ai vreo boala, ai SIDA sau altceva, sau ceva e in neregula cu tine. M-ai speriat. Si o intreb: si acum ce facem? Ma mai bagi in seama ? mai vrei sa iesim? Ce facem?
Raspuns: auzi ... cum naiba sa nu iesim??!?? Mergem in clubul ala si daca ne place un baiat, ori cu tine, ori cu mine ori cu amandoi ajunge acasa. Alta sansa nu are. Si am inceput sa radem plangand. Si ma ia in brate. Si asa ne gasesc colegii de camera: plangand imbratisati. Si era Sf. Valentin. ‘ in sfarsit v-ati impacat! Am crezut ca ne stricati si ziua asta ‘
De acel ‘cred’ ca sunt gay. S-a agatat cateva luni. Imi spunea: poate nu iti place de mine, sunt eu grasa, sau sunt urata, sau sunt nesexy. Sigur o sa gasesti vreuna care o sa fie pe gustul tau. Ai spus ‘cred ca sunt gay’, inseamna ca mai este o sansa sa te vindeci. Asta a inteles mai tarziu: nu sunt bolnav , nu trebuie sa ma vindec. Nu vreau. Dar pana atunci mergeam pe strada –de mana- si ma strangea si ma intreba: ce zici de ala? Sau de celalalt? Lunile astea sunt o poveste in sine.. care o sa merite niste randuri scrise altcandva.
Asta a fost faza a doua.
Cica faze... zici ca sunt racheta in trepte catre Luna.
Apoi parintii si familia. De fapt doar tatal. Cum sa va zic eu: de la 14 ani am fost invatat sa fiu pe propriile picioare. Sa imi iau propriile decizii. Si sa supot consecintele. Ai mei m-au ajutat daca am luat cumva o decizie proasta. Dar nu mi-au influentat drumul: mi-am ales singur liceul, imi alegeam prietenii. Nu aveam program de ajuns acasa. Mi-au acordat deplina incredere. Pe de alta parte nici nu s-au bagat in viata mea. Mi-au spus cand nu sunt de acord cu un lucru sau cu celalalt. Dar atat : ‘ai grija ce faci’.
Asa ca am decis sa nu spun pur si simplu direct. Si am decis sa nu aplic teoria soc. Si nu ma batea tata la cap cu ai prietena? Si de ce nu ai ...
Am ajuns la 2+2: imi spunea tata: cine e baiatul asta? Sau cine e ala? Si asta imi place si al nu imi place. Si x nu mai vine pe la tine si te-a cautat y. Si cu ala sa nu te mai vad. Nu e pentru tine. Cam asa ceva.
Faza faina: la un moment dat devenea acaparator. Daca ma vizita vreun prieten: il lua la povesti si la discutii. La un moment dat ma bagam si ziceam: Hey lasa-l pe baiatu asta sa respire. A venit la mine nu la tine ! ))). Era un om placut in general.. si il placeau prietenii mei. Muream cand ne adum mai multi si venea sa ne povesteasca chestii de pe la armata si de pe la munca. Si radeau astia cu lacrimi. Si pe mine ma enerva..
Aveam la un moment dat un prieten mai special. Si venea la mine pe la ora 11 seara si pleca dimineata. Inainte sa se trezeasca tata. Ciudat .. In fine tata nu intra niciodata la mine in camera. Daca usa era inchisa stia . Mai blocam eu usa cu fotoliul daca era cazul.. )).
Intr-o dimineata ne beam cafeaua impreuna ca de obicei si imi spune: auzi de ce il trimiti pe ala micu acasa in fiecare dimineata la 7? Doar e in vacanta , de ce sa se trezeasca asa devreme.? Am venit aseara sa va acopar , e asa de micutz ca nici nu l-am vazut in pat. Nu stiu cum il gasesti tu. Bine.. ala micu, era doar scundutz. Cine nu e fatza de mine??
Mai e nevoie de comentarii? A doua zi, l-am lasat sa doarma si am mers la servici. Cand m-am intors ei erau in suragerie: jucau sah. Au petrecut toata ziua impreuna: au facut piata, au curatat cartofi….
Si cu tata asa a ramas : eu nu i-am spus niciodata. El nu a intrebat niciodata.
Cred ca a adunat 2+2. Si eu nu i-am spus ca e 4 si el nu m-a intrebat cat face. Poate sunt unul dintre cei norocosi. Poate m-am mintit mereu si poate l-am mintit eu. Dar cred ca nu am vrut sa ne ranim unul pe celalalt. Si cred ca eu nu am apreciat destul asta. Sper ca el a apreciat asta. Si m-a inteles.
Dar asa a fost.
Asta a fost faza trei.
Colegii mei de facultate....Prin anul trei..am devenit extrem de apropiati. Cum nu cred ca am avut multi prieteni in viata. Aveam un medalion.. erau doua cercuri de alea cu sageata (semnul din biologie pentru mascul) inlantuite. Un medalion mic, finutz , de argint. Si imi dau seama ca oamenii astia ma cunosc mai bine decat ma cunosc multi. Sau ma cunosc cel mai bine. Si imi zic: ce-o fi, o fi: erau un cuplu de multi ani: E si L. Si imi scot medalionul si zic: am ceva important despre mine sa va spun: nu stiu daca dupa aia o sa mai vreti sa vorbiti cu mine. Nu stiu ce o sa credeti. Dar sunteti singurii din sufletul meu si ma simt vinovat ca va mint. Si le arat medalionul atunci cand ceea ce am spus le-a captat atentia. E. se apropie, se uita atent si parca il vad gandind cu voce tare: un mascul, doi masculi.. adica.. esti gay??????. Si zic Da!. Da-te-ncolo ca te tii de bancuri si prostii. Dar Mihaela? Pai zic: Mihaela stie de un an. Wow.!
Si Reactie: E. imi zice: auzi? Noi 3 ani de zile am dormit impreuna, am mancat din aceiasi farfurie, am invatat impreuna, am facut dush impreuna... de ce nu te-ai dat la mine? Nu’s baiat destul de frumos????
Mai zi ceva. Daca poti. Si de atunci a fost super fericit. Nu ii placea sa danseze. Mie si prietenei lui ne placea. Era super incantat ca poate sa mearga linistit in clubul lui rock underground si eu puteam sa merg cu L. la club fara sa isi faca probleme. Asta e pe scurt. E o intrega odisee.
Un singur episod mentionez. (unul intamplat dupa vreo doi ani): E. merge in acelasi bar de rockeri; eu cu L mergem in clubul din minunatul meu orasel natal . Si dansam si ne distram. Ma potriveam cu ea la dans, la pasi. Ne simteam super fain impreuna. Plus ca era o bruneta inalta frumoasa, supla. Sexy dupa toate standardele. Si e clar ca sarisem in ochi (oras mic) Si toata lumea credea ca suntem un cuplu. Si pretenii lui E aruncau ocheade prelungii. Era cineva care ii dansa prietena lui E...
Si spre dimineata E vine din minunatul lui bar rock sa ne regrupam catre casa. Si o saruta pe L. Noi stateam la o masa cand a intrat . Si se uita lumea ca la felul paishpe ca nu mai stia ce sa creada. Eu dansasem cu tipa asta toata noaptea si vine unu si o saruta. Si eu beam linistit din bere, fara reactii de sticle sparte si pumni in gura... Si observ reactia din jur si le zic ca am bagat lumea in ceata. La care E zice: sa mor eu de nu va sarutati si voi. Si ne face semn cand se uita lumea parca mai nelamurita si ma ridic peste masa deodata cu L si ne sarutam. De la priviri discrete.. s-a ajuns la gura cascata in jurul nostru.
E zice din ce in ce mai amuzat ( pe toti ne umfla rau rasul ). Hey eu cu ea, tu cu ea, dar noi doi nimik? Si nu termina bine fraza si ma lipeste de perete cu un sarut de ala in toata regula. Nu stiu care e faza urmatoare celei de ‘gura cascata’ Dar acolo se ajunsese. Si ne ridicam si iesim din club. A fost una dintre cele mai dragi amintiri de ale mele. Astia eram noi: o gashka de nebuni. Si a fost subiect de dicutii cred ca saptamani bune pe acolo. Dar chiar nu ma interesa. Nu ne interesa.
Apoi a fost seviciul. Mereu am incercat sa tin astea doua lucruri separate. Nu mi-a reusit mereu. La un moment dat, patronul firmei in care lucram. Patron olandez (hetero ) ma intreba la inaugurarea noului sediu (avem pe cladire steagul uniunii europene, al Romaniei, al regiunii lui din Olanda, al juidetului HD ) nu punem si steagul Rainbow pe cladire??? WTF! Zice: iscam scandal si facem publicitate gratuita. Zice: stai linistit ca nu ma intereseaza ce si cu cine faci dupa ora 17 atat timp cat sunt multumit ce faci pentru mine pana la ora 5. In rest am evitat subiectul unde lucrez. Transporturi: soferi, magazioneri, etc. Am experiente neplacute cu gay la servici. Si desi nu ar trebui, stiu ca un astfel de coming out mi-ar afecta autoritatea. Si nu ar ajuta la nimic. Nu simt nevoia sa fiu acceptat drept gay acolo. Nici pe mine nu ma intereseaza viata lor personala..
Si fazele 7, 8, 9 si 15 inca sunt in desfasurare. Daca ma intreba cineva direct daca sunt gay. Spun da. Sau spun apropos nu stiu daca ti-am spus ca sunt gay.. samd. Deja ma amuza fazele astea si fetzele. Nu sunt disperat sa ma accepte toata lumea. Poate doar oamenii la care tin.
Si am avut noroc. Stiu ca nu au fost toti asa. Eu , pana acum am avut foarte putine experiente neplacute din punctul asta de vedere. Dar una peste alta.
Dupa toate, e mai bine. E altceva.
Ditamai romanul am scris. Dar cum observa cineva. E pe sleau. E din suflet. E real. Si e al meu, daca cineva a avut rabdarea sa-l citeasca pana la sfarsit. E bine. Daca nu. Iara e bine. Un feed back mi-ar facea placere.
Mi-ar placea sa stiu cum a fost si pentru altii. Nu am gasit pe nimeni deschis sa spuna asta. Poate nu au ajuns la faza de coming out la care eu sa fiu unul din raspunsurile la una din intrebarile:
DE CE? CAT? CUM? Si CUI?
Gata.
See u around,
Hai sa vedem la ce ma duce mintea cand vad un titlu de genul asta:
Clasa I-a
Sex in grup. Nu stiu daca swingers intra la sex in grup sau nu.
Bancul cu blonde: ‘ mai dati-i o sansa!!’ (nu stiu daca il stiti)
Idee generica despre concluzii.
Cel putin la asta ma duce pe mine intr-o prima faza. Sincer ma gandesc de fapt la altceva dar imi fac o introducere decenta...
Clasa 1-a.
Sincer nu m-a incantat ideea de a merge la scoala. Nu stiu de ce. Erau povestile alea cu emotiile despre prima zi de scoala. Nici nu stiu cati ani la rand cartile de citire incepeau cu lectia ‘ prima zi de scoala’ in care era totul atat de fals, in care ti se spunea de fapt despre cum ar trebui sa te simti si bucuria nemarginita de a-ti vedea colegii si pe ‘tovarasha’. B.S.!! eu am fost terorizat. in prima zi.. dimineata stiu ca s-a lasat cu circ si scandal. Nu am vrut si pace. A stiut toata scara a IV-a si cateva apartamente din a III-a ca Andy incepe scoala. Si ‘poi eu cand faceam circ, apoi faceam dupa toate regulile artei. Tin minte ca sughitam de plans si pe drum catre scoala. Erau doar vreo 500 de metri pana acolo. Parca stiam ce ma asteapta. 19 ani din viata.. am facut scoala. Daca mi-ar fi prezis cineva asta atunci...cred ca as fi fugit de acasa cu banii de paine )))
Swingers....
Asta e complicat subiectul...Controversat si isi va merita o reflectie profunda inainte de a scrie despre asta. Poate si cateva experiente, da pana atunci va trebui sa am ce sa dau la schimb ) ca doara nu oi lua unu din cuplu si celalalt va trebui sa se cupleze cu partenerul meu imaginar, ))
Era un banc: doua cupluri (presupuse hetero) se hotarasc pentru condimentarea relatiei (asta parca e motivatia oficiala, nu? ) sa faca sex in grup. Se intalnesc la un hotel, sting becul se dezbraca, sar in pat...Dupa o vreme unul din tipi se ridica aprinde becul si zice: hai sa ne organizam ca de 5 minute numa mwie iau!.
Cam sec bancul pentru on blog gay. Adika.. comm’on.. e banc de hetero. Un gay ar zice: si ce naiba te plangi dupa 5 minute. ? Plus ca nici celalalt nu se plange- probabil te descurcai bine - asa ca mergea treaba. Si nici tipele nu v-au simtit lipsa... a trebuit sa strici tu toata distractia!!
Mai dati-i o sansa!!
Adica un stadion de blonde.. una este intrebata cat face 2+2 si era raspunde 5.
Si striga stadionul: ‘mai dati-i o sansa mai dati-o sansa. !!’
A treia oara la aceiasi intrebare raspunde: 4.
Stadionul: ‘mai dati- i o sansa, mai dati-i o sansa.!!!!! ‘
Ca sa vezi ce ii trece unui prin cap. Complicaciune creierul asta, ce asocieri face.
Cel putin al meu.
Ca sa trecem la lucruri serioase. Whoops! Daca as trece la lucruri serioase m-as apuca sa imi fac bagajele ( intrat intr-un miniconcediu) in loc sa stau cocotzat pe laptop.
Deci daca trec de fapt la motivul acestor randuri si subiectul despre care vroiam sa vorbesc: 2+2 adica... o asociere care duce la o concluzie usor de ghicit fara a da raspunsul efectiv. Lasi complicaciunea de creier sa traga concluzia si speri ca nu te duce la bancul cu blonde.
Ieri aveam messngerul deschis si la status aveam linkul catre blog. In id –ul de messenger gay (sa-i zicem id-ul gay) am doar doua trei persoane prieteni gay-friendly si fata de care mi-am facut la un moment dat coming-out-ul. Despre asta vreau de fapt sa vorbesc acum:
Coming-Out. (capital ‘C’-capital ‘O’)
Englezii au o vorba: Every family has a skeleton in the closet. Adica fiecare familie are un schelet in dulap. Un secret murdar, un secret care ramane in familie. Un secret care poate fi si un membru al familiei, gay.
Coming-out of the closet.. sau coming-out. Un secret care refuza sa mai fie secret.
Si la un moment dat una dintre aceste prietene, cu care ma stiu din copilarie, ma abordeaza si imi spune : ti-ai tras blog ! ce fain!
M-am blocat un pic. Bun.. ea stie ca sunt gay. Dar eram pregatit fata de persoanele non gay sa le las sa intre in dezvaluirile pe care mi le fac aici? M-am simtit un picutz incurcat si am batut in retragere.
Si asta m-a pus un pic pe ganduri si ma gandeam la coming-out. E ok. E important. Americanii au si o zi anuala a coming-out ului. Dar .. e un proces mai ciudat e un proces greu si care nu se termina niciodata: a spune cuiva ca esti gay sau a lasa pe cineva sa isi dea seama ca esti gay, a-ti recunoaste tie ca esti gay si a lasa si pe altii sa recunoasca asta.
Dincolo de implicatiile profunde pe care le are un astfel de voiaj continuu la nivel personal, emotional, social.. mereu apar intrebarile:
De ce sa spun, cum spun, cui spun... si cat de mult spun.
Cred ca raspunsurile la astea patru intrebari definesc de fapt faze ale dezvoltarii personale, definesc un caracter si un fel de a fi si de a te comporta. Si definesc tipul, intensitatea si felul coming- out ului
Am inceput sa folosesc cuvinte mari: ‘faze ale dezvoltarii personale’. Auzi la mine: zici ca este studiu despre sinergia faptelor si meandrele concretului.... )
Si ca de obicei atunci cand ma blochez... apelez la ce stiu cel mai bine. La mine si istoria mea:
Down the memory lane (again)
Ma gandeam acum la intrebarile pe care le-am pus mai sus. De ce simti nevoia sa spui cuiva asta?
Poate ca la un moment dat, iti spui tie. Poate la un moment dat, tu si cu tine cadeti de acord si la un alt moment dat, ai nevoie sa spui ce simti si altora. Poate doar ca sa te convingi ca e adevarat. Poate doar ca povara e mai usoara daca e impartasita. Poate doar vrei sa te auzi spunand cuvintele astea , odata spuse parca devin reale.
Poate.. poate.. poate.. parca.
Asta ma gandesc eu acum, nu zic ca e o regula general valabila.. De aceea poate, poate poate, parca...
Si cui spui.
E aici e problema cea mare si cum spui.
Aici sunt cele doua alternative mari si late:
Terapia soc! Sau 2+2! Sau combinatii intre astea doua.
Teoria 2+2 : sa lasi cate putin sa se vada, sa raspunzi la un banc cu o gluma, sa dai non-raspunsuri la intrebari directe. Sa lasi ca cineva sa traga propriile concluzii. E o metoda mai safe s-ar spune. Mereu poti da inapoi, mereu poti spune: ti se pare, mereu iti poti gasi o prietena pentru 2 luni ....Si poti sa si testezi virulenta reactiei, modul de a privi lucrurile a celui care te intreaba. Dar in functie de reactie.. poti si sa mergi mai departe... si la un moment dat sa raspunzi la o intrebare directa: cu DA.
Si atunci treci la faza shock! Sau macar intermediara. De obicei asta apare atunci cand ori te-ai saturat sa te minti si sa minti, ori poate fi o strategie: tai coada cainelui deodata, nu tai bucatele.
Nu fac teoria chibritului aici. Si nu recomand vreuna dintre alternative. Plus ca am uitat una: poti sa nici nu iti faci coming-out-ul. Adica nu e obligatoriu. E o optiune pur si simplu.
Cui spui? Pai sunt cateva categorii cu care toata lumea are de-a face: familie, prieteni gay, prieteni str8, colegi de munca, colegi de scoala, restul lumii. Cat spui, cum spui si cate spui... te fac mai mult sau mai putin out.
Ce bine ar fi sa fie o reteta. Un manual de reguli. Nu este. Si poate e mai bine asa. As vrea sa-l vad pe cel ce ar face ce scrie intr-o carte, fara sa treaca prin filtrul personal experientele. Cred ca sunt atatea feluri de coming-out cati gay sunt.
Prima oara cand am recunoscut – intr-un fel public – ca sunt gay.. fata de alte persone ca sunt gay a fost experienta Cluj (vezi experienta Napoca). Acolo m-am trezit intr-o sala in care lumea venise sa faca revelionul impreuna cu alte peste 100 de persoane. Dupa ce am intrat am stat un pic intr-un coltz.. speriat un pic de bombe si l-am un moment dat ma aplec usor spre urechea lui Z si il intreb in soapta; auzi astia de aici sunt toti gay? A zambit un pic, nerautacios.. dar avea expresia aia pe fatza: DOOH !. Dupa ce am scos porumbelul mi-am dat seama ca pusesem o intrebare de genul 2+2. (mai dati-i o sansa !!!!striga stadionul ) atunci mi-am facut practic o prima faza a coming –out ului.
Imi dau seama ca multi se gandesc la asta cand se gandesc sa mearga intr-un club gay. Parca odata intrati acolo, nu mai e cale de intoarcere. E o prima faza. E importanta. Si poate noi, intre noi, contribuim sa nu facem asta o experienta placuta pentru cineva. Eu am fost norocos, dar ma uit la baietii care ajung poate pentru prima oara in Sauvage: un pic pierduti, un pic speriati, un pic nelalocul lor. Ar fi fain sa ne aducem aminte de momentul asta cand ii vedem. Inainte de a le face avansuri de doi lei. Oamenii astia acum se descopera. Si e un pas iportant in viata lor. Un moment care ar trebui celebrat. Nu abuzat de el.
La Cluj au venit doi baieti la mine: hey de unde esti?
De ce stai singur ? Hai stai cu noi, hai ca nu iti face nimeni nimic. A fos un moment important. Nu m-au intrebat cat o am, daca sunt activ sau pasiv, daca am loc si nici nu mi-au spus ce mi-ar face daca m-ar prinde la intuneric. Aici vorbesc de un moment in spatiu si timp care e sigur ca nu se mai gaseste astazi. Dar totusi e un subiect de reflectie. Baiatul ala poate sa vina si sambata viitoare daca simte ca si-a gasit locul. Sau poate sa intre din nou ‘ in the closet’ o veme lunga. Poate avem responsablitatea asta. Nu ne place sa fim responsabili pentru altii de obicei. Dar la asta ar trebui sa ne gandim un pic. Poate.
Asta a fost o prima faza a coming-out-ului personal.
Student fiind, prin anul 1 se compun bisericutele si gastile. Se fac chefurile alea de sudare a grupei, dar in cele din urma, te trezesti ca ajungi sa stai, sa te ‘lipesti’ cu cativa care la un nivel iti sunt pe aceiasi lungime de unda. Asa am patit si eu. Si m-am trezit intr-o mica trupa de 6 oameni. Si incepe romance-ul si incep relatiile alea gen Beverly Hills 90210 (cand ,ca sa nu bage actori noi ii cuplau si decuplau pe aiceiasi 6 intre ei, mai ales pe episoadele de final ). In tot jocul asta ajung sa am prietena. Frumoasa foc. Si tupeista si o figura de om si nu stiu cum era pe gustul meu. Se dezvolta un fel de relatie, un pic platonica, un pic sexy. Si se dezvolta aceasta relatie, ne simteam bine impreuna. Si totul era ok pana erau tentativele de a se ajunge la mai mult. Si atunci mereu gaseam o scuza mereu gaseam ceva. Ori ne certam, ori ii spuneam ca nu asta caut . Adica sex. Si asta o faceam sa ma placa si mai mult culmea. Si asa am tinut-o un du-te vino, de cateva luni.
Si la un moment dat de Sf. Valentin , ne certam din nou. Eram in camera in camin. Trebuia sa iesim seara. In clubul studentilor la dans.
Si iau de mana ma uit in ochii ei mari, verzi si inlacrimati si ii spun: Mihaela, nu e vina ta. E vina mea. Cred ca sunt gay.
CRED CA SUNT GAY.
4 cuvinte de o greutate inimaginabila. 4 cuvinte. Care m-au schimbat pentru totdeauna. Si imi dau lacrimile si simt un soi de sfarseala, un soi de ususurare si groaza. Da groaza. Ce o sa zica, ce o sa faca.
Si tinandu-ma de mana se uita in ochii mei si imi zice: nenorocitule!!! Ma gandeam ca ai vreo boala, ai SIDA sau altceva, sau ceva e in neregula cu tine. M-ai speriat. Si o intreb: si acum ce facem? Ma mai bagi in seama ? mai vrei sa iesim? Ce facem?
Raspuns: auzi ... cum naiba sa nu iesim??!?? Mergem in clubul ala si daca ne place un baiat, ori cu tine, ori cu mine ori cu amandoi ajunge acasa. Alta sansa nu are. Si am inceput sa radem plangand. Si ma ia in brate. Si asa ne gasesc colegii de camera: plangand imbratisati. Si era Sf. Valentin. ‘ in sfarsit v-ati impacat! Am crezut ca ne stricati si ziua asta ‘
De acel ‘cred’ ca sunt gay. S-a agatat cateva luni. Imi spunea: poate nu iti place de mine, sunt eu grasa, sau sunt urata, sau sunt nesexy. Sigur o sa gasesti vreuna care o sa fie pe gustul tau. Ai spus ‘cred ca sunt gay’, inseamna ca mai este o sansa sa te vindeci. Asta a inteles mai tarziu: nu sunt bolnav , nu trebuie sa ma vindec. Nu vreau. Dar pana atunci mergeam pe strada –de mana- si ma strangea si ma intreba: ce zici de ala? Sau de celalalt? Lunile astea sunt o poveste in sine.. care o sa merite niste randuri scrise altcandva.
Asta a fost faza a doua.
Cica faze... zici ca sunt racheta in trepte catre Luna.
Apoi parintii si familia. De fapt doar tatal. Cum sa va zic eu: de la 14 ani am fost invatat sa fiu pe propriile picioare. Sa imi iau propriile decizii. Si sa supot consecintele. Ai mei m-au ajutat daca am luat cumva o decizie proasta. Dar nu mi-au influentat drumul: mi-am ales singur liceul, imi alegeam prietenii. Nu aveam program de ajuns acasa. Mi-au acordat deplina incredere. Pe de alta parte nici nu s-au bagat in viata mea. Mi-au spus cand nu sunt de acord cu un lucru sau cu celalalt. Dar atat : ‘ai grija ce faci’.
Asa ca am decis sa nu spun pur si simplu direct. Si am decis sa nu aplic teoria soc. Si nu ma batea tata la cap cu ai prietena? Si de ce nu ai ...
Am ajuns la 2+2: imi spunea tata: cine e baiatul asta? Sau cine e ala? Si asta imi place si al nu imi place. Si x nu mai vine pe la tine si te-a cautat y. Si cu ala sa nu te mai vad. Nu e pentru tine. Cam asa ceva.
Faza faina: la un moment dat devenea acaparator. Daca ma vizita vreun prieten: il lua la povesti si la discutii. La un moment dat ma bagam si ziceam: Hey lasa-l pe baiatu asta sa respire. A venit la mine nu la tine ! ))). Era un om placut in general.. si il placeau prietenii mei. Muream cand ne adum mai multi si venea sa ne povesteasca chestii de pe la armata si de pe la munca. Si radeau astia cu lacrimi. Si pe mine ma enerva..
Aveam la un moment dat un prieten mai special. Si venea la mine pe la ora 11 seara si pleca dimineata. Inainte sa se trezeasca tata. Ciudat .. In fine tata nu intra niciodata la mine in camera. Daca usa era inchisa stia . Mai blocam eu usa cu fotoliul daca era cazul.. )).
Intr-o dimineata ne beam cafeaua impreuna ca de obicei si imi spune: auzi de ce il trimiti pe ala micu acasa in fiecare dimineata la 7? Doar e in vacanta , de ce sa se trezeasca asa devreme.? Am venit aseara sa va acopar , e asa de micutz ca nici nu l-am vazut in pat. Nu stiu cum il gasesti tu. Bine.. ala micu, era doar scundutz. Cine nu e fatza de mine??
Mai e nevoie de comentarii? A doua zi, l-am lasat sa doarma si am mers la servici. Cand m-am intors ei erau in suragerie: jucau sah. Au petrecut toata ziua impreuna: au facut piata, au curatat cartofi….
Si cu tata asa a ramas : eu nu i-am spus niciodata. El nu a intrebat niciodata.
Cred ca a adunat 2+2. Si eu nu i-am spus ca e 4 si el nu m-a intrebat cat face. Poate sunt unul dintre cei norocosi. Poate m-am mintit mereu si poate l-am mintit eu. Dar cred ca nu am vrut sa ne ranim unul pe celalalt. Si cred ca eu nu am apreciat destul asta. Sper ca el a apreciat asta. Si m-a inteles.
Dar asa a fost.
Asta a fost faza trei.
Colegii mei de facultate....Prin anul trei..am devenit extrem de apropiati. Cum nu cred ca am avut multi prieteni in viata. Aveam un medalion.. erau doua cercuri de alea cu sageata (semnul din biologie pentru mascul) inlantuite. Un medalion mic, finutz , de argint. Si imi dau seama ca oamenii astia ma cunosc mai bine decat ma cunosc multi. Sau ma cunosc cel mai bine. Si imi zic: ce-o fi, o fi: erau un cuplu de multi ani: E si L. Si imi scot medalionul si zic: am ceva important despre mine sa va spun: nu stiu daca dupa aia o sa mai vreti sa vorbiti cu mine. Nu stiu ce o sa credeti. Dar sunteti singurii din sufletul meu si ma simt vinovat ca va mint. Si le arat medalionul atunci cand ceea ce am spus le-a captat atentia. E. se apropie, se uita atent si parca il vad gandind cu voce tare: un mascul, doi masculi.. adica.. esti gay??????. Si zic Da!. Da-te-ncolo ca te tii de bancuri si prostii. Dar Mihaela? Pai zic: Mihaela stie de un an. Wow.!
Si Reactie: E. imi zice: auzi? Noi 3 ani de zile am dormit impreuna, am mancat din aceiasi farfurie, am invatat impreuna, am facut dush impreuna... de ce nu te-ai dat la mine? Nu’s baiat destul de frumos????
Mai zi ceva. Daca poti. Si de atunci a fost super fericit. Nu ii placea sa danseze. Mie si prietenei lui ne placea. Era super incantat ca poate sa mearga linistit in clubul lui rock underground si eu puteam sa merg cu L. la club fara sa isi faca probleme. Asta e pe scurt. E o intrega odisee.
Un singur episod mentionez. (unul intamplat dupa vreo doi ani): E. merge in acelasi bar de rockeri; eu cu L mergem in clubul din minunatul meu orasel natal . Si dansam si ne distram. Ma potriveam cu ea la dans, la pasi. Ne simteam super fain impreuna. Plus ca era o bruneta inalta frumoasa, supla. Sexy dupa toate standardele. Si e clar ca sarisem in ochi (oras mic) Si toata lumea credea ca suntem un cuplu. Si pretenii lui E aruncau ocheade prelungii. Era cineva care ii dansa prietena lui E...
Si spre dimineata E vine din minunatul lui bar rock sa ne regrupam catre casa. Si o saruta pe L. Noi stateam la o masa cand a intrat . Si se uita lumea ca la felul paishpe ca nu mai stia ce sa creada. Eu dansasem cu tipa asta toata noaptea si vine unu si o saruta. Si eu beam linistit din bere, fara reactii de sticle sparte si pumni in gura... Si observ reactia din jur si le zic ca am bagat lumea in ceata. La care E zice: sa mor eu de nu va sarutati si voi. Si ne face semn cand se uita lumea parca mai nelamurita si ma ridic peste masa deodata cu L si ne sarutam. De la priviri discrete.. s-a ajuns la gura cascata in jurul nostru.
E zice din ce in ce mai amuzat ( pe toti ne umfla rau rasul ). Hey eu cu ea, tu cu ea, dar noi doi nimik? Si nu termina bine fraza si ma lipeste de perete cu un sarut de ala in toata regula. Nu stiu care e faza urmatoare celei de ‘gura cascata’ Dar acolo se ajunsese. Si ne ridicam si iesim din club. A fost una dintre cele mai dragi amintiri de ale mele. Astia eram noi: o gashka de nebuni. Si a fost subiect de dicutii cred ca saptamani bune pe acolo. Dar chiar nu ma interesa. Nu ne interesa.
Apoi a fost seviciul. Mereu am incercat sa tin astea doua lucruri separate. Nu mi-a reusit mereu. La un moment dat, patronul firmei in care lucram. Patron olandez (hetero ) ma intreba la inaugurarea noului sediu (avem pe cladire steagul uniunii europene, al Romaniei, al regiunii lui din Olanda, al juidetului HD ) nu punem si steagul Rainbow pe cladire??? WTF! Zice: iscam scandal si facem publicitate gratuita. Zice: stai linistit ca nu ma intereseaza ce si cu cine faci dupa ora 17 atat timp cat sunt multumit ce faci pentru mine pana la ora 5. In rest am evitat subiectul unde lucrez. Transporturi: soferi, magazioneri, etc. Am experiente neplacute cu gay la servici. Si desi nu ar trebui, stiu ca un astfel de coming out mi-ar afecta autoritatea. Si nu ar ajuta la nimic. Nu simt nevoia sa fiu acceptat drept gay acolo. Nici pe mine nu ma intereseaza viata lor personala..
Si fazele 7, 8, 9 si 15 inca sunt in desfasurare. Daca ma intreba cineva direct daca sunt gay. Spun da. Sau spun apropos nu stiu daca ti-am spus ca sunt gay.. samd. Deja ma amuza fazele astea si fetzele. Nu sunt disperat sa ma accepte toata lumea. Poate doar oamenii la care tin.
Si am avut noroc. Stiu ca nu au fost toti asa. Eu , pana acum am avut foarte putine experiente neplacute din punctul asta de vedere. Dar una peste alta.
Dupa toate, e mai bine. E altceva.
Ditamai romanul am scris. Dar cum observa cineva. E pe sleau. E din suflet. E real. Si e al meu, daca cineva a avut rabdarea sa-l citeasca pana la sfarsit. E bine. Daca nu. Iara e bine. Un feed back mi-ar facea placere.
Mi-ar placea sa stiu cum a fost si pentru altii. Nu am gasit pe nimeni deschis sa spuna asta. Poate nu au ajuns la faza de coming out la care eu sa fiu unul din raspunsurile la una din intrebarile:
DE CE? CAT? CUM? Si CUI?
Gata.
See u around,
Abonați-vă la:
Postări (Atom)