duminică, mai 17, 2009

30. 6 LUNI DE BLOGUIALA (doar)

gayfest
6 luni de bloguiala.


Toata ultima perioada mi-am petrecut-o facand retrospective si uitandu-ma in urma.
Pe blog de obicei dau click pe publicare inainte de a citi de trei ori ce am scris.

Iasa monstul cu ochi verzi perfectionist din mine si mai tai o fraza, sau o mut mai jos sau o tin pentru mai tarziu. Sau mai bag ceva.
Asa fac si cand pun telefonul sa sune seara.
Ma mai ridic odata din pat sa fiu sigur ca am apasat pe butonul de activare.
Ca sigur e setat pe alarma zilnica, sau ca volumul e la maxim, sau ca nu il pot decupla din prima….. (si asa trebuie sa sune de trei ori pana incep sa il aud)

Am tendinta sa fac asta si cand scriu

Si dupa tot procesul asta, de obicei nu imi place ce a iesit si sterg tot si o iau de la capat.
Asa ca m-am invatat in ciuda greselilor de ortografie sa nu ma mai intorc sa corectez.

Si cateodata dintr-un narcisism ciudat ma uit in urma sa vad ce am gandit la un moment dat ce am scris. E chiar haios cand nu sunt de acord eu cu ce am scris acolo..

Cum spuneam. Am avut o perioada de retrospectiva..
Si am citit ce am scris in urma.
Bine-nteles ca exista o arhiva pe undeva prin dreapta acum.
Inca nu stiu sa bag etichetele intr-o caseta ca sa ocupe mai putin spatiu..
Mi-s blogger de duminica. Nici sa schimb skinul care nu imi place nu am curaj. Cele de pe blogspot nu imi plac. Si site-ul pe care l-am gasit cu skinuri. Mi-e teama sa nu fac vreo prostie si sa sterg tot. :))

Cam haotic dar o recapitulare ar suna cam asa: (colectie de linkuri cu adaugiri si concluzii)

1. punct si de la capat. Primul post inca nu eram sigur cat ce si cum voi scrie aici. Am incercat sa o iau de la inceput, primul contact cu lumea gay.a iesit acest prim. inca nu imi imaginam ca pe cineva chiar ar interesa ce scriu eu aici.

2. the first cut is the deepest. Primul contact cu lumea gay reala. Bucuresti. Pustan fiind. Am jurat ca nu mai vreau sa aud de asta. o experineta ciudata. culmea a ajuns si la urechile unora direct implicati. nici nu mi-ar fi trecut prin cap. m-am trezit cu commenturi.

3. nu imi plac baietii. Colectie de teorii personale de ce imi plac pana la urma.. Nu imi plac baietii- dar nu pot nici fara ei. cam din ce am citit si din ce am simtit.. am incercat sa sintetizez. asta a iesit.

4. cum se agata un barbat. No comment. Mai degraba cum nu se agata. Restul… the sky is the limit. o farsa veche. pe un alt blog. al altcuiva. nu era atat farsa cat realitatea cruda. profile false,texte false..una peste alta a fost un pic amuzant.

5. gwm sks gwm 4 ltr. Cum raspund la intrebarea ce caut.. si prima relatie sau nerelatie. amintiri din copilarie, sau adolescenta.

6. napoca. Sau orasul si comunitatea care m-au invatat ca e ok sa fii gay pana la urma. era acel moment, acum, dupa o vizita recenta lucrurile par un pic altfel. pana la urma conteza oamenii mai mult decat orice.

7. cand doi iti spun ca esti beat. De ce sunt trist. De ce n-as fi si de ce trebuie sa ma justific pentru asta pana la urma?

8. decalog. Sau ce nu caut (macar asta e clar). Sau altfel spus: o explicatie logica a faptului ca ma voi calugari cu juramant de celibat (ca alternativa), profilul meu de pe romeo. adaugit explicat si cu note de subsol. a.. da. si inca indeparteaza pe toata lumea. dar eu insist.

9. 2+2 . coming out. Experienta personala, irepetabila, necomparabila. Doar modalitatea mea de a vedea lucrurile.

10. stonewall. Un pic de istorie. O documentare personala asupra unui eveniment care a schimbat lumea. Gay si negay.

11. sarbatori fericite. Un pic de depresie de craciun luata peste picior.

12. povestea revelionului. In nota de mai sus. sec scurt si la obiect.

13. ex-nexy-maybe- promisuni de anul nou. Mai am 7 luni sa le duc la indeplinire. Deocamdata nu merge conform planului. ce surpriza :)

14. id de mess. Curatenie in lista. Greu de ales criteriile. si un proces inca in desfasurare.

15. ordonati!. Mandru sergent al armatei romane. Si gay. Si despre micile flirturi care raman doar atat. bine-telesc ca a dus la discutii despre FALCON STUDIOS.

16. forgive me father. Mea culpa urmand pacate capitale. Inca am dubii cu privire la destinatia de dincolo. unul din putinele momente in care imi analizez (blnd) defectele.

17. men at work. Gay professional. Job, gay, separa-le, imbina-le fa ceva cu ele, dar fa. concluzie dupa toate... nu le poti avea pe toate.

18. nelamuriri de copil tont. Atat mi-s de satul cateodata de romeo si de mess si de mirc.. si atunci iasa asta. inca valabil. din pacate.

19. mind whisperer. Sau despre prime impresii. Despre superficialitate. Despre sansa unei a doua prime impresii. Teatru, masti si oameni reali.

20. mama. Pur si simplu

21. brickwall 1. Cruciada proprie . Revolta. Culb Sauvage. Sa- rezolvat.. petitia inca activa inca aduce semnaturi.

22. fum. Post la betie post clubbing. Cu ce te alegi cateodata. criticat pentru stil..

23. been_there. Aroganta si doamne ajuta. Pana la urma o promisiune. Been there done that. I’ll go there again and do it again.

24. what a fuck. Inca o mostra de revolta personala.

25. brickwall 2. o alta cruciada proprie. Gay fest. De ce da. De ce nu. De ce poate. acuzat de kitch.. inca sunt de acord cu ce am scris acolo. sper totusi sa ajung anul asta.

26. mainstream- log out. Am pierdut ideiile primului post. Am intrat in mainstream. Nu cred ca imi place acolo. Vreau inapoi la ideile mele.nu vreau sa tranform blogul asta in tribuna. nu asta i-a fost scopul. si sunt altii care fac deja asta mult mai bine, mult mai des.

27. blog my gay fest. Supriza. Am iesit din mainstream. Puternic curentul. Un premiu neasteptat si post log out ma trage inapoi. Sper sa rezist.
28. bantuie furtuni. Sau alegeri dificile.cluj vs timisoara. un job versus celalalt. pragmatic versus emotional.. gerele decizii.

29. 7 ani de acasa. Love-hate relationship. Eu si Timisoara.

Vad bloguri care exista de 5-6 ani. Cand am inceput sa scriu mi-era teama ca voi ramane fara subiecte. Deocamdata mi se mai intampla sa raman fara pofta de scris.
Nu fara subiecte.

Ei, si chiar imi pune ordine in ganduri. O sa abuzez de rezultatul asta.

Ps. Iara mi-am luat-o ca trimit mass cu linkul. Sorry.
O fac pentru ca am un short list cu oameni care il citesc si care nu sunt conectati la blogosfera la nivelul la care sa primeasca notificari de publicare.. Nu i-am notat pe toti si poate mai sunt si unii care nu vor sa auda de asta. cer scuze oficial.
O simpla solicitare si se rezolva.
Fara suparare,

2q2Bstr8

sâmbătă, mai 16, 2009

29. 7 ANI DE ACASA (timisoara)

gayfest


7 ANI DE ACASA



Cat de des aud asta . cat de des o spun . Cat de mult mi-as dori sa fie o norma sociala universal valabila.

Nu stiu prin ce acceptiune a societatii se crede ca in cei sapte ani de dinainte de a incepe scoala se formeaza de fapt trasaturile de baza ale caracterului unei persoane.
Ca si cum ce urmeaza nu te mai schimba
Sau nu te schimba fundamental.
Inveti sa spui saru-mana si multumesc si alte politeturi care ar putea fi un dezavantaj printre bizonii de turma si cocalarii de economat. (care se cred cocalari de mall)

Si cand de fapt, daca e sa te gandesti, cele ce urmeaza pot schimba mult mai mult un om. Experienetele, pe care le traiesti cand iesi in lumea reala, creaza pe acel fundament ( care poate si sa nu existe ) te schimba de fapt. Contactul cu oamenii din jur care nu te trateaza cu intelegerea familiei sau cu blandetea acesteia.
Si te fac din punctul meu de vedere mult mai mult sa fii cel care esti.

Dar 7 ani ca norma sociala se presupune ca 7 ani sunt indeajuns sa te construiasca.

Lupeni-Uricani-Petrosani-Cluj-Hunedoara-Deva-Bucuresti-Timisoara-Sannicolau-Timisoara. Cu plecare din statia Lupeni Centru prin 2001 la orele 22 si sosire la Timisoara 8-9 ani mai tarziu in Timisoara Nord. Personal in regim de accelerat. Merge incet, da’ nu opreste in toate statiile. Plecare pe neasteptate de la linia 3 undeva seara. Bilet la clasa a doua cu scurte vizite in zona VIP. Sosire, in functie de macazuri, cel mai sigur in Timisoara. Cu scurte devieri pe traseu. Flash backuri neasteptate.

Acum 7 ani am ajuns in Timisoara. Desi un oras popular si relativ apropiat de casa, nu calcasem niciodata in Timisoara mai mult de 2 zile. M-a amuzat ideea, fiindca am crescut avand in camera pe perete un tablou care infatzisha Catedrala. Auzisem multe despre orash. Discutiile aferente varstei: orash mare, cool, park place si disco land si strandul termal si festivalul berii si cel mai occidental orash al tarii, catedrala, opera, un orash cosmopolit care ofera oportunitati.

Stiam doar ca daca o iau la stanga cum ies din gara ajung in centru la catedrala. Si cam atat. Trebuia sa ma prezint pentru un interviu la Continental la hotel. M-am ratacit ajungand acolo. Am ajuns primul, imi luasem marja de eroare tocmai pentru situatii neprevazute. Am umblat pe jos. Inca linia 43 si 33 si tramvaiul 8 imi erau notiuni stranii.

Si aici e o chestie specifica: troleybuzul (cu mici variatii avand aceiasi cuvant in toate limbile europene) aici se numeste firobuz (eu copil de miner fiind, ma ducea cuvantul asta mai mult cu gandul la funicular :)) )

In plus invariabil intreband oameni mai in varsta de o adresa sau alta, mi se raspundea: pe linia lui 4 sau pe linia lui 7 sau unde se desparte 7 de 9…
Multumeam si mergeam mai departe. Adica daca as stii atat de bine liniile de tramvai cu siguranta nu as fi intrebat adresa.

M-am ratacit spre Continental,dar am ajuns primul. O comisie de vreo 5 persoane la interviu. Am intrat in sala pus la 4 ace si cu emotii, ma gandeam la toate implicatiile pe care un job aici le-ar aduce. Si ma impiedic de tocul usii si ma intind intr-o alunecare gratzioasa pe burta. Cam cat de gratzios ar putea fi cineva de 1 metru 90 in cadere libera. Vreo doi metri de alunecare en relanti. Cred ca in 0,005 secunde am fost in picioare indreptandu-mi nodul de cravata afisand cel mai calm zambet din dotare.
Imi imaginam … go to a happy place go to a happy place … numara pana la 10.. asa-i ca nu au observat? I need a time machine!!!!! With a 2 minutes loop- back function!!!!

M-au angajat. Mi-au spus, dupa un an, ca ma angajasera ca zambeam. Nu doar de aceea, dar a contat. Se spune ca un prim pas e inceputul pentru orice voiaj. E drept ca toata experienta mea timisoreana ulterioara a fost la fel: o cazatura spectaculoasa urmata de ridicare in 0,005 secunde cu zambetul pe fata indreptandu-mi nodul la cravata.

Si azi sunt 7 ani de atunci.

Daca e sa fiu sincer mereu m-am simtit in vizita aici. Pana de curand cand am fost pus in fata deciziei de a alege. Atunci am inceput sa imi pun intrebari.
In engleza e mult mai evidenta diferenta dintre concepte: home si house. Not any house it’s a home. In romana ar trebui sa fie ceva de genul casa si acasa.

Cred ca Timisoara a devenit acasa. Cred ca am reusit sa depasesc momentul de vizita sau venetic sau cum s-o mai numi.
Ptr un orash de tranzit si plin de oameni din toata tzara, sau Europa ideea aceea: cei care au venit au stricat orasul, sau cei care nu sunt timisoreni sunt motivul tuturor relelor. Ideea asta e destul de prezenta in constiinta celor care au mai mult de 20 de ani de cand i-a adus ceaushescu cu arcanu de pe 'saCe' sa populeze fabricile aflate in plin avant.

Mai este si o categorie care uita ca pana la urma Timisoara sau Temeschwar sau Tymes sau Zambara sau cum I s-ar mai putea zice, e un orash de emigranti. Si cine ii cunoaste un pic istoria (ex-ul mi-a tinut un curs intensiv pe aceasta tema) stie asta. Si ar trebui sa aprecieze ca ce are pana la urma mai bun este dat de cei care au venit care l-au ocupat si colonizat. Altfel ramanea poate doar un orash de pescari in mlastinile banatului.

Asa ca odata scapat de complexul acesta, nu pot decat sa incerc sa imi insusesc din lucrurile bune care s-au mentinut in timp din mentalitatea mostenita de la imperii mai civilizate care l-au administrat.

Si nu poate decat sa ma amuze mentalitatea Mayflower. Bostoniarzii care au ajuns cu primul vas plin de aristocrati in SUA. Era o vorba ca daca toti care spun ca au descendenta directa in cei veniti cu Mayflower ar avea dreptate, Mayflower ar fi trebuit sa fie numele unei flotile de titanice (sau titanicuri).

Cam asa e situatia si aici.

Si una peste alta ce transforma o casa in acasa.
Greu de analizat, dar zilele astea mi-am dat seama de o treaba mergand prin orash.
Sentimentul asta nu este dat de strandul termal (am fost o singura data si nu mi-a placut), catedrala (nu am fost niciodata in interior nici de curiozitate), park place (nu am calcat niciodata acolo), sau discoland (cred ca e alt club acolo acum)

Una peste alta Timisoara e un orash occidental comparat cu balcanii. Dar e mult in urma fata de restul Europei totusi. Imi aduc aminte ca exul meu a facut mijto de mine cand am urcat in troleu, pardon firobuz in Timisoara cand am venit din Viena. Acolo am fost ofensat ca o usa de la metrou nu se deschisese complet. Aici la firobuz ramanea doua palme deschisa iarna. :) a ras de mine juma de ora pe tema asta. Sau faptul ca se putea la automatul de la metro cumpara bilet si pentru caine... Sau ca pe scarile rulante cei care stau pur si simplu pe trepte stau pe dreapta pentru a permite celor care se grabesc si urca respectiv coboara sa poata pasi. S-au mai schimbat si astea e drept. Dar mai e de lucru.

Deci ce ma face sa simt ca Timisoara este acasa?

Stau pe malul begheului cu picioarele atarnadu-mi pe dig cu nasu in laptop si scriu. Cainele e liber in spatele meu in parc.
Am inceput sa vorbesc cu ‘frigi’ si ‘cioco’ si ‘praji’ si ‘comp’ si zic la CD tze-de nu si-di.
Nu trec pe roshu la semafor chiar daca nu vine masina. Umblu cu hartiile in buzunar o juma de zi daca nu gasesc un cosh de gunoi.
Mi-e scarba de cocalarii parca imprumutati din alte zone. Nu dau nume ca n-are rost. X5 cu partile metalice aurite. Mi-e scarba de italienii care vin cu pensia in buzunar ca in romania p**da e inca ieftina.
Si in orice zona o orashului sunt, am o amintire legata de acel loc: aici mi-am pierdut buletinul si l-am gasit pus pe marginea unei vitrine dupa doua ore,
aici mi-a tras X tzeapa am stat in ploaie o ora,
aici era o cofetarie, acum e banca, aici am avut accident cu masina, acolo l-am cunoscut pe Y. aici am lucrat, a disparut firma deja.
Aici am sarit gardul sprijinandu-ma cu piciorul de pancarda ‘accesul pietonal interzis’ si dincolo am dat nas in nas cu primarul.
Aici am stat pe bordura si am plans o ora noaptea cand am pierdut pe cineva.
Aici am luat amenda ca am facut poze in fantana arteziana noaptea. (nu am specificat ca sunt cetatean model, dar ma straduiesc).
Si pot ajunge in centru doar prin parcuri fara sa vad sau sa aud o masina.
Si sunt mandru ca desi punctul de plecare mi-ar fi pus teoretic oprelisti, am reusit sa ma descurc deocamdata intr-un orash care ofera oportunitati si cere mult mai mult decat ofera la un punct.
Si ma enerveaza chestiile de fatzada. Continentalul cea mai inalta cladire e iluminata noaptea ambiental doar pe fatada. Ce se vede din strada. Din restul orashului e doar o umbra intunecata.
Si ma enerveaza ca e singurul orash din tara in care fatadele cladirilor superbe se prabusesc.

Pana la urma imi platesc taxele de 7 ani aici. Sigur e vreo bordura vopsita si din banii mei.

Maruntzishuri ce am scris mai sus. Prostii. Dar un intreg care e greu de pus in balanta cu altele. Pana la urma e orashul in care am trait cel mai mult cu exceptia orashului natal.
Nu sunt fan-ul numarul 1 din multe motive. Si nu cred ca voi deveni un fanatic. Inca il privesc obiectiv si comparativ cu alte orashe dragi mie, ma ma gandesc ca e un orash superb. Cateodata e pacat ca e locuit. Oameni prea reci, prea mercantili, prea falsi. Fara a generaliza. Dar asta e alta poveste.

Dupa alti 7 ani de acasa.
Cred ca ma consider un pic Timisorean.Cu bune si cu rele.


Si sunt indragostit de privelistea pe care o am de la fereastra.



25.09.09 Am mai adaugat cateva facute cu un aparat mai de doamne ajuta:




ps. toate fotografiile sunt originale

Acelasi,
2q2Bstr8

joi, mai 14, 2009

28. BANTUIE FURTUNI IN RADA PORTULUI MEU

gayfest

BANTUIE FURTUNI IN RADA PORTULUI MEU


Sunt momente in viata cand apreciez telefonia mobila si celularele pentru doua functii: silent mode si apeluri pierdute. Niciodata nu am inteles pe cei care cred ca daca un telefon e mobil asta inseamna ca trebuie lipit de mana si trebuie neaparat raspuns la el. Ca un fel de obligatie intrinseca. Adika e bun sa fiu gasit cand vreau sa fiu gasit. O sa radeti dar cunosc oameni dispusi sa renunte la un moment de sex, la siguranta volanului sau la orice altceva doar din isteria de a raspunde la un mobil care suna. Si care se sufoca daca telefonul este la o distanta mai mare decat: humerus+radius si ulna+metafalange+falange. (plus ceva zgarciuri pe post de articulatii intre ele)
Asa ca, acum sunt pe silent si cum observa un prieten: auzi .. tu chiar nu auzi telefonul sau nici macar nu te obosesti sa vezi de ce se aprinde ecranul. Si am recunoscut: nici macar nu ma duc sa vad de ce beculeshte ecranul.
Sunt pe silent mode. Mi se intampla rar asta in ultima vreme. Asa ca am facut un dush fierbinte si lung in ciuda apometrului si stau infofolit intr-un prosop mirosind a cocolino, in pat……..

Fara dubii e clar: unii oameni nu sunt facuti sa aiba liniste in viata.

La concluzia asta am ajuns de ceva vreme. Si concluzia asta este poate mult mai greu de acceptat decat alte concluzii pe care a trebuit sa mi le accept la un moment dat.

Revin la ideea: unii sunt facuti sa le iasa totul repede si usor, altii sunt facuti sa lupte pentru fiecare victorie. Altii nu sunt facuti sa lupte dar trebuie mereu sa o faca.

Sa nu imi spuna cineva ca nu cunoaste pe cineva care a fost mereu baiatul mamei sau favoritul profei de franceza sau a terminat o facultate particulara departe de casa cu bani de acasa sau a prins un job bun in firma unchiului si conduce o masina mai scumpa decat apartamentul in care stau (vorba lui Puya – muncuiashi lui ochii aia albastri :)) ), isi deschide o firma de ‘know how’ si ofera consultanta in management pe bani grei desi nu stie ca excel ul are functia autosum (pe shortcut), si-a terminat de renovat apartamentul din centru cumparat cu bani de la bunicu fost director de intreprindere ceaushista…sau au vandut ai lui casa de la tzara…

Am folosit cuvantul ‘sau’ ar fi trebui sa spun ‘si’ . ca nu stiu cum toate cele de mai sus se gasesc in cate unul. Si acel ‘unul’ habar n-are de franceza sau alta limba straina, si-a luat carnetul cu pile si fara emotii, copia tema la mate de la tine cu tupeu si nonsalantza si a iesit sef de promotie pe liceu ca i-au turnat ai lui meditatii un an cu profu de mate care urma sa fie seful comisiei la bac. Plus mamica era shefa comitetului de parinti care se ocupa cu strangerea banilor de protocol pentru comitete si comitzii.

Am exagerat voit pe alocuri in cele de mai sus, pentru a sublinia o idee.

Deci, am ajuns la concluzia ca sunt unii oameni facuti sa le iasa totul: usor fara probleme fara emotii pe care atunci cand ii auzi ca se vaita de problemele pe care le au mi se pare ca, pe scurt, aud ceva de genul : tuh fata mi s-a rupt o unghie… tuh fata ce ma fac?
Adika aud rar asta doamne ajuta, o aud pe la Mondenii daca stau sa ma gandesc bine dar asa e.

Iar altii trebuie sa lupte dublu si greu poate si pentru chestii marunte.

Si apoi fara tendinte de victimizare am ajuns la concluzia: clar nu fac parte din prima categorie. Alerg mai repede decat poate ingerul meu pazitor sa zboare. Sunt facut sa lupt. Cateodata ma indoiesc de puterea mea de a o face. puterea ori ca intensitate ori in timp..

E clar ca trebuie sa ma impac cu ideea asta. Nu imi voi gasi linistea. Nu pot decat sa sper ca din cand in cand voi avea parte de o agitatie controlata sau macar cu care sa ma obisnuiesc.

Divortul alor mei, crescut de o matusa, s-a imbolnavit, a murit, bacul, am dat la facultate, am picat la facultate, m-am angajat un an la o scoala sa nu stau acasa, vroiau sa ma ia in armata, am dat la postliceala, m-am acceptat ca gayperson, am jurat ca nu mai dau la facultate, am dat totusi la facultate, era sa nu ajung in licenta, era sa nu imi gat proiectul, am luat licenta si am ajuns acasa dupa ziua in care am prezentat priectul de diploma…..
Ufff ce senzatie. Am ajuns acasa pe la ora 2 jumate, m-am pus sa mananc si m-am dus in camera mea tapetata cu postere… m-am trantit in patul meu vechi si confortabil si ma uitam in tavan : pentru prima oara in viata mea nu aveam nimic de facut. Facusem tot ceea ce imi era in planul pe termen lung facut undeva pe la 12 ani.. nu aveam nimic de facut maine sau luni sau saptamana viitoare. Tata imi spune ia-ti o perioada de cateva luni de pauza. Iti bagi eventual somajul si vedem noi incotro o apuci.
Relaxare totala. Nu imi venea sa cred. Fara presiuni fara asteptari fara ‘to do’ list.

Imi bate cineva in usa. O fi tata si-a uitat cheia.
Sa traiti! sunt sergent Sergentescu, h. andy? Zic. Da. Acesta este ordinul de incorporare. Sunteti obligat ca marti sa va prezentati la comisionariatul Petrosani pentru incorporare. Va rog semnati. Multumesc.

Heeeere we go again!!!!
Nu am sa uit niciodata cele 40 de minute de liniste. Sunt cativa ani buni de atunci si inca tanjesc la alte 40 de minute, hai sa fie 30. dar sa fie ca alea.


Cand scriu, cei din jurul meu ar trebui sa fie poate linistiti. Si atunci cand vorbesc. Cand vorbesc mult.

Cand nu scriu sau cand tac atunci e de fapt mult mai imprevizibil si important.
Desi ma consider o persoana extrovertita de multe ori cele care imi trec prin minte sau prin cap raman secrete.

Cum ziceam la un moment dat ce scriu aici e despre trecut si despre viitor (incepe sa sune a Netty Sandu) atunci cand e liniste inseamna ca prezentul e prea prezent.

Si nu scriu despre lucruri care se intampla in prezent decat foarte rar.
Din diverse motive:
Supersititie: daca spun cuiva ce planuri am sau ce fac… cam toate au tendinta sa nu se mai intample sau sa nu ajunga la concluzia pe care mi-o doresc
Un al doilea motiv ar fi ca…sunt persoane inca implicate despre as dori sa vorbesc. Si nu vreau. S-ar recunoaste in randurile astea. Ar fi un pic ciudat.

Asa ca….
Asa ca am sa scriu despre trecutul recent.
Am trecut printr-o alta furtuna. Din nou singur si din nou poate alta furtuna. Una din cele care bantuie in rada portului meu.

Indirect direct sau printre randuri mi-am exprimat insatisfactia crunta care ma macina la jobul actual. Poate nu e locul cel mai potrivit . Si ma trezesc cu un telefon ‘out of the blue’ de la o persoana pe care as considera-o fara dubii top5 in Romania in domeniul in care lucrez. M-am mutat de la E. la o firma in Cluj. Imi construiesc noua echipa si vreau sa ne intalnim sa vorbim. Mark my words: nu e o persoana careia ii zici nu. E o persoana careia ii raspunzi cat de sus trebuie sa sar.

Si iata-ma in fata unei dileme soooo me. Ce fac? Las totul in urma din nou? Ma mut la Cluj? Alta firma, alt oras, alti oameni alta atitudine alta mentalitate.

Si ma apuc si pun in balanta. Ce las in urma. Pe cine.. ce? La ce merg? La cine? Unde?
Am sa pun cumva in balanta toate acestea.. am mers la cluj. Am privit orashul ca pe viitoare casa.
Si am cochetat cu ideea de a-mi pune toate lucrurile intr-o furgoneta si a pleca fara a spune nimanui nimic. Pana se prind ca am plecat…
Si chiar nu conteaza.
M-au sunat prieteni din Cluj sa ma intrebe cand vin. Nu m-a sunat nimeni din Timisoara sa imi spuna sa nu plec. Am lucruri de care mi-e dor acolo. Am lucruri de care vreau sa fug de aici.
Sunt genul de alegeri care contureaza un destin pana la urma.
Nu am luat o decizie finala inca. Incerc sa raman obiectiv. E greu de facut o comparatie. Am mai spus cand iau o decizie incerc sa pun totul in balanta. Sunt atat de multe lucruri care nu se pot compara. Sunt atat de multe lucruri care nu se pot pune in balanta.

Si totusi am o impresie ciudata… simt nevoia sa-mi sfidez intr-un fel destinul.
Sa- l provoc la stabilitate.
Sau poate sunt putin obosit. Sau comod.
Pe de alta parte ideea tabula rasa. De la 0 totul intr-un orash mai calm si drag mie suna tentant. Cantec de sirena e o expresie prea siropoasa… nu mi se potriveste. Da' nu gasesc un sinonim. Acum.
Give me one good reason to leave me, I’ll give you ten good reasons to stay.

Imi iau momentele silent mode in serios….
Dar intr-un fel e revolta. De ce trebuie sa iau mereu decizii de genul asta?
Si e greu cand trebuie sa le iei singur.
De ce sunt pus mereu in fata unor alegeri majore?
E un protest pe care am simtit ca trebui sa-l manifest undeva.
Deci protestez
Nu va schimba nimic. E doar vuitul care se aude din port.
Ca de obicei bantuie furtuni in rada portului meu..
Si inca imi e dor de cele 30 de minute.


Acelasi

2q2Bstr8

luni, mai 11, 2009

27. Blog My Gay Fest

gayfest

Dragi participanti la concursul Blog my Gay FEST,

Va multumim pentru articolele postate, au fost extraordinare si speram sa mai participati la actiunile viitoare de acest gen.
Concursul a luat sfarsit si iata ca anuntam castigatorii, dupa cum urmeaza:

Locul I - IPOD Nano - se acorda bloggului Deeabolique

Locul II - IMPRIMANTA CANON - se acorda bloggului 2q2Bstr8 -
Pentru celelalte articole, necastigatoare, avem cate o mica atentie, si anume cate un pin rainbow, un planner si un tur de organizatie :)
Puteti sa va ridicati 'pachetelul' si sa faceti un tur de organizatie pana pe data de 22 mai 2009, in intervalul orar 10:00-17:00.

Castigatorii vor fi contactati personal de un angajat ACCEPT, azi 11 mai 2009.

Felicitari tuturor si mult succes in continuare!

O zi frumoasa,

Bogdan



O surpriza placuta. o mega surpriza. e prima oara cand castig ceva scriind deci e de doua ori surpiza.
nu am ce sa zic altceva decat
Multumesc,


Acelasi
2q2Bstr8

duminică, mai 10, 2009

26. MAINSTREAM - log out

gayfest

MAINSTREAM - over and out

De cati blogger-i este nevoie pentru a se schimba/inlocui un bec?

-1 pentru a schimba becul
-1 pentru a posta si anunta ca becul a fost schimbat
-14 pentru a impartasi experiente similare si a arata noi modalitati de schimbare a becului
-7 pentru a avertiza asupra pericolelor ce apar la schimbarea becurilor
-27 pentru a corecta greseli gramaticale aparute in posturile despre schimbarea becurilor
-53 pentru a lua la misto pe cei ce au corectat greselile gramaticale
-2 profesionisti in domeniu care sa atraga atentia ca termenul corect este ''lampa''
-15 care sa pretinda ca au lucrat in domeniu si termenul ''bec''este la fel de corect
-109 care spun ca forumul nu este despre becuri si discutia trebuie mutata pe un forum despre becuri
-111 care sustin ca atata timp cat toti folosim becuri, discutia este utila pe forum
-306 pentru a discuta care sunt cele mai bune metode de a schimba becuri, care sunt cele mai bune, de unde se pot cumpara si cat costa
-27 pentru a posta linkuri catre siteuri unde pot fi vazute diverse modele de becuri
-14 pentru a spune ca linkurile nu sunt corecte si a posta pe cele corecte
-33 pentru a cita tot ce s-a postat pana in momentu respectiv si a raspunde ''si eu''
-6 pentru a atrage atentia sa se foloseasca functia ''cautare''
-12 pentru a posta ca ei renunta definitiv la forum din cauza divergentelor aparute pe marginea subiectului
-143 pentru a spune ''cauta intai pe google si daca nu gasesti nimic despre becuri atunci intreaba pe forum''
-16 posturi unde doi membri poarta o discutie total paralela cu subiectul
-24 posturi in care li se atrage atentia sa foloseasca mesajele private sau e-mailul
-1 moderator care sa avertizeze ca daca nu se inceteaza cu mesajele aiurea va inchide topicul
-1 membru nou al forumului care raspunde la 6 luni dupa ultimul post si totul o ia de la inceput...



Cele de mai sus nu imi apartin ca idee si concept in sine. Dara cat sunt de adevarate.
Atunci cand am hotarat sa imi fac un blog.. nu luseam in considerare toate cele de mai sus.
Era pus si simplu neavoia de impartasire . si cum imaginea de a ma baga sub patrafirul unui popa care ma ia cu ‘fiule’ nu mi se pare catushi de putin sexy sau linistitoare…
De aceea am inceput sa scriu.
Am mai zis cuvintele parca odata scrise prind un soi de viata a lor. Verba volant.
Si ma gandesc la diverse lucruri. Si trec . Dar odata scrise raman. E un fel de decizie luata.

Ma recunosc. Sunt un om care ia foarte greu o decizie importanta. Poate gandesc prea mult si mereu incerc sa iau in considerare toata aspectele. Si atunci ia mult.

Poate fiindca nu imi plac surprizele. Si sunt un soi de control freak. Poate.

Dar odata luata o decizie… sunt incapatanat pana la Marea Moarta si inapoi (de cateva ori)

Deci, am inceput sa scriu pentru a-mi pune ordine in ganduri si nu ma gandisem la o goaza de chestii: blogosfera, linkuri, rank-uri de pagina…
Dupa cateva luni imi dau seama ca lumea asta are un soi de viata a ei. Intri in ea si te prinde.

Si apoi incerci sa intri in mainstream si apoi te gandesti sa te mentii acolo si apoi iti dai seama ca poate vrei sa fii acolo si apoi pierzi timp cu celelalte detalii.


Si odata ajuns acolo ma intreb: ce naiba caut eu aici? Pana la urma?
Vreau sa ajung in top 10? (n-am timp de scris zilnic doua posturi de trei randuri), candidez la blog-ul anului? (nu le am cu hackeritul si schimbarea IP -urilor sa ma votez de un catralion de ori), se lasa cu premii pe undeva? (nu am rabdare sa pup in fund pe cine decide), ma bag sa fac bani din reclame? (la traficul meu probabil o sa adun 100 de euro in 5 ani). Daca dau mass cu linkul spre blog o fac din comoditate intr-un fel. Sunt cativa oameni pe care ii intereseaza ce mai scriu. Multi decid sa ramana anonimi si a trimite mesaj cu mesaj pana la urma e dificil.
Si atunci....?

Adica, chiar nu ma intereseaza undeva in adanc cat de citite sunt randurile mele, si numarul de comentarii.

Si apoi ma gandesc la puzderia de mesaje tampite/ puzderia de mesaje anonime.
Culmea e ca am am inceput sa identific anonimul dupa stil si greselile de ortografie. Culmea ca la un moment dat m-au enervat. Apoi au inceput sa ma amuze.
Apoi m-a mirat ca sunt anonimi care se cred interesanti si care cred ca raman anonimi. Desi uitandu-ma in lista ip urilor.. pot sa vad inainte sa deschid bloggul in sine cam la cate clickuri in check boxul ‘plictisitor’ o sa gasesc.

Pentru ca pur si simplu ma cunosc indeajuns ca sa stiu ca sunt oricum altfel decat plictisitor. Si sunt sigur ca asta nu inseamna defel ca sunt de laudat sau de blamat. Pur si simplu sunt orice mai putin plictisitor. Dincolo de modestie falsa. Si de aceea ma amuza cei care se simt datori sa dea click pe una sau pe alta.

Pur si simplu nu conteaza. (punct)
Am gasit si optiunea care nu permite postarea mesajelor anonime asa ca am rezolvat efortul de a le sterge..

Google imi gaseste bloggul dupa diverse criterii de cautare: ‘cum sterg un id de mess’, I duri de baieti timisoara, firma men at work, ba si pizde din timisoara ( desi cred ca doar o data sau de doua ori am folosit cuvantul asta in postarile mele). Incurcate-s caile domnului…..


Motivul acestui post se datoreaza totushi unui comment.
Si cei care ma cunosc ar trebui sa salveze ce scriu aici. Pentru referinte ulterioare: Recunosc ca am gresit. Desi nu eram de acord cu commentul respectiv.

Trecand peste momentul rarrissim in care recunosc ca am gresit.. respectivul ma lua la rost intr-un fel pentru ceea ce scrisesem.

Am facut-o nu stiu cum purtat de valul tip mainstream de care am vorbit mai sus.
Si mi-am transformat jurnalul personal intr-o tribuna de discutii legate de un subiect care era dincolo de ceea ce vroiam sa scriu aici.


Am facut o greseala.
Si imi fac MEA CULPA aici.

Are un prieten de-al meu o expresie: prostitutie intelectuala. Cam asa m-am simtit. Pana la urma oricat de pasional am fost legat de un anumit subiect nu isi avea locul aici.
Semana cu o tentativa de a intra in mainstream. Si e o never ending story.. brickwall, gay fest, se inchide purple, se deschide french kiss, se redeschide purple si din nou brickwall si gay fest. Sunt lucruri care ma intereseaza dar sunt departe de ce vreau eu sa scriu aici. Sunt doar subiecte la moda.

Poate am inclinatii/atitudini/aptitudini spre activism gay. Dar pe blogguri se ridica o voce o idee. Cei care nu sunt deja aici oricum nu vad si cei care sunt deja in genul asta de hey rup oricum sunt deja aici.



Imi cer scuze fata de mine in acest moment. Si imi promit ca voi reveni la zipp-zero, la momentul in care am inceput sa scriu aici. Adica ceea ce simt,
adica voiaj personal in trecut si in viitor cu rare popasuri in prezent.

Acelasi
2q2Bstr8

duminică, aprilie 26, 2009

25. BRICKWALL 2

gayfest

BrickWall - 2

Gay Fest 2009

Am constatat cu placere un lucru la gayfestul de acest an. Conceptul, ideea, a coborat printe muritorii de rand. E peste tot. e ok. Pentru prima oara de multa vreme am sentimentul ca mi se adreseaza si mie si celorlati din jurul meu. Nu e doar pentru cei cativa din Bucuresti sau aiurea cu spirit de aventura si care nu au nimik de pierdut indiferent ce ar fi. Indiferent ce s-ar intampla. A intrat in blogosfera. A intrat in casa fiecaruia, a intrat pe romeo si siteurile de dating. Poate o sa ne intre si in constinta.
Si a lansat o provocare. La care m-am gandit indelung. Si m-am gandit sa ridic manusha.
Iata ce a iesit.


Azi am vazut pe romeo profilul unui domn de vreo 50 de ani. Si ma gandeam ce repede se schimba lumea si mi-a trezit un fel de respect inexplicabil dar perfect justificabil. Un veritabil gay senior citizen cum imi place sa imi imaginez ca voi ajunge odata.
www.planetromeo.com/livalc


Un profil decent fara poze de doi lei si 10 bani fara texte de doi lei si 10 bani. Cu fotografii reale si frumos realizate, incadrate. Facute clar, cu un aparat clasic sau macar ceva semiprofi. O lumina calda, blajina. Un profil cald cum rar este de vazut.
Ma gandeam prin cate a trecut omul asta, cum a vazut schimbandu-se, transformand-se aceasta comunitate pana la momentul din ziua de azi. Si cata putere de adaptare si lipsa oricarei povesti de genul.. mi-s satul de lumea gay ca e asa si pe dincolo, si lumea e rea si lumea ‘e curve’ si toate astea.

Si ma gandeam cam ce crede un om ca acesta despre scalambaielile din ziua de azi, despre modul in care lucrurile o iau razna intr-o oarecare masura. Si despre problemele noastre de astazi. Si mi-am dat seama ca problemele pe care le invocam astazi sunt ‘mici copii’ fata de multe cele care au fost in ultimul secol sa zicem.

Si ne vaitam atat, cand avem atat de multe mijloace sa ne facem lumea mai buna.
Sa o facem mai buna pentru noi si pentru cei asemenea noua.


De ce BrickWall?
Dincolo de Stonewall nu mai sunt vremurile acelea nu mai e conjunctura aceea.
In vremurile respective America era o oala sub presiune. Negri cu albii, indienii cu atoritatile. Sa se integreze. Sa se dezintegreze. Nordu cu sudul... vremuri tulburi. In general favorabile unor revolte. Acele vremuri sau dus si fac parte din legenda si durerea re- nasterii unei natiuni.

BrickWall este micul meu Stonewall privat.
BrickWall 1, era despre o alta lupa la care m-am inhamat. Nu a fost o epopee nu a fost o lupta de trecut in manualele de istorie. A fost o mica lupta. A fost un moment in care am fost mandru ca sunt gay. Si aceasta mica lupta atunci am castigat-o cu toate cele care s-au intamplat in jur, cu toate reactiile sau lipsa de reactie.
Am vrut sa pun o caramida.
Am intalnit tot felul de reactii si in toata naivitatea mea ma gandeam la un moment dat: fac ceva pentru noi fac ceva pentru comunitate. In cele din urma am avut o revelatie: am facut-o pentru mine. Pentru ca vreau sa fiu mandru ca sunt gay.

Ideea asta ‘mandru ca sunt gay’ e de fapt o lupta in sine. E de fapt momentul in care intorci foaia si zici m-am saturat sa imi fie rusine. M-am saturat sa fiu 2nd hand citizen. Sunt mandru ca sunt gay. Sunt mandru ca in ciuda tuturor greutatilor pe care cei din jur ti le pun: traiesc si sunt pe picior de egalitate cu ceilalti. Imi platesc taxele. Muncesc de la 9 la 18. Am facut o scoala. Am un job. Pot sa umblu cu fruntea sus. Si vreau sa il vad pe cel care imi poate spune ca nu am dreptul.



Mi-am intitulat postul BrickWall 2. Fiindca mi-am propus ca la momentul la care voi ajunge un gay senior citizen sa ma pot uita in urma si sa zic: atunci am pus si eu o caramida.
Ma simt mandru ca am sentimentul ca am pus una. Si vreau sa mai pun una.

De ce voi participa la Gay Fest?

De ce nu as participa ?
Nu vreau sa fiu asociat la mars cu cativa barbati imbracati in femei;
Am sentimentul ca oricum nu se va face nici o schimbare.
Mi-e teama de ce s-ar putea intampla acolo. De scandal, de batai si alte grozavii de care auzi la televizor.
Mi-e teama de cunoscutii care m-ar vedea .....
Toate astea impreuna si fiecare in parte pot constitui un bun motiv.

Dar totusi de ce voi participa?
Nu pentru ca voi face ceva pentru comunitate. Nu cred ca poti face ceva pentru comunitate de unul singur. Poti da o idee poti inspira...
Nu cred ca cei care sunt acolo reprezinta comunitatea sau sunt delegati ai acesteia. Si nici nu cred ca vreunul are pretentia asta.
Nu pentru ca voi rasturna muntii. Nu pentru idealurile inalte la care aspiram.
Ar fi ipocrizie sau megalomanie.. poate.

Nu...
Eu am sa merg pentru toate cele scrise mai sus pe aici si..

Am sa merg din EGOISM.
Pentru ca EU vreau sa ma simt puternic.
EU vreau sa ma simt mandru.
Pentru ca nu vreau sa imi fie MIE rusine.
Pentru ca vrea sa mai traiesc odata sentimentul BrickWall.
.
Si pentru Didi. Ne stim de 25 de ani. I-am zis ca sunt gay:

andy tm (25.04.2009 23:19:47): am multi prieteni prin lupeni care stiau de mine
andy tm (25.04.2009 23:19:56): nu stiu de ce nu ti-am zis pana acum
Didi Yyy (25.04.2009 23:20:25): ce sa-mi zici?
andy tm (25.04.2009 23:20:29): ca sunt gay
Didi Yyy (25.04.2009 23:20:44): pai stiam demult...
andy tm (25.04.2009 23:20:48): what????????
andy tm (25.04.2009 23:20:57): hai serios.. de unde?
Didi Yyy (25.04.2009 23:20:59): dar nu m-a deranjat niciodata
........................................................................................................................
Didi Yyy (25.04.2009 23:26:39): nu-mi pare rau
Didi Yyy (25.04.2009 23:27:35): sa sti ca ptr. mine n-a contat niciodata...
Didi Yyy (25.04.2009 23:28:10): te iubesc ffffffffffffffffffff. mult indiferent de ce fel de drum alegi


Pentru ca vreau sa pun o caramida. Inca una si inca una.


Poate la un moment dat se va intalni cu un alt brickwall care se construieste langa mine. Poate in timp se vor acoperi breshele. Si vom avea un zid veritabil.


Pune mana, pune o caramida, Pune o caramida zilnic. Fa-ti propriul BrickWall

Tu ai pus o caramida azi?



Acelasi
2q2Bstr8

marți, aprilie 21, 2009

24. WHAT A FUCK

What a fuck?


(ma mai ia lumea la rost ca nu am mai scris.. am scris.. mereu o fac. Doar ca nu am publicat... repar asta pe parcurs)

De multe ori stau in fata calculatorului si ma uit aiurea pe net.
Ma uit in jur inca incercand ca noi toti sa imi raspund la intrebarea ce naiba caut.
Sau cum raspund la intrebarea ce mai fac

Nu stiu cati si-au facut o idee clara.
Adica intrebarea este pana la urma ce cauti tu? Cum definesti toate astea?
Cat esti dispus sa lashi de la tine. Cat esti dispus sa ierti altora.

Si te uit in jur incerci sa iti dai seama cum se definesc ceilalti.
Ma uit la oameni care se acund sub ‘ nu imi place sa vorbesc despre mine’ cred ca astia ‘pica din start’ ori nu ai nimik de spus despre tine ori esti prea lenesh ori naiba mai stiu nu ti-ai facut nicodata o auto analiza. Cine naiba esti. Si cum poti trai fara sa te definesti intr-un fel. Nu imi vine a crede ca nu stii cum esti sau ca incercand sa nu iti recunosti sper ca isi va face altcineva o impresie despre tine.
Cu putin noroc, mai buna decat realitatea.

Am prieteni mai vechi, fosti colegi de scoala si asa mai departe care au dat de blogul meu. Si imi spun imi era dor de tine. Aici esti asa cum te stiu: putin acid, putin pesimist, putin critic, putin cu un pic de umor negru.
Si cateodata stau si eu ca prostu si citesc ce am scris si.. ma mir.
Imi place sa scriu. Ma face sa ma simt un pic mai bine.

Daca e sa te autodefinesti..

Lucrurile pe care nu le alegi te definesc de fapt:

Familia, cartierul, parintii..
Lumea e mandra de astea de parca ar fi propria realizare.
E pur si simplu e o intamplare. Pana la urma suntem definiti de accesorii, suntem definiti de lucrurile care sunt in jurul nostru...de lucruri pe care nu le alegi.

Ca orice bun reprezentant al depresiei bulangistice, le mai am si eu pe ale mele.
De obicei in perioada sarbatorilor ‘de familie’.
Mah, una peste alta e cam aiurea.
Fara familie, departe de cartierul in care ai crescut, departe de orasul in care ai crescut. Pana la urma ce ramane? E drept ca nu tare mult.

Mi-e dor de ouale roshii vospsite ‘cu frunza’ intr-un dress vechi innodat. Mi-e dor de mers cu udatul. Mergeam la M. Maica-sa facea niste oua super mijto cu nu stiu ce ceara picurata pe ele.

Mi-e dor de mers dupa ghiocei pe Oboroca. Asta am facut 10 ani de zile in prima zi de pasti. Pe shaua muntelui sunt vreo 3 hectare acoperite cu ghiocei. Ii puteai lua cu coasa.

Down the memory lane :)
Odata ne-a prins noaptea sus si coborand te orbeau luminile de jos din orash de la mina. nu vedeai unde calci. si am gasit noi o tzeava de gaz care stiam ca duce la curtea minei. si bocanind cu piciorul in ea am coborat in sir indian pana in curtea minei. Era curtea minei intr-adevar. Numai ca in orashul vecin. Am ajuns acasa la vreo 12 noaptea. In fata blocului comitetul de parinti venise care de pe unde plecase: la baza drumului de urcare, la morga, la spital. Nu mai stiau unde sa mearga. Au crezut ca unul dintre noi a patit ceva si ne e frica sa venim acasa.
Eram toata generatia a treia din cele doua scari de bloc, vreo 14 pustani.
Mai mergi tu dupa ghiocei cand o fi Oboroca la noi pe balcon imi spune tata. Si bataie in cor de pe vreo trei etaje... nu mai are rost sa zic..pedepsiti in casa. ne facusem retea de galene de telefon cu sarma de puscat... (un fel de mess - ca sa inteleaga astia mai tineri). Cu buzz urile aveam probleme asa ca clar era noroc cu tzeava de la calorifer si ciocan in morse. S-au saturat ai nostri de bocaneli pe retea si ne-au 'eliberat'...

E un gol care nu cred ca se va umple vreodata.
Si nu e aiurea ideea in sine de acum. E mai ingrozitoare ideea: va fi vreodata?

Asta e destul de aiurea.

In ultima vreme cand sunt sarbatori de genul asta.. ma prefac ca nu sunt. E doar minivacanta. Timp liber un pic in plus. Si ma fac ca nu aud si nu vad in jur ce se intampla.
ignor mirosul de cozonaci de pe scara,
Si inventez la munca vreo poveste: am fost in viena sau uatever. Ceva orice sa fie.
n-o sa zic ca am stat in casa si probabil nici nu o sa spun ca nu mi-a trimis careva vreun sms sa intrebe ce fac zilele astea.

Pana la urma la fel cum am mai zis-o si in alte randuri genul asta de sarbatori nu tin neaparat de rezultatul in sine ci mai degraba de pregatirea, de febra dinainte.
E un fel de ciclu anual. Craciun, valentine’s day, paste, ziua de nastere, vacanta de vara... si pentru fiecare din aceste faze parca te astepti sa fie intr-un anume fel. Sau ar trebui sa fie intr-un anume fel. Ca sa fie. Cadouri de craciun si lumina nasterii blah blah. Si inimioare de ciocolata si blah blah. Si lumina invierii si blah blah. Si la multi ani si poze idioate de pe toboganul din mamaia cu ochelari D&G...
Daca mai primesc vreun mass cu cristos a inviat o iau razna. Adica e doar politete sau ‘what a fuck’. Ar trebui sa fiu mai fericit?

Avem cate o zi pe an in care suntem mai piosi, mai evlavioshi, sau nu mancam carne, o zi pe an iubim, o zi pe an facem nebuniile pe care ni le doream, ba mai nou si o zi in care sa fim mandri ca suntem gay.
What a fuck are we supposed to be for the rest of 300 and something days left?


Cam cat ar trebui sa fii de dur sa te prefaci ca nu ai nevoie de toate astea.
Si pana la urma, toate astea te definesc?
Nu cred. Trebuie sa fie ceva dincolo de astea. O fi oare? Sau pana la urma doar lucrurile astea de baza conteaza? si.. daca nu ai baza... poti construi ceva asa suspendat?

Noah ca am scris..am scris ce simteam. Nu ma face mai fericit. Nu ma face altcumva.
E un post din seria celor fara noima.
Bag pixu iara ma mir de ce scriu.

Acelasi

2q2Bstr8

marți, martie 31, 2009

23. BEEN THERE DONE THAT

Been_there_done_that
(post de postul pastelui, sau de primavara)

Era o vorba

If ‘gay ‘ is an illness let’s all call in sick.
Nu stiu daca am nimerit-o io pe a buna in ingles da cam asta era idea.
M-am trezit azi cu o lene monumentala. Da’ crunta si mi-am stors eu bibilica ce sa fac sa scap de munca. Am inventat una rapida si am sunat la seful meu si i-am zis: ma f#te o lene, ma doare in c^r de firma voastra si imi bag p@la.

Adica in limbaj corporate: ‘Buna dimineata domn director imi cer scuze ca va deranjez atat de dimineata, insa, a intervenit o problema neprevazuta care imi necesita atentia imediata si, cu permisiunea dumneavoastra, as dori sa imi iau o zi libera pentru a o rezolva. In principiu as avea nevoie de o ora doua, dar, avand in vedere ca implica niste institutii publice, nu cred ca voi termina atat de repede (stiti cum e cu bugetarii astia..) si ca sa nu va incurc, mai bine iau toata ziua libera’

Si am inchis telefonul si m-am intors pe partea cealalta si am bagat nasu sub plapuma.

Ce urasc la zilele de genul asta. Mi-am facut un obicei o data pe luna cel putin sa fac chestia asta. Avand in vedere ca nu se platesc orele suplimentare si acumulez cam 20 pe luna, imi bag cate o zi de asta. La finalul lunii cand se trage linie ies cu toate orele muncite asa ca nu ma ataca la salariu, ca nu au cum (deocamdata). Dar, ce urasc la zilele astea e ca desi poate pic de somn cand ma hotarasc ca stau acasa, odata ce am rezolvat-o ma trezesc ca am o zi intreaga just for myself si intru in stare de agitatie. Am timp liber sa face ceva! Si tb sa fac si aia si cealalta si dau cu aspiratorul si spal cainele (ca vrea ca, nu vrea ca trebuie, ca nu trebuie).

Dar azi m-am pus cu nasu in laptop si am inceput sa scriu. Fara noima fara tinta ca de obicei.

Been_there_done_that. Asa am avut la un moment dat id ul pe romeo. Cata aroganta, cata desteptaciune acumulata......... Am cateodata senzatia ca le-am vazut si facut pe toate.
Si totusi nu e asha. Surpriza! As exprima autoironic. Ca sa nu zica altul. Doamne ajuta pe de alta parte. Oare cum ar fi sa le fi facut si trait pe toate?

E drept ca am vazut prea multe si cateodata am impresia ca le-am vazut pe toate.
Asta apare in special atunci cand incep sa intrevad un model de personalitate, de situatie, de comportament la cineva. Pe care l-am mai vazut o data de doua ori. Si am senzatia ca stiu ce va urma si cum se vor desfasura lucrurile.
Am o vorba atunci cand sunt intrigat: ‘Doua saptamani am rabdare’ . Adica intrevazand oarecum o evolutie, nu am ce sa fac decat sa stau si sa astept se va ajunge unde ma asteptam. Tare mi-as dori cateodata sa nu am dreptate. Si atunci cand am... intr-un fel ma intristeataza si ma duce iara la gandul bee_there_done_that.

Nu cred ca mi-as dori sa stiu cum se simte cand le-ai vazut si facut pe toate.

Dintr-un singur mare motiv.
Lipsa dorintei. Odata ajuns la punctul ala nu cred ca ti-ai mai dori ceva. Nu ar fi ce.
Si cred ca dorinta face pamantul sa se invarta. Nu banii.
Ca, dupa logica mea de tabla la care fac iara apel....acum e criza sunt mai putini bani.. ar trebui sa se invarta pamantul mai incet. Whoops! De aia o fi devenit ziua mai lunga??. Aia ar insemna ca imbatranim mai incet.. si aia nu e rau.
Ma gandeam sa ma mut – in aceiasi idee- la Salonta.
De ce Salonta? E.. de ce.. de ce. De aia. Acolo (zic astia la televizor) fabrica de salam are de vreo trei ani ( de cand se difuzeaza reclama) tot 30 de ani. Da noah a intepeni la 30 de ani nu e tocmai o dorinta absurda ( doua puncte paranteza inchisa).
Lol sunt tampit.

Deci dupa o introducere cat un treisfert de post, imi fac curaj sa scriu despre ce vroiam sa scriu. Sau , ma rog, ideea care m-a facut sa deschis capacul la laptop azi.

Ma gandeam ca a trecut un an jumate aproape. In fine unul si 4 luni de cand ultima mea relatie a esuat lamentabil. Am evitat subiectul asta un an de zile. Nici acum nu cred ca am sa intru in el cu toate fortele. Mai degraba tatonez cu ideea de a scrie despre asta. Pana una alta zgariu un pic suprafata.(zgarii sau zgariu?? Nu am chef de dex acum).

Mai degraba incerc sa ma gandesc la ce am ramas dupa aceasta relatie. Nu e un post de broken heart. Nu e un post de life’s a bitch.
Imi dau seama ca raul cel mai mare cu care am avut de luptat. A fost o idee.
Multi isi trateaza perioada post-relatie in multe feluri:
- Alcool and drop-dead party;
- repede – o – alta- relatie;
- random sex;
- indiferenta;
- nu-pot-trece-peste;
- mi-s ranit si n-am incredere in altii;
- combinatii din cele de mai susu;

Eu, ei bine eu... sa ma ia naiba daca stiu de ce. Intru in stand by. Cochetez cu toate ideile de mai sus da parca nici una nu mi se potriveste. Si imi dau seama ca dupa fiecare din cele trei relatii (numarabile si serioase) am o stare generala de ‘nu-mi pasa’ care mascheaza o stare generala de ‘imi vine sa sparg capul cuiva’. Care are in mod normal o durata de viata de un an.

Asa ca pana la urma, ultimei relatii nu am sa ii reprosez acum decat faptul ca parca perioada asta descrisa mai sus, se prelungeste putin prea mult. M-a consumat energetic la un nivel care, parca cere mai mult timp pentru refill. Si cand vezi ca dupa trei zile esti inlocuit cu urmatoarea mare dragoste e destul de greu de suportat. Descriam eu strategiile mai sus (cum le vad eu), dar a fi inlocuit dupa trei-patru zile, paca asta e cel mai greu de inghitit. Nu m-a facut decat sa ma gandesc ca cine nu te mai iubeste dupa trei zile... nu te-a iubit deloc. Avand in vedere ‘nestrategia mea’ genul asta de abordare a lucrurilor nu are alt inteles. Nu cred ca poti iubi pe cineva si dupa trei zile sa iubesti pe altcineva.

Si am gandeam acum been_there_done_that pe dracu.

Sunt din nou la inceput. Back to basis.
Adika sunt prost facut gramada. Am ajuns la concluzia ca trebuie din nou sa invat sa am o relatie. De obicei lucrurile astea vin de la sine cred. Dar acum chiar am senzatia ca trebuie sa fiu un pic mai atent in jurul meu si sa invat de la 0 sa am o relatie.

Am cunoscut cativa baieti cu care as fi putut incerca. Din pacate sau fericire nu pot mima sentimente. Mi-ar fi fost mai bine cateodata sa o pot face. Dar nu pot. Mi se citeste pe toata fata ce simt la un moment dat.
Urasc asta. Nu am ce face.
Deci ABC.
Ma straduiesc sa invat din nou sa am rabdare.
Ma straduiesc din nou sa invat ce se ascunde dincolo de o simpla imagine a cuiva.
Ma straduiesc din nou sa invat sa spun ce simt.
Ma straduiesc sa raspund cu aceiasi moneda. Din nou
Poate si blogul asta l-am facut ca pur exercitiu. Ar fi bine daca as putea invata de aici sa pot sa spun ce gandesc fara sa imi fie teama ca va fi altcumva interpretat.

Paranteza: nu stiu daca e primavara si blah blah albinutze si fluturashi, dar mi-am promis sa imi mai acord o sansa.
Si singuratea e ca un drog. Oficial cred ca se numeste independenta.
Am peterecut o seara cu cineva. Nu imi vine sa cred ca m-a prins ora 3 razand si povestind. Nu m-am plictisit, nu m-am gandit ca l-as tavali pe covor (decat de teri ori). Nu m-am gandit decat: sper sa il vad si maine. Sper sa vina maine sa ne uitam la un film. Cu popcorn.

Nu stiu daca se topeste calota glaciara. Si sincer nu imi pasa. Pare interesant New-York-ul post incalzire globala transformat in Venezia (cum il arata sf urile).
Cum ziceam, nu stiu daca se topeste calota glaciara dar aud zgomote infundate de gheata cedand si prapusindu-se cu zgomot in apa.

Been_there_done_that

But.
I’ll go there again and do it all over again. (twice as far, twice as good. Twice)

Gata
Acelasi
2q2Bstr8

marți, martie 17, 2009

22.FUM

FUM
(si aburi de alcool si laser)

Scari curbe.. baieti fugind sa raspunda la telefon…
Muzica infundata..din ce in ce mai tare..
Indreapta spatele privirea sus...


Imi dau jos geaca, sper ca nu mi-e sifonata camasha...
Lume inghesuita la bar
Priviri
Zambete false...

O barbie patratzoasa... o privire aruncata prin/ peste mine/pe langa mine sau direct spremi... intuneric
Miros de fum
Si din nou un blitz

Si aceiasi ochi negri stralucind in intuneric

Un zambet din coltzul celalalt de bar...

O alta privire
Lumini de laser, fum...’ce mai faci?’ imi zambesti.. mi-ai scoate ochii

Si inca un pahar
Prea mult whisky. Laser verde.. roshu.ma pishka ochii.
Uita-l pe ala micu. E ba aici ba acolo nu are stare


Imi place piesa asta. Cred ca eram la mare cand a aparut.
Am chef sa dansez..se mai uita unu altu. Nu ma intereseaza inchid ochii. Inca o tigara. Chiar imi place piesa asta.

Ma duc sa imi iau bere?
De care?
Nu conteaza.bere sa fie
Hm imi place tipul asta. A.. e cu gashka din Arad. Ce sa-i spun. Nu ii spun nimic
Ii zambesc. Cred ca m-a vazut ca ma holbam la el. Mdah oare ala o fi prietenul lui..probabil. nu conteaza doar ma uitam.

Ma duc la baie sa ma spal pe fatza. Macar ma mai plimb un pic.
mi-e dor de cineva. Mi-e dor rau.

Ce fain le sta la stia impreuna.
Ala e tip fain. Hi-hi daca ala e gay eu sunt popa. Mdah nu mi-s in ziua de salariu.

E fain laserul asta. Da pana la urma e cam obositor si monoton in toata agitatia lui.
Inca o piesa faina. Sau in fine mie imi place. E kylie. Pardon Kylie.

Fund fain are tipu asta. nu prea e la locul lui aici. E cu prietena. Ori ii e prietena bisexuala. Ori el e un pic bisexual? Nu stiu se uita dupa baieti. Se straduieste sa nu se uite prea mult.

Ma sprijin de perete. Am senzatia ca ma plictisesc. Lume multa. Inghesuiala.
Asta se tot holbeaza la mine. Ii zambesc ‘ce vrei’ Cauza pierduta. Cum se pot lasa unii sa se ingrashe in halul asta?

e.. a venit M. E ciudat. Dupa o noapte cum ar trebui sa ma port? Care e limita de discretie. Ne zambim peste multime. E cu prietenul. Ma simt cam aiurea

imi mai iau o bere. Nu imi mai pica bine. Ma amorteste. Oare de cand nu am mai plecat cu cineva de aici. Cineva pe care sa il fii cunoscut aici. Cred ca de vreun an.

Opa astia s-au lipit. Maama cata dragoste. Cam fortata se vede de la o posta. Miroase a disperare. Ii tine vreo doua saptamani. Sufera trei zile si apoi : next

Iara mint ca ne vedem saptamana asta la o cafea.
Nu o sa ies.
Cred ca ma duc acasa.
Ma plictisesc.am transpirat. Am baut prea mult

It’s crazy world out there.

Da.. nu te uita chiar plec singur. Si nu-s depresiv. E o alegere.
Poate nu cea mai buna..
Uu e cam frig afara..
Oare am buletinu la mine? Cred ca il am . cheile..in buzunar..

Am fost la club.
Se putea si mai rau. As fi putut sta pe mess.
FUM si aburi de alcool si laser

joi, februarie 19, 2009

21. BRICK-WALL

BRICK-WALL

Un STONEWALL mai mic. Vineri 13. orele 23.58 HRS



EXPOZITIUNEA

O seara ca oricare alta. Ba nu, nu e ca oricare alta. Adica incerc sa rescriu ce am scris ieri. Nu te uita la postul mai vechi. Nu e cel de ieri, e unul mai vechi. Adevarul crud e ca ca ieri m-am apucat sa scriu si chiar imi placuse cum a iesit. Dar am adormit cu laptopul in brate. Din nou. (iara am impresia ca trece viata pe langa mine). Si m-am trezit ametit si zapacit, pe la 12 noaptea, si in loc sa dau inchidere cu salvare.. am dat doar inchidere. S-a dus dracu toata munca.

Incerc sa imi reiau ideile. Si nu pot decat sa sper ca voi reusi sa imi regasesc cursivitatea de ieri..

Nu stiu de ce in ultima parte ma gasesc sa scriu doar chestii grele. Chestii importante. Oare de ce nu pot sa scriu si eu de ultima piesa a lui 'Rihana' (sper ca am scris bine ;) )
Adica nu o fac intentionat, nu caut doar chestii profunde.. adanci si greu de dezbatut si citit. Pur si simplu asa imi vin.

E vineri. Vineri seara. Si stand ca de obicei cu nasul in calculator sau televizor ma gandeam sa dedic si eu un post . Asa de Sankt Valentino. Si in timp ce dadeam cu banu sa vad pe cale o apuc: ori ma vaicaresc ca nu primesc inimioare de ciocolata si nici nu dau ori bag un mesaj de genu: clubul baietilor independenti saluta fraierii care alearga dupa cadouri.

Si in toata drama asta a dezbaterii de vineri mi se aprinde un blink: pe langa vineri dinainte de weekendul sankt valentino e vineri 13. Sau 13 vineri. Oricum o intorci nu suna bine.

INTRIGA

Da noah imi zic.. asta seara ies. E Single’s Party in Sauvage. Si poi cine stie?
Primesc de la proprietarii clubului un mass pentru acest party. Il dau si eu mai departe. Mi-am zis la un moment dat ca nu il retransmit . d’apoi ma gandesc ca pe cine deranjeaza un mass din partea mea oricum m-a sters din lista deja asa ca nu conteaza. Si pana la urma nu e un mass :’ te ubesc yuby’ nu e un mass ‘hy all cine vorbeste si cu mine ca ma plictisesc’ si nici ‘ pa all brb ma duc sa pap’

Deci trimit un mass si imi primesC obisnuitele reactii: ignorare, merci sau du-te’n p mea. I've seen IT all already. Asa ca nu prea ma mai afecteaza.

In fine vineri, seara in care cei care nu vor sa stea singuri a doua zi ar avea o sansa in plus sa se lanseze intr-o semirelatie de cateva zile. Sau poate saptamani ( se simte scepticul din mine)

La un moment dat incep sa imi sune telefoanele: bah de ce induci lumea in eroare? Sauvage e inchis! Adika inchis? Adika cum inchis? Ai apasat tare pe maner? Ai impins de usha?


Nu am mai fost inchis in weekend de ani de zile.
Si pun mana pe telefon si intreb ce se intampla. Si mi se spune a venit politia pentru reclamatii de galagie. Si au spus ca daca deschidem ne amendeaza.

Nu stiu de ce, chiar nu stiu. Mi-a crescut tensiunea. Asa m-am saturat de povestea asta. Am mai auzit-o mai demult. Si atunci mi se parea o tampenie. Dar acum.. parca e un PIC prea mult. E cusuta cu atza alba de la o poshta se vede.
Se starneste in mine un sentiment de revolta crunt. Ca sa nu imi sune telefonul dau un alt mass: azi e clubul inchis. Din cauza politiei.
De data asta reactia e alta : maine e deschis?? Cred ca unul singur sau doi m-au intrebat ce s-a intamplat.
Si sentimentul acesta de revolta o ia razna. Oamenii astia nu isi dau seama ce se intampla? Sau sunt prea obisnuiti sa accepte orice tampenie fiindca e oarecum normal. Adica societatea e asa si pe dincolo si e normal. Nimanui nu i se pare ca ceva e in neregula?
Am innebunit eu? (nu raspundeti, e intrebare retorica)


Si ma pun si scriu o petitie.
la ora 12.02. adica mi-am inceput ziua indragostilor scriind o petitie on line:

Clubul gay Sauvage din Timisoara este singurul din vestul tarii in care exista posibilitatea oamenilor de toate orientarile sexuale sa se simta liberi. Timisoara a fost mereu orasul in care s-a murit pentru libertate. Libertatea nu poate fi libertate doar pentru unii. Atunci nu mai e libertate. In ultima vreme autoritatile locale prin organele din subordine hartuiesc clubul Sauvage din Piata Libertatii. E discriminare mascata. Reclamatii pentru zgomot in situatia in care la 20 de metri la Casa Armatei se desfasoara nunti zgomotoase. Daca se aplica aceste reguli de liniste, sa se aplice la toate cluburile din centru nu doar la cel gay. Nu mai acceptati discriminare si hartuire si abuzuri din partea nimanui. Nu va negati existenta! Nu negati dreptul fundamental al oamenilor la propria constiinta!

http://www.petitieonline.ro/petitie/stopati_hartuirea_clubului_sauvage_din_timisoara-p63392048.html

O paranteza prin care ar trebui sa raspund multor intrebari:

Ce am eu de castigat din afacerea asta? Nimik ! Nu sunt actionar la Sauvage, imi platesc biletul la intrare (si consumatia) si mie mi-e cald cand nu face ventilatia fatza si mie imi place sau nu muzica. Nu particip la concurs de popularitate. Nu mi-au cerut nici proprietarii clubului, nici acceptul, nici altcineva sa fac ceva in privinta asta.
Dar.
Si e un mare DAR.
Imi aduc aminte vremurile cand a avea un club gay era doar o idee doar ceva ce se intampla ‘dincolo'; imi aduc aminte tentativele anterioare. Imi aduc aminte intalnirile, localurile mai mult sau mai putin stabile. Imi aduc aminte perioada in care schimbam locatia o data la doua saptamani, imi aduc aminte zonele mai mult sau mai putin sigure din orash. Imi aduc aminte trecerea de la faza ‘chefuri’ gay. Si la un moment dat Bounce a devenit
Sauvage.
Si chefurile au devenit un club. Si incepea din ce in ce mai mult sa semene cu un club. Si am vazut din in ce mai multi oameni care aveau curajul sa apara in club. Si din in ce mai multi nu mai considerau ca a merge la club e ceva ptr ceilalti gay.. aia nu stiu cum sau nu stiu care.
Si a devenit un loc in care nu mergi doar de dragul clubului sau a muzicii, ci mergi fiindca te simti bine din multe alte motive care nu au nici o legatura cu a merge in oricare alt club. Si mergi fiindca din cand in cand vrei sa mergi intr-un loc in care cunosti oamenii si te cunosc oamenii. Si mergi ca poate nu se stie niciodata cine va aparea acolo si iti va fura inima cu un sarut sau o privire.
Sau mergi, cum ziceam alta data pur si simplu doar ca sa te faci manga si sa dansezi.
Si de aceea nu e doar ‘dar’. E un mare DAR. E un loc cum putine sunt, in care te poti simti si purta asa cum iti dicteaza inima. Si constiinta. Un loc care nu te face nici mai bun. Nici mai rau. Doar un loc in care poti sa dansezi, poti sa comentezi, poti sa-ti porti tricoul ala pe care nu l-ai purta niciunde altundeva. Si poti sa iti lashi masca la intrare. Sau nu. Pur si simplu. Un loc in care nu ‘trebuie’ sa faci ceva. Orice faci, faci fiindca asa vrei nu fiindca nu ai incotro.

Ca sa revin si sa inchei paranteza: am publicat petitia.

Urma doar sa astept acceptarea publicarii de catre administratorii siteului rspectiv. Cica 48 de ore. Citeam regulile siteului. M-m uitat un pic prin lege. O petitie adresata unei autoritati publice nu poate ramane fara raspuns conform legii. Sunt cateva conditii: nu are voie sa fie anonima, trebuie sa fie relativ decenta si rezolvarea doleantelor sa fie in puterea ‘ADRISANTULUI’.

Eram curios sa vad ce se intampla.
Si iata ce s-a intamplat...
(din punctul meu de vedere)

DESFASURAREA ACTIUNII

Am sa incerc sa fiu scurt (nu mi-a reusit niciodata chestia asta dar eu insist)
Public petitia si o public si popularizez pe oriunde m-m gandit eu ca ar avea succes.

Am sa fiu telegrafic :
Incepe sa fie semnata. 10-15 semnaturi in prima zi a aparitiei. Din pacate multi sunt din alte orashe. Putini timisoreni. Intr-un fel ma asteptam. In alt fel sunt dezamagit.
Apoi ideea e preluata de Purple Radio. Mi-a placut. Am avut un sentiment ca pentru prima oara nu mai ignoram o problema.
Nu ne mai ascundem. Doua zile a fost subiect de dicutie. Am vorbit despre asta. Chiar daca noi intre noi. Chiar daca noi cu noi. Stirea s-a raspandit peste tot. O minidrama gay nu a mai fost drama de bloc, de cartier, de mic orashel. A stiut toata lumea ca ceva e putred in paradis.

Pe scurt si telegrafic:
cu ‘plus (+)’:
- reactia nationala rapida;
- oameni care au simtit imediat in primele randuri, no questions asked; au intzeles ideea;
- ajutorul celor de la purple ;
- Ideea prinsa din zbor si transformata in mai mult ;
- Multi au preluat-o pe bloguri si a mers asa din aproape in aproape;
- Val de semnaturi pe petitie;
- Mi-a dat un sentiment placut de apartenenta la comunitate ;
- Au fost multi care au spus din prima merg in Sauvage, imi place, nu e corect ;
- Prietenii din alte tari care au simtit momentul critic si au fost alaturi de noi ;
- Pustani din ‘noua generatie’ care au avut curajul sa isi puna numele pe semnatura ;
- Au aparut multi care au preluat ideea ca fiind proprie; nu m-a deranjat; chiar mi-a placut; daca au gandit-o si au adoptat-o e de bine;
- Cateva comentarii pertinente pe petitie ;
- Persoane hetero declarate care au semnat-o si sustinut-o;
- Primii doi pasi spre scandal media facuti ;
- Sentimentul de gay mandru ca sunt gay. Am mai spus-o o data. Stiu. O repet ca sa se inteleaga;
- Ingrijorarea sincera a fostului proprietar al clubului care o vreme a incercat sa faca concurentza clubului Sauvage; poate intzelege mai bine decat noi ce inseamna punerea pe picioare a unui astfel de local si efortul de a tine aproape o comunitate diversa, pretentioasa si infidela intr-o oarecare masura.

Cu ‘minus (-)’ :
- 500 de vizualizari si semnaturi pe o petitie pentru eliminarea musculitzei de otzet (ipotetic ca sa nu dau exemple) vreo 170 pe aceasta petitie; din care mai mult de jumatate din restul tarii;
- Prea multi care zic ca nu schimba nimik; si ca e degeaba si ca Romania e asha si pe dincolo; sunt destul de tanar incat sa stiu ca voi ‘prinde’ schimbarile majore; si destul de batran ca sa imi aduc aminte evolutia. Din pacate schimbarea e prea lenta si o asteptam mereu de la altii, de la comisii europene si comitzii si comitete si asa mai departe;
- Cativa care s-au folosit de asta pentru a-si face reclama la propriile modalitati de a castiga un ban cinstit (fara exemple); cluburi si forumuri tixite de reclame per click
- Purtatorul de cuvant al Primariei, penibil (dar speriat si jenat de subiect – asta e foarte bine din punctul meu de vedere);
- Accept si alte organizatii cu vocatie organizationala si de lobby pentru comunitatea gay, nu au scos capul din nisip; aceiasi ideea: daca nu e proiect platit, e hobby pentru timpul liber; ne informam vag si solicitam o descriere detaliata pe e-mail. Si gata. Fara o idee de actiune fara nimic. Adica daca vrei sa faci lobby pe o idee, descurca-te! noi nu ne bagam , noi observam. Era o vreme cand si un caz particular, problema unui singur om era luata in considerare. Acele vremuri s-au dus. Din pacate sau din fericire. E a nu stiu cata oara cand au esuat in a fi lideri de opinie. O data pe an, gayfest, sa ne scoatem parleala la capitolul activitate si gata; Sper sa ma insel. Imi doresc sa ma insel, sper ca undeva, cineva a sesizat problema asta si ii monitorizeaza dezvoltarea; sper ca teoria lobby-ului secret nu e doar atat: o teorie. Inca mai sper.
- Mare minus: minunea a tinut trei zile. Am trecut la urmatorul subiect interesant de pe agenda. Oricare ar fi ala.

Cu 0 (nici plus nici minus) :
- comentarii din partea unora pe petitie care o fac aproape nefolosibila pentru o actiune care va fi luata in serios
- semnaturi care seamana cu nickurile de mirc; din nou ca imagine nu fac bine; dar astia suntem; ma intristeaza intr-un fel;
- comentarii homofobe; probabil ar fi fost mult mai multe daca s-ar fi promovat si in alte medii: Da-va dracu [Loly]
Bai vedeti-va de fututu' vostru in cur si ocupati-va gura cu una bucata penis.

Dupa ce ca sunteti IMPOTRIVA NATURII mai si comentati...Ziceti merci ca aveti un club pentru gaozari...Handicapatilor!!! [17/02/2009 23:08]


Adevaru’ e ca unu care isi zice Loly e bun de comentat. Adica ne face o favoare. Dar chiar o sa ne regasim in ce zice el aici? Cine e de acord sa ridice doua degetele. Chiar ar trebui sa zicem merci ca avem club pentru ‘gaozari'? Poate ar trebui sa zicem merci ca avem un club in care nu trebuie sa dam fatza cu astfel de specimene. Sau macar daca sunt unele exemplare de acest gen... se tem. Pe bune sa tem sa nu fie descoperiti. E incitanta ideea ca se inverseaza un pic rolurile : le e teama acolo, sa nu stim ce gandesc. Si se prefac. Ciudata inversare de roluri. Doar ca un astfel de element poate pleca intr-unul din celelalte 50 de cluburi sa se simta cum vrea pe manele si grasutze cu buricu gol. Noi nu avem prea multe optiuni deocamdata. Si apoi cele putine pe care le avem, le lasam la mila unuia sau a altuia.

PUNCTUL CULMINANT:

Nu a venit inca. E cumva in aer. Vad doua cai in momentul de fatza:
Cea de care se temeau cei care detin Sauvage: controale intensificate in weekend. O lista de amenzi mai mare si poate exploatarea la maxim a punctelor slabe de ordin administrativ.
Sau cea de-a doua: aceiasi oameni sa tina cont ca tinem si noi la acest club, ca intelegem riscul pe care si-l asuma si sa faca in asa fel incat acest club sa nu mai fie atacabil pe eventuale cai administrative; eu zic ca totusi si pentru Gabi si Nea Ghitza conteaza ca ne intereseaza.

DEZNODAMANT

Ciudat de aproximat si daca as fi vreun guru sau Oracol de pe Bega as incerca sa aproximez ceva:
Cum vad eu lucrurile :
S-a miscat ceva.
Sa nu uitam ca la Stonewall erau licente de alcool si alte chestii inventate sau adevarate. Erau doar pretexte pentru ‘lozul’ saptamanal catre politie. Erau alte vremuri, vremurile hippiote americane. Era alta conjuctura. Nu era Europa secolului 21.
Petitia facuta, e, pana la urma doar un exercitiu de democratie. Poate locul in care a fost amplasat nu este cel bun, poate momentul nu este cel mai bun. Dar, fuck everything, chiar trebuia facuta.
Da, totusi exista o paralela. Chior sa fii sa nu o vezi.
Si vecinii nemultumiti pot fi linistiti de catre autoritati sau pot fi folositi drept pretext ca sa nu se murdareasca pe maini. e o mare paralela.. iliescu a chemat minerii cu simt civic. principiul e acelasi.



Nu e Stonewall
Dar va fi
BRICKWALL
(orice lupta are nevoie de un nume)


Una peste alta..... va recomand:

documentarele:
before stonewall – premiul emmy prin anii 80
documentarul:
after stonewall din anii 90
si filmu' stonewall intre ele.
si postul meu STONEWALL de pe aici (fara falsa modestie)

Daca nu le gasiti pe DC dati de stire si vi le trag, pe dvd.
Si vorbim dupa.
PS. Nu se inchide clubul. nu, deocamdata.

Pana atunci:

keep the faith.


Gata.
2q2Bstr8 -TM