marți, martie 31, 2009

23. BEEN THERE DONE THAT

Been_there_done_that
(post de postul pastelui, sau de primavara)

Era o vorba

If ‘gay ‘ is an illness let’s all call in sick.
Nu stiu daca am nimerit-o io pe a buna in ingles da cam asta era idea.
M-am trezit azi cu o lene monumentala. Da’ crunta si mi-am stors eu bibilica ce sa fac sa scap de munca. Am inventat una rapida si am sunat la seful meu si i-am zis: ma f#te o lene, ma doare in c^r de firma voastra si imi bag p@la.

Adica in limbaj corporate: ‘Buna dimineata domn director imi cer scuze ca va deranjez atat de dimineata, insa, a intervenit o problema neprevazuta care imi necesita atentia imediata si, cu permisiunea dumneavoastra, as dori sa imi iau o zi libera pentru a o rezolva. In principiu as avea nevoie de o ora doua, dar, avand in vedere ca implica niste institutii publice, nu cred ca voi termina atat de repede (stiti cum e cu bugetarii astia..) si ca sa nu va incurc, mai bine iau toata ziua libera’

Si am inchis telefonul si m-am intors pe partea cealalta si am bagat nasu sub plapuma.

Ce urasc la zilele de genul asta. Mi-am facut un obicei o data pe luna cel putin sa fac chestia asta. Avand in vedere ca nu se platesc orele suplimentare si acumulez cam 20 pe luna, imi bag cate o zi de asta. La finalul lunii cand se trage linie ies cu toate orele muncite asa ca nu ma ataca la salariu, ca nu au cum (deocamdata). Dar, ce urasc la zilele astea e ca desi poate pic de somn cand ma hotarasc ca stau acasa, odata ce am rezolvat-o ma trezesc ca am o zi intreaga just for myself si intru in stare de agitatie. Am timp liber sa face ceva! Si tb sa fac si aia si cealalta si dau cu aspiratorul si spal cainele (ca vrea ca, nu vrea ca trebuie, ca nu trebuie).

Dar azi m-am pus cu nasu in laptop si am inceput sa scriu. Fara noima fara tinta ca de obicei.

Been_there_done_that. Asa am avut la un moment dat id ul pe romeo. Cata aroganta, cata desteptaciune acumulata......... Am cateodata senzatia ca le-am vazut si facut pe toate.
Si totusi nu e asha. Surpriza! As exprima autoironic. Ca sa nu zica altul. Doamne ajuta pe de alta parte. Oare cum ar fi sa le fi facut si trait pe toate?

E drept ca am vazut prea multe si cateodata am impresia ca le-am vazut pe toate.
Asta apare in special atunci cand incep sa intrevad un model de personalitate, de situatie, de comportament la cineva. Pe care l-am mai vazut o data de doua ori. Si am senzatia ca stiu ce va urma si cum se vor desfasura lucrurile.
Am o vorba atunci cand sunt intrigat: ‘Doua saptamani am rabdare’ . Adica intrevazand oarecum o evolutie, nu am ce sa fac decat sa stau si sa astept se va ajunge unde ma asteptam. Tare mi-as dori cateodata sa nu am dreptate. Si atunci cand am... intr-un fel ma intristeataza si ma duce iara la gandul bee_there_done_that.

Nu cred ca mi-as dori sa stiu cum se simte cand le-ai vazut si facut pe toate.

Dintr-un singur mare motiv.
Lipsa dorintei. Odata ajuns la punctul ala nu cred ca ti-ai mai dori ceva. Nu ar fi ce.
Si cred ca dorinta face pamantul sa se invarta. Nu banii.
Ca, dupa logica mea de tabla la care fac iara apel....acum e criza sunt mai putini bani.. ar trebui sa se invarta pamantul mai incet. Whoops! De aia o fi devenit ziua mai lunga??. Aia ar insemna ca imbatranim mai incet.. si aia nu e rau.
Ma gandeam sa ma mut – in aceiasi idee- la Salonta.
De ce Salonta? E.. de ce.. de ce. De aia. Acolo (zic astia la televizor) fabrica de salam are de vreo trei ani ( de cand se difuzeaza reclama) tot 30 de ani. Da noah a intepeni la 30 de ani nu e tocmai o dorinta absurda ( doua puncte paranteza inchisa).
Lol sunt tampit.

Deci dupa o introducere cat un treisfert de post, imi fac curaj sa scriu despre ce vroiam sa scriu. Sau , ma rog, ideea care m-a facut sa deschis capacul la laptop azi.

Ma gandeam ca a trecut un an jumate aproape. In fine unul si 4 luni de cand ultima mea relatie a esuat lamentabil. Am evitat subiectul asta un an de zile. Nici acum nu cred ca am sa intru in el cu toate fortele. Mai degraba tatonez cu ideea de a scrie despre asta. Pana una alta zgariu un pic suprafata.(zgarii sau zgariu?? Nu am chef de dex acum).

Mai degraba incerc sa ma gandesc la ce am ramas dupa aceasta relatie. Nu e un post de broken heart. Nu e un post de life’s a bitch.
Imi dau seama ca raul cel mai mare cu care am avut de luptat. A fost o idee.
Multi isi trateaza perioada post-relatie in multe feluri:
- Alcool and drop-dead party;
- repede – o – alta- relatie;
- random sex;
- indiferenta;
- nu-pot-trece-peste;
- mi-s ranit si n-am incredere in altii;
- combinatii din cele de mai susu;

Eu, ei bine eu... sa ma ia naiba daca stiu de ce. Intru in stand by. Cochetez cu toate ideile de mai sus da parca nici una nu mi se potriveste. Si imi dau seama ca dupa fiecare din cele trei relatii (numarabile si serioase) am o stare generala de ‘nu-mi pasa’ care mascheaza o stare generala de ‘imi vine sa sparg capul cuiva’. Care are in mod normal o durata de viata de un an.

Asa ca pana la urma, ultimei relatii nu am sa ii reprosez acum decat faptul ca parca perioada asta descrisa mai sus, se prelungeste putin prea mult. M-a consumat energetic la un nivel care, parca cere mai mult timp pentru refill. Si cand vezi ca dupa trei zile esti inlocuit cu urmatoarea mare dragoste e destul de greu de suportat. Descriam eu strategiile mai sus (cum le vad eu), dar a fi inlocuit dupa trei-patru zile, paca asta e cel mai greu de inghitit. Nu m-a facut decat sa ma gandesc ca cine nu te mai iubeste dupa trei zile... nu te-a iubit deloc. Avand in vedere ‘nestrategia mea’ genul asta de abordare a lucrurilor nu are alt inteles. Nu cred ca poti iubi pe cineva si dupa trei zile sa iubesti pe altcineva.

Si am gandeam acum been_there_done_that pe dracu.

Sunt din nou la inceput. Back to basis.
Adika sunt prost facut gramada. Am ajuns la concluzia ca trebuie din nou sa invat sa am o relatie. De obicei lucrurile astea vin de la sine cred. Dar acum chiar am senzatia ca trebuie sa fiu un pic mai atent in jurul meu si sa invat de la 0 sa am o relatie.

Am cunoscut cativa baieti cu care as fi putut incerca. Din pacate sau fericire nu pot mima sentimente. Mi-ar fi fost mai bine cateodata sa o pot face. Dar nu pot. Mi se citeste pe toata fata ce simt la un moment dat.
Urasc asta. Nu am ce face.
Deci ABC.
Ma straduiesc sa invat din nou sa am rabdare.
Ma straduiesc din nou sa invat ce se ascunde dincolo de o simpla imagine a cuiva.
Ma straduiesc din nou sa invat sa spun ce simt.
Ma straduiesc sa raspund cu aceiasi moneda. Din nou
Poate si blogul asta l-am facut ca pur exercitiu. Ar fi bine daca as putea invata de aici sa pot sa spun ce gandesc fara sa imi fie teama ca va fi altcumva interpretat.

Paranteza: nu stiu daca e primavara si blah blah albinutze si fluturashi, dar mi-am promis sa imi mai acord o sansa.
Si singuratea e ca un drog. Oficial cred ca se numeste independenta.
Am peterecut o seara cu cineva. Nu imi vine sa cred ca m-a prins ora 3 razand si povestind. Nu m-am plictisit, nu m-am gandit ca l-as tavali pe covor (decat de teri ori). Nu m-am gandit decat: sper sa il vad si maine. Sper sa vina maine sa ne uitam la un film. Cu popcorn.

Nu stiu daca se topeste calota glaciara. Si sincer nu imi pasa. Pare interesant New-York-ul post incalzire globala transformat in Venezia (cum il arata sf urile).
Cum ziceam, nu stiu daca se topeste calota glaciara dar aud zgomote infundate de gheata cedand si prapusindu-se cu zgomot in apa.

Been_there_done_that

But.
I’ll go there again and do it all over again. (twice as far, twice as good. Twice)

Gata
Acelasi
2q2Bstr8

marți, martie 17, 2009

22.FUM

FUM
(si aburi de alcool si laser)

Scari curbe.. baieti fugind sa raspunda la telefon…
Muzica infundata..din ce in ce mai tare..
Indreapta spatele privirea sus...


Imi dau jos geaca, sper ca nu mi-e sifonata camasha...
Lume inghesuita la bar
Priviri
Zambete false...

O barbie patratzoasa... o privire aruncata prin/ peste mine/pe langa mine sau direct spremi... intuneric
Miros de fum
Si din nou un blitz

Si aceiasi ochi negri stralucind in intuneric

Un zambet din coltzul celalalt de bar...

O alta privire
Lumini de laser, fum...’ce mai faci?’ imi zambesti.. mi-ai scoate ochii

Si inca un pahar
Prea mult whisky. Laser verde.. roshu.ma pishka ochii.
Uita-l pe ala micu. E ba aici ba acolo nu are stare


Imi place piesa asta. Cred ca eram la mare cand a aparut.
Am chef sa dansez..se mai uita unu altu. Nu ma intereseaza inchid ochii. Inca o tigara. Chiar imi place piesa asta.

Ma duc sa imi iau bere?
De care?
Nu conteaza.bere sa fie
Hm imi place tipul asta. A.. e cu gashka din Arad. Ce sa-i spun. Nu ii spun nimic
Ii zambesc. Cred ca m-a vazut ca ma holbam la el. Mdah oare ala o fi prietenul lui..probabil. nu conteaza doar ma uitam.

Ma duc la baie sa ma spal pe fatza. Macar ma mai plimb un pic.
mi-e dor de cineva. Mi-e dor rau.

Ce fain le sta la stia impreuna.
Ala e tip fain. Hi-hi daca ala e gay eu sunt popa. Mdah nu mi-s in ziua de salariu.

E fain laserul asta. Da pana la urma e cam obositor si monoton in toata agitatia lui.
Inca o piesa faina. Sau in fine mie imi place. E kylie. Pardon Kylie.

Fund fain are tipu asta. nu prea e la locul lui aici. E cu prietena. Ori ii e prietena bisexuala. Ori el e un pic bisexual? Nu stiu se uita dupa baieti. Se straduieste sa nu se uite prea mult.

Ma sprijin de perete. Am senzatia ca ma plictisesc. Lume multa. Inghesuiala.
Asta se tot holbeaza la mine. Ii zambesc ‘ce vrei’ Cauza pierduta. Cum se pot lasa unii sa se ingrashe in halul asta?

e.. a venit M. E ciudat. Dupa o noapte cum ar trebui sa ma port? Care e limita de discretie. Ne zambim peste multime. E cu prietenul. Ma simt cam aiurea

imi mai iau o bere. Nu imi mai pica bine. Ma amorteste. Oare de cand nu am mai plecat cu cineva de aici. Cineva pe care sa il fii cunoscut aici. Cred ca de vreun an.

Opa astia s-au lipit. Maama cata dragoste. Cam fortata se vede de la o posta. Miroase a disperare. Ii tine vreo doua saptamani. Sufera trei zile si apoi : next

Iara mint ca ne vedem saptamana asta la o cafea.
Nu o sa ies.
Cred ca ma duc acasa.
Ma plictisesc.am transpirat. Am baut prea mult

It’s crazy world out there.

Da.. nu te uita chiar plec singur. Si nu-s depresiv. E o alegere.
Poate nu cea mai buna..
Uu e cam frig afara..
Oare am buletinu la mine? Cred ca il am . cheile..in buzunar..

Am fost la club.
Se putea si mai rau. As fi putut sta pe mess.
FUM si aburi de alcool si laser

joi, februarie 19, 2009

21. BRICK-WALL

BRICK-WALL

Un STONEWALL mai mic. Vineri 13. orele 23.58 HRS



EXPOZITIUNEA

O seara ca oricare alta. Ba nu, nu e ca oricare alta. Adica incerc sa rescriu ce am scris ieri. Nu te uita la postul mai vechi. Nu e cel de ieri, e unul mai vechi. Adevarul crud e ca ca ieri m-am apucat sa scriu si chiar imi placuse cum a iesit. Dar am adormit cu laptopul in brate. Din nou. (iara am impresia ca trece viata pe langa mine). Si m-am trezit ametit si zapacit, pe la 12 noaptea, si in loc sa dau inchidere cu salvare.. am dat doar inchidere. S-a dus dracu toata munca.

Incerc sa imi reiau ideile. Si nu pot decat sa sper ca voi reusi sa imi regasesc cursivitatea de ieri..

Nu stiu de ce in ultima parte ma gasesc sa scriu doar chestii grele. Chestii importante. Oare de ce nu pot sa scriu si eu de ultima piesa a lui 'Rihana' (sper ca am scris bine ;) )
Adica nu o fac intentionat, nu caut doar chestii profunde.. adanci si greu de dezbatut si citit. Pur si simplu asa imi vin.

E vineri. Vineri seara. Si stand ca de obicei cu nasul in calculator sau televizor ma gandeam sa dedic si eu un post . Asa de Sankt Valentino. Si in timp ce dadeam cu banu sa vad pe cale o apuc: ori ma vaicaresc ca nu primesc inimioare de ciocolata si nici nu dau ori bag un mesaj de genu: clubul baietilor independenti saluta fraierii care alearga dupa cadouri.

Si in toata drama asta a dezbaterii de vineri mi se aprinde un blink: pe langa vineri dinainte de weekendul sankt valentino e vineri 13. Sau 13 vineri. Oricum o intorci nu suna bine.

INTRIGA

Da noah imi zic.. asta seara ies. E Single’s Party in Sauvage. Si poi cine stie?
Primesc de la proprietarii clubului un mass pentru acest party. Il dau si eu mai departe. Mi-am zis la un moment dat ca nu il retransmit . d’apoi ma gandesc ca pe cine deranjeaza un mass din partea mea oricum m-a sters din lista deja asa ca nu conteaza. Si pana la urma nu e un mass :’ te ubesc yuby’ nu e un mass ‘hy all cine vorbeste si cu mine ca ma plictisesc’ si nici ‘ pa all brb ma duc sa pap’

Deci trimit un mass si imi primesC obisnuitele reactii: ignorare, merci sau du-te’n p mea. I've seen IT all already. Asa ca nu prea ma mai afecteaza.

In fine vineri, seara in care cei care nu vor sa stea singuri a doua zi ar avea o sansa in plus sa se lanseze intr-o semirelatie de cateva zile. Sau poate saptamani ( se simte scepticul din mine)

La un moment dat incep sa imi sune telefoanele: bah de ce induci lumea in eroare? Sauvage e inchis! Adika inchis? Adika cum inchis? Ai apasat tare pe maner? Ai impins de usha?


Nu am mai fost inchis in weekend de ani de zile.
Si pun mana pe telefon si intreb ce se intampla. Si mi se spune a venit politia pentru reclamatii de galagie. Si au spus ca daca deschidem ne amendeaza.

Nu stiu de ce, chiar nu stiu. Mi-a crescut tensiunea. Asa m-am saturat de povestea asta. Am mai auzit-o mai demult. Si atunci mi se parea o tampenie. Dar acum.. parca e un PIC prea mult. E cusuta cu atza alba de la o poshta se vede.
Se starneste in mine un sentiment de revolta crunt. Ca sa nu imi sune telefonul dau un alt mass: azi e clubul inchis. Din cauza politiei.
De data asta reactia e alta : maine e deschis?? Cred ca unul singur sau doi m-au intrebat ce s-a intamplat.
Si sentimentul acesta de revolta o ia razna. Oamenii astia nu isi dau seama ce se intampla? Sau sunt prea obisnuiti sa accepte orice tampenie fiindca e oarecum normal. Adica societatea e asa si pe dincolo si e normal. Nimanui nu i se pare ca ceva e in neregula?
Am innebunit eu? (nu raspundeti, e intrebare retorica)


Si ma pun si scriu o petitie.
la ora 12.02. adica mi-am inceput ziua indragostilor scriind o petitie on line:

Clubul gay Sauvage din Timisoara este singurul din vestul tarii in care exista posibilitatea oamenilor de toate orientarile sexuale sa se simta liberi. Timisoara a fost mereu orasul in care s-a murit pentru libertate. Libertatea nu poate fi libertate doar pentru unii. Atunci nu mai e libertate. In ultima vreme autoritatile locale prin organele din subordine hartuiesc clubul Sauvage din Piata Libertatii. E discriminare mascata. Reclamatii pentru zgomot in situatia in care la 20 de metri la Casa Armatei se desfasoara nunti zgomotoase. Daca se aplica aceste reguli de liniste, sa se aplice la toate cluburile din centru nu doar la cel gay. Nu mai acceptati discriminare si hartuire si abuzuri din partea nimanui. Nu va negati existenta! Nu negati dreptul fundamental al oamenilor la propria constiinta!

http://www.petitieonline.ro/petitie/stopati_hartuirea_clubului_sauvage_din_timisoara-p63392048.html

O paranteza prin care ar trebui sa raspund multor intrebari:

Ce am eu de castigat din afacerea asta? Nimik ! Nu sunt actionar la Sauvage, imi platesc biletul la intrare (si consumatia) si mie mi-e cald cand nu face ventilatia fatza si mie imi place sau nu muzica. Nu particip la concurs de popularitate. Nu mi-au cerut nici proprietarii clubului, nici acceptul, nici altcineva sa fac ceva in privinta asta.
Dar.
Si e un mare DAR.
Imi aduc aminte vremurile cand a avea un club gay era doar o idee doar ceva ce se intampla ‘dincolo'; imi aduc aminte tentativele anterioare. Imi aduc aminte intalnirile, localurile mai mult sau mai putin stabile. Imi aduc aminte perioada in care schimbam locatia o data la doua saptamani, imi aduc aminte zonele mai mult sau mai putin sigure din orash. Imi aduc aminte trecerea de la faza ‘chefuri’ gay. Si la un moment dat Bounce a devenit
Sauvage.
Si chefurile au devenit un club. Si incepea din ce in ce mai mult sa semene cu un club. Si am vazut din in ce mai multi oameni care aveau curajul sa apara in club. Si din in ce mai multi nu mai considerau ca a merge la club e ceva ptr ceilalti gay.. aia nu stiu cum sau nu stiu care.
Si a devenit un loc in care nu mergi doar de dragul clubului sau a muzicii, ci mergi fiindca te simti bine din multe alte motive care nu au nici o legatura cu a merge in oricare alt club. Si mergi fiindca din cand in cand vrei sa mergi intr-un loc in care cunosti oamenii si te cunosc oamenii. Si mergi ca poate nu se stie niciodata cine va aparea acolo si iti va fura inima cu un sarut sau o privire.
Sau mergi, cum ziceam alta data pur si simplu doar ca sa te faci manga si sa dansezi.
Si de aceea nu e doar ‘dar’. E un mare DAR. E un loc cum putine sunt, in care te poti simti si purta asa cum iti dicteaza inima. Si constiinta. Un loc care nu te face nici mai bun. Nici mai rau. Doar un loc in care poti sa dansezi, poti sa comentezi, poti sa-ti porti tricoul ala pe care nu l-ai purta niciunde altundeva. Si poti sa iti lashi masca la intrare. Sau nu. Pur si simplu. Un loc in care nu ‘trebuie’ sa faci ceva. Orice faci, faci fiindca asa vrei nu fiindca nu ai incotro.

Ca sa revin si sa inchei paranteza: am publicat petitia.

Urma doar sa astept acceptarea publicarii de catre administratorii siteului rspectiv. Cica 48 de ore. Citeam regulile siteului. M-m uitat un pic prin lege. O petitie adresata unei autoritati publice nu poate ramane fara raspuns conform legii. Sunt cateva conditii: nu are voie sa fie anonima, trebuie sa fie relativ decenta si rezolvarea doleantelor sa fie in puterea ‘ADRISANTULUI’.

Eram curios sa vad ce se intampla.
Si iata ce s-a intamplat...
(din punctul meu de vedere)

DESFASURAREA ACTIUNII

Am sa incerc sa fiu scurt (nu mi-a reusit niciodata chestia asta dar eu insist)
Public petitia si o public si popularizez pe oriunde m-m gandit eu ca ar avea succes.

Am sa fiu telegrafic :
Incepe sa fie semnata. 10-15 semnaturi in prima zi a aparitiei. Din pacate multi sunt din alte orashe. Putini timisoreni. Intr-un fel ma asteptam. In alt fel sunt dezamagit.
Apoi ideea e preluata de Purple Radio. Mi-a placut. Am avut un sentiment ca pentru prima oara nu mai ignoram o problema.
Nu ne mai ascundem. Doua zile a fost subiect de dicutie. Am vorbit despre asta. Chiar daca noi intre noi. Chiar daca noi cu noi. Stirea s-a raspandit peste tot. O minidrama gay nu a mai fost drama de bloc, de cartier, de mic orashel. A stiut toata lumea ca ceva e putred in paradis.

Pe scurt si telegrafic:
cu ‘plus (+)’:
- reactia nationala rapida;
- oameni care au simtit imediat in primele randuri, no questions asked; au intzeles ideea;
- ajutorul celor de la purple ;
- Ideea prinsa din zbor si transformata in mai mult ;
- Multi au preluat-o pe bloguri si a mers asa din aproape in aproape;
- Val de semnaturi pe petitie;
- Mi-a dat un sentiment placut de apartenenta la comunitate ;
- Au fost multi care au spus din prima merg in Sauvage, imi place, nu e corect ;
- Prietenii din alte tari care au simtit momentul critic si au fost alaturi de noi ;
- Pustani din ‘noua generatie’ care au avut curajul sa isi puna numele pe semnatura ;
- Au aparut multi care au preluat ideea ca fiind proprie; nu m-a deranjat; chiar mi-a placut; daca au gandit-o si au adoptat-o e de bine;
- Cateva comentarii pertinente pe petitie ;
- Persoane hetero declarate care au semnat-o si sustinut-o;
- Primii doi pasi spre scandal media facuti ;
- Sentimentul de gay mandru ca sunt gay. Am mai spus-o o data. Stiu. O repet ca sa se inteleaga;
- Ingrijorarea sincera a fostului proprietar al clubului care o vreme a incercat sa faca concurentza clubului Sauvage; poate intzelege mai bine decat noi ce inseamna punerea pe picioare a unui astfel de local si efortul de a tine aproape o comunitate diversa, pretentioasa si infidela intr-o oarecare masura.

Cu ‘minus (-)’ :
- 500 de vizualizari si semnaturi pe o petitie pentru eliminarea musculitzei de otzet (ipotetic ca sa nu dau exemple) vreo 170 pe aceasta petitie; din care mai mult de jumatate din restul tarii;
- Prea multi care zic ca nu schimba nimik; si ca e degeaba si ca Romania e asha si pe dincolo; sunt destul de tanar incat sa stiu ca voi ‘prinde’ schimbarile majore; si destul de batran ca sa imi aduc aminte evolutia. Din pacate schimbarea e prea lenta si o asteptam mereu de la altii, de la comisii europene si comitzii si comitete si asa mai departe;
- Cativa care s-au folosit de asta pentru a-si face reclama la propriile modalitati de a castiga un ban cinstit (fara exemple); cluburi si forumuri tixite de reclame per click
- Purtatorul de cuvant al Primariei, penibil (dar speriat si jenat de subiect – asta e foarte bine din punctul meu de vedere);
- Accept si alte organizatii cu vocatie organizationala si de lobby pentru comunitatea gay, nu au scos capul din nisip; aceiasi ideea: daca nu e proiect platit, e hobby pentru timpul liber; ne informam vag si solicitam o descriere detaliata pe e-mail. Si gata. Fara o idee de actiune fara nimic. Adica daca vrei sa faci lobby pe o idee, descurca-te! noi nu ne bagam , noi observam. Era o vreme cand si un caz particular, problema unui singur om era luata in considerare. Acele vremuri s-au dus. Din pacate sau din fericire. E a nu stiu cata oara cand au esuat in a fi lideri de opinie. O data pe an, gayfest, sa ne scoatem parleala la capitolul activitate si gata; Sper sa ma insel. Imi doresc sa ma insel, sper ca undeva, cineva a sesizat problema asta si ii monitorizeaza dezvoltarea; sper ca teoria lobby-ului secret nu e doar atat: o teorie. Inca mai sper.
- Mare minus: minunea a tinut trei zile. Am trecut la urmatorul subiect interesant de pe agenda. Oricare ar fi ala.

Cu 0 (nici plus nici minus) :
- comentarii din partea unora pe petitie care o fac aproape nefolosibila pentru o actiune care va fi luata in serios
- semnaturi care seamana cu nickurile de mirc; din nou ca imagine nu fac bine; dar astia suntem; ma intristeaza intr-un fel;
- comentarii homofobe; probabil ar fi fost mult mai multe daca s-ar fi promovat si in alte medii: Da-va dracu [Loly]
Bai vedeti-va de fututu' vostru in cur si ocupati-va gura cu una bucata penis.

Dupa ce ca sunteti IMPOTRIVA NATURII mai si comentati...Ziceti merci ca aveti un club pentru gaozari...Handicapatilor!!! [17/02/2009 23:08]


Adevaru’ e ca unu care isi zice Loly e bun de comentat. Adica ne face o favoare. Dar chiar o sa ne regasim in ce zice el aici? Cine e de acord sa ridice doua degetele. Chiar ar trebui sa zicem merci ca avem club pentru ‘gaozari'? Poate ar trebui sa zicem merci ca avem un club in care nu trebuie sa dam fatza cu astfel de specimene. Sau macar daca sunt unele exemplare de acest gen... se tem. Pe bune sa tem sa nu fie descoperiti. E incitanta ideea ca se inverseaza un pic rolurile : le e teama acolo, sa nu stim ce gandesc. Si se prefac. Ciudata inversare de roluri. Doar ca un astfel de element poate pleca intr-unul din celelalte 50 de cluburi sa se simta cum vrea pe manele si grasutze cu buricu gol. Noi nu avem prea multe optiuni deocamdata. Si apoi cele putine pe care le avem, le lasam la mila unuia sau a altuia.

PUNCTUL CULMINANT:

Nu a venit inca. E cumva in aer. Vad doua cai in momentul de fatza:
Cea de care se temeau cei care detin Sauvage: controale intensificate in weekend. O lista de amenzi mai mare si poate exploatarea la maxim a punctelor slabe de ordin administrativ.
Sau cea de-a doua: aceiasi oameni sa tina cont ca tinem si noi la acest club, ca intelegem riscul pe care si-l asuma si sa faca in asa fel incat acest club sa nu mai fie atacabil pe eventuale cai administrative; eu zic ca totusi si pentru Gabi si Nea Ghitza conteaza ca ne intereseaza.

DEZNODAMANT

Ciudat de aproximat si daca as fi vreun guru sau Oracol de pe Bega as incerca sa aproximez ceva:
Cum vad eu lucrurile :
S-a miscat ceva.
Sa nu uitam ca la Stonewall erau licente de alcool si alte chestii inventate sau adevarate. Erau doar pretexte pentru ‘lozul’ saptamanal catre politie. Erau alte vremuri, vremurile hippiote americane. Era alta conjuctura. Nu era Europa secolului 21.
Petitia facuta, e, pana la urma doar un exercitiu de democratie. Poate locul in care a fost amplasat nu este cel bun, poate momentul nu este cel mai bun. Dar, fuck everything, chiar trebuia facuta.
Da, totusi exista o paralela. Chior sa fii sa nu o vezi.
Si vecinii nemultumiti pot fi linistiti de catre autoritati sau pot fi folositi drept pretext ca sa nu se murdareasca pe maini. e o mare paralela.. iliescu a chemat minerii cu simt civic. principiul e acelasi.



Nu e Stonewall
Dar va fi
BRICKWALL
(orice lupta are nevoie de un nume)


Una peste alta..... va recomand:

documentarele:
before stonewall – premiul emmy prin anii 80
documentarul:
after stonewall din anii 90
si filmu' stonewall intre ele.
si postul meu STONEWALL de pe aici (fara falsa modestie)

Daca nu le gasiti pe DC dati de stire si vi le trag, pe dvd.
Si vorbim dupa.
PS. Nu se inchide clubul. nu, deocamdata.

Pana atunci:

keep the faith.


Gata.
2q2Bstr8 -TM

joi, februarie 12, 2009

20. MAMA ( pur si simplu)

soha ne sírj


Subiect dificil mi-am ales astazi. De genul celor la care ma gandesc mult. Nu ce sa scriu ci pur si simplu daca sa scriu. Daca sa scriu aici. Si atunci ma gandesc e un subiect prea important ca sa fie scris aici.
Si poate e un subiect prea important care sa nu fie scris oriunde.
Si ma decid merg pe a doua varianta:


Mi se spunea la un moment dat pe la inceputuri ca mama este un element extrem de important in viata fiecarui gay. E un stereotip? Eu cred ca toti baietii sunt pana la urma ‘ baiatul mamei’ si cred ca pentru toti baietii in general mama e acea fiinta care e pana la un moment dat e centrul universului.
Dar,cred ca la inceput o vezi ca pe centura de siguranta si apoi sentimentele incep sa ti se amestece devii barbat. Devii cel care trebuie sa aiba grija de ea. Tata se descurca. E barbat. Dar mama va fi mereu cea care are nevoie de noi si de care avem nevoie.


Azi m-a sunat sa ma intrebe ce mai fac. Bine-nteles ca a gasit un motiv mult mai important. Nu gasea nu stiu ce album cu poze mai vechi la mine in camera. Cred ca iara are pe cineva in vizita si se lauda cu pozele mele de cand eram mic. Alea in pielea goala pe canapeaua de sub ‘rapirea din serai’ )))). Cred ca toata lumea are asa ceva. Alb negru si taiate asa in arabesque pe margini. Era un ‘must have’ in fiecare album. Cum ziceam m-a sunat cu motivul asta. Dar de fapt vroia sa vada ce mai fac. Mai face cateodata asa ceva; ma suna aiurea ptr nu stiu ce motive doar asa ca sa mai intrebe ce mai fac. Stie ca daca m-ar suna direct sa ma ‘verifice’. M-as enerva. Ma cunoaste intr-atat incat sa incerce sa ma pacaleasca si sa ma duca cu vorba. Si eu ma prefac ca nu inteleg si ma las dus cu vorba. Si ne jucam asa. Un fel de-a zice.
Incet –incet aduce vorba despre ce mai face exul meu. L-a placut cred. I se parea un baiat serios. Mi-a mai cunoscut din fosti da in general nu se prea da cu parerea. Stie ca am avut o relatie furtunoasa si e ingrijorata de ce mai fac si cum o mai duc. Am sentimentul ca parca si-ar dori sa ma vada din nou cu cineva. Sa ma vada din nou fericit.

S-a impacat detul de greu cu ideea ca baiatul ei iubeste un alt baiat. Da incet-incet a vazut ca sunt fericit cand sunt cu cineva. Era curioasa cine e, cu ce se ocupa , ‘daca e serios’. Are testul suprem. Cateodata ma amuza. Cand o vizitez cu cineva mereu ne invita la o masa de aia intinsa cu de toate si ii urmareste comportamentul la masa. Ptr ea manierele de la masa spun totul depre cei sapte ani de acasa ai cuiva. Despre caracterul cuiva. Nu mi-a cunoscut toti prietenii doar vreo trei. Cei mai importanti. Cei cu care am facut drumul pana la Lupeni. Toti au trecut cu brio testul )). Unul era stangaci si cred ca asta a bagat-o in pic in confuzie da’ s-a lamurit.

Ma distreaza cateodata ca simte ca atunci cand nu sunt cu cineva am o viata mai agitata din toate punctele de vedere. Si imi arunca vreo pastila despre bolile venerice. A fost asistenta medicala 35 de ani. Nu se abtine. Pe de alta parte asta a facut-o sa ma inteleaga mai mult si poate mai repede decat probabil ar fi facut-o o alta mama.


Un detaliu neimportant pe de o parte, dar extrem de important pe de alta parte. Mama de fapt este fiinta care m-a crescut, fiinta care a sacrificat totul pentru mine. Nu este persoana care m-a nascut. E pur si simplu sora mai mare a tatei. Cand tata a divortat s-a trezit cu un copil de doi ani de crescut. Si atunci ea a preluat toata aceasta obligatie. Tata era foarte tanar pe vremea aceea. Nu s-ar fi descurcat cu un copil de doi ani. Din aceste motive si multe altele ea este MAMA (da, cu majuscule). Cealalta persoana mi-a dat un beep prin august anult trecut cred. Si atat.

Cum ziceam, un detaliu neimportant dar extrem de important din aceste motive. Mereu m-am gandit, poate pe nedrept ca poate multe femei au fost mame din accident in vremurile respective si s-au adaptat pe parcurs. A mea a fost mama fiindca m-a dorit. M-a dorit mult. Si am simtit-o fiecare secunda in parte.

Chiar si atunci cand ma altoia. Odata, mic fiind, faceam colectie de rotite de alea de plastic cu care se frecau vasele. Un soi de sarme. Nu stiu cum sa explic mai mult. Si le aveam pe toate mai putin cea albastra. Pe care nu a vrut sa mio cumpere de la ‘autoservire’. Si am furat-o. In fine am luat-o din magazin si am bagat-o in buzunar. Am fost atat de mandru de isprava ca afara din magazin i-am aratat ca o am si nu a trebuit sa plateasca pentru ea.
Deci bataia pe care am luat-o atunci nu o sa o uit taaaaaare multe vreme. :)).

Mereu a stiu sa ma rasfetze, mereu a stiu sa ma corecteze. Mereu a stiu sa ma invetze
Eram copil vreo 4 ani... si auzeam afara pe cei mai mari: du-te-n pizda ma-tii. Si m-am dus acasa sa intreb ce e aia pizda. Mama saraca spala sticlele de lapte. Cu spalatoarea de sticle.. un soi de sarma rasucita cu un smoc in varf. Nici nu cred ca mai exista asa ceva. Cred ca a disparut odata cu sticlele de lapte. Si imi arata: uite asta e pizda.
Eu... vazut... receptionat.. memorat.. stocat.. punct. Dar era sa moara de rusine saraca. In aceiasi alimentara deasupra casieriei.. pe o sfoara erau intinse cateva zeci de instrumente de genul ala. Si eu fug la ea entuziasmat si strig in gura mare: ‘uita mama ce de pizde!!!!!!!!!!!!’ nu imi aduc aminte alt moment in care sa fi fost atat de entuziasmat de o pizda. (asta intre noi fie vorba).

Mereu a avut incredere in mine daca stau sa ma gandesc, mi-am ales singur liceul, profilul, mi-am ales singur facultatea si drumul in viata. M-a ajutat. Mi-a sustinut ambitia si mi-a admirat sper curajul. Oriunde sunt o simt alaturi de mine. Si ma intreb destul de des oare ce ar zice despre una sau despre alta.

Mereu am admirat-o: o femeie puternica. O femeie mandra. O femeie care nu se uita in jur pe care nu o intereseaza ce crede lumea.

Mi-e dor de serile cand stateam langa ea pe scaunul ala vechi din bucatarie. Cand gatea. Mereu ma invatza sa fac figurine din aluat cand facea prajituri. Alea erau ale mele. Pana le terminam eu de facut (ratzushte si iepurashi) se innegreau, ca doara eram venit de afara. Zicea da-le incolo ca oricum in cuptor mor microbii. Si ma lasa sa le mananc :) chiar daca se crapau sau stricau in cuptor. Se ardeau.

Mereu imi zicea ca trebuie sa invat sa gatesc lucrurile care imi plac. Ca nu se stie peste cine o sa dau si o sa imi fie dor, ca nu o sa stie nimeni sa mi le faca asa cum imi place. Mereu am refuzat ca incepe discutia asta cu fraza: atunci cand eu nu o sa mai fiu......
Si a accepta sa invat e oarecum a accepta ideea ca ea nu o sa mai fie la un moment dat. Si ideea asta nu vreau sa o accept asa deocamdata.
Bine ca m-am adus aminte:
Da chiar azi vorbeam: mi-a promis ca imi da retzeta de sos de vishine. Nu am mai mancat de taaaare multa vreme. Nu se descurca cu mobilul. Nu ii place. Nu prea mai vede bine. Dar oricum o sun eu asa ca stie sa raspunda. A invatzat si sa sune. Da ii e frica . cica e prea scump.
Ma tot ‘ameninta’ ca vine la Timisoara. Macar o saptamana sa mananc de trei ori pe zi si sa fumez mai putin. Sunt sigura ca manaci numa prostii de la fast food si fumezi un pachet pe zi. Trebuie sa te ingrashi putin. Asta aud de ani de zile. Cand ma gandesc ca vine si aiara imi aranjeaza actele si hainele si aiara nu gasesc nimic doua luni ma apuca damblaua. Da noh pana la urma mi-e drag ca e aici. Imi tot zice ca data viitoare cand vine trebuie neaparat sa mergem la opera sau la teatru. Imi zice ca nu am mai fost de ani de zile. Sper sa incalzeasca un pic . o sa ii placa parcurile din Timisoara. Cred ca i-ar placea sa se mute aici. Dar cred ca se abtine sa spuna asta doar ca sa ‘nu imi stea pe cap’ cum zice ea.

Astea sunt doar cateva ... daca ar fi sa povestesc tot.. ar trebui sa va tin cu mine acasa nopti intregi la cateva butelii de vin.


De obicei in posturile mele pornesc de la prezent si imi aduc aminte de trecut si de alte subiecte.
Azi am facut invers. Am pornit de la trecut si am incercat sa imi imaginez prezentul.

De fapt... adevarul e ca...

Acum 20 de ani. A facut un atac cerebral. I-a distrus moralul. I-a distrus puterea si independenta. A luptat cu o inversunare a carei simpla amintire ma face sa trec peste orice. Ii straluceau ochii albastri.
Se imbraca elegant chiar daca foarte rar a iesit din casa. De vreo 3 ori in patru ani cred.

Si la un moment dat cand nu a mai putut, mi-a spus: ajunge.. nu mai pot.
Am inceput sa plang: nu se poate. Nu poti renunta asa. Tu nu ai renuntat niciodata in viata. Nu o sa incepi acum. M-a luat de mana strans si mi-a zis:
soha ne sírj ! ( sa nu plangi niciodata, sa nu plangi). Si atunci, dupa 4 ani de lupta, s-a stins.

Azi sunt 16 ani de atunci.
Eram un copil. Nu stiam ce se intampla cu mine si ce se va intampla.
Un lucru imi aduc aminte:
soha ne sírj
Nu m-am tinut de promisiune mereu. Nu am putut.
Dar e langa mine. Si va fi mereu. Si nu voi plange.
Sper doar ca macar din cand in cand sa fiu omul care m-a invatat sa revin
Voi celebra mereu omul care a fost si omul care m-a facut sa devin.
Si mereu imi va fi dor de ea si mereu imi voi da seama ca la un moment dat, a tine la cineva destul de mult incat a-l lasa sa plece e greu si poate nu se vindeca niciodata.

soha ne sírj


si iara incalc promisiunea...un pic.

luni, februarie 09, 2009

19. MIND WHISPERER

Mind whisperer

De ce nu am scris nimik.\
Cand scriu scriu cu pasiune, cu frenezie.
Cand nu scriu....... nu scriu deloc.
Oare de ce fac totul cu atat de multa pasiune sau cu atat de mult dezinteres ?
Nu stiu o fi vreo dualitate astrologica , ceva legat de zodii.
E faina chestia asta cu zodiile in cel mai bun caz cand iti place ceva imbratisezi ideea, cand ceva nu intelegi te intriga si cand nu iti place, ignori pur si simplu, asta ca o paranteza.


Cum a mers blogul pana acum. In valuri: de la shockurile de trafic la minunatele mici vizite de genul: a mai scris asta oare ceva aici. Cred ca astea imi sunt cele mai dragi. Asta e micul meu secret. E ca si cum cineva m-ar intreba ce mai fac din cand in cand.
Trecand peste doi trei amici care intra doar ca sa dea click pe ‘plictisitor’ sau sa lase un mic comment rautacios......

Ma autoacuz de o chestie, de un lucru care nu imi place. A un sentiment ciudat ca ma autocenzurez. Mi se spune: e mai bine asa. O fi? Poate o fi in general. Dar atunci de ce mai scriu aici. Mi-am spus mereu scriu pentru mine. Si pentru cei cativa care mai vor sa stie ce mai fac.

Te intrebi ce impresia au oamenii din jurul tau despre tine.
Oricat de duri ne-am da pana la urma conteaza ce simt cei din jurul tau despre tine. Da sigur esti si strategia: nu ma intereseaza eu sunt super si magic si exceptional si cui nu-i place n-are decat. Si mai e fraza asta de care e inflatie in ultima vreme peste tot: cine nu ma inghite sa ma s!@ga.
Dar, desi nu ti pasa de cei din jurul tau, ma gandesc cata energie consumi doar ca sa nu –ti pese. Autocontrolul acesta. Consuma mai multa energie decat a-ti pasa pana la urma.
Si de fapt adevarul e la mijloc. E important si ce cred cei din jurul tau. Dar nu cel mai important lucru.
E o arta in sine sa mentii acest echilibru. Cat de mult iti pasa. Si cat de mult lasi sa se vada ca iti pasa. De fapt acolo e diferenta.

Sau te intrebi cum iti schimba tie acesta perceptia despre oameni. Cum ma influenteaza ceea ce cred altii despre mine . sau cum schimba aceasta perceptie comportamentul..

Mind whisperer. Atac direct la o idee pe care cineva a scapat-o la o bere in plus.. (fara alte comentarii).
Incerc sa parafrazez .....ce soptesti tu ca fiinta prin cuvinte nerostite celor din jurul tau.
E asta prima impresie? Pe scurt , da. E o stare de spirit pe care cei din jurul tau o simt?

Imi spunea cineva ca blogul asta i-a schimbat modul de a ma privi. Si te pune sa te intrebi in ce masura ceea ce vad altii la tine este adevarat. Si ce poti face sa schimbi asta. Daca vrei.
Si cateodata nu iti dai seama ca mici gesturi, priviri.. doua vorbe pot face pe cineva sa isi faca o parere despre tine. Buna sau rea.

Asta e una.
Oare cati oameni te cunosc cu adevarat. Oare cati oameni vor sa te cunoasca si.. cat esti de dispus esti sa te lasi cunoscut de altii.

Si cati isi creaza o imagine. Si cat e de important asta.
Ma gandeam.. imi place mult stilul sport trening, adidasi, basca etc. Dar imi place la altii pe mine nu ma prinde. Mereu am fost genul casual- clasic. Mereu m-am simtit bine in camasa si mai greu intr-un tricou sport. Iti creezi o imagine sau o imagine te adopta?

Si cat de credibila e imaginea asta.
Starea asta de lehamite care se mai simte printre randurile mele e mai pregnanta atunci cand am de-a face cu oameni al caror interior sau istorie iti sunt cunocute, vezi imaginea pe care incearca sa o proiecteze. Si pare aiurea si dezgustator.sau ilar Sunt oameni care sunt incapabili sa isi asume trecutul. Sa isi asume adevarul lor interior.

Apoi ma intreb daca imaginea pe care o proiectezi este adevarata.
CAT SUNTEM REALI CAT SUNTEM CEEA CE AM VREA SA CREADA ALTII CA SUNTEM?

Si apoi imaginea pe care o proiectezi despre tine celorlalti isi atinge scopul.?
Vinzi o imagine.. e credibila? Te dai destept si scoti cuvinte de 4 silabe. E bine. Doara ca esti pe langa subiect si pe langa logica. Deci nu merge..
Te dai cool dar nu te prinde. Nu tot ce e la moda prinde pe toata lumea.

E ceea ce suntem sau ceea ce ne-am dori sa creada altii despre noi?
De cate ori nu am primit impasibili o fosta iubire doar ca sa nu vada ca suferim.
De cate ori ne-am facut ca nu observam o privire admirativa. De cate ori te faci ca nu observi pe cineva care iti place doar fiindca te temi ca nu ti-ar raspunde la fel
Cat de mult comunicam cu privirea...... body language

Si cat de repede devii ceea ce vrei sa creada altii despre tine.
Si revin din nou, cata energie consuma asta. Si .... merita?

Si cat e de buna cartea ‘nu imi pasa’
Si coperta.. coperta:
coperta : sunt cool si sexy
coperta: sunt jmeker
coperta: sunt hetero
coperta: e la moda sa fii bi.
Chiar spune ceva despre continut?
Inchei un anti-post, un non post... doar cateva randuri...
Aici.. sa fie

Gata,

2q2Bstr8

duminică, ianuarie 25, 2009

18. NELAMURIRI (de copil tont)

Lucruri pe care nu le inteleg la lumea gay:
sau
(la ce se gandeste un gay beat)


Categoria Romeo :


De ce lasi Romeo on line cand dormi? Adica au mesagerie, inbox... etc. E doar faza ca prima cautare e ON LINE AREA si sunt sanse sa fii vazut din prima. Oare faptul ca faci parte din cei 30 care sunt mereu on line nu te dezavantajeaza de fapt?

De ce escortii nu sunt escorti. Adica nu vezi unu profi. De ce toti escortii au profil in partea dedicata anunturilor obisnuite dar sunt bisexuali xxxxl si top only

De ce spun tot descopera-ma. De ce spun toti : daca esti curios intrebi in locul care ar trebui sa fie cea mai incitanta parte a anuntului tau. Adica ceva : eu sunt pe aici dar astept sa fiu vrajit si aburit si agatzat.

De ce completezi la profil cu indicatiile din site de completare?

De ce bagi poze de pe net in anunt? Care e faza este platit la click ?? Trebuie sa fii admirat pentru gusturi sau ???
De ce iti bagi poze cu chilotzi turcesti. Damn.. macar curati sa fie.

De ce sunt 500 de profile pe romeo ? si de fapt sunt aceiasi 25 ?

De ce scrii localitate Bucuresti si zona Vest ?


De ce scrii la localitate Arad-Madrid. Oricum nu apari la cautarile celor din Madrid daca ai scris Vest Romania.

De ce dai click la Fisting – yes, inainte sa citesti un dictionar?


Categoria messenger & mirc.

De ce stai invisible pe mess ? messul nou .. se vad profilele off line. Daca nu ai chef de vorba,... culca-te. C’mon! ma enerveaza mai mult sa stiu ca cineva ma apeleaza de pe invizibil....adica ce facem vorbim cand ai tu chef ?

De ce vrei websex? Sau daca imi dai acces la cam de ce sa iti vad cucu?? C’mon (din nou) vad pe gaytube zeci... corolar: de ce ai vrea sa o vezi pe a mea?

De ce op pe gayromania e o lesbiana cand 99% din ocupanti sunt barbati?

A.... da si daca tot o arati frizeaz-o. (cucu, nu lesbiana)


Categoria avp si diverse.

De ce se dau toti ori extra activi ori extra pasivi. Care e faza? Si de ce trebuie sa fii intr-un fel sau altul?? Pana la urma ?

De ce toti pasivii se dau activi pe net. Si apoi refuza pasivii care se dau la ei... ??. de ce activii care se dau mari activi habar nu au ce sa fac cu dotarea .
Pana la urma... vorba lui Erta : ‘Activii sunt versatili, versatilii sunt pasivi si pasivii sunt mai femei ca mama’


De ce toti ceilalti gay sunt curve? Si de la cati cm sau partide se pune intri in categorie ?

De ce tipii care te refuza sunt curve? Si de ce daca refuzi pe cineva de ce esti prost ?


De ce cand mergi la intalnire si mergi la un om in casa primul lucru vrei la baie ?? e cam nesexy a... si nu folosi samponul de caini. Dezinfecteaza e drept si elimina si daunatori si eczeme da... damn miroase a rivanol. Da ala mov e pentru caini. Serios.




Categoria : party gay

De ce nu inteleg diferenta dintre travestit si transexual ?? un barbat imbracat in femeie e drag-queen in cel mai bun caz daca intelege arta in sine.

De ce vii la party daca nu faci decat sa stai lipit de perete sa te uiti. Adica daca vrei sa agati : te orientezi, iti incerci sansele si daca chiar nu gasesti ce vrei... muta-ti cuibu. Sau speri ca se imbata cineva? Sau speri ca apare cineva la spartul targului, sau astepti sa te duca acasa unu plictisit care ar da o m@#$%^?

De ce nu intelegi ca pana la urma nu toata lumea vine la agtzat acolo. Unii vin doar sa se faca manga si sa danseze oricat de nelalocul lui ar parea.

De ce ¾ de acolo sunt femei (ne lesbi) de 1.50m si hetero (si homofobi pe deasupra)

Categoria: fitze

De ce esti mai jmeker cu un tricou scump? A nu se citi fain doar scump?

Care e faza cu statul in mall. Adika daca ai bani de o cafea acolo nu inseamna ca tocmai ti-ai facut cumparaturile acolo. A si la aceiasi categorie nu neaparat un lucru scump e la moda sau iti sta bine.

Si pana la urma cine are cu adevarat bani de spart aiurea merge pana la Viena. Lucruri de calitate la preturi mai mici.

De ce toti la care le-a gresit frizeru freza se dau stilisti? Pana si eu stiu ca o cravata de la tata nu se potriveste cu o camasa in carouri. E prost gust nu extravagantza.

Categoria relatii sexuale si ne-sexuale:

De ce daca ai o relatie consideri ca e mai bine sa stai ascuns?
Concurenta??? De ce toti care vor discretie maxima au pe cineva care ii asteapta acasa?
Sau..?

Revers: daca ai o relatie ce pixu meu cauti la 1 noaptea ‘chat’ pe romeo??

De ce sunt mai sexy barbatii care sunt intr-o relatie? De ce dupa
Nu mai sunt interesanti ?

De ce baietii frumosi habar nu au ce fac in pat si au impresia ca aspectul suplimenteaza restul necalitatilor ?

De ce mai iei cu ‘fa’ inainte sa mi-o pui o noapte. ( si sa imi si placa)

Regula de aur p@#$% se suge nu se roade. Damn it.

De ce se muta gay-i in Shagului ?

De ce toti barbatii care iti plac sunt din capatul alalat de tzara ? Sau de lume.

De ce... ?

(va urma) poate ma lamureste si pe mine cineva. ))

Gata.

vineri, ianuarie 23, 2009

17. MEN AT WORK

Men at work




Ma loveste cate una cateodata asa… de imi pare rau ca nu imi umbla degetele destul de repede ptr a putea sa scriu ce vreau sa scriu…
Si ‘poi mi-e teama ca daca as lasa scrisul sa umble asa ca gandul, una la mana ar fi extrem de repede- sigur ar fi vreun record de dactilografiere- si ‘poi gandu zboara aiurea si in zig-zag
Nu pot decat sa sper ca reusesc sa imi pun gandurile in ordine si ceea ce scriu sa aiba in cele din urma o noima.


Multe postari le-am inceput pornind de la un gand. Si ‘poi m-am oprit.. las ca le continui eu.. e minciuna si autoamageala clasica.

Alta data m-am oprit fiindca ma gandeam ca as intra in niste ganduri intime sau poate inca neclarificate sau poate... pur si simplu care nu ma definesc neaparat. Sau pur si simplu as aduce amintire la niste evenimente aflate inca in desfasurare si poate nu as vrea ca lumea sa stie ce imi trece prin ca,p inainte de a ajunge la o concluzie. De aceea e mult mai usor a scrie despre trecut. Sunt lucruri terminate deja, sunt lucruri pe care le vezi poate acum intr-o alta lumina, mai calm, mai lejer.


Azi m-a lovit o chestie... copilutzul ala de care vorbeam la un moment dat ca am incercat un fel de relatie si nu a mers (unii prieteni ii zic Andy Mic din diverse motive) m-a sunat in fel si chip si pe toate numerele posibile si imposibile... nu i-am raspuns. De fapt nu am avut chef sa vorbesc cu el. La fel cum nu am avut chef sa vorbesc cu nimeni. Nu stiu de ce. Pur si simplu ( de ce trebuie sa aiba toata o explicatie, pana la urma...) Si cum spuneam’.. nu a dat de mine si a sunat o colega de munca al carei numar il aveam la mesageria vocala pe mobilu de serviciu ‘just in case’ ei si cand in birou se apuca ea sa citeasca ce mesaj a primit in care era rugata intr-un totn sensibil disperat sa ma roage sa-l contactez. Sa zicem ca m-am albit de manie.

Si am gandeam ca mereu am incercat sa imi tin viata privata separata de cea de munca. O dualitate care ma caracterizeza poate in multe privinte. Si ma deranjeaza cand cele doua se intrepatrund.
Orice tentativa pe care am avut-o s-a sfarsit lamentabil sau in orice caz cu probleme.

Adica drumul spre iad e pavat de bune intentii. Nu mi-a reust figura. Nu stiu de ce. In mare parte greseala mea. Pe de alta parte fatalitatea. Chiar nu cred ca poti trage cu adevarat o linie sa separi perfect doua lumi diferite fara a se intrepatrunde si sunt convins ca cei care cred ca una dintre ele nu este contaminata de cealalta deloc, se minte si minte pe cei din jur.
Dupa cum spuneam si alta data nu sunt adeptul comming-out ului total . Adica daca tie nu iti face bine in general , nu face bine nimanui. Si ‘poi. If it’s not broken don’t fix it.

Da ce naiba faci if it’s broken.

Si am gandeam astazi dupa episodul asta la istoricul meu de gay la job. Ce sa-i faci..
Men at Work.

Nu pot sa zic ca am fost virgin la capitolul asta cred ca de la primul job. Sau in fine dureaza cateva luni si apoi incet-incet apare cate un astfel de episod. Si ma gandeam la teoria 2+2 pe care am dezbatut-o acum ceva vreme. Si ma intreb: or fi ajuns la 4?. sau mai e nevoie de o sansa ca in bancul cu blondele. Si parca pe ce trece timpul iti dai seama sau mai degraba imi dau seama, ca chiar nu mai vreau sa le dau o sansa. Nu mi-e rusine de cel care sunt, dar nu cred ca orientarea mea sexuala expusa pe fatza mi-ar aduce ceva de castigat.

Pana la episodul de astazi....e un intreg background pe care mi l-am analizat.

Down the memory lane...

Episode 1

Primul meu job a fost intr-o firma olandeza, undeva prin Hunedoara. Printr-un concurs de imprejurari favorabil... si ciudat si cu multe emotii si cu mult stress am ajuns sa am o pozitie destul de importanata in firma respectiva. Cu multa bataie de cap... eram intr-un orash nou.. aveam nevoie de ajutor. Imi luasem cu mine o echipa de baza pe care urma sa ma bazez, dar aveam nevoie de mai multi oameni, mai ales in fazele de inceput.

Si binen-teles apelez la prieteni. Prieteni gay . Logic. De altii nu aveam atunci.


Aici se merita facuta o mare si importanta paranteza. Omul care sunt in timpul liber, in club si aiurea diferta extrem de mult de omul care sunt la munca. Am muncit mult pentru a-mi construi o cariera. Mult si greu. Si atunci cand sunt la lucru sunt altfel. Incerc pe cat posibil sa fiu profi, concentrat la ceea ce trebuie sa fac si destul de des trebuie sa iau decizii pentru care raspund cu capul sau cu posibilitatea de a raspunde chiar cu locul de munca. Si aici sunt decizii legate de bani, de operatiuni in general, decizii legate de persoanele care lucreaza pentru mine si cu mine.


Ideea e ca cei mai multi nu isi dau seama ca chiar nu glumesc la capitolul asta. Sau ma rog multi fac greseala asta. Si au un shock prima data cand ma intalnesc pe ‘terenul de 8 ore de lupta zilnica’ (sau 9 .. sau 12)

Sa revin la ce spuneam, deci imi aduc ca angajati temporari cativa prieteni gay. Sa ne ajute la ce era de facut. O decizie usoara la momentul respectiv. Si comoda. Nu neaparat cea mai buna.
Au fost si faze haioase... vreo trei de care imi aduc aminte. La acest loc de munca.

Una haioasa pana la urma a fost... aveam un amic care la mijto imi spune in privat ‘shefa’; faza faina era ca mereu faceam haz de necaz pe tema baietzashilor care bateau mingea in spatele firmei in fiecare dupa masa. Singura problema era ca luasera poarta metalica a firmei pe post de poarta de fotbal. Si cand se nimerea sa mai traga cate un gol... te aduceau la infarct... era un bubuit infernal..
In fine faceam noi haz pe tema asta.. .. in fine. La un moment dat au aparut iar baietzashii astia in spatele firmei carora le spuneam (tot in privat) ‘golani’ si am trezesc odata cu V. al meu, ca apare intr-un suflet din depozit, strigand cat era magazinul de mare, pe o voce intentionat cu octava mai sus decat cea normala: ‘Shefa! Shefa! Au venit golanii!!!!!!!’ a fost cu adevarat un Kodak moment. Nimik de comentat. Acum ma umfla rasul.. atunci era sa leshin. Faptul ca am lucrat atunci impreuna ne-a apropiat pe de o parte. Pe de alta parte a stricat si prietenia dintre noi. Indirect. Acum sunt cativa ani de cand nu ne-am auzit. Imi pare rau, da’ nu am avut ce face.

Faza doi... sheful meu, olandezul, era un tip de vreo 65 de ani crescut in ghetourile din Amsterdaam. Le vazuse si traise pe toate. Si intr-o seara fiind la mine acasa in apartamentul inchiriat de firma, vorbea cu nevasta-sa la telefon de fatza cu mine si ii zice: Maggie I think we have a homosexual as a manager!, Ea raspunde: Rudy how can you say that?. He has a pink apartment. (pe scurt: Maggie aveam un homosexual pe post de manager, are un apartament roz). Pe scurt . Eu m-am inecat cu orice beam atunci, probabil gin si ii spun : Rudy asa era cand l-am inchiriat. Da el zice: pai da.. da tu l-ai ales. Din nou .. no comment. A da si deseara dorm la tine ca am baut si nu conduc deci pui colectia de cactusi la mijlocul camerei intre paturi. Dublu no comment.

Aici vorbesc despre omul care mi-a spus: nu ma intereseaza ce si cu cine faci dupa ora 5 atata timp cat pana la ora 5 iti faci treaba bine.

Si acelasi timp care mi-a trims un buchet de trandafiri uriasi roshi de ziua mea.

Si acelasi sef, care cand in sfarsit am inaugurat firma ,a vrut sa puna pe frontispiciul firmei steagul Rainbow alaturi de cel al Romaniei si al Uniunii Europene. Nu conteaza, facem scandal public si implicit publicitate gratuita. N-am avut curajul. Si cred ca orashul ala nu era pregatiti pentru un astfel de scandal .

Asta a fost primul job. Memorabil.

Episode 2


Ajuns in Timisoara. Cu sansa de a o lua de la zero. Sau ma rog poate nenorocul. Am tinut departe de viata profesionala viata personala. Atata cat am putut.
Boyfriend-ul meu figura, in povestirile legate de relatie la munca, drept Cristina.

Tot aici am avut o experienta ciudata si neplacuta. Mi-am angajat un prieten. Pe partea de distributie. Una peste alta a fost fain la inceput. Adica simteam ca pot face si eu ceva pentru el avand in vedere ca m-a ajutat neconditionat atunci cand m-am mutat in Timisoara. Nu stiu cum si de unde am ajuns sa ne certam aproape zilnic. Tensiunea era aproape insuportabila. Cand cineva iti cunoaste si sa zicem punctele slabe, are poate tendinta de a incerca sa te manipuleze. Tendinta de a te subaprecia. De a nu-ti arata raspectul profesional pe care poate il meriti si pentru lucruri care nu sunt vizibile in 2 saptamani.
La un moment dat plecam intr-o aventura din Timisoara spre directia Hunedoara, cu masina firmei, in ideea de a-mi aduce de la Hunedoara cateva chestii personale. Nu ma stiu exact acre era planul de bataie. O parte trebuia sa le duc la Lupeni si altele trebuia sa le aduc la intoarcere la Timisoara. Inevitabil ajungem in Hunedoara la V. Se lasa cu povesti la un pahar, si in cele din urma, sambata fiind, ne hotaram sa plecam la Cluj la chef. Cum prea multa minte nu aveam nici atunci o stergem in gashka spre Cluj. Mentiuen importanta: in bena Daciei papuc se aflau una bucata frigider, una bucata aragaz + una bucata cuptor cu microunde. Doamne unde mi-or fi fost mintile. In orice caz nu la locul lor.

Pit-Stop la Alba Iulia sa completam gashka. Si decidem sa lasam zestrea in santierul de la locul de munca al prietenului din Alba. Si plecam spre Cluj. Mega buna dispozitie generala. Alimentata de ‘glaja’ de vin.
Pe foarte pe scurt (gandindu-ma ca mai am de scris...) ajungem in Cluj. Chefuim, iar colegul asta al meu ramane fara permis in centrul Clujului. Era singur in masina. Nu conteaza prea mult circumstantele. Nu pentru ce vreau sa scriu aici. Si iata-ma: masina de Bucuresti, inscriptionata cu firma de Timisoara, ramasa fara sofer in centrul Clujului. Zestrea mea printr-un santier in Alba Iulia. Nervi cam cat cuprinde si un pic peste. Singurul care avea carnet.. nu avea actele la el si era din Alba.
Emotii pe drumul catre casa.. fara lucruri fara carnet. Una peste alta le recuperez si ajunge ce trebuie unde trebuie: vreo 400 de km cu un sofer fara carnet la el si inca vreo 300 cu un sofer cu carnetul suspendat de 10 ore.... a fost un chin. Am ajuns acasa terminat fizic si psihic. Si mi-am zis: never again.
Toata istoria s-a terminat urat: Colegul si prietenul meu de atunci avea carnetul de sofer suspendat trei luni. Una peste alta doua luni ca agent de vanzari s-a dus totul in cap la capitolul rezultate, si poti acoperi o vreme problemele dar nu trei luni. Si nu mi-a mai fost coleg. Si nici prieten.
Considera ca l-am dat afara. A fost un moment aiurea. M-am trezit ca am vrut sa fac un bine, mi-am facut mie rau, lui rau si una peste alta am pierdut un prieten.

A trecut mai bine de un an pana am inceput sa vorbim din nou. Nu ma consideram vinovat 100%. Pur si simplu asta fusese situatia. Dar atuni mi-am zis ca nu voi mai amesteca una cu cealalta. Er sa pierd definitiv un prieten la care tineam.

Episode 3

Asta va fi foarte scurt. Alta job . Fac angajari si nefiind nu stiu ce job special erau multi candidati cu potentialul necesar. Aici am gresit din nou. Am ales unul la un moment dat. Un baiat care mi se parea tanar, ambitios si al naibii de sexy. Am zis ca daca tot trebuie sa aleg dintr-un grup de oameni aflati pe acelasi nivel de pregatire macar sa aleg unul care sa imi placa. Nu m-am dat la el. Nici nu aveam intentia. Pur si simplu ma incanta vizual.
Men at work.
Eh situatia s-a schimbat cand in lipsa mea mi-a intrat in calculator cica sa exerseze programul de contabilitate. Vroia sa imi dovedeasca ca poate face mai mult decat face in momentul respectiv. Avea o prietena cu 5 ani mai mare ca el. Era clar un toy-boy si incerca sa dovedeasca tuturor ceva . Si cred ca si lui. In fine a vazut in calculator sau mai bine zis a cautat pe acolo. A vazut acolo un text de genul celui pe care il scriu acum.
Si se gandise el la un moemnt dat ca ar fi un bun material pe care ar putea sa-l foloseasca sa ajunga unde vrea... si de aici insubordonare, facea ce vroia, cand vroia. Imi vorbea in doi peri.Apoi in ziua in care mi-a spus ca suna la patronul firmai sa ii spuna ca sunt poponar, decizia am luat-o: a iesit din firma cu lichidarea la zi. In 15 minute. Nu ii venea sa creada. L-am luat intre 4 ochi si i-am explicat frumos. Ca nu are teren de joaca pe subiectul asta ca nu tine faza cu santajul, ca pana ajunge sa vb el cu patronul e concediat demult. Si nu cred ca il va suna sa se roage de el sa vina inapoi.

Dupa vreo doi ani isi cere scuze pe messenger ca nu trebuia sa se bage in viata mea.
Acum vreo doua luni ma intalnesc cu el si ma intreaba daca nu ii gasesc de lucru la mine la firma. O fi tupeu sau si-o fi dat seama ca a gresit? Poate o combinatie intre astea doua. Si poate tampenie daca si-ar imagina ca l-as baga din nou in aceiasi firma cu mine.

Episode 4

Oare cand se invata cineva minte?
Si cand ma gandesc ca am scurtat din mila pentru cei cu destula rabdare la citit ...
Da asta trebuie sa o scriu. Deci.. am lucrat intr-o firma italiana. Scurtez istoria ca e atat de seaca.. si e un eveniment hokant pentru fiinta mea. E ca o injectie: trebuie sa fie scurta. Sau ca un shot de tquila. Deci italienii cand veneau in Romania, invariabil am avut acelasi program: seara mergeam la restaurant si apoi ma innebuneau cu barurile de strip-tease. Sunt cateva extrem de private special pentru straini. Seara de seara, intepeneam intr-unul (ca baietii) si invaraiabil ma trezeam cu cate o creatura cu tztele goala care mi se tot freca in brate. Clar alea erau prostituate. Da nici pe jumate prostitutia pe care o faceam eu acolo. Nu ii puteam refuza sa merg cu ei. Si mai ales trebuia sa ma fac si interesat de ‘ minunatiile care atarnau pe acolo’ Totul a pus capac cand a venit Paolo la mine sa ma intreba daca stau singur ca luam doua ‘de alea’ acasa si facem sex in grup (in paranteza Paolo e un tip la vreo 25 de ani care intamplator arata bestial ). Aia a pus capac.
Singururl moment placut a fost cand una l-a dezbracat pe Paolo in proportie de 95%. Aia merita o sampanie de aia de 20 de euro paharul ).
Men at work
Cel mai scarbos era cand le auzeam pe moldovence vorbind in gura mare (presupuneau ca suntem toti italieni) : Du-te tu la ala ca io ma frec de boshorogu asta si vezi sa mai comande ceva ca nu a luat mai nimic deocamdata. Yecks! Pana la urma in timp ce se freca una de mine imbracata cum o lasat-o mamica-sa in lumea asta ‘ meschina si rea’ sa se descurce singura, i-am soptit la ureche: dragutza lasa-ma pe mine ca sunt obosit, e ora 3 noaptea du-te la aia ca eu sunt doar gazda aici.
Ce nu face omul pentru cariera? Face multe. Da astea multe au o limita.

Episode 5

De asta mi-e greu sa vorbesc. Foarte greu. Fiindca e inca in desfasurare si nu stiu cum se va termina. E clar ca nu e OK. Ceva nu e ok.
S-a eliberat un job la mine la munca. De fapt a fost o idee pe care am dezvoltat-o. Am facut sa fie nevoie de acel job. Aveam pe cineva in gand pentru el. Cineva care ar avea nevoie de el. Sit imp de o luna, m-am vaitat ca nu avem sofer, ca nu putem folosi masina la maxim, ca ce bine ar fi sa avem ca.. in fine pana la urma a prins ideea si sefii mei chiar au inceput sa creada ca e a lor: avem nevoie de un sofer.
Si il aduc pe el. Un om cu care avem o relatie lunga complicata de cativa ani buni.
Nu genul ala de relatie. A fost la un moment dat. Dar in orice caz aveam un istoric.
Si ii spun: eu de fiecare data cand am angajat un prieten gay s-a sfarsit prost pentru toata lumea. Sunt un sef groaznic: incapatant si pretentios si cer mult de la cei din jurul meu. Si nu fac compromisuri si nu sunt adeptul ideii las ca merge si asa.
Si pe de alta parte asta ar duce la stricarea prieteniei noastre.

Simteam de la bun inceput ca nu va putea sa faca diferenta intre cele doua situatii: eu omul de sambata seara cand ne imbatam impreuna si facem schimb de numere de telefon sau de povesti scandaloase si omul care intra in birou la ora 9 dimineata a doua zi. Nu sunt acelasi . Raportul de colaborare se schimba radical. Altfel se ajunge la acel amestec total al celor doua lumi. Si nu e bine.

Am simtit ca nu se va putea asta. Am mai vazut-o intamplandu-se. Nu o data. Si ajunge sa calce in picioare orice regula pe care eu am impus-o si creat-o acolo. Pentru asta am fost platit sa fac cu 10 luni in urma cand am fost angajat in aceasta firma.

Si am ajuns la tot soiul de probleme. Ca pana la urma sa mi se raspunda : auzi m-am saturat de fazele astea. Si astea toata dupa o minciuna crasa pe baza caruia am luat niste decizii. Sau 160 de km facuti in weekend cu masina firmei la 3 zile dupa angajare.
Nu vreau sa intru in detalii aici. Nu e locul si moemntul. Sunt doar exemple aleatoare.
Pentru toate astea a trebuit sa dau explicatii. Nu cred ca l-a interesat vreodata, sau nu cred ca i-a pasat vreodata si nici nu cred ca l-a bagat vreodata patronul firmei in sedinta doua ore pe tema reducerii costurilor.

Si in cele din urma tot eu sunt ala rau. Tot eu sunt cel care acopera greselile ‘protejatului’. Si m-am saturat de fraze care incep cu: Auzi ‘protejatul tau....... nu a facut asta ok sau aia ok..’

Si atunci stai si te intrebi.
Si ma gandesc ca sunt oameni care nu sunt capabili sa te aprecieze personal si profesional doar pentru simplu fapt ca au impresia ca stiu despre tine mai multe decat stiu ceilalti.

Si asta e extrem de gresit.
Nu stiu ce decizie voi lua in privinta lui. Nu stiu ce decizie va lua el. In orice caz simt deja ca nu mai suntem prieteni. Nu poti fi prieten cu cineva care nu te respecta la nivel minim. Cineva care nu intelege ca ai responsabilitati si raspunderi peste ceea ce ar putea el sa faca. Cineva care, desi stie ca ai muncit din greu sa ajungi undeva, ca nu te-a plasat tata sau unchiu sau nashu, nu e in stare sa te respecte doar pentru ca intamplator esti si tu gay.


Si aici am sa ajung la concluzia personala: Cineva stie ca esti gay. Cineva stie ca te-ai sarutat intr-o sambata seara cu un total stranger. Cineva stie ca iti plac baietii.

Si uita ca ce stie el nu te caracterizeaza. Nu te face nici inferior, nici egal, nici superior. Si uita ca intr-un club gay petreci 4 ore pe saptamana iar la servici cel putin 40 in aceiasi saptamana.. Si uita ca esti definit de multe alte lucruri, nu de faptul ca esti gay. De mult mai multe lucruri. Si uita ca ai muncit din greu sa obtii un lucru. Si crede ca nu esti demn de respectul profesional fiindca stie ca ai un darkside care intr-un anumit fel ar trebui sa nu-ti permita sa ceri un lucru si sa astepti sa se faca.

Dincolo de concluzia personala, o concluzie generala:
Cerem de la lumea hetero sa ne aprecieze pentru ceea ce suntem, fara sa tina cont de faptul ca suntem gay. Dar un lucru e clar atata timp cat noi intre noi nu intelegem ca a fi gay nu anuleaza toate celelalte calitati. Ca fi gay nu iti anuleaza dreptul de fi apreciat profesional. Ca fi gay nu te face inferior chiar si intr-o pozitie de shef. Nu esti mai putin shef . Nu eshti mai putin responsabil. Nu esti mai putin bun profesionist. Nu ma putin apt de lua decizii si de a le pune in practica.
Si faptul ca esti gay nu ar trebui sa te dezavantajeze totodata cum nu iti da dreptul la tratament special.



Pana asta nu se intelege intre noi.
Nici macar sa nu avem pretentia sa cerem asta de la cei din jurul nostru.
Nu avem dreptul.
Pana la urma nu suntem toti decat:

Men at Work




Ps. De mult timp nu am mai scris atat. Daca ai reusit sa ajungi pana aici cititorule multzumescu-tzi pentru rabdare. Lasa un semn al trecerii tale

miercuri, ianuarie 21, 2009

16. FORGIVE ME FATHER FOR I HAVE SINNED

FORGIVE ME FATHER FOR I HAVE SINNED
(mea culpa)



Iarta-ma parinte ca am pacatuit.
De la ultima mea confesiune au trecut..... 2 secole.
Era un film cu Madona care era la confesor. In juma de ora scapase parintele biblia de nu stiu cate ori.

Eu cred ca i-as zice sa nu se mai aplece sa o ridice.
E efort inutil.
S iacum urmeaza lista de confesiuni. Deci:
.............................................
..............................................
............................................

Asa si sa trecem mai departe. Inca sunt lucruri pe care nu mi le recunosc si mie d’apoi sa le mai fac si publice.. si poi cred ca si din punctele alea se gaseste cineva sa scoata ceva pana la urma.
Ma gandeam la ultimele zile. Am zis ca ma las de fumat.
Imi fac mea culpa. Nu am fost in stare. Le-am rarit un pic, da cu tampeniile care se intampla in jurul meu in ultima vreme cred ca este una dintre ultimele placeri vinovate pe care le am. Vinovat de netinerea unei promisiuni pe care mi-am facut-o. Vicii

Iarta-ma parinte ca am pacatuit. Ma fac vinovat de lene. O lene leonesca.

Asta ma face sa ma simt mai aiurea decat multe dintre celelalte pacate capitale.
Vin de la lucru si ma trezesc in stare de nimic. Sunt unul dintre putinii norocosi carora le place mult ceea ce ce fac. E ciudat ca am ajuns sa fac meseria de acum dintr-o intamplare. Dintr-un concurs de imprejurari. Am mers sa ma angajez pe o alta pozitie. Si m-ma trezit acolo ca uitandu-se pe cv-ul meu sa imi zica: avem un proiect de sertar pe care vrem sa il punem in aplicare de cateva luni. Si acum ne-am gandit ca ai fi persoana potrivita sa il pui in practica. Prima luna a fost in semi-panica. Adica vandusem la viata mea de la scobitori personalizate pana la bucatarii profesionale si camere frigorifice (trecand pe la fiare de calcat si masini de spalat). Si aici trebuia sa ma ocup de organizarea transporturilor pentru un megaconcern. Ceva de genul dimineata vorbeam in Germania, ma sunau din Polonia, primeam un mail din China si trebuia sa trimit o confirmare de descarcare in Mexic. Am schimbat jobul. Sincer pentru bani (lacomie?), pentru a castiga ceva timp pentru viata personala (Egoism?) si speranta de a fi la inceput intr-un proiect care avea toate sansele sa devina exceptional. Nu a ajuns acolo cu toate eforturile mele. Si acum e mult-trambitata criza. Inca nu stiu ce se va intampla.
Ca sa inchei paranteza, imi place meseria mea si cred ca sunt chiar bun la ea. Foarte bun. Vanitate. Mandrie.
Dar imi mananca viata si zilele. Vin acasa si am impresia ca cele cateva ore petrecute acasa treaz nu sunt altceva decat o pregatire pentru o noua zi de munca. Oare voi ajunge vreodata momentul la care toata viata mea sa nu se invarta in jurul si sa nu depinda doar de job. Am impresia ca toata lumea si-ar dori asta. Am un feeling ca parca viata trece pe langa mine. Adica de imbogatit.. nu o sa ma imbogatesc aste clar, nu lucrand la patron, nu am inca curajul sa pornesc ceva pe cont propriu desi am un oarecare feeling ca as reusi... Si de aceea zic. Sunt vinovat de lene.

Ca o mare paranteza care va sublinia .. in timp ce scriam asta.... am adormit, aceasta fraza este scrisa dupa trei ore... am adormit cu laptopul in brate. Am picat mai bine zis...e ora 12 in noapte si sunt confuz si zapacit si mi-e sete...Am picat.
Si tb sa intru pe online banking ca sa imi platesc rata la banca....Asta era ideea. Cateodata jobul ma mananca si urasc asta. Imi doresc cateodata o vacanta linistita.. Si daca asta e un pacat capital.. so be it.


Mi-m promis ca raresc vizitele prin club. Cam asta era ideea ca le raresc. Nu ca renunt la ele. Spre supriza mea... au fost oameni care au reactionat ca si cum mi-as fi incalcat o promisiune. Am fost sambata. Si culmea m-am simtit bine, cum nu am mai facut-o de cateva luni. Si nu m-am simtit vinovat, ar fi trebuit oare? Simteam nevoia sa ies din casa dupa o saptamana groaznica.
Pana la urma pe cei pe care i-a interesat ca am ajuns din nou in club nu ii prea interesase ce am facut in restul saptamanii... asa ca.. get off my back! (asta e arogantza?)
Vineri am facut scandal la munca.. S-a nimerit in fata mea o colega de munca.. s-a intamplat sa fie ea cea care umplut paharul..
Manie. Aste un pacat capital, nu?
Daca tot sunt capitolul mea culpa... niciodata nu mi-am recunoscut pacatul asta... acumulez manie, nervi frustrare si poi fereasca d-zeu de ala care se nimereste sa nu apese pe butonul care trebuie. Uraganu ridicat de semiluna... e briza de seara in comparatie. Si stiu ca nu e corect. Si stiu ca sunt de speriat in momentul respectiv. Si mi-e mila de cel care imi cade in fatza. Dar asta e. Arta cere sacrificii. Lead, follow, or get the Hell Out of my Way.
Ce m-a surprins e ca pe sheful meu l-a amuzat. M-a intrebat: te-ai descarcat? Eu ma simt bine cand fac asta, tu cum te simti. Eram demolat psihic si nu imi venea sa cred ca am ajuns la momentul ala. Ce era sa zic? Sunt la 20 de secunde de demisie, da’ mai am o rata la raiffeisen? Compromisul asta mi se pare un pact cu diavolul. Seful meu are o vorba: pactele se fac cu diavolul. D-zeu nu face intelegeri. Doar promisiuni. Am luat numele domnului in desert?
Invidie. Da invidie. Recunosc, am vazut un baiat frumos si l-am invidiat... Fara a intra in detalii. Mi s-a parut de o prospetime si o frumusete un pic dincolo de medie... Da invidie. Nu intru in alte detalii. Mi-a placut.

Ganduri necurate. Au fost si din astea. Oameni suntem. Din nou nu intru pre adanc in detalii .. nu conteaza tare mult aici. Si apoi iara o sa fiu acuzat ca fac scenarii gen Falcon Studios. Si poi iara nu o sa-mi pese de comentariile sarcastice sau rautacioase. I guess that makes me a really bad person. Una calda una rece, cum zicea un prieten la 3 minute dupa ce am publicat postul.





Ma umfla rasul. Da rau. Google zice ca biserica catolica a adaugat la cele 7 capitale pacate inca 7:

Cele şapte noi păcate capitale sunt: distrugerea mediului înconjurător, experimentele stiinţifice a căror natură morală este discutabilă, manipulări genetice care duc la alterarea ADN-ului, consumul sau traficul de droguri, injustiţia socială care duce la sărăcie, avortul şi pedofilia.

Deci clar nu am nici o sansa de izbavire: cred ca iara am cumparat pungi de plastic nebiodegradabile, am vrut sa vad cum reactioneaza un cd la microunde (cred ca era unu porno vechi) deci clar e imoral. Am fumat ceva ilegal in Romania. (daca esti in Olanda probabil nu as fi fost pacatos, cel putin nu din motivul asta), injustitia sociala (cred ca am platit un transport mai putin decat face... da asa era pretul pietei in ziua respectiva, sper ca nu au saracit bietii oameni), avortul.. (adika aici iara am o nelamurire daca scuipi e avort daca inghiti e canibalism???hmm oare masturbarea intra la abandon? ) si pedofilia.. cred ca odata m-a mintit unu ca are 18 ani... ))))A pacatuit el ca m-a mintit? sau eu ca l-am crezut? Ca poi la tineretu din ziua de azi crescuti cu multe E-uri chiar nu mai poti ghici varsta. :)


Una peste alta clar sunt un om rau. Good things happen to good people zice morala crestina. Yeah right!. Am incercat si varianta aceea. Nu functioneaza.
Poi clar merg in iad pentru toate cele de mai sus.
Se mai zice good boys go to heaven. Bad boys go wherever they want.

Mea culpa. Sunt o persoana groaznica dupa toate canoanele bisericesti.
Inca cred in izbavirea sufletului.
Inca cred ca voi gasi un preot care nu va scapa biblia. (intr-o buna zi)
Da pana atunci sper ca si asa groaznic cum sunt... si avand un acces teribil de sinceritate , sper ca

Mai e o sansa 

Forgive me father for I have sinned.


Gata. panala urmatoarea confesiune.

joi, ianuarie 15, 2009

15. ORDONATI !!!

Ordonati !


Nu imi vine sa scriu. Si ma gandesc de ce naiba, nu din lipsa de subiecte. Din pacate/ fericire subiecte sunt si multumesc lui dzeu ca am avut o viata plina.
Nu imi vine sa scriu si ma analizez...
O fi criza scriitorilor, o fi vreo chestie de aia despre care am mai vorbit ...cu muza (a.k.a. muzu),
si pana la urma bling! im dau seama ce e...
e... 'aversiunea fatza de autoritate'... E oprelistea care mi se aseaza pe piept atunci cand am sentimentul ca trebuie sa fac ceva . Chiar daca nu trebuie 100%, sentimentul e apasator. Ca prima de zi dupa vacanta cand nu ti-ai facut rezumatul la lecturile citite si ai romana ora a doua...


Cu alte cuvinte bloggerul asta o luat-o razna, parca vad vreunul: 'what a f#$ck is he talking about'?.

De fapt ma gandeam la un moment dat ca ma simteam oarecum fortat sa scriu. Fiindca lume intreaba.. nu ai mai scris nimik? Lumea.. adika cei cativa care ma urmaresc mai atent. Si mi-am dat seama ca mereu am fost gica-contra.
Niciodata nu am facut ceea ce se astepta de la mine. Nu stiu de ce . Asa sunt. Veci pururi nu m-a putut forta cineva sa fac ceva anume. Cred ca am eu vreo gena de genul asta.

Vreo gena de berbec sau de tzap sau catar. Desi ma gandesc acum la catelul meu cand invata sa umble cu lesa. Deci daca el nu mai vroia, nu mai vroia si gata. Punea frana cu toate picioarele din dotare si nu se lasa miscat. Nu conta ca eram pe trecerea de pietoni si era roshu deja...

Asha fac si eu cateodata. Frana si gata.

Si maaama cat am avut de tras din cauza asta.. peste tot.
Bine ca la ora asta imi vine in cap armata.
Kinky, huh?
(puii mei mi-e murdar ecranul am scris virgula de trei ori si am sters-o ca pe ecranul meu se vedea punct si virgula)

Deci nu, nu genul ala de povestiri din armata. Deocamdata.
Mereu am avut o problema acolo ca nu suportam sa imi spuna cineva ce si cum sa fac mai ales daca erau chestii aiurea, doar asa ca iti umple timpul. Ma gandesc la momentele cand ne puneau sa maturam frunzele din padure. Jur. Luase foc o unitate din cauza unei tigari si noi fiind tot in padure exista riscul sa sara rachetele in aer.. watever. Asa ca trei saptamani, toamna fiind, maturam un strat de un metru de frunze dintr-o padure de stejar... si duceam frunzele peste gard. Eu sunt un om foarte calm. (martea si joi dupa amiaza tarziu) dar totul are o limita si.. noah pentru chestii de astea am zburat la arest.. de doua ori. Odata am lustruit holul comandamentului cu ceara... tampenii...

Alta data o luasem razna in garda... eram in varful muntelui langa Campina. Langa spitalul de nebuni.. si ne-au facut instructajul ca noaptea daca cineva nu raspunde la somatie.. sa nu tragem imediat ca mai fug nebunii din spital si daca nu isi dau seama ca trebuie sa coboare ca sa ajunga in orash... urcau la noi. Si aveam munitie de razboi. Era distractie. Urlai: Staaaaai! Si ei ziceau : Nenea nu trage ca ne plimbam si noi pe aici. 3 noapte in creierul muntilor. Tu cu AK47 pe umar...

Cred ca prin asociere intrasem intr-o stare apropiata... si intrasem intr-un soi de stand by. Consumam curent.. aveam beculetzul roshu pornit, da’ nu se vedea nik pe ecran... abia asteptam sa fie gata.

Aversiune fatza de autoritate clara, plus alte cateva tampenii facute pe acolo... ma trezisem ca fiind ala care mereu comenteaza si mereu are ceva de spus.
Faceam flotari o data la ora.
Una peste alta in armata era o chestie tare faina. Cel mai inalt din pluton, in cazul acesta eram eu, devenea intr-un fel automat comandant de pluton.. A fost haios sa vad vreo 25 de baietashi facand ce vreau eu... nu cred ca o sa mi se mai intample asa ceva curand. Asta chiar e kinky .
Si mai fan era cand se rastea capitanul meu ‘preferat’ la mine. Luam pozitia aia regulamentara de drepti. Degetu mare la vipushka si privirea la 30 de grade la orizont.
Eu avand vreo 30 de cm mai multi ca el... asta micu turba ca nu ii vedeam nici chipiul.
Era de coma.. si asta se sufoca de nervi. Si se isteriza in fatza mea , dupa cum ii vedeam chipiul odata la 5 secunde am impresia ca sarea. Dupa gafaieli imi dadeam seama ca ceva efort facea. Nu am reusit sa-l vad niciodata. Oricum cred ca as fi intrat in coma de ras. Cred ca era singurul moment in care eram 100% regulamentar. Eram acolo, dar mi se povestea de asta.. )
Odata i-am spus I usually get kissed BEFORE I get fucked. Ghinionul meu stia engleza.. asa ca iara la arrest.

Si ghidusie facute in garda fiind si desperat si plictisit noapteA in padure am scris cu carbune pe zidul depozitului de rachete:
‘Forget All Hope Ye Who Enter’- lasati orice speranta voi cei ce intrati… infernul lui Dante clar.
Am scris cat am putut eu de sus, sa nu mazgaleasca nimeni prostii peste.
Deci cam cat de destept puteam fi ??????????. Eram singurul din unitate care ajungea acolo fiind cel mai inalt... Asta iti dai seama ca am realizat-o a doua zi cand era prea tarziu... si again..


Un pic kinky tot am sa devin. Nu pot rata ocazia asta.
De fapt..
down the memory lane..

Cam asta e contextul..
Mereu avusesem fantezii legate de armata etc.. cine zice ca nu.. oricum nu cred
Dushuri comune dormitoare blah, stereotipuri cu orgii.
Dar,
Cand ma gandesc la zilele alea... imi trece.
Erau sa faca aia hetero practicant din mine.
B.S.!!
Glumeam.

In orice caz au fost si cateva momente faine...
Ne-au repartizat in dormitor in ordine alfabetica..
Paturi lipite cate doua nu suprapuse..
Si m-am nimerit vecin de pat (mai degranba in pat) cu cea mai minunata creatura purtatoare de p din unitatea aia. Asa s-a nimerit. Noah apoi dormi in pat cu ala, daca poti.
Cel mai fain era ca ma lua noaptea in brate. Ne faceau aia din planton poze cu telefonul )). Binenteles ca le vedea toata lumea. Dar chiar nu ma interesa. Erau la mijto oricum.
Asta genu ala de barbat fatal.. il sunau doua trei iubite pe zi. Bani tigari pachete... Probabil stia el ce si cum sa faca. Una peste alta imi era drag. Si la un moment dat nu te mai gandeai la nimik de genul asta. De fapt asta vroiam sa zic. Dupa o vreme relativ scurta armata nu mai e sexy. E doar o lectie de a-ti tine gura si de te infrana. Oricat de gica-contra as fi fost eu pana atunci, aici clar s-a acutizat.

Deci cu tipul asta sa ii zicem Q, a fost un soi de relatie tare ciudata.

Gaydarul imi atragea atentia asupra unui locotenent. Dar nu am indraznit nimic desi cred ca ne-am simtit reciproc. Odata a venit la mine in dormitor, eram putini in unitate era weekend, a stat la mine pe pat si mi-a cantat la chitara doua ore. Eu eram un picutz melancolic (surpriza, do-oh) Mi-ar placea sa il revad odata... cine stie.

Oricum dupa 5 luni dormite cu Q in pat, ma trezesc ca ma intreaba odata, stateam la marginea padurii in iarba , fumam si ma intreaba: auzi pot sa te intreb ceva? Poate te superi, sa te ia naiba daca nu imi spui adevarul: Esti gay?
Cred ca m-am uitat in gol pana a ajuns tigara la filtru si mi-a ars degetele. Si ii zic da, de ce intrebi. Si el imi zice: am un prieten bun care zice ca te cunoaste.... Ne petrecem permisiile impreuna cand merg acasa si mi-a zis ca te stie...


Sa dormi 5 luni jumate cu un tip in pat si sa... afli asta...
Acum ma umfla un pic rasul....
Incurcate-s caile....
Cateodata... ordinea alfabetica poate sa faca multe..
Stateam si ma gandeam... oare cam cate perechi de palme ar trebui sa imi trag
Am fumat un pachet in seara aia... si m-am plimbat in padure de era sa nu mai stiu sa ma intorc inapoi. Seara imi zice: unde naiba stai in capatul celalalt? hai mai aproape de mine ca mi-e frig....Nu ma uitam in ochii lui.
Si am stat asa cu el in brate fara un cuvant.....Si ma gandeam.. iara si-a taiat perciunii stramb. Ala din stanga il taia mereu mai scurt... si puii mei maine dimineata iara cerem zahar de la M. Ca nu o sa avem de cafea si ma uitam la el si imi ziceam sigur imi fura iara perna la noapte ca a mea e mai moale... si ii trag pe umeri patura aia ciudata tzepoasa militareasca. Si ma intreb oare doarme? ...

In gara Campina, stateam pe valizele alea de lemn.. si el urca in trenul de Brasov. Si eu astept acc de Bucuresti, mai am o ora de stat si ma striga camarazii de la carciuma garii ca au luat bere.. si ma uit dupa trenul ala....un pic curba, cred ca mai era pe hol. Nu’s sigur. Imi place sa ma gandesc ca da.

Cateodata nu e sa fie....si cateodata e mai mult decat te astepti si cateodata less is more.
Si cateodata nu te indragostesti. Si cateodata ai momente pe care le pretuiesti.
Asa e asta: perciunii inegali, o patura albastra MapN, intr-o unitate de rachete, in creierul Bucegilor. Si pana la urma nu a fost atat de rau. 

Cred ca am sa opresc pe undeva in drum catre casa. Inca nu sunt pregatit sa revin acasa. Mi-am dorit, am nevoie de o zi- doua sa revin la restul vietii mele.


Intors la realitate si la ce pornisem de fapt...
mi-e greu acum sa ma intorc. Ce subiect tampit am inceput si unde am coborat.
Nu mai vreau sa urc de acolo. E placut sentimentul.

Pe scurt am sa incei sa dau o forma cat de cat postului asta.
Sunt rebel fara cauza. Sunt giga contra. In relatii, in viata de zi cu zi, la job...

Intr-un fel ma simtam obligat sa scriu.
In alt fel cand pornesc.... uite unde ajung.

Intr-un fel scriu pentru mine
In alt fel ma uit sa vad vreun comment nou. imi lipseste parca daca nu e.

Intr-un fel nu vreau sa ma citeasca o masa de oameni
In alt fel nu vreau sa-l tin secret

Intr-un fel sunt introvertit
In alt fel dau click pe PUBLICARE (din nou).

Gata.

joi, ianuarie 08, 2009

14. ID DE MESS [ai’di de me:S]

Id de mess. [ai’di de me:S]

Sterg id –uri de mess intr-o veselie. Adika e veselie…?
Nu ma gadala la buricele degetelor. E mai greu de sters de cat de adaugat.

Id –uri de mess. Identitati de mesaje instant, identitati.
Mai degraba entitati.



La un moment dat te amagesti si tot incerci. Hai sa mai adaug unul si inca unul si hai sa vedem cine e. Si apoi inevitabil: da-mi o poza.
Si de aici incepe negocierea.
Cica u1st. Tu primul , ba tu primul. In fine eu primul, uatever. Adica ce am de castigat;
fiindca nu cred in faptul ca cineva te-ar putea placea asa pur si simplu doar prin ceea ce scrii. Doar pentru modul in care gandesti.
Si daca cineva ajunge sa te placa doar pentru asta, este la fel de ne -OK din punctul meu de vedere ca si cineva care te place doar pentru o poza (reusita sau photoshopata) Oare exista cuvantul asta?
Nici u1st nu e un cuvant doar poate totusi lumea intelege ce reprezinta.
Si dai o poza.. avatar. Si poate daca primesti un feed back mai dai una.
Si de acolo se ajunge sa stai mai mult sau mai putin de vorba cu persoana respectiva
Eu sunt un pic Toma Necredinciosul. Nu cred in povestea cu nu am decat o poza, plus ca cele ‘de net’ sunt detul de usor de recunoscut. Chiar daca sunt, cu o falsa si trucata pudoare, cu fata mazgalita.

Nu stiu daca am eu o problema. Dar stau din ce in ce mai prost cu rabdarea. Poate m-am saturat de nopti pierdute la un monitor. Poate m-am saturat de crazy pixels.
Dar nu mai am rabdare sa vorbesc verzi si uscate si nu mai cred in vraja LCD si nu mai am incredere ca’ what u see is what u get’.
De fapt despre asta vroiam sa scriu. Cat de mult este destul. Si cand spui Gata.


Vase comunicante.

Da fizica. Imi vine sa rad, ma gandesc cateodata la un om pe principiul vaselor comunicante. Mdah... eram elev de nota 7 la fizica in generala. Si la istorie. Luam 9 la sport cu scutire. Mereu imi stricam media din cauza asta. Odata nu mi-a luat tata patine din cauza mediei de la fizica... asa ca chiar nu imi vine sa cred ca fac referire la asta.
Dar ma gandesc la mine pe principiul vaselor comunicante. Mai multe vase forme diferite conectate la diferite niveluri, in care nivelul lichidului e acelasi.
Si ma gandeam ca au un volum. Si ma gandeam ca orice vas umpli pana la urma intreg ansamblul ajunge la plin.
Si ma gandesc ca fiecare om are propriile supape si propriile forme si modalitati de a se umple si atunci ajunge la plin. Cred ca fiecare are o alarma de supraplin, sau daca nu, da pe afara. Oricum mi s-a spus ca varsta e de vina. Nu sunt de acord cu asta. Sau invers golesti un vas ,incet, se goleste intreg sistemul.
Asa e si la mine cred. Mi se termina rabdarea cateodata. Din ce in ce mai des in ultima vreme. Si cateodata si energia.

La fel simt cateodata lumea gay. Am zis mereu ca lumea gay este structurata in aceiasi maniera cu restul societatii. Sun oameni buni, oameni rai, oameni de treaba, oameni pur si simplu simpatici. Uni pur si simplu antipatici. Pe unii nu stii daca sa ii bati sau sa ii ciufulesti. Pun pariu ca a doua varianta ar durea mai tare. Unii de dreptul haiosi in inconstienta lor. Altii de-a dreptul
Cateodata de-a dreptul previzibili. Cateodata suprize. Mai rar placute.
Si atunci nu cred ca este vreunul care nu zis ca are nevoie de re-boot. De o pauza.O pauza de ce? O pauza de la rabdare, o pauza de amabilitate. O pauza de servitudine. Si o pauza de zambet. Toti avem nevoie de asta din cand in cand.


Cat e de greu asta? La naiba e greu. Cel putin mie imi e. De ce oare, nu stiu. Poate e obisnuinta. Poate e comoditatea.
Cateodata ma urasc pentru asta. E rau cand o stare de monotonie te apasa. E si mai rau cand te conduce. E impardonabil cand o lasi sa iti conduca viata. Aceiasi oameni, aceleasi locuri, aceiasi muzica, atunci cand simti ca ceva nu e ok, ca ceva trebuie sa schimbe, sau ca macar trebuie sa te indepartezi un pic. Cateodata o pictura interesanta se vede mai bine de la distanta. De aproape vezi toate tusele (imi vine sa scriu tushele de penel..... mama ce poezie in proza ieftina aka ‘meandrele concretului’ si ‘hidrele neantului imi patrund in intimitatea nepatrunsa’ blah blah) ca niste puncte. De la distanta bate altfel lumina. Si atat. Sec.


Ma intrebam ce faci atunci cand simti ca te saturi. Unde iti gasesti inspiratia sa mergi mai departe. Trebuie sa fie un pic mai mult decat atat.?

Si asta incerc sa fac eu acum: RE-BOOT. Nu stiu daca o sa reusesc. Nu stiu daca o sa reusesc sa ma rup brusc. Dar va trebui sa fac loc si altor lucruri in viata mea pana la urma. E prea plina de lucruri de care m-am saturat.

A.. da. Si sterg entitati de mess intr-o veselie..(sau ma rog.. id-uri)

Am stat si ma gandeam la criterii:
Deci... cei pe care ii stiu.
Cei cu care am vorbit macar cateva randuri..
Si sterg… avp si asl.
Si ma gandeam ca am adunat atat de multe... dintr-o pasiune. Era o modalitate de a da sfoara in tzara si massuri enervante. Acum a ajuns o lista pe care multi cred ca si-ar dori-o. Dar ce faci cu o lista de 800 de id-uri. Din care 700 cel putin sunt degeaba. Nu mai stiu cine sunt. Nici nu am fost 100% curios. Nu au fost vreodata interesati cine sunt sau ce mai fac. Si probabil sunt multi care ma au in ignore lista ca i-am enervat cu mass-urile. Si eu m-am mirat cand am vazut cati am adunat in ignore list.

Si imi satisfac o vanitate. Fac un grup cu best of: in gneral tipi faini cu care ori probabil nu ma voi intalni niciodata. Ori imi sunt pur si simplu placuti, ori poate intr-o buna zi ne vom cunoaste mai bine.

Imi fac eu placerea asta. Aproape secreta .

Si tin in lista pe cei pentru care nu sunt doar un



Id de mess [ai’di de / me:S]