vineri, decembrie 19, 2008

9. 2+2

2+2


Hai sa vedem la ce ma duce mintea cand vad un titlu de genul asta:
Clasa I-a
Sex in grup. Nu stiu daca swingers intra la sex in grup sau nu.
Bancul cu blonde: ‘ mai dati-i o sansa!!’ (nu stiu daca il stiti)
Idee generica despre concluzii.



Cel putin la asta ma duce pe mine intr-o prima faza. Sincer ma gandesc de fapt la altceva dar imi fac o introducere decenta...

Clasa 1-a.
Sincer nu m-a incantat ideea de a merge la scoala. Nu stiu de ce. Erau povestile alea cu emotiile despre prima zi de scoala. Nici nu stiu cati ani la rand cartile de citire incepeau cu lectia ‘ prima zi de scoala’ in care era totul atat de fals, in care ti se spunea de fapt despre cum ar trebui sa te simti si bucuria nemarginita de a-ti vedea colegii si pe ‘tovarasha’. B.S.!! eu am fost terorizat.  in prima zi.. dimineata stiu ca s-a lasat cu circ si scandal. Nu am vrut si pace. A stiut toata scara a IV-a si cateva apartamente din a III-a ca Andy incepe scoala. Si ‘poi eu cand faceam circ, apoi faceam dupa toate regulile artei. Tin minte ca sughitam de plans si pe drum catre scoala. Erau doar vreo 500 de metri pana acolo. Parca stiam ce ma asteapta. 19 ani din viata.. am facut scoala. Daca mi-ar fi prezis cineva asta atunci...cred ca as fi fugit de acasa cu banii de paine )))

Swingers....
Asta e complicat subiectul...Controversat si isi va merita o reflectie profunda inainte de a scrie despre asta. Poate si cateva experiente, da pana atunci va trebui sa am ce sa dau la schimb ) ca doara nu oi lua unu din cuplu si celalalt va trebui sa se cupleze cu partenerul meu imaginar, ))
Era un banc: doua cupluri (presupuse hetero) se hotarasc pentru condimentarea relatiei (asta parca e motivatia oficiala, nu? ) sa faca sex in grup. Se intalnesc la un hotel, sting becul se dezbraca, sar in pat...Dupa o vreme unul din tipi se ridica aprinde becul si zice: hai sa ne organizam ca de 5 minute numa mwie iau!.
Cam sec bancul pentru on blog gay. Adika.. comm’on.. e banc de hetero. Un gay ar zice: si ce naiba te plangi dupa 5 minute. ? Plus ca nici celalalt nu se plange- probabil te descurcai bine - asa ca mergea treaba. Si nici tipele nu v-au simtit lipsa... a trebuit sa strici tu toata distractia!!

Mai dati-i o sansa!!
Adica un stadion de blonde.. una este intrebata cat face 2+2 si era raspunde 5.
Si striga stadionul: ‘mai dati-i o sansa mai dati-o sansa. !!’
A treia oara la aceiasi intrebare raspunde: 4.
Stadionul: ‘mai dati- i o sansa, mai dati-i o sansa.!!!!! ‘
Ca sa vezi ce ii trece unui prin cap. Complicaciune creierul asta, ce asocieri face.
Cel putin al meu.




Ca sa trecem la lucruri serioase. Whoops! Daca as trece la lucruri serioase m-as apuca sa imi fac bagajele ( intrat intr-un miniconcediu) in loc sa stau cocotzat pe laptop.

Deci daca trec de fapt la motivul acestor randuri si subiectul despre care vroiam sa vorbesc: 2+2 adica... o asociere care duce la o concluzie usor de ghicit fara a da raspunsul efectiv. Lasi complicaciunea de creier sa traga concluzia si speri ca nu te duce la bancul cu blonde.



Ieri aveam messngerul deschis si la status aveam linkul catre blog. In id –ul de messenger gay (sa-i zicem id-ul gay) am doar doua trei persoane prieteni gay-friendly si fata de care mi-am facut la un moment dat coming-out-ul. Despre asta vreau de fapt sa vorbesc acum:

Coming-Out. (capital ‘C’-capital ‘O’)
Englezii au o vorba: Every family has a skeleton in the closet. Adica fiecare familie are un schelet in dulap. Un secret murdar, un secret care ramane in familie. Un secret care poate fi si un membru al familiei, gay.
Coming-out of the closet.. sau coming-out. Un secret care refuza sa mai fie secret.



Si la un moment dat una dintre aceste prietene, cu care ma stiu din copilarie, ma abordeaza si imi spune : ti-ai tras blog ! ce fain!
M-am blocat un pic. Bun.. ea stie ca sunt gay. Dar eram pregatit fata de persoanele non gay sa le las sa intre in dezvaluirile pe care mi le fac aici? M-am simtit un picutz incurcat si am batut in retragere.
Si asta m-a pus un pic pe ganduri si ma gandeam la coming-out. E ok. E important. Americanii au si o zi anuala a coming-out ului. Dar .. e un proces mai ciudat e un proces greu si care nu se termina niciodata: a spune cuiva ca esti gay sau a lasa pe cineva sa isi dea seama ca esti gay, a-ti recunoaste tie ca esti gay si a lasa si pe altii sa recunoasca asta.

Dincolo de implicatiile profunde pe care le are un astfel de voiaj continuu la nivel personal, emotional, social.. mereu apar intrebarile:

De ce sa spun, cum spun, cui spun... si cat de mult spun.

Cred ca raspunsurile la astea patru intrebari definesc de fapt faze ale dezvoltarii personale, definesc un caracter si un fel de a fi si de a te comporta. Si definesc tipul, intensitatea si felul coming- out ului
Am inceput sa folosesc cuvinte mari: ‘faze ale dezvoltarii personale’. Auzi la mine: zici ca este studiu despre sinergia faptelor si meandrele concretului.... )


Si ca de obicei atunci cand ma blochez... apelez la ce stiu cel mai bine. La mine si istoria mea:

Down the memory lane (again)

Ma gandeam acum la intrebarile pe care le-am pus mai sus. De ce simti nevoia sa spui cuiva asta?
Poate ca la un moment dat, iti spui tie. Poate la un moment dat, tu si cu tine cadeti de acord si la un alt moment dat, ai nevoie sa spui ce simti si altora. Poate doar ca sa te convingi ca e adevarat. Poate doar ca povara e mai usoara daca e impartasita. Poate doar vrei sa te auzi spunand cuvintele astea , odata spuse parca devin reale.
Poate.. poate.. poate.. parca.
Asta ma gandesc eu acum, nu zic ca e o regula general valabila.. De aceea poate, poate poate, parca...

Si cui spui.
E aici e problema cea mare si cum spui.
Aici sunt cele doua alternative mari si late:
Terapia soc! Sau 2+2! Sau combinatii intre astea doua.

Teoria 2+2 : sa lasi cate putin sa se vada, sa raspunzi la un banc cu o gluma, sa dai non-raspunsuri la intrebari directe. Sa lasi ca cineva sa traga propriile concluzii. E o metoda mai safe s-ar spune. Mereu poti da inapoi, mereu poti spune: ti se pare, mereu iti poti gasi o prietena pentru 2 luni ....Si poti sa si testezi virulenta reactiei, modul de a privi lucrurile a celui care te intreaba. Dar in functie de reactie.. poti si sa mergi mai departe... si la un moment dat sa raspunzi la o intrebare directa: cu DA.
Si atunci treci la faza shock! Sau macar intermediara. De obicei asta apare atunci cand ori te-ai saturat sa te minti si sa minti, ori poate fi o strategie: tai coada cainelui deodata, nu tai bucatele.

Nu fac teoria chibritului aici. Si nu recomand vreuna dintre alternative. Plus ca am uitat una: poti sa nici nu iti faci coming-out-ul. Adica nu e obligatoriu. E o optiune pur si simplu.
Cui spui? Pai sunt cateva categorii cu care toata lumea are de-a face: familie, prieteni gay, prieteni str8, colegi de munca, colegi de scoala, restul lumii. Cat spui, cum spui si cate spui... te fac mai mult sau mai putin out.
Ce bine ar fi sa fie o reteta. Un manual de reguli. Nu este. Si poate e mai bine asa. As vrea sa-l vad pe cel ce ar face ce scrie intr-o carte, fara sa treaca prin filtrul personal experientele. Cred ca sunt atatea feluri de coming-out cati gay sunt.

Prima oara cand am recunoscut – intr-un fel public – ca sunt gay.. fata de alte persone ca sunt gay a fost experienta Cluj (vezi experienta Napoca). Acolo m-am trezit intr-o sala in care lumea venise sa faca revelionul impreuna cu alte peste 100 de persoane. Dupa ce am intrat am stat un pic intr-un coltz.. speriat un pic de bombe si l-am un moment dat ma aplec usor spre urechea lui Z si il intreb in soapta; auzi astia de aici sunt toti gay? A zambit un pic, nerautacios.. dar avea expresia aia pe fatza: DOOH !. Dupa ce am scos porumbelul mi-am dat seama ca pusesem o intrebare de genul 2+2. (mai dati-i o sansa !!!!striga stadionul ) atunci mi-am facut practic o prima faza a coming –out ului.

Imi dau seama ca multi se gandesc la asta cand se gandesc sa mearga intr-un club gay. Parca odata intrati acolo, nu mai e cale de intoarcere. E o prima faza. E importanta. Si poate noi, intre noi, contribuim sa nu facem asta o experienta placuta pentru cineva. Eu am fost norocos, dar ma uit la baietii care ajung poate pentru prima oara in Sauvage: un pic pierduti, un pic speriati, un pic nelalocul lor. Ar fi fain sa ne aducem aminte de momentul asta cand ii vedem. Inainte de a le face avansuri de doi lei. Oamenii astia acum se descopera. Si e un pas iportant in viata lor. Un moment care ar trebui celebrat. Nu abuzat de el.
La Cluj au venit doi baieti la mine: hey de unde esti?
De ce stai singur ? Hai stai cu noi, hai ca nu iti face nimeni nimic. A fos un moment important. Nu m-au intrebat cat o am, daca sunt activ sau pasiv, daca am loc si nici nu mi-au spus ce mi-ar face daca m-ar prinde la intuneric. Aici vorbesc de un moment in spatiu si timp care e sigur ca nu se mai gaseste astazi. Dar totusi e un subiect de reflectie. Baiatul ala poate sa vina si sambata viitoare daca simte ca si-a gasit locul. Sau poate sa intre din nou ‘ in the closet’ o veme lunga. Poate avem responsablitatea asta. Nu ne place sa fim responsabili pentru altii de obicei. Dar la asta ar trebui sa ne gandim un pic. Poate.

Asta a fost o prima faza a coming-out-ului personal.


Student fiind, prin anul 1 se compun bisericutele si gastile. Se fac chefurile alea de sudare a grupei, dar in cele din urma, te trezesti ca ajungi sa stai, sa te ‘lipesti’ cu cativa care la un nivel iti sunt pe aceiasi lungime de unda. Asa am patit si eu. Si m-am trezit intr-o mica trupa de 6 oameni. Si incepe romance-ul si incep relatiile alea gen Beverly Hills 90210 (cand ,ca sa nu bage actori noi ii cuplau si decuplau pe aiceiasi 6 intre ei, mai ales pe episoadele de final ). In tot jocul asta ajung sa am prietena. Frumoasa foc. Si tupeista si o figura de om si nu stiu cum era pe gustul meu. Se dezvolta un fel de relatie, un pic platonica, un pic sexy. Si se dezvolta aceasta relatie, ne simteam bine impreuna. Si totul era ok pana erau tentativele de a se ajunge la mai mult. Si atunci mereu gaseam o scuza mereu gaseam ceva. Ori ne certam, ori ii spuneam ca nu asta caut . Adica sex. Si asta o faceam sa ma placa si mai mult culmea. Si asa am tinut-o un du-te vino, de cateva luni.
Si la un moment dat de Sf. Valentin , ne certam din nou. Eram in camera in camin. Trebuia sa iesim seara. In clubul studentilor la dans.
Si iau de mana ma uit in ochii ei mari, verzi si inlacrimati si ii spun: Mihaela, nu e vina ta. E vina mea. Cred ca sunt gay.
CRED CA SUNT GAY.
4 cuvinte de o greutate inimaginabila. 4 cuvinte. Care m-au schimbat pentru totdeauna. Si imi dau lacrimile si simt un soi de sfarseala, un soi de ususurare si groaza. Da groaza. Ce o sa zica, ce o sa faca.
Si tinandu-ma de mana se uita in ochii mei si imi zice: nenorocitule!!! Ma gandeam ca ai vreo boala, ai SIDA sau altceva, sau ceva e in neregula cu tine. M-ai speriat. Si o intreb: si acum ce facem? Ma mai bagi in seama ? mai vrei sa iesim? Ce facem?

Raspuns: auzi ... cum naiba sa nu iesim??!?? Mergem in clubul ala si daca ne place un baiat, ori cu tine, ori cu mine ori cu amandoi ajunge acasa. Alta sansa nu are. Si am inceput sa radem plangand. Si ma ia in brate. Si asa ne gasesc colegii de camera: plangand imbratisati. Si era Sf. Valentin. ‘ in sfarsit v-ati impacat! Am crezut ca ne stricati si ziua asta ‘

De acel ‘cred’ ca sunt gay. S-a agatat cateva luni. Imi spunea: poate nu iti place de mine, sunt eu grasa, sau sunt urata, sau sunt nesexy. Sigur o sa gasesti vreuna care o sa fie pe gustul tau. Ai spus ‘cred ca sunt gay’, inseamna ca mai este o sansa sa te vindeci. Asta a inteles mai tarziu: nu sunt bolnav , nu trebuie sa ma vindec. Nu vreau. Dar pana atunci mergeam pe strada –de mana- si ma strangea si ma intreba: ce zici de ala? Sau de celalalt? Lunile astea sunt o poveste in sine.. care o sa merite niste randuri scrise altcandva.

Asta a fost faza a doua.
Cica faze... zici ca sunt racheta in trepte catre Luna.

Apoi parintii si familia. De fapt doar tatal. Cum sa va zic eu: de la 14 ani am fost invatat sa fiu pe propriile picioare. Sa imi iau propriile decizii. Si sa supot consecintele. Ai mei m-au ajutat daca am luat cumva o decizie proasta. Dar nu mi-au influentat drumul: mi-am ales singur liceul, imi alegeam prietenii. Nu aveam program de ajuns acasa. Mi-au acordat deplina incredere. Pe de alta parte nici nu s-au bagat in viata mea. Mi-au spus cand nu sunt de acord cu un lucru sau cu celalalt. Dar atat : ‘ai grija ce faci’.
Asa ca am decis sa nu spun pur si simplu direct. Si am decis sa nu aplic teoria soc. Si nu ma batea tata la cap cu ai prietena? Si de ce nu ai ...

Am ajuns la 2+2: imi spunea tata: cine e baiatul asta? Sau cine e ala? Si asta imi place si al nu imi place. Si x nu mai vine pe la tine si te-a cautat y. Si cu ala sa nu te mai vad. Nu e pentru tine. Cam asa ceva.
Faza faina: la un moment dat devenea acaparator. Daca ma vizita vreun prieten: il lua la povesti si la discutii. La un moment dat ma bagam si ziceam: Hey lasa-l pe baiatu asta sa respire. A venit la mine nu la tine ! ))). Era un om placut in general.. si il placeau prietenii mei. Muream cand ne adum mai multi si venea sa ne povesteasca chestii de pe la armata si de pe la munca. Si radeau astia cu lacrimi. Si pe mine ma enerva..

Aveam la un moment dat un prieten mai special. Si venea la mine pe la ora 11 seara si pleca dimineata. Inainte sa se trezeasca tata. Ciudat .. In fine tata nu intra niciodata la mine in camera. Daca usa era inchisa stia . Mai blocam eu usa cu fotoliul daca era cazul.. )).
Intr-o dimineata ne beam cafeaua impreuna ca de obicei si imi spune: auzi de ce il trimiti pe ala micu acasa in fiecare dimineata la 7? Doar e in vacanta , de ce sa se trezeasca asa devreme.? Am venit aseara sa va acopar , e asa de micutz ca nici nu l-am vazut in pat. Nu stiu cum il gasesti tu. Bine.. ala micu, era doar scundutz. Cine nu e fatza de mine??
Mai e nevoie de comentarii? A doua zi, l-am lasat sa doarma si am mers la servici. Cand m-am intors ei erau in suragerie: jucau sah. Au petrecut toata ziua impreuna: au facut piata, au curatat cartofi….
Si cu tata asa a ramas : eu nu i-am spus niciodata. El nu a intrebat niciodata.
Cred ca a adunat 2+2. Si eu nu i-am spus ca e 4 si el nu m-a intrebat cat face. Poate sunt unul dintre cei norocosi. Poate m-am mintit mereu si poate l-am mintit eu. Dar cred ca nu am vrut sa ne ranim unul pe celalalt. Si cred ca eu nu am apreciat destul asta. Sper ca el a apreciat asta. Si m-a inteles.
Dar asa a fost.
Asta a fost faza trei.

Colegii mei de facultate....Prin anul trei..am devenit extrem de apropiati. Cum nu cred ca am avut multi prieteni in viata. Aveam un medalion.. erau doua cercuri de alea cu sageata (semnul din biologie pentru mascul) inlantuite. Un medalion mic, finutz , de argint. Si imi dau seama ca oamenii astia ma cunosc mai bine decat ma cunosc multi. Sau ma cunosc cel mai bine. Si imi zic: ce-o fi, o fi: erau un cuplu de multi ani: E si L. Si imi scot medalionul si zic: am ceva important despre mine sa va spun: nu stiu daca dupa aia o sa mai vreti sa vorbiti cu mine. Nu stiu ce o sa credeti. Dar sunteti singurii din sufletul meu si ma simt vinovat ca va mint. Si le arat medalionul atunci cand ceea ce am spus le-a captat atentia. E. se apropie, se uita atent si parca il vad gandind cu voce tare: un mascul, doi masculi.. adica.. esti gay??????. Si zic Da!. Da-te-ncolo ca te tii de bancuri si prostii. Dar Mihaela? Pai zic: Mihaela stie de un an. Wow.!
Si Reactie: E. imi zice: auzi? Noi 3 ani de zile am dormit impreuna, am mancat din aceiasi farfurie, am invatat impreuna, am facut dush impreuna... de ce nu te-ai dat la mine? Nu’s baiat destul de frumos????

Mai zi ceva. Daca poti. Si de atunci a fost super fericit. Nu ii placea sa danseze. Mie si prietenei lui ne placea. Era super incantat ca poate sa mearga linistit in clubul lui rock underground si eu puteam sa merg cu L. la club fara sa isi faca probleme. Asta e pe scurt. E o intrega odisee.

Un singur episod mentionez. (unul intamplat dupa vreo doi ani): E. merge in acelasi bar de rockeri; eu cu L mergem in clubul din minunatul meu orasel natal . Si dansam si ne distram. Ma potriveam cu ea la dans, la pasi. Ne simteam super fain impreuna. Plus ca era o bruneta inalta frumoasa, supla. Sexy dupa toate standardele. Si e clar ca sarisem in ochi (oras mic) Si toata lumea credea ca suntem un cuplu. Si pretenii lui E aruncau ocheade prelungii. Era cineva care ii dansa prietena lui E...
Si spre dimineata E vine din minunatul lui bar rock sa ne regrupam catre casa. Si o saruta pe L. Noi stateam la o masa cand a intrat . Si se uita lumea ca la felul paishpe ca nu mai stia ce sa creada. Eu dansasem cu tipa asta toata noaptea si vine unu si o saruta. Si eu beam linistit din bere, fara reactii de sticle sparte si pumni in gura... Si observ reactia din jur si le zic ca am bagat lumea in ceata. La care E zice: sa mor eu de nu va sarutati si voi. Si ne face semn cand se uita lumea parca mai nelamurita si ma ridic peste masa deodata cu L si ne sarutam. De la priviri discrete.. s-a ajuns la gura cascata in jurul nostru.
E zice din ce in ce mai amuzat ( pe toti ne umfla rau rasul ). Hey eu cu ea, tu cu ea, dar noi doi nimik? Si nu termina bine fraza si ma lipeste de perete cu un sarut de ala in toata regula. Nu stiu care e faza urmatoare celei de ‘gura cascata’ Dar acolo se ajunsese. Si ne ridicam si iesim din club. A fost una dintre cele mai dragi amintiri de ale mele. Astia eram noi: o gashka de nebuni. Si a fost subiect de dicutii cred ca saptamani bune pe acolo. Dar chiar nu ma interesa. Nu ne interesa.


Apoi a fost seviciul. Mereu am incercat sa tin astea doua lucruri separate. Nu mi-a reusit mereu. La un moment dat, patronul firmei in care lucram. Patron olandez (hetero  ) ma intreba la inaugurarea noului sediu (avem pe cladire steagul uniunii europene, al Romaniei, al regiunii lui din Olanda, al juidetului HD ) nu punem si steagul Rainbow pe cladire??? WTF! Zice: iscam scandal si facem publicitate gratuita. Zice: stai linistit ca nu ma intereseaza ce si cu cine faci dupa ora 17 atat timp cat sunt multumit ce faci pentru mine pana la ora 5. In rest am evitat subiectul unde lucrez. Transporturi: soferi, magazioneri, etc. Am experiente neplacute cu gay la servici. Si desi nu ar trebui, stiu ca un astfel de coming out mi-ar afecta autoritatea. Si nu ar ajuta la nimic. Nu simt nevoia sa fiu acceptat drept gay acolo. Nici pe mine nu ma intereseaza viata lor personala..

Si fazele 7, 8, 9 si 15 inca sunt in desfasurare. Daca ma intreba cineva direct daca sunt gay. Spun da. Sau spun apropos nu stiu daca ti-am spus ca sunt gay.. samd. Deja ma amuza fazele astea si fetzele. Nu sunt disperat sa ma accepte toata lumea. Poate doar oamenii la care tin.

Si am avut noroc. Stiu ca nu au fost toti asa. Eu , pana acum am avut foarte putine experiente neplacute din punctul asta de vedere. Dar una peste alta.
Dupa toate, e mai bine. E altceva.


Ditamai romanul am scris. Dar cum observa cineva. E pe sleau. E din suflet. E real. Si e al meu, daca cineva a avut rabdarea sa-l citeasca pana la sfarsit. E bine. Daca nu. Iara e bine. Un feed back mi-ar facea placere.
Mi-ar placea sa stiu cum a fost si pentru altii. Nu am gasit pe nimeni deschis sa spuna asta. Poate nu au ajuns la faza de coming out la care eu sa fiu unul din raspunsurile la una din intrebarile:
DE CE? CAT? CUM? Si CUI?

Gata.

See u around,

15 comentarii:

Sunn spunea...

Fain "romanul"....tine-o tot asa. Anul asta mi-am facut si eu primul coming-out fata de cea mai buna prietena chiar inainte sa plec cu ea in concediu...prima reactie dupa ce i-am explicat Ce, Cum, Cat.." esti o curva pasiva!!!! (fara sa-i spun avp-ul meu)...cum sa mai merg cu tine undeva?...mai am vreo sansa sa ies cu un barbat in preajma ta??"..dar pana la urma totul a fost ok..am mers in concediu..chiar ne-am distrat mult mai fain si am fost mai dezinhibati unul fata de celalalt. Fiecare isi face coming out-ul in functie de mediul in care traieste...exact cum ai spus si tu...daca as face coming out la servici mi-as pierde din autoriate. La un moment chiar incepusera zvonuri ca sunt gay - mai mult din cauza "surorii" din firma cu care sunt chiar coleg de birou.. apropo de colegi de servici gay- si imediat am simtit ca sunt privit mai mult din punct de vedere a cea fac dupa servici decat ce fac in timpul lui...am mers mai departe cu nepasare fata zvonuri care bineinteles s-au dizolvat de la sine. In ceea ce priveste familia si-au dat seama singuri....au inceput sa dispara intrebarile " cand te casatoresti?...pe cand nepoti?"...si au inceput sa apara sfaturile..."ai grija ce partener iti alegi!".
Pana acum am avut noroc si am prieteni in fata carora daca mi-as face coming-out of the closet nu ar merge pe principiul " Daca capra mea e strait - trebuie sa fie si cea a vecinului"..:)))

Anonim spunea...

multi vad, putini cunosc... eu nu am ce sa scriu la randul meu... majoritatea evenimentelor de prin viata mea le stii, si de obicei aflai de ele in timp real, sau ma rog, cu un mic delay :) good times, indeed... :) cert e ca, one way or another, toti ne influentam existenta prin interactiune
v.v.

Anonim spunea...

Amintirile astea ce le-ai evocat sunt incredibil de savuroase..şi mă gândesc la o nouă perspectivă:să-mi fac din coming-out o pasiune, sau de dragul amintirilor....aşadar, cât mai extravagant!

2q2Bstr8 spunea...

Eh nu stiu cum ti-ai putea face din coming-out o pasiune :). poate fi un soi de distractie la un moment dat. extravagant? mi-e teama sa ma gandesc la ce te gandesti cand scrii asta :)

Anonim spunea...

imi place foare mult cum si ce scri...ar fi bine sa iei legatura cu o editura...spor la scris

Anonim spunea...

Daca ai citi JURNALUL FERICIRII , N. Steinhardt ai afla ca de fapt, 2+2=4 inseamna moarte. Este singurul lucru finit, cert. E explicat acolo in 2 pagini.

Liviu spunea...

M-a emotionat mult postul asta. Datorita sau din cauza (habar n-am cum sa-i spun) fazei de Sf. Valentin. Super tipa, curajos... tipul. :D :)

Doar doua persoane stiu ca sunt gay. Una este cea mai buna prietena, care ma simtise de multa vreme dar a asteptat sa-i spun eu. Am avut o imensa teama ca o s-o pierd indata ce am sa-i spun, chiar daca stiam ca e cea mai deschisa si mai receptiva persoana pe care am cunoscut-o vreodata. Dar, din fericire, nu am pierdut-o iar astazi imi e mult mai usor. Simteam nevoia sa stie, ma simteam aiurea ca o minteam de fiecare data cand ne intalneam si ma intreba unde am fost sau unde merg. Simteam nevoia sa-i impart experientele si sentimentele.

O a doua persoana si ultima, pana acum, care stie despre orientarea mea sexuala, e o prietena comuna. Ma saturasem sa o tot mint si sa tac ca un bitong atunci cand imi adresa insistenta intrebari la care ma blocam, habar n-aveam ce sa raspund. Dar n-am avut curajul sa-i spun: nici in fata, nici pe alta cale. I-am dat aceasta sarcina primei persoane care a aflat, eu ascultand discutia lor... la telefon. :)) Ele in parc, eu acasa. :))

EdebiMevzulaR spunea...

E ora 4 dim. şi eu nu ma mai satur citind articolele tale..mi se ınchid ohi şi mai de vreme am zis asta'i ultimul..m-am razgındit,hay mai citesc unul doar mıine sunt liber,nu lucrez şi tot aşa am ajuns prin arşiva ta din 2008..

Şi şti ce m-a impresiont? "E pe sleau. E din suflet."
Şi se simte sa şti. Nu toti au curajul aceta,

o zii buna,

Anonim spunea...

Iti doresc sa fii fericit si sa ai parte de prieteni tot asa de buni langa tine.

Suri spunea...

Sa fii iubit, fericit si sanatos !

George Cristian spunea...

toata stima pentru puterea de a recunoaste orientarea...la mine cel mai greu e cu parintii, care-mi fac niste scandaluri naspa pentru ca au "primit o informatie"...dar ca toata lumea, am si eu o prietena foarte buna, si vreau sa-i multumesc pe aceasta cale Geaninei ca exista, care stie totul despre mine ;)
Sunt sigur ca va plange cand va citi acest comentariu, pentru ca citeste si ea blogul tau, dar ii confirm inca o data ca o iubesc :*

George Cristian spunea...

revin cu un comment legat de prima iesire in club. Sambata trecuta am fost prima data in club...si, spre surprinderea mea, cu mici exceptii, lumea a fost ok.
fara inghesuieli prin baie, intr-adevar conversatii de socializare, fara "replici de agatat" sau asl/avp sau chestii de genul...recunosc ca ma pot intoarce in club, dupa seara petrecuta deja, ca acasa. dar de data aceasta intr-adevar cu niste amici cu mai mult chef de dans :))

Didi spunea...

Si totusi la ce bun sa-ti pui atatea intrebari ca nu pricep?!? Tu nu observi ca esti mai normal ca multi dinte noi, care traiesc cu teama CE SPUNE LUMEA? Am ajuns sa facem pe noi de frica si cand ne vedem umbra, dar murim de invidie ca altu poate...ce? SA FIE LIBER!!!! Si-mi plac atat de mult amintirile tale si cum le pui in valoare si ce culoare...Te-ai gandit ca povestesti 3D? Pur si simplu parca sunt langa tine de fapt devin TU...interesant... Si nu mai fi modest, stii cat te-a iubit Nea Michi, si cat de mandru era de tine...si acum e!!! Si apropo, te iubesc mult de tot, dar o stii si pe asta...

2q2Bstr8 spunea...

Didi, sper ca stii cat imi esti de draga indiferent cat sunt eu de prost la a arata asta

sunt surprins sa te regasesc aici.
Dar ma bucur:)

Anonim spunea...

Tata m-ar fi omorat, iar mama m-ar fi bagat intr-o manastire ca sa ma lecuiesc fiindca este o ortodoxa practicanta. Si eu sunt...
Asa ca, no coming out fata de familia mea. Am incercat cu sora-mea, crezand ca e mai destupata la minte. Folosesc termenul in cunostiinta de cauza, este toleranta, dar sincer mi-a fost frica de reactia ei. Am dus-o in Le MArais, cartierul parizian impanzit de gay, am incercat tactica cu "usurelul", eram pe terasa la muzeul Pompidou, un soare frumos, nu foarte cald, vedere asupra intregului pParis, ma pregateam sa deschid gura sa-i spun, cand sora-mea a facut un comentariu - "Nu vad utilitatea acestei iubiri, adica intre doi barbati?" - care m-a facut sa mi-o inchid pentru totdeauna... Adevarul este ca distanta ajuta, fizica vreau sa spun, intre mine si familia mea...
Deci, no coming out fata de familia mea. Deja detestam notiunea.
Pentru mine cel mai greu a fost s-o recunosc fata de mine, restul o sa vina mi-am zis. Am prieteni extraordinari, frati si surori pot sa spun. Deci am decis ca daca o sa ma intrebe direct o sa le spun. Lucru care s-a intamplat cu unii, cu o prietena foarte draga s-a intamplat zilele trecute chiar, cand am popasuit la Timisoara.
Cu altii i-am "fortat" sa ajunga la concluzia asta.
Cred ca daca familia mea m-ar intreba direct, le-as spune acum... Dar ma indoiesc ca o sa ajunga vreodata la intrebarea asta... Cum intotdeauna au avut incredere in mine, si m-au cam lasat sa fac ce vreau, cred ca si in continuare au incredere in ceea ce fac...
E adevarat ca ma ma isi face griji pentru mine - "30 de ani si nu esti insurat...", tata a murit, fratii mei nu ma intreaba niciodata de viata mea personala. Unul este insurat si are si copii, eci pe partea asta, macar mama este linistita... :))
Cam asta este "experienta" mea.

Keep up the writing work!:)
Numai bine,
geo