Lucruri pe care nu le inteleg la lumea gay:
sau
(la ce se gandeste un gay beat)
Categoria Romeo :
De ce lasi Romeo on line cand dormi? Adica au mesagerie, inbox... etc. E doar faza ca prima cautare e ON LINE AREA si sunt sanse sa fii vazut din prima. Oare faptul ca faci parte din cei 30 care sunt mereu on line nu te dezavantajeaza de fapt?
De ce escortii nu sunt escorti. Adica nu vezi unu profi. De ce toti escortii au profil in partea dedicata anunturilor obisnuite dar sunt bisexuali xxxxl si top only
De ce spun tot descopera-ma. De ce spun toti : daca esti curios intrebi in locul care ar trebui sa fie cea mai incitanta parte a anuntului tau. Adica ceva : eu sunt pe aici dar astept sa fiu vrajit si aburit si agatzat.
De ce completezi la profil cu indicatiile din site de completare?
De ce bagi poze de pe net in anunt? Care e faza este platit la click ?? Trebuie sa fii admirat pentru gusturi sau ???
De ce iti bagi poze cu chilotzi turcesti. Damn.. macar curati sa fie.
De ce sunt 500 de profile pe romeo ? si de fapt sunt aceiasi 25 ?
De ce scrii localitate Bucuresti si zona Vest ?
De ce scrii la localitate Arad-Madrid. Oricum nu apari la cautarile celor din Madrid daca ai scris Vest Romania.
De ce dai click la Fisting – yes, inainte sa citesti un dictionar?
Categoria messenger & mirc.
De ce stai invisible pe mess ? messul nou .. se vad profilele off line. Daca nu ai chef de vorba,... culca-te. C’mon! ma enerveaza mai mult sa stiu ca cineva ma apeleaza de pe invizibil....adica ce facem vorbim cand ai tu chef ?
De ce vrei websex? Sau daca imi dai acces la cam de ce sa iti vad cucu?? C’mon (din nou) vad pe gaytube zeci... corolar: de ce ai vrea sa o vezi pe a mea?
De ce op pe gayromania e o lesbiana cand 99% din ocupanti sunt barbati?
A.... da si daca tot o arati frizeaz-o. (cucu, nu lesbiana)
Categoria avp si diverse.
De ce se dau toti ori extra activi ori extra pasivi. Care e faza? Si de ce trebuie sa fii intr-un fel sau altul?? Pana la urma ?
De ce toti pasivii se dau activi pe net. Si apoi refuza pasivii care se dau la ei... ??. de ce activii care se dau mari activi habar nu au ce sa fac cu dotarea .
Pana la urma... vorba lui Erta : ‘Activii sunt versatili, versatilii sunt pasivi si pasivii sunt mai femei ca mama’
De ce toti ceilalti gay sunt curve? Si de la cati cm sau partide se pune intri in categorie ?
De ce tipii care te refuza sunt curve? Si de ce daca refuzi pe cineva de ce esti prost ?
De ce cand mergi la intalnire si mergi la un om in casa primul lucru vrei la baie ?? e cam nesexy a... si nu folosi samponul de caini. Dezinfecteaza e drept si elimina si daunatori si eczeme da... damn miroase a rivanol. Da ala mov e pentru caini. Serios.
Categoria : party gay
De ce nu inteleg diferenta dintre travestit si transexual ?? un barbat imbracat in femeie e drag-queen in cel mai bun caz daca intelege arta in sine.
De ce vii la party daca nu faci decat sa stai lipit de perete sa te uiti. Adica daca vrei sa agati : te orientezi, iti incerci sansele si daca chiar nu gasesti ce vrei... muta-ti cuibu. Sau speri ca se imbata cineva? Sau speri ca apare cineva la spartul targului, sau astepti sa te duca acasa unu plictisit care ar da o m@#$%^?
De ce nu intelegi ca pana la urma nu toata lumea vine la agtzat acolo. Unii vin doar sa se faca manga si sa danseze oricat de nelalocul lui ar parea.
De ce ¾ de acolo sunt femei (ne lesbi) de 1.50m si hetero (si homofobi pe deasupra)
Categoria: fitze
De ce esti mai jmeker cu un tricou scump? A nu se citi fain doar scump?
Care e faza cu statul in mall. Adika daca ai bani de o cafea acolo nu inseamna ca tocmai ti-ai facut cumparaturile acolo. A si la aceiasi categorie nu neaparat un lucru scump e la moda sau iti sta bine.
Si pana la urma cine are cu adevarat bani de spart aiurea merge pana la Viena. Lucruri de calitate la preturi mai mici.
De ce toti la care le-a gresit frizeru freza se dau stilisti? Pana si eu stiu ca o cravata de la tata nu se potriveste cu o camasa in carouri. E prost gust nu extravagantza.
Categoria relatii sexuale si ne-sexuale:
De ce daca ai o relatie consideri ca e mai bine sa stai ascuns?
Concurenta??? De ce toti care vor discretie maxima au pe cineva care ii asteapta acasa?
Sau..?
Revers: daca ai o relatie ce pixu meu cauti la 1 noaptea ‘chat’ pe romeo??
De ce sunt mai sexy barbatii care sunt intr-o relatie? De ce dupa
Nu mai sunt interesanti ?
De ce baietii frumosi habar nu au ce fac in pat si au impresia ca aspectul suplimenteaza restul necalitatilor ?
De ce mai iei cu ‘fa’ inainte sa mi-o pui o noapte. ( si sa imi si placa)
Regula de aur p@#$% se suge nu se roade. Damn it.
De ce se muta gay-i in Shagului ?
De ce toti barbatii care iti plac sunt din capatul alalat de tzara ? Sau de lume.
De ce... ?
(va urma) poate ma lamureste si pe mine cineva. ))
Gata.
Too cute to be straight, too straight to be gay--- personal voyage past present future - politically incorrect
duminică, ianuarie 25, 2009
vineri, ianuarie 23, 2009
17. MEN AT WORK
Men at work
Ma loveste cate una cateodata asa… de imi pare rau ca nu imi umbla degetele destul de repede ptr a putea sa scriu ce vreau sa scriu…
Si ‘poi mi-e teama ca daca as lasa scrisul sa umble asa ca gandul, una la mana ar fi extrem de repede- sigur ar fi vreun record de dactilografiere- si ‘poi gandu zboara aiurea si in zig-zag
Nu pot decat sa sper ca reusesc sa imi pun gandurile in ordine si ceea ce scriu sa aiba in cele din urma o noima.
Multe postari le-am inceput pornind de la un gand. Si ‘poi m-am oprit.. las ca le continui eu.. e minciuna si autoamageala clasica.
Alta data m-am oprit fiindca ma gandeam ca as intra in niste ganduri intime sau poate inca neclarificate sau poate... pur si simplu care nu ma definesc neaparat. Sau pur si simplu as aduce amintire la niste evenimente aflate inca in desfasurare si poate nu as vrea ca lumea sa stie ce imi trece prin ca,p inainte de a ajunge la o concluzie. De aceea e mult mai usor a scrie despre trecut. Sunt lucruri terminate deja, sunt lucruri pe care le vezi poate acum intr-o alta lumina, mai calm, mai lejer.
Azi m-a lovit o chestie... copilutzul ala de care vorbeam la un moment dat ca am incercat un fel de relatie si nu a mers (unii prieteni ii zic Andy Mic din diverse motive) m-a sunat in fel si chip si pe toate numerele posibile si imposibile... nu i-am raspuns. De fapt nu am avut chef sa vorbesc cu el. La fel cum nu am avut chef sa vorbesc cu nimeni. Nu stiu de ce. Pur si simplu ( de ce trebuie sa aiba toata o explicatie, pana la urma...) Si cum spuneam’.. nu a dat de mine si a sunat o colega de munca al carei numar il aveam la mesageria vocala pe mobilu de serviciu ‘just in case’ ei si cand in birou se apuca ea sa citeasca ce mesaj a primit in care era rugata intr-un totn sensibil disperat sa ma roage sa-l contactez. Sa zicem ca m-am albit de manie.
Si am gandeam ca mereu am incercat sa imi tin viata privata separata de cea de munca. O dualitate care ma caracterizeza poate in multe privinte. Si ma deranjeaza cand cele doua se intrepatrund.
Orice tentativa pe care am avut-o s-a sfarsit lamentabil sau in orice caz cu probleme.
Adica drumul spre iad e pavat de bune intentii. Nu mi-a reust figura. Nu stiu de ce. In mare parte greseala mea. Pe de alta parte fatalitatea. Chiar nu cred ca poti trage cu adevarat o linie sa separi perfect doua lumi diferite fara a se intrepatrunde si sunt convins ca cei care cred ca una dintre ele nu este contaminata de cealalta deloc, se minte si minte pe cei din jur.
Dupa cum spuneam si alta data nu sunt adeptul comming-out ului total . Adica daca tie nu iti face bine in general , nu face bine nimanui. Si ‘poi. If it’s not broken don’t fix it.
Da ce naiba faci if it’s broken.
Si am gandeam astazi dupa episodul asta la istoricul meu de gay la job. Ce sa-i faci..
Men at Work.
Nu pot sa zic ca am fost virgin la capitolul asta cred ca de la primul job. Sau in fine dureaza cateva luni si apoi incet-incet apare cate un astfel de episod. Si ma gandeam la teoria 2+2 pe care am dezbatut-o acum ceva vreme. Si ma intreb: or fi ajuns la 4?. sau mai e nevoie de o sansa ca in bancul cu blondele. Si parca pe ce trece timpul iti dai seama sau mai degraba imi dau seama, ca chiar nu mai vreau sa le dau o sansa. Nu mi-e rusine de cel care sunt, dar nu cred ca orientarea mea sexuala expusa pe fatza mi-ar aduce ceva de castigat.
Pana la episodul de astazi....e un intreg background pe care mi l-am analizat.
Down the memory lane...
Episode 1
Primul meu job a fost intr-o firma olandeza, undeva prin Hunedoara. Printr-un concurs de imprejurari favorabil... si ciudat si cu multe emotii si cu mult stress am ajuns sa am o pozitie destul de importanata in firma respectiva. Cu multa bataie de cap... eram intr-un orash nou.. aveam nevoie de ajutor. Imi luasem cu mine o echipa de baza pe care urma sa ma bazez, dar aveam nevoie de mai multi oameni, mai ales in fazele de inceput.
Si binen-teles apelez la prieteni. Prieteni gay . Logic. De altii nu aveam atunci.
Aici se merita facuta o mare si importanta paranteza. Omul care sunt in timpul liber, in club si aiurea diferta extrem de mult de omul care sunt la munca. Am muncit mult pentru a-mi construi o cariera. Mult si greu. Si atunci cand sunt la lucru sunt altfel. Incerc pe cat posibil sa fiu profi, concentrat la ceea ce trebuie sa fac si destul de des trebuie sa iau decizii pentru care raspund cu capul sau cu posibilitatea de a raspunde chiar cu locul de munca. Si aici sunt decizii legate de bani, de operatiuni in general, decizii legate de persoanele care lucreaza pentru mine si cu mine.
Ideea e ca cei mai multi nu isi dau seama ca chiar nu glumesc la capitolul asta. Sau ma rog multi fac greseala asta. Si au un shock prima data cand ma intalnesc pe ‘terenul de 8 ore de lupta zilnica’ (sau 9 .. sau 12)
Sa revin la ce spuneam, deci imi aduc ca angajati temporari cativa prieteni gay. Sa ne ajute la ce era de facut. O decizie usoara la momentul respectiv. Si comoda. Nu neaparat cea mai buna.
Au fost si faze haioase... vreo trei de care imi aduc aminte. La acest loc de munca.
Una haioasa pana la urma a fost... aveam un amic care la mijto imi spune in privat ‘shefa’; faza faina era ca mereu faceam haz de necaz pe tema baietzashilor care bateau mingea in spatele firmei in fiecare dupa masa. Singura problema era ca luasera poarta metalica a firmei pe post de poarta de fotbal. Si cand se nimerea sa mai traga cate un gol... te aduceau la infarct... era un bubuit infernal..
In fine faceam noi haz pe tema asta.. .. in fine. La un moment dat au aparut iar baietzashii astia in spatele firmei carora le spuneam (tot in privat) ‘golani’ si am trezesc odata cu V. al meu, ca apare intr-un suflet din depozit, strigand cat era magazinul de mare, pe o voce intentionat cu octava mai sus decat cea normala: ‘Shefa! Shefa! Au venit golanii!!!!!!!’ a fost cu adevarat un Kodak moment. Nimik de comentat. Acum ma umfla rasul.. atunci era sa leshin. Faptul ca am lucrat atunci impreuna ne-a apropiat pe de o parte. Pe de alta parte a stricat si prietenia dintre noi. Indirect. Acum sunt cativa ani de cand nu ne-am auzit. Imi pare rau, da’ nu am avut ce face.
Faza doi... sheful meu, olandezul, era un tip de vreo 65 de ani crescut in ghetourile din Amsterdaam. Le vazuse si traise pe toate. Si intr-o seara fiind la mine acasa in apartamentul inchiriat de firma, vorbea cu nevasta-sa la telefon de fatza cu mine si ii zice: Maggie I think we have a homosexual as a manager!, Ea raspunde: Rudy how can you say that?. He has a pink apartment. (pe scurt: Maggie aveam un homosexual pe post de manager, are un apartament roz). Pe scurt . Eu m-am inecat cu orice beam atunci, probabil gin si ii spun : Rudy asa era cand l-am inchiriat. Da el zice: pai da.. da tu l-ai ales. Din nou .. no comment. A da si deseara dorm la tine ca am baut si nu conduc deci pui colectia de cactusi la mijlocul camerei intre paturi. Dublu no comment.
Aici vorbesc despre omul care mi-a spus: nu ma intereseaza ce si cu cine faci dupa ora 5 atata timp cat pana la ora 5 iti faci treaba bine.
Si acelasi timp care mi-a trims un buchet de trandafiri uriasi roshi de ziua mea.
Si acelasi sef, care cand in sfarsit am inaugurat firma ,a vrut sa puna pe frontispiciul firmei steagul Rainbow alaturi de cel al Romaniei si al Uniunii Europene. Nu conteaza, facem scandal public si implicit publicitate gratuita. N-am avut curajul. Si cred ca orashul ala nu era pregatiti pentru un astfel de scandal .
Asta a fost primul job. Memorabil.
Episode 2
Ajuns in Timisoara. Cu sansa de a o lua de la zero. Sau ma rog poate nenorocul. Am tinut departe de viata profesionala viata personala. Atata cat am putut.
Boyfriend-ul meu figura, in povestirile legate de relatie la munca, drept Cristina.
Tot aici am avut o experienta ciudata si neplacuta. Mi-am angajat un prieten. Pe partea de distributie. Una peste alta a fost fain la inceput. Adica simteam ca pot face si eu ceva pentru el avand in vedere ca m-a ajutat neconditionat atunci cand m-am mutat in Timisoara. Nu stiu cum si de unde am ajuns sa ne certam aproape zilnic. Tensiunea era aproape insuportabila. Cand cineva iti cunoaste si sa zicem punctele slabe, are poate tendinta de a incerca sa te manipuleze. Tendinta de a te subaprecia. De a nu-ti arata raspectul profesional pe care poate il meriti si pentru lucruri care nu sunt vizibile in 2 saptamani.
La un moment dat plecam intr-o aventura din Timisoara spre directia Hunedoara, cu masina firmei, in ideea de a-mi aduce de la Hunedoara cateva chestii personale. Nu ma stiu exact acre era planul de bataie. O parte trebuia sa le duc la Lupeni si altele trebuia sa le aduc la intoarcere la Timisoara. Inevitabil ajungem in Hunedoara la V. Se lasa cu povesti la un pahar, si in cele din urma, sambata fiind, ne hotaram sa plecam la Cluj la chef. Cum prea multa minte nu aveam nici atunci o stergem in gashka spre Cluj. Mentiuen importanta: in bena Daciei papuc se aflau una bucata frigider, una bucata aragaz + una bucata cuptor cu microunde. Doamne unde mi-or fi fost mintile. In orice caz nu la locul lor.
Pit-Stop la Alba Iulia sa completam gashka. Si decidem sa lasam zestrea in santierul de la locul de munca al prietenului din Alba. Si plecam spre Cluj. Mega buna dispozitie generala. Alimentata de ‘glaja’ de vin.
Pe foarte pe scurt (gandindu-ma ca mai am de scris...) ajungem in Cluj. Chefuim, iar colegul asta al meu ramane fara permis in centrul Clujului. Era singur in masina. Nu conteaza prea mult circumstantele. Nu pentru ce vreau sa scriu aici. Si iata-ma: masina de Bucuresti, inscriptionata cu firma de Timisoara, ramasa fara sofer in centrul Clujului. Zestrea mea printr-un santier in Alba Iulia. Nervi cam cat cuprinde si un pic peste. Singurul care avea carnet.. nu avea actele la el si era din Alba.
Emotii pe drumul catre casa.. fara lucruri fara carnet. Una peste alta le recuperez si ajunge ce trebuie unde trebuie: vreo 400 de km cu un sofer fara carnet la el si inca vreo 300 cu un sofer cu carnetul suspendat de 10 ore.... a fost un chin. Am ajuns acasa terminat fizic si psihic. Si mi-am zis: never again.
Toata istoria s-a terminat urat: Colegul si prietenul meu de atunci avea carnetul de sofer suspendat trei luni. Una peste alta doua luni ca agent de vanzari s-a dus totul in cap la capitolul rezultate, si poti acoperi o vreme problemele dar nu trei luni. Si nu mi-a mai fost coleg. Si nici prieten.
Considera ca l-am dat afara. A fost un moment aiurea. M-am trezit ca am vrut sa fac un bine, mi-am facut mie rau, lui rau si una peste alta am pierdut un prieten.
A trecut mai bine de un an pana am inceput sa vorbim din nou. Nu ma consideram vinovat 100%. Pur si simplu asta fusese situatia. Dar atuni mi-am zis ca nu voi mai amesteca una cu cealalta. Er sa pierd definitiv un prieten la care tineam.
Episode 3
Asta va fi foarte scurt. Alta job . Fac angajari si nefiind nu stiu ce job special erau multi candidati cu potentialul necesar. Aici am gresit din nou. Am ales unul la un moment dat. Un baiat care mi se parea tanar, ambitios si al naibii de sexy. Am zis ca daca tot trebuie sa aleg dintr-un grup de oameni aflati pe acelasi nivel de pregatire macar sa aleg unul care sa imi placa. Nu m-am dat la el. Nici nu aveam intentia. Pur si simplu ma incanta vizual.
Men at work.
Eh situatia s-a schimbat cand in lipsa mea mi-a intrat in calculator cica sa exerseze programul de contabilitate. Vroia sa imi dovedeasca ca poate face mai mult decat face in momentul respectiv. Avea o prietena cu 5 ani mai mare ca el. Era clar un toy-boy si incerca sa dovedeasca tuturor ceva . Si cred ca si lui. In fine a vazut in calculator sau mai bine zis a cautat pe acolo. A vazut acolo un text de genul celui pe care il scriu acum.
Si se gandise el la un moemnt dat ca ar fi un bun material pe care ar putea sa-l foloseasca sa ajunga unde vrea... si de aici insubordonare, facea ce vroia, cand vroia. Imi vorbea in doi peri.Apoi in ziua in care mi-a spus ca suna la patronul firmai sa ii spuna ca sunt poponar, decizia am luat-o: a iesit din firma cu lichidarea la zi. In 15 minute. Nu ii venea sa creada. L-am luat intre 4 ochi si i-am explicat frumos. Ca nu are teren de joaca pe subiectul asta ca nu tine faza cu santajul, ca pana ajunge sa vb el cu patronul e concediat demult. Si nu cred ca il va suna sa se roage de el sa vina inapoi.
Dupa vreo doi ani isi cere scuze pe messenger ca nu trebuia sa se bage in viata mea.
Acum vreo doua luni ma intalnesc cu el si ma intreaba daca nu ii gasesc de lucru la mine la firma. O fi tupeu sau si-o fi dat seama ca a gresit? Poate o combinatie intre astea doua. Si poate tampenie daca si-ar imagina ca l-as baga din nou in aceiasi firma cu mine.
Episode 4
Oare cand se invata cineva minte?
Si cand ma gandesc ca am scurtat din mila pentru cei cu destula rabdare la citit ...
Da asta trebuie sa o scriu. Deci.. am lucrat intr-o firma italiana. Scurtez istoria ca e atat de seaca.. si e un eveniment hokant pentru fiinta mea. E ca o injectie: trebuie sa fie scurta. Sau ca un shot de tquila. Deci italienii cand veneau in Romania, invariabil am avut acelasi program: seara mergeam la restaurant si apoi ma innebuneau cu barurile de strip-tease. Sunt cateva extrem de private special pentru straini. Seara de seara, intepeneam intr-unul (ca baietii) si invaraiabil ma trezeam cu cate o creatura cu tztele goala care mi se tot freca in brate. Clar alea erau prostituate. Da nici pe jumate prostitutia pe care o faceam eu acolo. Nu ii puteam refuza sa merg cu ei. Si mai ales trebuia sa ma fac si interesat de ‘ minunatiile care atarnau pe acolo’ Totul a pus capac cand a venit Paolo la mine sa ma intreba daca stau singur ca luam doua ‘de alea’ acasa si facem sex in grup (in paranteza Paolo e un tip la vreo 25 de ani care intamplator arata bestial ). Aia a pus capac.
Singururl moment placut a fost cand una l-a dezbracat pe Paolo in proportie de 95%. Aia merita o sampanie de aia de 20 de euro paharul ).
Men at work
Cel mai scarbos era cand le auzeam pe moldovence vorbind in gura mare (presupuneau ca suntem toti italieni) : Du-te tu la ala ca io ma frec de boshorogu asta si vezi sa mai comande ceva ca nu a luat mai nimic deocamdata. Yecks! Pana la urma in timp ce se freca una de mine imbracata cum o lasat-o mamica-sa in lumea asta ‘ meschina si rea’ sa se descurce singura, i-am soptit la ureche: dragutza lasa-ma pe mine ca sunt obosit, e ora 3 noaptea du-te la aia ca eu sunt doar gazda aici.
Ce nu face omul pentru cariera? Face multe. Da astea multe au o limita.
Episode 5
De asta mi-e greu sa vorbesc. Foarte greu. Fiindca e inca in desfasurare si nu stiu cum se va termina. E clar ca nu e OK. Ceva nu e ok.
S-a eliberat un job la mine la munca. De fapt a fost o idee pe care am dezvoltat-o. Am facut sa fie nevoie de acel job. Aveam pe cineva in gand pentru el. Cineva care ar avea nevoie de el. Sit imp de o luna, m-am vaitat ca nu avem sofer, ca nu putem folosi masina la maxim, ca ce bine ar fi sa avem ca.. in fine pana la urma a prins ideea si sefii mei chiar au inceput sa creada ca e a lor: avem nevoie de un sofer.
Si il aduc pe el. Un om cu care avem o relatie lunga complicata de cativa ani buni.
Nu genul ala de relatie. A fost la un moment dat. Dar in orice caz aveam un istoric.
Si ii spun: eu de fiecare data cand am angajat un prieten gay s-a sfarsit prost pentru toata lumea. Sunt un sef groaznic: incapatant si pretentios si cer mult de la cei din jurul meu. Si nu fac compromisuri si nu sunt adeptul ideii las ca merge si asa.
Si pe de alta parte asta ar duce la stricarea prieteniei noastre.
Simteam de la bun inceput ca nu va putea sa faca diferenta intre cele doua situatii: eu omul de sambata seara cand ne imbatam impreuna si facem schimb de numere de telefon sau de povesti scandaloase si omul care intra in birou la ora 9 dimineata a doua zi. Nu sunt acelasi . Raportul de colaborare se schimba radical. Altfel se ajunge la acel amestec total al celor doua lumi. Si nu e bine.
Am simtit ca nu se va putea asta. Am mai vazut-o intamplandu-se. Nu o data. Si ajunge sa calce in picioare orice regula pe care eu am impus-o si creat-o acolo. Pentru asta am fost platit sa fac cu 10 luni in urma cand am fost angajat in aceasta firma.
Si am ajuns la tot soiul de probleme. Ca pana la urma sa mi se raspunda : auzi m-am saturat de fazele astea. Si astea toata dupa o minciuna crasa pe baza caruia am luat niste decizii. Sau 160 de km facuti in weekend cu masina firmei la 3 zile dupa angajare.
Nu vreau sa intru in detalii aici. Nu e locul si moemntul. Sunt doar exemple aleatoare.
Pentru toate astea a trebuit sa dau explicatii. Nu cred ca l-a interesat vreodata, sau nu cred ca i-a pasat vreodata si nici nu cred ca l-a bagat vreodata patronul firmei in sedinta doua ore pe tema reducerii costurilor.
Si in cele din urma tot eu sunt ala rau. Tot eu sunt cel care acopera greselile ‘protejatului’. Si m-am saturat de fraze care incep cu: Auzi ‘protejatul tau....... nu a facut asta ok sau aia ok..’
Si atunci stai si te intrebi.
Si ma gandesc ca sunt oameni care nu sunt capabili sa te aprecieze personal si profesional doar pentru simplu fapt ca au impresia ca stiu despre tine mai multe decat stiu ceilalti.
Si asta e extrem de gresit.
Nu stiu ce decizie voi lua in privinta lui. Nu stiu ce decizie va lua el. In orice caz simt deja ca nu mai suntem prieteni. Nu poti fi prieten cu cineva care nu te respecta la nivel minim. Cineva care nu intelege ca ai responsabilitati si raspunderi peste ceea ce ar putea el sa faca. Cineva care, desi stie ca ai muncit din greu sa ajungi undeva, ca nu te-a plasat tata sau unchiu sau nashu, nu e in stare sa te respecte doar pentru ca intamplator esti si tu gay.
Si aici am sa ajung la concluzia personala: Cineva stie ca esti gay. Cineva stie ca te-ai sarutat intr-o sambata seara cu un total stranger. Cineva stie ca iti plac baietii.
Si uita ca ce stie el nu te caracterizeaza. Nu te face nici inferior, nici egal, nici superior. Si uita ca intr-un club gay petreci 4 ore pe saptamana iar la servici cel putin 40 in aceiasi saptamana.. Si uita ca esti definit de multe alte lucruri, nu de faptul ca esti gay. De mult mai multe lucruri. Si uita ca ai muncit din greu sa obtii un lucru. Si crede ca nu esti demn de respectul profesional fiindca stie ca ai un darkside care intr-un anumit fel ar trebui sa nu-ti permita sa ceri un lucru si sa astepti sa se faca.
Dincolo de concluzia personala, o concluzie generala:
Cerem de la lumea hetero sa ne aprecieze pentru ceea ce suntem, fara sa tina cont de faptul ca suntem gay. Dar un lucru e clar atata timp cat noi intre noi nu intelegem ca a fi gay nu anuleaza toate celelalte calitati. Ca fi gay nu iti anuleaza dreptul de fi apreciat profesional. Ca fi gay nu te face inferior chiar si intr-o pozitie de shef. Nu esti mai putin shef . Nu eshti mai putin responsabil. Nu esti mai putin bun profesionist. Nu ma putin apt de lua decizii si de a le pune in practica.
Si faptul ca esti gay nu ar trebui sa te dezavantajeze totodata cum nu iti da dreptul la tratament special.
Pana asta nu se intelege intre noi.
Nici macar sa nu avem pretentia sa cerem asta de la cei din jurul nostru.
Nu avem dreptul.
Pana la urma nu suntem toti decat:
Men at Work
Ps. De mult timp nu am mai scris atat. Daca ai reusit sa ajungi pana aici cititorule multzumescu-tzi pentru rabdare. Lasa un semn al trecerii tale
Ma loveste cate una cateodata asa… de imi pare rau ca nu imi umbla degetele destul de repede ptr a putea sa scriu ce vreau sa scriu…
Si ‘poi mi-e teama ca daca as lasa scrisul sa umble asa ca gandul, una la mana ar fi extrem de repede- sigur ar fi vreun record de dactilografiere- si ‘poi gandu zboara aiurea si in zig-zag
Nu pot decat sa sper ca reusesc sa imi pun gandurile in ordine si ceea ce scriu sa aiba in cele din urma o noima.
Multe postari le-am inceput pornind de la un gand. Si ‘poi m-am oprit.. las ca le continui eu.. e minciuna si autoamageala clasica.
Alta data m-am oprit fiindca ma gandeam ca as intra in niste ganduri intime sau poate inca neclarificate sau poate... pur si simplu care nu ma definesc neaparat. Sau pur si simplu as aduce amintire la niste evenimente aflate inca in desfasurare si poate nu as vrea ca lumea sa stie ce imi trece prin ca,p inainte de a ajunge la o concluzie. De aceea e mult mai usor a scrie despre trecut. Sunt lucruri terminate deja, sunt lucruri pe care le vezi poate acum intr-o alta lumina, mai calm, mai lejer.
Azi m-a lovit o chestie... copilutzul ala de care vorbeam la un moment dat ca am incercat un fel de relatie si nu a mers (unii prieteni ii zic Andy Mic din diverse motive) m-a sunat in fel si chip si pe toate numerele posibile si imposibile... nu i-am raspuns. De fapt nu am avut chef sa vorbesc cu el. La fel cum nu am avut chef sa vorbesc cu nimeni. Nu stiu de ce. Pur si simplu ( de ce trebuie sa aiba toata o explicatie, pana la urma...) Si cum spuneam’.. nu a dat de mine si a sunat o colega de munca al carei numar il aveam la mesageria vocala pe mobilu de serviciu ‘just in case’ ei si cand in birou se apuca ea sa citeasca ce mesaj a primit in care era rugata intr-un totn sensibil disperat sa ma roage sa-l contactez. Sa zicem ca m-am albit de manie.
Si am gandeam ca mereu am incercat sa imi tin viata privata separata de cea de munca. O dualitate care ma caracterizeza poate in multe privinte. Si ma deranjeaza cand cele doua se intrepatrund.
Orice tentativa pe care am avut-o s-a sfarsit lamentabil sau in orice caz cu probleme.
Adica drumul spre iad e pavat de bune intentii. Nu mi-a reust figura. Nu stiu de ce. In mare parte greseala mea. Pe de alta parte fatalitatea. Chiar nu cred ca poti trage cu adevarat o linie sa separi perfect doua lumi diferite fara a se intrepatrunde si sunt convins ca cei care cred ca una dintre ele nu este contaminata de cealalta deloc, se minte si minte pe cei din jur.
Dupa cum spuneam si alta data nu sunt adeptul comming-out ului total . Adica daca tie nu iti face bine in general , nu face bine nimanui. Si ‘poi. If it’s not broken don’t fix it.
Da ce naiba faci if it’s broken.
Si am gandeam astazi dupa episodul asta la istoricul meu de gay la job. Ce sa-i faci..
Men at Work.
Nu pot sa zic ca am fost virgin la capitolul asta cred ca de la primul job. Sau in fine dureaza cateva luni si apoi incet-incet apare cate un astfel de episod. Si ma gandeam la teoria 2+2 pe care am dezbatut-o acum ceva vreme. Si ma intreb: or fi ajuns la 4?. sau mai e nevoie de o sansa ca in bancul cu blondele. Si parca pe ce trece timpul iti dai seama sau mai degraba imi dau seama, ca chiar nu mai vreau sa le dau o sansa. Nu mi-e rusine de cel care sunt, dar nu cred ca orientarea mea sexuala expusa pe fatza mi-ar aduce ceva de castigat.
Pana la episodul de astazi....e un intreg background pe care mi l-am analizat.
Down the memory lane...
Episode 1
Primul meu job a fost intr-o firma olandeza, undeva prin Hunedoara. Printr-un concurs de imprejurari favorabil... si ciudat si cu multe emotii si cu mult stress am ajuns sa am o pozitie destul de importanata in firma respectiva. Cu multa bataie de cap... eram intr-un orash nou.. aveam nevoie de ajutor. Imi luasem cu mine o echipa de baza pe care urma sa ma bazez, dar aveam nevoie de mai multi oameni, mai ales in fazele de inceput.
Si binen-teles apelez la prieteni. Prieteni gay . Logic. De altii nu aveam atunci.
Aici se merita facuta o mare si importanta paranteza. Omul care sunt in timpul liber, in club si aiurea diferta extrem de mult de omul care sunt la munca. Am muncit mult pentru a-mi construi o cariera. Mult si greu. Si atunci cand sunt la lucru sunt altfel. Incerc pe cat posibil sa fiu profi, concentrat la ceea ce trebuie sa fac si destul de des trebuie sa iau decizii pentru care raspund cu capul sau cu posibilitatea de a raspunde chiar cu locul de munca. Si aici sunt decizii legate de bani, de operatiuni in general, decizii legate de persoanele care lucreaza pentru mine si cu mine.
Ideea e ca cei mai multi nu isi dau seama ca chiar nu glumesc la capitolul asta. Sau ma rog multi fac greseala asta. Si au un shock prima data cand ma intalnesc pe ‘terenul de 8 ore de lupta zilnica’ (sau 9 .. sau 12)
Sa revin la ce spuneam, deci imi aduc ca angajati temporari cativa prieteni gay. Sa ne ajute la ce era de facut. O decizie usoara la momentul respectiv. Si comoda. Nu neaparat cea mai buna.
Au fost si faze haioase... vreo trei de care imi aduc aminte. La acest loc de munca.
Una haioasa pana la urma a fost... aveam un amic care la mijto imi spune in privat ‘shefa’; faza faina era ca mereu faceam haz de necaz pe tema baietzashilor care bateau mingea in spatele firmei in fiecare dupa masa. Singura problema era ca luasera poarta metalica a firmei pe post de poarta de fotbal. Si cand se nimerea sa mai traga cate un gol... te aduceau la infarct... era un bubuit infernal..
In fine faceam noi haz pe tema asta.. .. in fine. La un moment dat au aparut iar baietzashii astia in spatele firmei carora le spuneam (tot in privat) ‘golani’ si am trezesc odata cu V. al meu, ca apare intr-un suflet din depozit, strigand cat era magazinul de mare, pe o voce intentionat cu octava mai sus decat cea normala: ‘Shefa! Shefa! Au venit golanii!!!!!!!’ a fost cu adevarat un Kodak moment. Nimik de comentat. Acum ma umfla rasul.. atunci era sa leshin. Faptul ca am lucrat atunci impreuna ne-a apropiat pe de o parte. Pe de alta parte a stricat si prietenia dintre noi. Indirect. Acum sunt cativa ani de cand nu ne-am auzit. Imi pare rau, da’ nu am avut ce face.
Faza doi... sheful meu, olandezul, era un tip de vreo 65 de ani crescut in ghetourile din Amsterdaam. Le vazuse si traise pe toate. Si intr-o seara fiind la mine acasa in apartamentul inchiriat de firma, vorbea cu nevasta-sa la telefon de fatza cu mine si ii zice: Maggie I think we have a homosexual as a manager!, Ea raspunde: Rudy how can you say that?. He has a pink apartment. (pe scurt: Maggie aveam un homosexual pe post de manager, are un apartament roz). Pe scurt . Eu m-am inecat cu orice beam atunci, probabil gin si ii spun : Rudy asa era cand l-am inchiriat. Da el zice: pai da.. da tu l-ai ales. Din nou .. no comment. A da si deseara dorm la tine ca am baut si nu conduc deci pui colectia de cactusi la mijlocul camerei intre paturi. Dublu no comment.
Aici vorbesc despre omul care mi-a spus: nu ma intereseaza ce si cu cine faci dupa ora 5 atata timp cat pana la ora 5 iti faci treaba bine.
Si acelasi timp care mi-a trims un buchet de trandafiri uriasi roshi de ziua mea.
Si acelasi sef, care cand in sfarsit am inaugurat firma ,a vrut sa puna pe frontispiciul firmei steagul Rainbow alaturi de cel al Romaniei si al Uniunii Europene. Nu conteaza, facem scandal public si implicit publicitate gratuita. N-am avut curajul. Si cred ca orashul ala nu era pregatiti pentru un astfel de scandal .
Asta a fost primul job. Memorabil.
Episode 2
Ajuns in Timisoara. Cu sansa de a o lua de la zero. Sau ma rog poate nenorocul. Am tinut departe de viata profesionala viata personala. Atata cat am putut.
Boyfriend-ul meu figura, in povestirile legate de relatie la munca, drept Cristina.
Tot aici am avut o experienta ciudata si neplacuta. Mi-am angajat un prieten. Pe partea de distributie. Una peste alta a fost fain la inceput. Adica simteam ca pot face si eu ceva pentru el avand in vedere ca m-a ajutat neconditionat atunci cand m-am mutat in Timisoara. Nu stiu cum si de unde am ajuns sa ne certam aproape zilnic. Tensiunea era aproape insuportabila. Cand cineva iti cunoaste si sa zicem punctele slabe, are poate tendinta de a incerca sa te manipuleze. Tendinta de a te subaprecia. De a nu-ti arata raspectul profesional pe care poate il meriti si pentru lucruri care nu sunt vizibile in 2 saptamani.
La un moment dat plecam intr-o aventura din Timisoara spre directia Hunedoara, cu masina firmei, in ideea de a-mi aduce de la Hunedoara cateva chestii personale. Nu ma stiu exact acre era planul de bataie. O parte trebuia sa le duc la Lupeni si altele trebuia sa le aduc la intoarcere la Timisoara. Inevitabil ajungem in Hunedoara la V. Se lasa cu povesti la un pahar, si in cele din urma, sambata fiind, ne hotaram sa plecam la Cluj la chef. Cum prea multa minte nu aveam nici atunci o stergem in gashka spre Cluj. Mentiuen importanta: in bena Daciei papuc se aflau una bucata frigider, una bucata aragaz + una bucata cuptor cu microunde. Doamne unde mi-or fi fost mintile. In orice caz nu la locul lor.
Pit-Stop la Alba Iulia sa completam gashka. Si decidem sa lasam zestrea in santierul de la locul de munca al prietenului din Alba. Si plecam spre Cluj. Mega buna dispozitie generala. Alimentata de ‘glaja’ de vin.
Pe foarte pe scurt (gandindu-ma ca mai am de scris...) ajungem in Cluj. Chefuim, iar colegul asta al meu ramane fara permis in centrul Clujului. Era singur in masina. Nu conteaza prea mult circumstantele. Nu pentru ce vreau sa scriu aici. Si iata-ma: masina de Bucuresti, inscriptionata cu firma de Timisoara, ramasa fara sofer in centrul Clujului. Zestrea mea printr-un santier in Alba Iulia. Nervi cam cat cuprinde si un pic peste. Singurul care avea carnet.. nu avea actele la el si era din Alba.
Emotii pe drumul catre casa.. fara lucruri fara carnet. Una peste alta le recuperez si ajunge ce trebuie unde trebuie: vreo 400 de km cu un sofer fara carnet la el si inca vreo 300 cu un sofer cu carnetul suspendat de 10 ore.... a fost un chin. Am ajuns acasa terminat fizic si psihic. Si mi-am zis: never again.
Toata istoria s-a terminat urat: Colegul si prietenul meu de atunci avea carnetul de sofer suspendat trei luni. Una peste alta doua luni ca agent de vanzari s-a dus totul in cap la capitolul rezultate, si poti acoperi o vreme problemele dar nu trei luni. Si nu mi-a mai fost coleg. Si nici prieten.
Considera ca l-am dat afara. A fost un moment aiurea. M-am trezit ca am vrut sa fac un bine, mi-am facut mie rau, lui rau si una peste alta am pierdut un prieten.
A trecut mai bine de un an pana am inceput sa vorbim din nou. Nu ma consideram vinovat 100%. Pur si simplu asta fusese situatia. Dar atuni mi-am zis ca nu voi mai amesteca una cu cealalta. Er sa pierd definitiv un prieten la care tineam.
Episode 3
Asta va fi foarte scurt. Alta job . Fac angajari si nefiind nu stiu ce job special erau multi candidati cu potentialul necesar. Aici am gresit din nou. Am ales unul la un moment dat. Un baiat care mi se parea tanar, ambitios si al naibii de sexy. Am zis ca daca tot trebuie sa aleg dintr-un grup de oameni aflati pe acelasi nivel de pregatire macar sa aleg unul care sa imi placa. Nu m-am dat la el. Nici nu aveam intentia. Pur si simplu ma incanta vizual.
Men at work.
Eh situatia s-a schimbat cand in lipsa mea mi-a intrat in calculator cica sa exerseze programul de contabilitate. Vroia sa imi dovedeasca ca poate face mai mult decat face in momentul respectiv. Avea o prietena cu 5 ani mai mare ca el. Era clar un toy-boy si incerca sa dovedeasca tuturor ceva . Si cred ca si lui. In fine a vazut in calculator sau mai bine zis a cautat pe acolo. A vazut acolo un text de genul celui pe care il scriu acum.
Si se gandise el la un moemnt dat ca ar fi un bun material pe care ar putea sa-l foloseasca sa ajunga unde vrea... si de aici insubordonare, facea ce vroia, cand vroia. Imi vorbea in doi peri.Apoi in ziua in care mi-a spus ca suna la patronul firmai sa ii spuna ca sunt poponar, decizia am luat-o: a iesit din firma cu lichidarea la zi. In 15 minute. Nu ii venea sa creada. L-am luat intre 4 ochi si i-am explicat frumos. Ca nu are teren de joaca pe subiectul asta ca nu tine faza cu santajul, ca pana ajunge sa vb el cu patronul e concediat demult. Si nu cred ca il va suna sa se roage de el sa vina inapoi.
Dupa vreo doi ani isi cere scuze pe messenger ca nu trebuia sa se bage in viata mea.
Acum vreo doua luni ma intalnesc cu el si ma intreaba daca nu ii gasesc de lucru la mine la firma. O fi tupeu sau si-o fi dat seama ca a gresit? Poate o combinatie intre astea doua. Si poate tampenie daca si-ar imagina ca l-as baga din nou in aceiasi firma cu mine.
Episode 4
Oare cand se invata cineva minte?
Si cand ma gandesc ca am scurtat din mila pentru cei cu destula rabdare la citit ...
Da asta trebuie sa o scriu. Deci.. am lucrat intr-o firma italiana. Scurtez istoria ca e atat de seaca.. si e un eveniment hokant pentru fiinta mea. E ca o injectie: trebuie sa fie scurta. Sau ca un shot de tquila. Deci italienii cand veneau in Romania, invariabil am avut acelasi program: seara mergeam la restaurant si apoi ma innebuneau cu barurile de strip-tease. Sunt cateva extrem de private special pentru straini. Seara de seara, intepeneam intr-unul (ca baietii) si invaraiabil ma trezeam cu cate o creatura cu tztele goala care mi se tot freca in brate. Clar alea erau prostituate. Da nici pe jumate prostitutia pe care o faceam eu acolo. Nu ii puteam refuza sa merg cu ei. Si mai ales trebuia sa ma fac si interesat de ‘ minunatiile care atarnau pe acolo’ Totul a pus capac cand a venit Paolo la mine sa ma intreba daca stau singur ca luam doua ‘de alea’ acasa si facem sex in grup (in paranteza Paolo e un tip la vreo 25 de ani care intamplator arata bestial ). Aia a pus capac.
Singururl moment placut a fost cand una l-a dezbracat pe Paolo in proportie de 95%. Aia merita o sampanie de aia de 20 de euro paharul ).
Men at work
Cel mai scarbos era cand le auzeam pe moldovence vorbind in gura mare (presupuneau ca suntem toti italieni) : Du-te tu la ala ca io ma frec de boshorogu asta si vezi sa mai comande ceva ca nu a luat mai nimic deocamdata. Yecks! Pana la urma in timp ce se freca una de mine imbracata cum o lasat-o mamica-sa in lumea asta ‘ meschina si rea’ sa se descurce singura, i-am soptit la ureche: dragutza lasa-ma pe mine ca sunt obosit, e ora 3 noaptea du-te la aia ca eu sunt doar gazda aici.
Ce nu face omul pentru cariera? Face multe. Da astea multe au o limita.
Episode 5
De asta mi-e greu sa vorbesc. Foarte greu. Fiindca e inca in desfasurare si nu stiu cum se va termina. E clar ca nu e OK. Ceva nu e ok.
S-a eliberat un job la mine la munca. De fapt a fost o idee pe care am dezvoltat-o. Am facut sa fie nevoie de acel job. Aveam pe cineva in gand pentru el. Cineva care ar avea nevoie de el. Sit imp de o luna, m-am vaitat ca nu avem sofer, ca nu putem folosi masina la maxim, ca ce bine ar fi sa avem ca.. in fine pana la urma a prins ideea si sefii mei chiar au inceput sa creada ca e a lor: avem nevoie de un sofer.
Si il aduc pe el. Un om cu care avem o relatie lunga complicata de cativa ani buni.
Nu genul ala de relatie. A fost la un moment dat. Dar in orice caz aveam un istoric.
Si ii spun: eu de fiecare data cand am angajat un prieten gay s-a sfarsit prost pentru toata lumea. Sunt un sef groaznic: incapatant si pretentios si cer mult de la cei din jurul meu. Si nu fac compromisuri si nu sunt adeptul ideii las ca merge si asa.
Si pe de alta parte asta ar duce la stricarea prieteniei noastre.
Simteam de la bun inceput ca nu va putea sa faca diferenta intre cele doua situatii: eu omul de sambata seara cand ne imbatam impreuna si facem schimb de numere de telefon sau de povesti scandaloase si omul care intra in birou la ora 9 dimineata a doua zi. Nu sunt acelasi . Raportul de colaborare se schimba radical. Altfel se ajunge la acel amestec total al celor doua lumi. Si nu e bine.
Am simtit ca nu se va putea asta. Am mai vazut-o intamplandu-se. Nu o data. Si ajunge sa calce in picioare orice regula pe care eu am impus-o si creat-o acolo. Pentru asta am fost platit sa fac cu 10 luni in urma cand am fost angajat in aceasta firma.
Si am ajuns la tot soiul de probleme. Ca pana la urma sa mi se raspunda : auzi m-am saturat de fazele astea. Si astea toata dupa o minciuna crasa pe baza caruia am luat niste decizii. Sau 160 de km facuti in weekend cu masina firmei la 3 zile dupa angajare.
Nu vreau sa intru in detalii aici. Nu e locul si moemntul. Sunt doar exemple aleatoare.
Pentru toate astea a trebuit sa dau explicatii. Nu cred ca l-a interesat vreodata, sau nu cred ca i-a pasat vreodata si nici nu cred ca l-a bagat vreodata patronul firmei in sedinta doua ore pe tema reducerii costurilor.
Si in cele din urma tot eu sunt ala rau. Tot eu sunt cel care acopera greselile ‘protejatului’. Si m-am saturat de fraze care incep cu: Auzi ‘protejatul tau....... nu a facut asta ok sau aia ok..’
Si atunci stai si te intrebi.
Si ma gandesc ca sunt oameni care nu sunt capabili sa te aprecieze personal si profesional doar pentru simplu fapt ca au impresia ca stiu despre tine mai multe decat stiu ceilalti.
Si asta e extrem de gresit.
Nu stiu ce decizie voi lua in privinta lui. Nu stiu ce decizie va lua el. In orice caz simt deja ca nu mai suntem prieteni. Nu poti fi prieten cu cineva care nu te respecta la nivel minim. Cineva care nu intelege ca ai responsabilitati si raspunderi peste ceea ce ar putea el sa faca. Cineva care, desi stie ca ai muncit din greu sa ajungi undeva, ca nu te-a plasat tata sau unchiu sau nashu, nu e in stare sa te respecte doar pentru ca intamplator esti si tu gay.
Si aici am sa ajung la concluzia personala: Cineva stie ca esti gay. Cineva stie ca te-ai sarutat intr-o sambata seara cu un total stranger. Cineva stie ca iti plac baietii.
Si uita ca ce stie el nu te caracterizeaza. Nu te face nici inferior, nici egal, nici superior. Si uita ca intr-un club gay petreci 4 ore pe saptamana iar la servici cel putin 40 in aceiasi saptamana.. Si uita ca esti definit de multe alte lucruri, nu de faptul ca esti gay. De mult mai multe lucruri. Si uita ca ai muncit din greu sa obtii un lucru. Si crede ca nu esti demn de respectul profesional fiindca stie ca ai un darkside care intr-un anumit fel ar trebui sa nu-ti permita sa ceri un lucru si sa astepti sa se faca.
Dincolo de concluzia personala, o concluzie generala:
Cerem de la lumea hetero sa ne aprecieze pentru ceea ce suntem, fara sa tina cont de faptul ca suntem gay. Dar un lucru e clar atata timp cat noi intre noi nu intelegem ca a fi gay nu anuleaza toate celelalte calitati. Ca fi gay nu iti anuleaza dreptul de fi apreciat profesional. Ca fi gay nu te face inferior chiar si intr-o pozitie de shef. Nu esti mai putin shef . Nu eshti mai putin responsabil. Nu esti mai putin bun profesionist. Nu ma putin apt de lua decizii si de a le pune in practica.
Si faptul ca esti gay nu ar trebui sa te dezavantajeze totodata cum nu iti da dreptul la tratament special.
Pana asta nu se intelege intre noi.
Nici macar sa nu avem pretentia sa cerem asta de la cei din jurul nostru.
Nu avem dreptul.
Pana la urma nu suntem toti decat:
Men at Work
Ps. De mult timp nu am mai scris atat. Daca ai reusit sa ajungi pana aici cititorule multzumescu-tzi pentru rabdare. Lasa un semn al trecerii tale
miercuri, ianuarie 21, 2009
16. FORGIVE ME FATHER FOR I HAVE SINNED
FORGIVE ME FATHER FOR I HAVE SINNED
(mea culpa)
Iarta-ma parinte ca am pacatuit.
De la ultima mea confesiune au trecut..... 2 secole.
Era un film cu Madona care era la confesor. In juma de ora scapase parintele biblia de nu stiu cate ori.
Eu cred ca i-as zice sa nu se mai aplece sa o ridice.
E efort inutil.
S iacum urmeaza lista de confesiuni. Deci:
.............................................
..............................................
............................................
Asa si sa trecem mai departe. Inca sunt lucruri pe care nu mi le recunosc si mie d’apoi sa le mai fac si publice.. si poi cred ca si din punctele alea se gaseste cineva sa scoata ceva pana la urma.
Ma gandeam la ultimele zile. Am zis ca ma las de fumat.
Imi fac mea culpa. Nu am fost in stare. Le-am rarit un pic, da cu tampeniile care se intampla in jurul meu in ultima vreme cred ca este una dintre ultimele placeri vinovate pe care le am. Vinovat de netinerea unei promisiuni pe care mi-am facut-o. Vicii
Iarta-ma parinte ca am pacatuit. Ma fac vinovat de lene. O lene leonesca.
Asta ma face sa ma simt mai aiurea decat multe dintre celelalte pacate capitale.
Vin de la lucru si ma trezesc in stare de nimic. Sunt unul dintre putinii norocosi carora le place mult ceea ce ce fac. E ciudat ca am ajuns sa fac meseria de acum dintr-o intamplare. Dintr-un concurs de imprejurari. Am mers sa ma angajez pe o alta pozitie. Si m-ma trezit acolo ca uitandu-se pe cv-ul meu sa imi zica: avem un proiect de sertar pe care vrem sa il punem in aplicare de cateva luni. Si acum ne-am gandit ca ai fi persoana potrivita sa il pui in practica. Prima luna a fost in semi-panica. Adica vandusem la viata mea de la scobitori personalizate pana la bucatarii profesionale si camere frigorifice (trecand pe la fiare de calcat si masini de spalat). Si aici trebuia sa ma ocup de organizarea transporturilor pentru un megaconcern. Ceva de genul dimineata vorbeam in Germania, ma sunau din Polonia, primeam un mail din China si trebuia sa trimit o confirmare de descarcare in Mexic. Am schimbat jobul. Sincer pentru bani (lacomie?), pentru a castiga ceva timp pentru viata personala (Egoism?) si speranta de a fi la inceput intr-un proiect care avea toate sansele sa devina exceptional. Nu a ajuns acolo cu toate eforturile mele. Si acum e mult-trambitata criza. Inca nu stiu ce se va intampla.
Ca sa inchei paranteza, imi place meseria mea si cred ca sunt chiar bun la ea. Foarte bun. Vanitate. Mandrie.
Dar imi mananca viata si zilele. Vin acasa si am impresia ca cele cateva ore petrecute acasa treaz nu sunt altceva decat o pregatire pentru o noua zi de munca. Oare voi ajunge vreodata momentul la care toata viata mea sa nu se invarta in jurul si sa nu depinda doar de job. Am impresia ca toata lumea si-ar dori asta. Am un feeling ca parca viata trece pe langa mine. Adica de imbogatit.. nu o sa ma imbogatesc aste clar, nu lucrand la patron, nu am inca curajul sa pornesc ceva pe cont propriu desi am un oarecare feeling ca as reusi... Si de aceea zic. Sunt vinovat de lene.
Ca o mare paranteza care va sublinia .. in timp ce scriam asta.... am adormit, aceasta fraza este scrisa dupa trei ore... am adormit cu laptopul in brate. Am picat mai bine zis...e ora 12 in noapte si sunt confuz si zapacit si mi-e sete...Am picat.
Si tb sa intru pe online banking ca sa imi platesc rata la banca....Asta era ideea. Cateodata jobul ma mananca si urasc asta. Imi doresc cateodata o vacanta linistita.. Si daca asta e un pacat capital.. so be it.
Mi-m promis ca raresc vizitele prin club. Cam asta era ideea ca le raresc. Nu ca renunt la ele. Spre supriza mea... au fost oameni care au reactionat ca si cum mi-as fi incalcat o promisiune. Am fost sambata. Si culmea m-am simtit bine, cum nu am mai facut-o de cateva luni. Si nu m-am simtit vinovat, ar fi trebuit oare? Simteam nevoia sa ies din casa dupa o saptamana groaznica.
Pana la urma pe cei pe care i-a interesat ca am ajuns din nou in club nu ii prea interesase ce am facut in restul saptamanii... asa ca.. get off my back! (asta e arogantza?)
Vineri am facut scandal la munca.. S-a nimerit in fata mea o colega de munca.. s-a intamplat sa fie ea cea care umplut paharul..
Manie. Aste un pacat capital, nu?
Daca tot sunt capitolul mea culpa... niciodata nu mi-am recunoscut pacatul asta... acumulez manie, nervi frustrare si poi fereasca d-zeu de ala care se nimereste sa nu apese pe butonul care trebuie. Uraganu ridicat de semiluna... e briza de seara in comparatie. Si stiu ca nu e corect. Si stiu ca sunt de speriat in momentul respectiv. Si mi-e mila de cel care imi cade in fatza. Dar asta e. Arta cere sacrificii. Lead, follow, or get the Hell Out of my Way.
Ce m-a surprins e ca pe sheful meu l-a amuzat. M-a intrebat: te-ai descarcat? Eu ma simt bine cand fac asta, tu cum te simti. Eram demolat psihic si nu imi venea sa cred ca am ajuns la momentul ala. Ce era sa zic? Sunt la 20 de secunde de demisie, da’ mai am o rata la raiffeisen? Compromisul asta mi se pare un pact cu diavolul. Seful meu are o vorba: pactele se fac cu diavolul. D-zeu nu face intelegeri. Doar promisiuni. Am luat numele domnului in desert?
Invidie. Da invidie. Recunosc, am vazut un baiat frumos si l-am invidiat... Fara a intra in detalii. Mi s-a parut de o prospetime si o frumusete un pic dincolo de medie... Da invidie. Nu intru in alte detalii. Mi-a placut.
Ganduri necurate. Au fost si din astea. Oameni suntem. Din nou nu intru pre adanc in detalii .. nu conteaza tare mult aici. Si apoi iara o sa fiu acuzat ca fac scenarii gen Falcon Studios. Si poi iara nu o sa-mi pese de comentariile sarcastice sau rautacioase. I guess that makes me a really bad person. Una calda una rece, cum zicea un prieten la 3 minute dupa ce am publicat postul.
Ma umfla rasul. Da rau. Google zice ca biserica catolica a adaugat la cele 7 capitale pacate inca 7:
Cele şapte noi păcate capitale sunt: distrugerea mediului înconjurător, experimentele stiinţifice a căror natură morală este discutabilă, manipulări genetice care duc la alterarea ADN-ului, consumul sau traficul de droguri, injustiţia socială care duce la sărăcie, avortul şi pedofilia.
Deci clar nu am nici o sansa de izbavire: cred ca iara am cumparat pungi de plastic nebiodegradabile, am vrut sa vad cum reactioneaza un cd la microunde (cred ca era unu porno vechi) deci clar e imoral. Am fumat ceva ilegal in Romania. (daca esti in Olanda probabil nu as fi fost pacatos, cel putin nu din motivul asta), injustitia sociala (cred ca am platit un transport mai putin decat face... da asa era pretul pietei in ziua respectiva, sper ca nu au saracit bietii oameni), avortul.. (adika aici iara am o nelamurire daca scuipi e avort daca inghiti e canibalism???hmm oare masturbarea intra la abandon? ) si pedofilia.. cred ca odata m-a mintit unu ca are 18 ani... ))))A pacatuit el ca m-a mintit? sau eu ca l-am crezut? Ca poi la tineretu din ziua de azi crescuti cu multe E-uri chiar nu mai poti ghici varsta. :)
Una peste alta clar sunt un om rau. Good things happen to good people zice morala crestina. Yeah right!. Am incercat si varianta aceea. Nu functioneaza.
Poi clar merg in iad pentru toate cele de mai sus.
Se mai zice good boys go to heaven. Bad boys go wherever they want.
Mea culpa. Sunt o persoana groaznica dupa toate canoanele bisericesti.
Inca cred in izbavirea sufletului.
Inca cred ca voi gasi un preot care nu va scapa biblia. (intr-o buna zi)
Da pana atunci sper ca si asa groaznic cum sunt... si avand un acces teribil de sinceritate , sper ca
Mai e o sansa
Forgive me father for I have sinned.
Gata. panala urmatoarea confesiune.
(mea culpa)
Iarta-ma parinte ca am pacatuit.
De la ultima mea confesiune au trecut..... 2 secole.
Era un film cu Madona care era la confesor. In juma de ora scapase parintele biblia de nu stiu cate ori.
Eu cred ca i-as zice sa nu se mai aplece sa o ridice.
E efort inutil.
S iacum urmeaza lista de confesiuni. Deci:
.............................................
..............................................
............................................
Asa si sa trecem mai departe. Inca sunt lucruri pe care nu mi le recunosc si mie d’apoi sa le mai fac si publice.. si poi cred ca si din punctele alea se gaseste cineva sa scoata ceva pana la urma.
Ma gandeam la ultimele zile. Am zis ca ma las de fumat.
Imi fac mea culpa. Nu am fost in stare. Le-am rarit un pic, da cu tampeniile care se intampla in jurul meu in ultima vreme cred ca este una dintre ultimele placeri vinovate pe care le am. Vinovat de netinerea unei promisiuni pe care mi-am facut-o. Vicii
Iarta-ma parinte ca am pacatuit. Ma fac vinovat de lene. O lene leonesca.
Asta ma face sa ma simt mai aiurea decat multe dintre celelalte pacate capitale.
Vin de la lucru si ma trezesc in stare de nimic. Sunt unul dintre putinii norocosi carora le place mult ceea ce ce fac. E ciudat ca am ajuns sa fac meseria de acum dintr-o intamplare. Dintr-un concurs de imprejurari. Am mers sa ma angajez pe o alta pozitie. Si m-ma trezit acolo ca uitandu-se pe cv-ul meu sa imi zica: avem un proiect de sertar pe care vrem sa il punem in aplicare de cateva luni. Si acum ne-am gandit ca ai fi persoana potrivita sa il pui in practica. Prima luna a fost in semi-panica. Adica vandusem la viata mea de la scobitori personalizate pana la bucatarii profesionale si camere frigorifice (trecand pe la fiare de calcat si masini de spalat). Si aici trebuia sa ma ocup de organizarea transporturilor pentru un megaconcern. Ceva de genul dimineata vorbeam in Germania, ma sunau din Polonia, primeam un mail din China si trebuia sa trimit o confirmare de descarcare in Mexic. Am schimbat jobul. Sincer pentru bani (lacomie?), pentru a castiga ceva timp pentru viata personala (Egoism?) si speranta de a fi la inceput intr-un proiect care avea toate sansele sa devina exceptional. Nu a ajuns acolo cu toate eforturile mele. Si acum e mult-trambitata criza. Inca nu stiu ce se va intampla.
Ca sa inchei paranteza, imi place meseria mea si cred ca sunt chiar bun la ea. Foarte bun. Vanitate. Mandrie.
Dar imi mananca viata si zilele. Vin acasa si am impresia ca cele cateva ore petrecute acasa treaz nu sunt altceva decat o pregatire pentru o noua zi de munca. Oare voi ajunge vreodata momentul la care toata viata mea sa nu se invarta in jurul si sa nu depinda doar de job. Am impresia ca toata lumea si-ar dori asta. Am un feeling ca parca viata trece pe langa mine. Adica de imbogatit.. nu o sa ma imbogatesc aste clar, nu lucrand la patron, nu am inca curajul sa pornesc ceva pe cont propriu desi am un oarecare feeling ca as reusi... Si de aceea zic. Sunt vinovat de lene.
Ca o mare paranteza care va sublinia .. in timp ce scriam asta.... am adormit, aceasta fraza este scrisa dupa trei ore... am adormit cu laptopul in brate. Am picat mai bine zis...e ora 12 in noapte si sunt confuz si zapacit si mi-e sete...Am picat.
Si tb sa intru pe online banking ca sa imi platesc rata la banca....Asta era ideea. Cateodata jobul ma mananca si urasc asta. Imi doresc cateodata o vacanta linistita.. Si daca asta e un pacat capital.. so be it.
Mi-m promis ca raresc vizitele prin club. Cam asta era ideea ca le raresc. Nu ca renunt la ele. Spre supriza mea... au fost oameni care au reactionat ca si cum mi-as fi incalcat o promisiune. Am fost sambata. Si culmea m-am simtit bine, cum nu am mai facut-o de cateva luni. Si nu m-am simtit vinovat, ar fi trebuit oare? Simteam nevoia sa ies din casa dupa o saptamana groaznica.
Pana la urma pe cei pe care i-a interesat ca am ajuns din nou in club nu ii prea interesase ce am facut in restul saptamanii... asa ca.. get off my back! (asta e arogantza?)
Vineri am facut scandal la munca.. S-a nimerit in fata mea o colega de munca.. s-a intamplat sa fie ea cea care umplut paharul..
Manie. Aste un pacat capital, nu?
Daca tot sunt capitolul mea culpa... niciodata nu mi-am recunoscut pacatul asta... acumulez manie, nervi frustrare si poi fereasca d-zeu de ala care se nimereste sa nu apese pe butonul care trebuie. Uraganu ridicat de semiluna... e briza de seara in comparatie. Si stiu ca nu e corect. Si stiu ca sunt de speriat in momentul respectiv. Si mi-e mila de cel care imi cade in fatza. Dar asta e. Arta cere sacrificii. Lead, follow, or get the Hell Out of my Way.
Ce m-a surprins e ca pe sheful meu l-a amuzat. M-a intrebat: te-ai descarcat? Eu ma simt bine cand fac asta, tu cum te simti. Eram demolat psihic si nu imi venea sa cred ca am ajuns la momentul ala. Ce era sa zic? Sunt la 20 de secunde de demisie, da’ mai am o rata la raiffeisen? Compromisul asta mi se pare un pact cu diavolul. Seful meu are o vorba: pactele se fac cu diavolul. D-zeu nu face intelegeri. Doar promisiuni. Am luat numele domnului in desert?
Invidie. Da invidie. Recunosc, am vazut un baiat frumos si l-am invidiat... Fara a intra in detalii. Mi s-a parut de o prospetime si o frumusete un pic dincolo de medie... Da invidie. Nu intru in alte detalii. Mi-a placut.
Ganduri necurate. Au fost si din astea. Oameni suntem. Din nou nu intru pre adanc in detalii .. nu conteaza tare mult aici. Si apoi iara o sa fiu acuzat ca fac scenarii gen Falcon Studios. Si poi iara nu o sa-mi pese de comentariile sarcastice sau rautacioase. I guess that makes me a really bad person. Una calda una rece, cum zicea un prieten la 3 minute dupa ce am publicat postul.
Ma umfla rasul. Da rau. Google zice ca biserica catolica a adaugat la cele 7 capitale pacate inca 7:
Cele şapte noi păcate capitale sunt: distrugerea mediului înconjurător, experimentele stiinţifice a căror natură morală este discutabilă, manipulări genetice care duc la alterarea ADN-ului, consumul sau traficul de droguri, injustiţia socială care duce la sărăcie, avortul şi pedofilia.
Deci clar nu am nici o sansa de izbavire: cred ca iara am cumparat pungi de plastic nebiodegradabile, am vrut sa vad cum reactioneaza un cd la microunde (cred ca era unu porno vechi) deci clar e imoral. Am fumat ceva ilegal in Romania. (daca esti in Olanda probabil nu as fi fost pacatos, cel putin nu din motivul asta), injustitia sociala (cred ca am platit un transport mai putin decat face... da asa era pretul pietei in ziua respectiva, sper ca nu au saracit bietii oameni), avortul.. (adika aici iara am o nelamurire daca scuipi e avort daca inghiti e canibalism???hmm oare masturbarea intra la abandon? ) si pedofilia.. cred ca odata m-a mintit unu ca are 18 ani... ))))A pacatuit el ca m-a mintit? sau eu ca l-am crezut? Ca poi la tineretu din ziua de azi crescuti cu multe E-uri chiar nu mai poti ghici varsta. :)
Una peste alta clar sunt un om rau. Good things happen to good people zice morala crestina. Yeah right!. Am incercat si varianta aceea. Nu functioneaza.
Poi clar merg in iad pentru toate cele de mai sus.
Se mai zice good boys go to heaven. Bad boys go wherever they want.
Mea culpa. Sunt o persoana groaznica dupa toate canoanele bisericesti.
Inca cred in izbavirea sufletului.
Inca cred ca voi gasi un preot care nu va scapa biblia. (intr-o buna zi)
Da pana atunci sper ca si asa groaznic cum sunt... si avand un acces teribil de sinceritate , sper ca
Mai e o sansa
Forgive me father for I have sinned.
Gata. panala urmatoarea confesiune.
joi, ianuarie 15, 2009
15. ORDONATI !!!
Ordonati !
Nu imi vine sa scriu. Si ma gandesc de ce naiba, nu din lipsa de subiecte. Din pacate/ fericire subiecte sunt si multumesc lui dzeu ca am avut o viata plina.
Nu imi vine sa scriu si ma analizez...
O fi criza scriitorilor, o fi vreo chestie de aia despre care am mai vorbit ...cu muza (a.k.a. muzu),
si pana la urma bling! im dau seama ce e...
e... 'aversiunea fatza de autoritate'... E oprelistea care mi se aseaza pe piept atunci cand am sentimentul ca trebuie sa fac ceva . Chiar daca nu trebuie 100%, sentimentul e apasator. Ca prima de zi dupa vacanta cand nu ti-ai facut rezumatul la lecturile citite si ai romana ora a doua...
Cu alte cuvinte bloggerul asta o luat-o razna, parca vad vreunul: 'what a f#$ck is he talking about'?.
De fapt ma gandeam la un moment dat ca ma simteam oarecum fortat sa scriu. Fiindca lume intreaba.. nu ai mai scris nimik? Lumea.. adika cei cativa care ma urmaresc mai atent. Si mi-am dat seama ca mereu am fost gica-contra.
Niciodata nu am facut ceea ce se astepta de la mine. Nu stiu de ce . Asa sunt. Veci pururi nu m-a putut forta cineva sa fac ceva anume. Cred ca am eu vreo gena de genul asta.
Vreo gena de berbec sau de tzap sau catar. Desi ma gandesc acum la catelul meu cand invata sa umble cu lesa. Deci daca el nu mai vroia, nu mai vroia si gata. Punea frana cu toate picioarele din dotare si nu se lasa miscat. Nu conta ca eram pe trecerea de pietoni si era roshu deja...
Asha fac si eu cateodata. Frana si gata.
Si maaama cat am avut de tras din cauza asta.. peste tot.
Bine ca la ora asta imi vine in cap armata.
Kinky, huh?
(puii mei mi-e murdar ecranul am scris virgula de trei ori si am sters-o ca pe ecranul meu se vedea punct si virgula)
Deci nu, nu genul ala de povestiri din armata. Deocamdata.
Mereu am avut o problema acolo ca nu suportam sa imi spuna cineva ce si cum sa fac mai ales daca erau chestii aiurea, doar asa ca iti umple timpul. Ma gandesc la momentele cand ne puneau sa maturam frunzele din padure. Jur. Luase foc o unitate din cauza unei tigari si noi fiind tot in padure exista riscul sa sara rachetele in aer.. watever. Asa ca trei saptamani, toamna fiind, maturam un strat de un metru de frunze dintr-o padure de stejar... si duceam frunzele peste gard. Eu sunt un om foarte calm. (martea si joi dupa amiaza tarziu) dar totul are o limita si.. noah pentru chestii de astea am zburat la arest.. de doua ori. Odata am lustruit holul comandamentului cu ceara... tampenii...
Alta data o luasem razna in garda... eram in varful muntelui langa Campina. Langa spitalul de nebuni.. si ne-au facut instructajul ca noaptea daca cineva nu raspunde la somatie.. sa nu tragem imediat ca mai fug nebunii din spital si daca nu isi dau seama ca trebuie sa coboare ca sa ajunga in orash... urcau la noi. Si aveam munitie de razboi. Era distractie. Urlai: Staaaaai! Si ei ziceau : Nenea nu trage ca ne plimbam si noi pe aici. 3 noapte in creierul muntilor. Tu cu AK47 pe umar...
Cred ca prin asociere intrasem intr-o stare apropiata... si intrasem intr-un soi de stand by. Consumam curent.. aveam beculetzul roshu pornit, da’ nu se vedea nik pe ecran... abia asteptam sa fie gata.
Aversiune fatza de autoritate clara, plus alte cateva tampenii facute pe acolo... ma trezisem ca fiind ala care mereu comenteaza si mereu are ceva de spus.
Faceam flotari o data la ora.
Una peste alta in armata era o chestie tare faina. Cel mai inalt din pluton, in cazul acesta eram eu, devenea intr-un fel automat comandant de pluton.. A fost haios sa vad vreo 25 de baietashi facand ce vreau eu... nu cred ca o sa mi se mai intample asa ceva curand. Asta chiar e kinky .
Si mai fan era cand se rastea capitanul meu ‘preferat’ la mine. Luam pozitia aia regulamentara de drepti. Degetu mare la vipushka si privirea la 30 de grade la orizont.
Eu avand vreo 30 de cm mai multi ca el... asta micu turba ca nu ii vedeam nici chipiul.
Era de coma.. si asta se sufoca de nervi. Si se isteriza in fatza mea , dupa cum ii vedeam chipiul odata la 5 secunde am impresia ca sarea. Dupa gafaieli imi dadeam seama ca ceva efort facea. Nu am reusit sa-l vad niciodata. Oricum cred ca as fi intrat in coma de ras. Cred ca era singurul moment in care eram 100% regulamentar. Eram acolo, dar mi se povestea de asta.. )
Odata i-am spus I usually get kissed BEFORE I get fucked. Ghinionul meu stia engleza.. asa ca iara la arrest.
Si ghidusie facute in garda fiind si desperat si plictisit noapteA in padure am scris cu carbune pe zidul depozitului de rachete:
‘Forget All Hope Ye Who Enter’- lasati orice speranta voi cei ce intrati… infernul lui Dante clar.
Am scris cat am putut eu de sus, sa nu mazgaleasca nimeni prostii peste.
Deci cam cat de destept puteam fi ??????????. Eram singurul din unitate care ajungea acolo fiind cel mai inalt... Asta iti dai seama ca am realizat-o a doua zi cand era prea tarziu... si again..
Un pic kinky tot am sa devin. Nu pot rata ocazia asta.
De fapt..
down the memory lane..
Cam asta e contextul..
Mereu avusesem fantezii legate de armata etc.. cine zice ca nu.. oricum nu cred
Dushuri comune dormitoare blah, stereotipuri cu orgii.
Dar,
Cand ma gandesc la zilele alea... imi trece.
Erau sa faca aia hetero practicant din mine.
B.S.!!
Glumeam.
In orice caz au fost si cateva momente faine...
Ne-au repartizat in dormitor in ordine alfabetica..
Paturi lipite cate doua nu suprapuse..
Si m-am nimerit vecin de pat (mai degranba in pat) cu cea mai minunata creatura purtatoare de p din unitatea aia. Asa s-a nimerit. Noah apoi dormi in pat cu ala, daca poti.
Cel mai fain era ca ma lua noaptea in brate. Ne faceau aia din planton poze cu telefonul )). Binenteles ca le vedea toata lumea. Dar chiar nu ma interesa. Erau la mijto oricum.
Asta genu ala de barbat fatal.. il sunau doua trei iubite pe zi. Bani tigari pachete... Probabil stia el ce si cum sa faca. Una peste alta imi era drag. Si la un moment dat nu te mai gandeai la nimik de genul asta. De fapt asta vroiam sa zic. Dupa o vreme relativ scurta armata nu mai e sexy. E doar o lectie de a-ti tine gura si de te infrana. Oricat de gica-contra as fi fost eu pana atunci, aici clar s-a acutizat.
Deci cu tipul asta sa ii zicem Q, a fost un soi de relatie tare ciudata.
Gaydarul imi atragea atentia asupra unui locotenent. Dar nu am indraznit nimic desi cred ca ne-am simtit reciproc. Odata a venit la mine in dormitor, eram putini in unitate era weekend, a stat la mine pe pat si mi-a cantat la chitara doua ore. Eu eram un picutz melancolic (surpriza, do-oh) Mi-ar placea sa il revad odata... cine stie.
Oricum dupa 5 luni dormite cu Q in pat, ma trezesc ca ma intreaba odata, stateam la marginea padurii in iarba , fumam si ma intreaba: auzi pot sa te intreb ceva? Poate te superi, sa te ia naiba daca nu imi spui adevarul: Esti gay?
Cred ca m-am uitat in gol pana a ajuns tigara la filtru si mi-a ars degetele. Si ii zic da, de ce intrebi. Si el imi zice: am un prieten bun care zice ca te cunoaste.... Ne petrecem permisiile impreuna cand merg acasa si mi-a zis ca te stie...
Sa dormi 5 luni jumate cu un tip in pat si sa... afli asta...
Acum ma umfla un pic rasul....
Incurcate-s caile....
Cateodata... ordinea alfabetica poate sa faca multe..
Stateam si ma gandeam... oare cam cate perechi de palme ar trebui sa imi trag
Am fumat un pachet in seara aia... si m-am plimbat in padure de era sa nu mai stiu sa ma intorc inapoi. Seara imi zice: unde naiba stai in capatul celalalt? hai mai aproape de mine ca mi-e frig....Nu ma uitam in ochii lui.
Si am stat asa cu el in brate fara un cuvant.....Si ma gandeam.. iara si-a taiat perciunii stramb. Ala din stanga il taia mereu mai scurt... si puii mei maine dimineata iara cerem zahar de la M. Ca nu o sa avem de cafea si ma uitam la el si imi ziceam sigur imi fura iara perna la noapte ca a mea e mai moale... si ii trag pe umeri patura aia ciudata tzepoasa militareasca. Si ma intreb oare doarme? ...
In gara Campina, stateam pe valizele alea de lemn.. si el urca in trenul de Brasov. Si eu astept acc de Bucuresti, mai am o ora de stat si ma striga camarazii de la carciuma garii ca au luat bere.. si ma uit dupa trenul ala....un pic curba, cred ca mai era pe hol. Nu’s sigur. Imi place sa ma gandesc ca da.
Cateodata nu e sa fie....si cateodata e mai mult decat te astepti si cateodata less is more.
Si cateodata nu te indragostesti. Si cateodata ai momente pe care le pretuiesti.
Asa e asta: perciunii inegali, o patura albastra MapN, intr-o unitate de rachete, in creierul Bucegilor. Si pana la urma nu a fost atat de rau.
Cred ca am sa opresc pe undeva in drum catre casa. Inca nu sunt pregatit sa revin acasa. Mi-am dorit, am nevoie de o zi- doua sa revin la restul vietii mele.
Intors la realitate si la ce pornisem de fapt...
mi-e greu acum sa ma intorc. Ce subiect tampit am inceput si unde am coborat.
Nu mai vreau sa urc de acolo. E placut sentimentul.
Pe scurt am sa incei sa dau o forma cat de cat postului asta.
Sunt rebel fara cauza. Sunt giga contra. In relatii, in viata de zi cu zi, la job...
Intr-un fel ma simtam obligat sa scriu.
In alt fel cand pornesc.... uite unde ajung.
Intr-un fel scriu pentru mine
In alt fel ma uit sa vad vreun comment nou. imi lipseste parca daca nu e.
Intr-un fel nu vreau sa ma citeasca o masa de oameni
In alt fel nu vreau sa-l tin secret
Intr-un fel sunt introvertit
In alt fel dau click pe PUBLICARE (din nou).
Gata.
Nu imi vine sa scriu. Si ma gandesc de ce naiba, nu din lipsa de subiecte. Din pacate/ fericire subiecte sunt si multumesc lui dzeu ca am avut o viata plina.
Nu imi vine sa scriu si ma analizez...
O fi criza scriitorilor, o fi vreo chestie de aia despre care am mai vorbit ...cu muza (a.k.a. muzu),
si pana la urma bling! im dau seama ce e...
e... 'aversiunea fatza de autoritate'... E oprelistea care mi se aseaza pe piept atunci cand am sentimentul ca trebuie sa fac ceva . Chiar daca nu trebuie 100%, sentimentul e apasator. Ca prima de zi dupa vacanta cand nu ti-ai facut rezumatul la lecturile citite si ai romana ora a doua...
Cu alte cuvinte bloggerul asta o luat-o razna, parca vad vreunul: 'what a f#$ck is he talking about'?.
De fapt ma gandeam la un moment dat ca ma simteam oarecum fortat sa scriu. Fiindca lume intreaba.. nu ai mai scris nimik? Lumea.. adika cei cativa care ma urmaresc mai atent. Si mi-am dat seama ca mereu am fost gica-contra.
Niciodata nu am facut ceea ce se astepta de la mine. Nu stiu de ce . Asa sunt. Veci pururi nu m-a putut forta cineva sa fac ceva anume. Cred ca am eu vreo gena de genul asta.
Vreo gena de berbec sau de tzap sau catar. Desi ma gandesc acum la catelul meu cand invata sa umble cu lesa. Deci daca el nu mai vroia, nu mai vroia si gata. Punea frana cu toate picioarele din dotare si nu se lasa miscat. Nu conta ca eram pe trecerea de pietoni si era roshu deja...
Asha fac si eu cateodata. Frana si gata.
Si maaama cat am avut de tras din cauza asta.. peste tot.
Bine ca la ora asta imi vine in cap armata.
Kinky, huh?
(puii mei mi-e murdar ecranul am scris virgula de trei ori si am sters-o ca pe ecranul meu se vedea punct si virgula)
Deci nu, nu genul ala de povestiri din armata. Deocamdata.
Mereu am avut o problema acolo ca nu suportam sa imi spuna cineva ce si cum sa fac mai ales daca erau chestii aiurea, doar asa ca iti umple timpul. Ma gandesc la momentele cand ne puneau sa maturam frunzele din padure. Jur. Luase foc o unitate din cauza unei tigari si noi fiind tot in padure exista riscul sa sara rachetele in aer.. watever. Asa ca trei saptamani, toamna fiind, maturam un strat de un metru de frunze dintr-o padure de stejar... si duceam frunzele peste gard. Eu sunt un om foarte calm. (martea si joi dupa amiaza tarziu) dar totul are o limita si.. noah pentru chestii de astea am zburat la arest.. de doua ori. Odata am lustruit holul comandamentului cu ceara... tampenii...
Alta data o luasem razna in garda... eram in varful muntelui langa Campina. Langa spitalul de nebuni.. si ne-au facut instructajul ca noaptea daca cineva nu raspunde la somatie.. sa nu tragem imediat ca mai fug nebunii din spital si daca nu isi dau seama ca trebuie sa coboare ca sa ajunga in orash... urcau la noi. Si aveam munitie de razboi. Era distractie. Urlai: Staaaaai! Si ei ziceau : Nenea nu trage ca ne plimbam si noi pe aici. 3 noapte in creierul muntilor. Tu cu AK47 pe umar...
Cred ca prin asociere intrasem intr-o stare apropiata... si intrasem intr-un soi de stand by. Consumam curent.. aveam beculetzul roshu pornit, da’ nu se vedea nik pe ecran... abia asteptam sa fie gata.
Aversiune fatza de autoritate clara, plus alte cateva tampenii facute pe acolo... ma trezisem ca fiind ala care mereu comenteaza si mereu are ceva de spus.
Faceam flotari o data la ora.
Una peste alta in armata era o chestie tare faina. Cel mai inalt din pluton, in cazul acesta eram eu, devenea intr-un fel automat comandant de pluton.. A fost haios sa vad vreo 25 de baietashi facand ce vreau eu... nu cred ca o sa mi se mai intample asa ceva curand. Asta chiar e kinky .
Si mai fan era cand se rastea capitanul meu ‘preferat’ la mine. Luam pozitia aia regulamentara de drepti. Degetu mare la vipushka si privirea la 30 de grade la orizont.
Eu avand vreo 30 de cm mai multi ca el... asta micu turba ca nu ii vedeam nici chipiul.
Era de coma.. si asta se sufoca de nervi. Si se isteriza in fatza mea , dupa cum ii vedeam chipiul odata la 5 secunde am impresia ca sarea. Dupa gafaieli imi dadeam seama ca ceva efort facea. Nu am reusit sa-l vad niciodata. Oricum cred ca as fi intrat in coma de ras. Cred ca era singurul moment in care eram 100% regulamentar. Eram acolo, dar mi se povestea de asta.. )
Odata i-am spus I usually get kissed BEFORE I get fucked. Ghinionul meu stia engleza.. asa ca iara la arrest.
Si ghidusie facute in garda fiind si desperat si plictisit noapteA in padure am scris cu carbune pe zidul depozitului de rachete:
‘Forget All Hope Ye Who Enter’- lasati orice speranta voi cei ce intrati… infernul lui Dante clar.
Am scris cat am putut eu de sus, sa nu mazgaleasca nimeni prostii peste.
Deci cam cat de destept puteam fi ??????????. Eram singurul din unitate care ajungea acolo fiind cel mai inalt... Asta iti dai seama ca am realizat-o a doua zi cand era prea tarziu... si again..
Un pic kinky tot am sa devin. Nu pot rata ocazia asta.
De fapt..
down the memory lane..
Cam asta e contextul..
Mereu avusesem fantezii legate de armata etc.. cine zice ca nu.. oricum nu cred
Dushuri comune dormitoare blah, stereotipuri cu orgii.
Dar,
Cand ma gandesc la zilele alea... imi trece.
Erau sa faca aia hetero practicant din mine.
B.S.!!
Glumeam.
In orice caz au fost si cateva momente faine...
Ne-au repartizat in dormitor in ordine alfabetica..
Paturi lipite cate doua nu suprapuse..
Si m-am nimerit vecin de pat (mai degranba in pat) cu cea mai minunata creatura purtatoare de p din unitatea aia. Asa s-a nimerit. Noah apoi dormi in pat cu ala, daca poti.
Cel mai fain era ca ma lua noaptea in brate. Ne faceau aia din planton poze cu telefonul )). Binenteles ca le vedea toata lumea. Dar chiar nu ma interesa. Erau la mijto oricum.
Asta genu ala de barbat fatal.. il sunau doua trei iubite pe zi. Bani tigari pachete... Probabil stia el ce si cum sa faca. Una peste alta imi era drag. Si la un moment dat nu te mai gandeai la nimik de genul asta. De fapt asta vroiam sa zic. Dupa o vreme relativ scurta armata nu mai e sexy. E doar o lectie de a-ti tine gura si de te infrana. Oricat de gica-contra as fi fost eu pana atunci, aici clar s-a acutizat.
Deci cu tipul asta sa ii zicem Q, a fost un soi de relatie tare ciudata.
Gaydarul imi atragea atentia asupra unui locotenent. Dar nu am indraznit nimic desi cred ca ne-am simtit reciproc. Odata a venit la mine in dormitor, eram putini in unitate era weekend, a stat la mine pe pat si mi-a cantat la chitara doua ore. Eu eram un picutz melancolic (surpriza, do-oh) Mi-ar placea sa il revad odata... cine stie.
Oricum dupa 5 luni dormite cu Q in pat, ma trezesc ca ma intreaba odata, stateam la marginea padurii in iarba , fumam si ma intreaba: auzi pot sa te intreb ceva? Poate te superi, sa te ia naiba daca nu imi spui adevarul: Esti gay?
Cred ca m-am uitat in gol pana a ajuns tigara la filtru si mi-a ars degetele. Si ii zic da, de ce intrebi. Si el imi zice: am un prieten bun care zice ca te cunoaste.... Ne petrecem permisiile impreuna cand merg acasa si mi-a zis ca te stie...
Sa dormi 5 luni jumate cu un tip in pat si sa... afli asta...
Acum ma umfla un pic rasul....
Incurcate-s caile....
Cateodata... ordinea alfabetica poate sa faca multe..
Stateam si ma gandeam... oare cam cate perechi de palme ar trebui sa imi trag
Am fumat un pachet in seara aia... si m-am plimbat in padure de era sa nu mai stiu sa ma intorc inapoi. Seara imi zice: unde naiba stai in capatul celalalt? hai mai aproape de mine ca mi-e frig....Nu ma uitam in ochii lui.
Si am stat asa cu el in brate fara un cuvant.....Si ma gandeam.. iara si-a taiat perciunii stramb. Ala din stanga il taia mereu mai scurt... si puii mei maine dimineata iara cerem zahar de la M. Ca nu o sa avem de cafea si ma uitam la el si imi ziceam sigur imi fura iara perna la noapte ca a mea e mai moale... si ii trag pe umeri patura aia ciudata tzepoasa militareasca. Si ma intreb oare doarme? ...
In gara Campina, stateam pe valizele alea de lemn.. si el urca in trenul de Brasov. Si eu astept acc de Bucuresti, mai am o ora de stat si ma striga camarazii de la carciuma garii ca au luat bere.. si ma uit dupa trenul ala....un pic curba, cred ca mai era pe hol. Nu’s sigur. Imi place sa ma gandesc ca da.
Cateodata nu e sa fie....si cateodata e mai mult decat te astepti si cateodata less is more.
Si cateodata nu te indragostesti. Si cateodata ai momente pe care le pretuiesti.
Asa e asta: perciunii inegali, o patura albastra MapN, intr-o unitate de rachete, in creierul Bucegilor. Si pana la urma nu a fost atat de rau.
Cred ca am sa opresc pe undeva in drum catre casa. Inca nu sunt pregatit sa revin acasa. Mi-am dorit, am nevoie de o zi- doua sa revin la restul vietii mele.
Intors la realitate si la ce pornisem de fapt...
mi-e greu acum sa ma intorc. Ce subiect tampit am inceput si unde am coborat.
Nu mai vreau sa urc de acolo. E placut sentimentul.
Pe scurt am sa incei sa dau o forma cat de cat postului asta.
Sunt rebel fara cauza. Sunt giga contra. In relatii, in viata de zi cu zi, la job...
Intr-un fel ma simtam obligat sa scriu.
In alt fel cand pornesc.... uite unde ajung.
Intr-un fel scriu pentru mine
In alt fel ma uit sa vad vreun comment nou. imi lipseste parca daca nu e.
Intr-un fel nu vreau sa ma citeasca o masa de oameni
In alt fel nu vreau sa-l tin secret
Intr-un fel sunt introvertit
In alt fel dau click pe PUBLICARE (din nou).
Gata.
joi, ianuarie 08, 2009
14. ID DE MESS [ai’di de me:S]
Id de mess. [ai’di de me:S]
Sterg id –uri de mess intr-o veselie. Adika e veselie…?
Nu ma gadala la buricele degetelor. E mai greu de sters de cat de adaugat.
Id –uri de mess. Identitati de mesaje instant, identitati.
Mai degraba entitati.
La un moment dat te amagesti si tot incerci. Hai sa mai adaug unul si inca unul si hai sa vedem cine e. Si apoi inevitabil: da-mi o poza.
Si de aici incepe negocierea.
Cica u1st. Tu primul , ba tu primul. In fine eu primul, uatever. Adica ce am de castigat;
fiindca nu cred in faptul ca cineva te-ar putea placea asa pur si simplu doar prin ceea ce scrii. Doar pentru modul in care gandesti.
Si daca cineva ajunge sa te placa doar pentru asta, este la fel de ne -OK din punctul meu de vedere ca si cineva care te place doar pentru o poza (reusita sau photoshopata) Oare exista cuvantul asta?
Nici u1st nu e un cuvant doar poate totusi lumea intelege ce reprezinta.
Si dai o poza.. avatar. Si poate daca primesti un feed back mai dai una.
Si de acolo se ajunge sa stai mai mult sau mai putin de vorba cu persoana respectiva
Eu sunt un pic Toma Necredinciosul. Nu cred in povestea cu nu am decat o poza, plus ca cele ‘de net’ sunt detul de usor de recunoscut. Chiar daca sunt, cu o falsa si trucata pudoare, cu fata mazgalita.
Nu stiu daca am eu o problema. Dar stau din ce in ce mai prost cu rabdarea. Poate m-am saturat de nopti pierdute la un monitor. Poate m-am saturat de crazy pixels.
Dar nu mai am rabdare sa vorbesc verzi si uscate si nu mai cred in vraja LCD si nu mai am incredere ca’ what u see is what u get’.
De fapt despre asta vroiam sa scriu. Cat de mult este destul. Si cand spui Gata.
Vase comunicante.
Da fizica. Imi vine sa rad, ma gandesc cateodata la un om pe principiul vaselor comunicante. Mdah... eram elev de nota 7 la fizica in generala. Si la istorie. Luam 9 la sport cu scutire. Mereu imi stricam media din cauza asta. Odata nu mi-a luat tata patine din cauza mediei de la fizica... asa ca chiar nu imi vine sa cred ca fac referire la asta.
Dar ma gandesc la mine pe principiul vaselor comunicante. Mai multe vase forme diferite conectate la diferite niveluri, in care nivelul lichidului e acelasi.
Si ma gandeam ca au un volum. Si ma gandeam ca orice vas umpli pana la urma intreg ansamblul ajunge la plin.
Si ma gandesc ca fiecare om are propriile supape si propriile forme si modalitati de a se umple si atunci ajunge la plin. Cred ca fiecare are o alarma de supraplin, sau daca nu, da pe afara. Oricum mi s-a spus ca varsta e de vina. Nu sunt de acord cu asta. Sau invers golesti un vas ,incet, se goleste intreg sistemul.
Asa e si la mine cred. Mi se termina rabdarea cateodata. Din ce in ce mai des in ultima vreme. Si cateodata si energia.
La fel simt cateodata lumea gay. Am zis mereu ca lumea gay este structurata in aceiasi maniera cu restul societatii. Sun oameni buni, oameni rai, oameni de treaba, oameni pur si simplu simpatici. Uni pur si simplu antipatici. Pe unii nu stii daca sa ii bati sau sa ii ciufulesti. Pun pariu ca a doua varianta ar durea mai tare. Unii de dreptul haiosi in inconstienta lor. Altii de-a dreptul
Cateodata de-a dreptul previzibili. Cateodata suprize. Mai rar placute.
Si atunci nu cred ca este vreunul care nu zis ca are nevoie de re-boot. De o pauza.O pauza de ce? O pauza de la rabdare, o pauza de amabilitate. O pauza de servitudine. Si o pauza de zambet. Toti avem nevoie de asta din cand in cand.
Cat e de greu asta? La naiba e greu. Cel putin mie imi e. De ce oare, nu stiu. Poate e obisnuinta. Poate e comoditatea.
Cateodata ma urasc pentru asta. E rau cand o stare de monotonie te apasa. E si mai rau cand te conduce. E impardonabil cand o lasi sa iti conduca viata. Aceiasi oameni, aceleasi locuri, aceiasi muzica, atunci cand simti ca ceva nu e ok, ca ceva trebuie sa schimbe, sau ca macar trebuie sa te indepartezi un pic. Cateodata o pictura interesanta se vede mai bine de la distanta. De aproape vezi toate tusele (imi vine sa scriu tushele de penel..... mama ce poezie in proza ieftina aka ‘meandrele concretului’ si ‘hidrele neantului imi patrund in intimitatea nepatrunsa’ blah blah) ca niste puncte. De la distanta bate altfel lumina. Si atat. Sec.
Ma intrebam ce faci atunci cand simti ca te saturi. Unde iti gasesti inspiratia sa mergi mai departe. Trebuie sa fie un pic mai mult decat atat.?
Si asta incerc sa fac eu acum: RE-BOOT. Nu stiu daca o sa reusesc. Nu stiu daca o sa reusesc sa ma rup brusc. Dar va trebui sa fac loc si altor lucruri in viata mea pana la urma. E prea plina de lucruri de care m-am saturat.
A.. da. Si sterg entitati de mess intr-o veselie..(sau ma rog.. id-uri)
Am stat si ma gandeam la criterii:
Deci... cei pe care ii stiu.
Cei cu care am vorbit macar cateva randuri..
Si sterg… avp si asl.
Si ma gandeam ca am adunat atat de multe... dintr-o pasiune. Era o modalitate de a da sfoara in tzara si massuri enervante. Acum a ajuns o lista pe care multi cred ca si-ar dori-o. Dar ce faci cu o lista de 800 de id-uri. Din care 700 cel putin sunt degeaba. Nu mai stiu cine sunt. Nici nu am fost 100% curios. Nu au fost vreodata interesati cine sunt sau ce mai fac. Si probabil sunt multi care ma au in ignore lista ca i-am enervat cu mass-urile. Si eu m-am mirat cand am vazut cati am adunat in ignore list.
Si imi satisfac o vanitate. Fac un grup cu best of: in gneral tipi faini cu care ori probabil nu ma voi intalni niciodata. Ori imi sunt pur si simplu placuti, ori poate intr-o buna zi ne vom cunoaste mai bine.
Imi fac eu placerea asta. Aproape secreta .
Si tin in lista pe cei pentru care nu sunt doar un
Id de mess [ai’di de / me:S]
Sterg id –uri de mess intr-o veselie. Adika e veselie…?
Nu ma gadala la buricele degetelor. E mai greu de sters de cat de adaugat.
Id –uri de mess. Identitati de mesaje instant, identitati.
Mai degraba entitati.
La un moment dat te amagesti si tot incerci. Hai sa mai adaug unul si inca unul si hai sa vedem cine e. Si apoi inevitabil: da-mi o poza.
Si de aici incepe negocierea.
Cica u1st. Tu primul , ba tu primul. In fine eu primul, uatever. Adica ce am de castigat;
fiindca nu cred in faptul ca cineva te-ar putea placea asa pur si simplu doar prin ceea ce scrii. Doar pentru modul in care gandesti.
Si daca cineva ajunge sa te placa doar pentru asta, este la fel de ne -OK din punctul meu de vedere ca si cineva care te place doar pentru o poza (reusita sau photoshopata) Oare exista cuvantul asta?
Nici u1st nu e un cuvant doar poate totusi lumea intelege ce reprezinta.
Si dai o poza.. avatar. Si poate daca primesti un feed back mai dai una.
Si de acolo se ajunge sa stai mai mult sau mai putin de vorba cu persoana respectiva
Eu sunt un pic Toma Necredinciosul. Nu cred in povestea cu nu am decat o poza, plus ca cele ‘de net’ sunt detul de usor de recunoscut. Chiar daca sunt, cu o falsa si trucata pudoare, cu fata mazgalita.
Nu stiu daca am eu o problema. Dar stau din ce in ce mai prost cu rabdarea. Poate m-am saturat de nopti pierdute la un monitor. Poate m-am saturat de crazy pixels.
Dar nu mai am rabdare sa vorbesc verzi si uscate si nu mai cred in vraja LCD si nu mai am incredere ca’ what u see is what u get’.
De fapt despre asta vroiam sa scriu. Cat de mult este destul. Si cand spui Gata.
Vase comunicante.
Da fizica. Imi vine sa rad, ma gandesc cateodata la un om pe principiul vaselor comunicante. Mdah... eram elev de nota 7 la fizica in generala. Si la istorie. Luam 9 la sport cu scutire. Mereu imi stricam media din cauza asta. Odata nu mi-a luat tata patine din cauza mediei de la fizica... asa ca chiar nu imi vine sa cred ca fac referire la asta.
Dar ma gandesc la mine pe principiul vaselor comunicante. Mai multe vase forme diferite conectate la diferite niveluri, in care nivelul lichidului e acelasi.
Si ma gandeam ca au un volum. Si ma gandeam ca orice vas umpli pana la urma intreg ansamblul ajunge la plin.
Si ma gandesc ca fiecare om are propriile supape si propriile forme si modalitati de a se umple si atunci ajunge la plin. Cred ca fiecare are o alarma de supraplin, sau daca nu, da pe afara. Oricum mi s-a spus ca varsta e de vina. Nu sunt de acord cu asta. Sau invers golesti un vas ,incet, se goleste intreg sistemul.
Asa e si la mine cred. Mi se termina rabdarea cateodata. Din ce in ce mai des in ultima vreme. Si cateodata si energia.
La fel simt cateodata lumea gay. Am zis mereu ca lumea gay este structurata in aceiasi maniera cu restul societatii. Sun oameni buni, oameni rai, oameni de treaba, oameni pur si simplu simpatici. Uni pur si simplu antipatici. Pe unii nu stii daca sa ii bati sau sa ii ciufulesti. Pun pariu ca a doua varianta ar durea mai tare. Unii de dreptul haiosi in inconstienta lor. Altii de-a dreptul
Cateodata de-a dreptul previzibili. Cateodata suprize. Mai rar placute.
Si atunci nu cred ca este vreunul care nu zis ca are nevoie de re-boot. De o pauza.O pauza de ce? O pauza de la rabdare, o pauza de amabilitate. O pauza de servitudine. Si o pauza de zambet. Toti avem nevoie de asta din cand in cand.
Cat e de greu asta? La naiba e greu. Cel putin mie imi e. De ce oare, nu stiu. Poate e obisnuinta. Poate e comoditatea.
Cateodata ma urasc pentru asta. E rau cand o stare de monotonie te apasa. E si mai rau cand te conduce. E impardonabil cand o lasi sa iti conduca viata. Aceiasi oameni, aceleasi locuri, aceiasi muzica, atunci cand simti ca ceva nu e ok, ca ceva trebuie sa schimbe, sau ca macar trebuie sa te indepartezi un pic. Cateodata o pictura interesanta se vede mai bine de la distanta. De aproape vezi toate tusele (imi vine sa scriu tushele de penel..... mama ce poezie in proza ieftina aka ‘meandrele concretului’ si ‘hidrele neantului imi patrund in intimitatea nepatrunsa’ blah blah) ca niste puncte. De la distanta bate altfel lumina. Si atat. Sec.
Ma intrebam ce faci atunci cand simti ca te saturi. Unde iti gasesti inspiratia sa mergi mai departe. Trebuie sa fie un pic mai mult decat atat.?
Si asta incerc sa fac eu acum: RE-BOOT. Nu stiu daca o sa reusesc. Nu stiu daca o sa reusesc sa ma rup brusc. Dar va trebui sa fac loc si altor lucruri in viata mea pana la urma. E prea plina de lucruri de care m-am saturat.
A.. da. Si sterg entitati de mess intr-o veselie..(sau ma rog.. id-uri)
Am stat si ma gandeam la criterii:
Deci... cei pe care ii stiu.
Cei cu care am vorbit macar cateva randuri..
Si sterg… avp si asl.
Si ma gandeam ca am adunat atat de multe... dintr-o pasiune. Era o modalitate de a da sfoara in tzara si massuri enervante. Acum a ajuns o lista pe care multi cred ca si-ar dori-o. Dar ce faci cu o lista de 800 de id-uri. Din care 700 cel putin sunt degeaba. Nu mai stiu cine sunt. Nici nu am fost 100% curios. Nu au fost vreodata interesati cine sunt sau ce mai fac. Si probabil sunt multi care ma au in ignore lista ca i-am enervat cu mass-urile. Si eu m-am mirat cand am vazut cati am adunat in ignore list.
Si imi satisfac o vanitate. Fac un grup cu best of: in gneral tipi faini cu care ori probabil nu ma voi intalni niciodata. Ori imi sunt pur si simplu placuti, ori poate intr-o buna zi ne vom cunoaste mai bine.
Imi fac eu placerea asta. Aproape secreta .
Si tin in lista pe cei pentru care nu sunt doar un
Id de mess [ai’di de / me:S]
vineri, ianuarie 02, 2009
13. EX-NEXT-MAYBE-NEVER-FOREVER
Ex, next, maybe, never, forever
Postul dinainte, dincolo de faza amuzanta (mie asa mi s-a parut, a reflectat exact ce simteam atunci.) in plus daca scriu doar asa ca scriu, se simte, o simt si o resimt ca o obligatie sau asa ceva. Si cred ca o simt si cei care citesc. Una peste alta nu m-am simtit bine dintr-un million de motive.
S-a dus 2008. Parca se duc din ce in ce mai repede anii. Cred ca e semn de batranete dar am probleme in a-mi aduce aminte ce faceam intr-un anumit an.. sau mai rau ma gandeam: lucram acolo sau dincolo pe vremea aia. Chiar ma raportam la locul de munca.
Ma uit la stiri. Aceiasi stire importanta: pe DN1 e aglomeratie. Oare astia nu isi dau seama ca stirea adevarata va fi atunci cand nu va fi aglomeratie. Toate televiziunile au cate o echipa invariabil pe DN1. E aglomeratie. In fiecare vineri si duminica dupa-masa data de la D-zeu asta e stirea zilei.
Asta e stirea de weekend. Ma mai distreaza o chestie: invariabil daca arata pe unii care se dau cu punga aceiasi chestie: bucurestenii au mers sa scape de kilogramele in plus acumulate in timpul sarbatorilor.
Adica acumulezi kilograme , or fi unii care slabesc dandu-se cu fundu’ de gheata. E o chestie de tinut minte.
Nu stiu cum e la altii dar eu nu imi aduc aminte de vreo faza de sarbatori in care am stat doua saptamani la masa si am mancat pana am plesnit si dupa aia m-am chinuit sa dau jos kilogramele in plus.
Poate si datorita faptului ca nu prea am avut eu kilograme in plus de felul meu.
Daca ar fi tratez 2008 ca pe un EX: e bine ca a fost da e si mai bine ca s-a dus. Mi-a fost fidel destul de multa vreme. M-a inselat doar o data pe luna, in limite acceptabile. De obicei in ziua de salariu ma simteam tradat . In rest a trecut repede, ca o dragoste la prima vedere. Abia a inceput si deja ma gandeam la sarbatorile de iarna.
Pe scurt....
-m-am mutat de la exul. A fost bine.
- m-am mutat prea aproape (2 blocuri). Asta a fost rau din doua motive: il vedeam dupa trei zile cu noua dragoste in fata blocului. A fost rau si penru noua dragoste. Daca cumva eram in zona se lega la sireturi printre pedalele de frana si ambreiaj ca nu cumva sa-l recunosc. In plus chiria destul de mare pentru maghernitza aia. Si un cartier dubios;
- Am schimbat jobul. In principiu a fost bine. Alti bani alta distractie;
- m-am mutat din nou. Asta a fost foarte bine. Apart ultimul etj, vedere panoramica, etc. Ceva probleme cu izolatia de pe acoperis. Asta nu a fost bine.
- concediu; un pic de buna voie, un pic fortat de imprejurari: la Constanta. Am incercat sa scot maximul din situatie. Am scos maximul. Altu nu mai fac concedii acolo, desi imi place la mare. Mi-a placut autobuzul descoperit si am trecut niste bariere personale: am facut nudism pe plaja pe care umblau si gay-i. (ca plaja gay e mult prea mult spus). Asta e un pas mare pentru mine.
- capitolul prieteni: aceiasi. Unul am cunoscut in plus si chiar am devenit amici. Acum s-a dus. Indragostit nevoie mare nu mai ai cu cine vorbi. Ma bucur pentru el. Nu pentru mine . In rest m-am saturat sa fiu The Big Brother pentru unu sau altul. Nu stiu daca se mai intampla si altora. Imi place cineva, vorbim si apoi ma trezesc ca de fapt ma apreciaza ca pe un prieten, ca pe un frate si vrea sfaturi si confort. Asta e aiurea. Asta fac printre randuri si in timp ce scriu aici. Un tip pe care l-as manca imi cere pe mess tot soiul de sfaturi. De parca eu as fi bun de dat sfaturi. Mai degraba l-as tine in brate si ne-am uita la o tampenie de film. Nu am chef sa fiu mama ranitilor. Nu azi. Nu sunt destul de optimist din fire ca sa am puterea sa motivez si pe altcineva. Si m-am saturat ca lumea sa ma stie ca tipul de la Accept care ii stie pe toti. Si m-am saturat de: cine e ala sau cine e alalalt?; sau sms-uri de genul nu stii un activ din Sannicolau Mare?
- sex: a fost. Putea sa fie si mai mult. Putea sa fie si mai de calitate. Vreo trei aventuri mai memorabile si ok. Au ramas doar atat nu a iesit nimik in plus. Nu am fost un sfant. Nici nu m-am straduit. Nici nu am cautat aventura cu orice pret.
- relatie : m-a chinuit cea veche. Foarte veche si nu a meritat efortul si consumul energetic post relatie. Si ciudat ma durea dupa multe luni cand vb cu cu unu sau cu altu si aflam ca aveam mai multe puncte comune decat mi-as fi dorit sa aflu. Am incercat ceva nou, nu a iesit. Una peste alta cred ca mi-a trecut in proportie de 99%.
- gay stuff: prin februarie am renuntat la PSI. Population services romania etc. Am incercat un program, concursuri etc, in Sauvage.
A iesit aiurea, nu a prins, s-a lasat cu travi-circ scuipat scandaluri. Urat. Am renuntat. Cu Acceptul... asta a fost interesant... nu ii interesa decat statistica odata la trei luni cu cate prezervative am impartit la chefuri sau aiurea. Atat. Poate voi reveni in Accept atunci cand se vor ocupa de el oameni care stiu ce inseamna sa fii gay, oameni care inteleg, oameni ptr care nu este doar un job pe proiect bine platit si pe care nu ii intereseaza cu adevarat altceva. Poate voi reveni, daca ma vor dori atunci cand Accept va REincepe sa isi asume rolul si puterea numelui in Romania. Si se va folosi de asta cu adevarat. Nu mai este de mult timp un port stindard. Le e frica de presiunea pe care o astfel de pozitie ar presupune-o. Acum asa e. Nu are cum sa dureze prea mult situatia asta. Stiam cum e lumea gay. Speram doar ca sunt eu destul de puternic pentru asta.
- a.. da. Si am inceput sa scriu pe blog. Il vroiam un fel de terapie. Spunea cineva cuvintele scrise prind o viata a lor. Si pentru asta trebuie sa fii pregatit. Mai mult decat am fost eu. Si poate imi incalc promisiuni. In lumea mea paralela perfecta imi imaginam ca va fi o cale de a ma deschide catre prieteni, catre mine. Pana la urma e un loc in care si cei car nu iti sunt prieteni iti pot gasi punctele slabe. Spunea tot asa cineva nu mai stiu unde si nu imi aduc aminte exact... dar era: a lasa pe cineva sa te raneasca si a avea incredere ca nu o va face.
NEXT:
- ma las de fumat;
- ma duc la sala sa pun cateva kile pe mine; si sa imi recapat patratelele. Un pic pe fund si pe bulane nu ar strica. Poate devin si eu barbat valabil la batranete
- ma ocup mai mult de catzelul meu; nu il merit, imi da tot sufletzelul ei cu pete.. si eu nu apreciez indeajuns asta.
- Ah da si ma las de fumat; din nou.
- Si nu imi mai caut iubirea cea mare; am vazut mereu ca sunt sanse sa apara cand nu te astepti. Voi incerca sa fiu pregatit pentru ea. ( smiley face). poate imi doresc si eu pe cineva. ca toata lumea.
- Si imi suspend contul de pe romeo;
- Si imi termin cartea;
- Si imi caut alt job;
- O sa mai continui sa public pe blog, atata timp cat va insemna ceva si pentru altcineva;
- Si o las mai incet cu Sauvage si poate reusesc sa imi fac prieteni de o bere din cand in cand; altundeva;
- Si restul... ‘om trai si ‘om vedea;
MAYBE:
- o sa imi schimb jobul;
- ma risc si imi bag credit pentru apartament;
- imi vad un pic de sanatate; poate un abonament la bazin ;
- accept jobul ala din Italia pentru care ma tot tatoneaza;
NEVER:
- nu mai sar cu capul ianinte;
- nu mai fac compromisuri;
FOREVER:
- YOUNG. Da, forever young. Asta am stabilit-o.
Gata.
Postul dinainte, dincolo de faza amuzanta (mie asa mi s-a parut, a reflectat exact ce simteam atunci.) in plus daca scriu doar asa ca scriu, se simte, o simt si o resimt ca o obligatie sau asa ceva. Si cred ca o simt si cei care citesc. Una peste alta nu m-am simtit bine dintr-un million de motive.
S-a dus 2008. Parca se duc din ce in ce mai repede anii. Cred ca e semn de batranete dar am probleme in a-mi aduce aminte ce faceam intr-un anumit an.. sau mai rau ma gandeam: lucram acolo sau dincolo pe vremea aia. Chiar ma raportam la locul de munca.
Ma uit la stiri. Aceiasi stire importanta: pe DN1 e aglomeratie. Oare astia nu isi dau seama ca stirea adevarata va fi atunci cand nu va fi aglomeratie. Toate televiziunile au cate o echipa invariabil pe DN1. E aglomeratie. In fiecare vineri si duminica dupa-masa data de la D-zeu asta e stirea zilei.
Asta e stirea de weekend. Ma mai distreaza o chestie: invariabil daca arata pe unii care se dau cu punga aceiasi chestie: bucurestenii au mers sa scape de kilogramele in plus acumulate in timpul sarbatorilor.
Adica acumulezi kilograme , or fi unii care slabesc dandu-se cu fundu’ de gheata. E o chestie de tinut minte.
Nu stiu cum e la altii dar eu nu imi aduc aminte de vreo faza de sarbatori in care am stat doua saptamani la masa si am mancat pana am plesnit si dupa aia m-am chinuit sa dau jos kilogramele in plus.
Poate si datorita faptului ca nu prea am avut eu kilograme in plus de felul meu.
Daca ar fi tratez 2008 ca pe un EX: e bine ca a fost da e si mai bine ca s-a dus. Mi-a fost fidel destul de multa vreme. M-a inselat doar o data pe luna, in limite acceptabile. De obicei in ziua de salariu ma simteam tradat . In rest a trecut repede, ca o dragoste la prima vedere. Abia a inceput si deja ma gandeam la sarbatorile de iarna.
Pe scurt....
-m-am mutat de la exul. A fost bine.
- m-am mutat prea aproape (2 blocuri). Asta a fost rau din doua motive: il vedeam dupa trei zile cu noua dragoste in fata blocului. A fost rau si penru noua dragoste. Daca cumva eram in zona se lega la sireturi printre pedalele de frana si ambreiaj ca nu cumva sa-l recunosc. In plus chiria destul de mare pentru maghernitza aia. Si un cartier dubios;
- Am schimbat jobul. In principiu a fost bine. Alti bani alta distractie;
- m-am mutat din nou. Asta a fost foarte bine. Apart ultimul etj, vedere panoramica, etc. Ceva probleme cu izolatia de pe acoperis. Asta nu a fost bine.
- concediu; un pic de buna voie, un pic fortat de imprejurari: la Constanta. Am incercat sa scot maximul din situatie. Am scos maximul. Altu nu mai fac concedii acolo, desi imi place la mare. Mi-a placut autobuzul descoperit si am trecut niste bariere personale: am facut nudism pe plaja pe care umblau si gay-i. (ca plaja gay e mult prea mult spus). Asta e un pas mare pentru mine.
- capitolul prieteni: aceiasi. Unul am cunoscut in plus si chiar am devenit amici. Acum s-a dus. Indragostit nevoie mare nu mai ai cu cine vorbi. Ma bucur pentru el. Nu pentru mine . In rest m-am saturat sa fiu The Big Brother pentru unu sau altul. Nu stiu daca se mai intampla si altora. Imi place cineva, vorbim si apoi ma trezesc ca de fapt ma apreciaza ca pe un prieten, ca pe un frate si vrea sfaturi si confort. Asta e aiurea. Asta fac printre randuri si in timp ce scriu aici. Un tip pe care l-as manca imi cere pe mess tot soiul de sfaturi. De parca eu as fi bun de dat sfaturi. Mai degraba l-as tine in brate si ne-am uita la o tampenie de film. Nu am chef sa fiu mama ranitilor. Nu azi. Nu sunt destul de optimist din fire ca sa am puterea sa motivez si pe altcineva. Si m-am saturat ca lumea sa ma stie ca tipul de la Accept care ii stie pe toti. Si m-am saturat de: cine e ala sau cine e alalalt?; sau sms-uri de genul nu stii un activ din Sannicolau Mare?
- sex: a fost. Putea sa fie si mai mult. Putea sa fie si mai de calitate. Vreo trei aventuri mai memorabile si ok. Au ramas doar atat nu a iesit nimik in plus. Nu am fost un sfant. Nici nu m-am straduit. Nici nu am cautat aventura cu orice pret.
- relatie : m-a chinuit cea veche. Foarte veche si nu a meritat efortul si consumul energetic post relatie. Si ciudat ma durea dupa multe luni cand vb cu cu unu sau cu altu si aflam ca aveam mai multe puncte comune decat mi-as fi dorit sa aflu. Am incercat ceva nou, nu a iesit. Una peste alta cred ca mi-a trecut in proportie de 99%.
- gay stuff: prin februarie am renuntat la PSI. Population services romania etc. Am incercat un program, concursuri etc, in Sauvage.
A iesit aiurea, nu a prins, s-a lasat cu travi-circ scuipat scandaluri. Urat. Am renuntat. Cu Acceptul... asta a fost interesant... nu ii interesa decat statistica odata la trei luni cu cate prezervative am impartit la chefuri sau aiurea. Atat. Poate voi reveni in Accept atunci cand se vor ocupa de el oameni care stiu ce inseamna sa fii gay, oameni care inteleg, oameni ptr care nu este doar un job pe proiect bine platit si pe care nu ii intereseaza cu adevarat altceva. Poate voi reveni, daca ma vor dori atunci cand Accept va REincepe sa isi asume rolul si puterea numelui in Romania. Si se va folosi de asta cu adevarat. Nu mai este de mult timp un port stindard. Le e frica de presiunea pe care o astfel de pozitie ar presupune-o. Acum asa e. Nu are cum sa dureze prea mult situatia asta. Stiam cum e lumea gay. Speram doar ca sunt eu destul de puternic pentru asta.
- a.. da. Si am inceput sa scriu pe blog. Il vroiam un fel de terapie. Spunea cineva cuvintele scrise prind o viata a lor. Si pentru asta trebuie sa fii pregatit. Mai mult decat am fost eu. Si poate imi incalc promisiuni. In lumea mea paralela perfecta imi imaginam ca va fi o cale de a ma deschide catre prieteni, catre mine. Pana la urma e un loc in care si cei car nu iti sunt prieteni iti pot gasi punctele slabe. Spunea tot asa cineva nu mai stiu unde si nu imi aduc aminte exact... dar era: a lasa pe cineva sa te raneasca si a avea incredere ca nu o va face.
NEXT:
- ma las de fumat;
- ma duc la sala sa pun cateva kile pe mine; si sa imi recapat patratelele. Un pic pe fund si pe bulane nu ar strica. Poate devin si eu barbat valabil la batranete
- ma ocup mai mult de catzelul meu; nu il merit, imi da tot sufletzelul ei cu pete.. si eu nu apreciez indeajuns asta.
- Ah da si ma las de fumat; din nou.
- Si nu imi mai caut iubirea cea mare; am vazut mereu ca sunt sanse sa apara cand nu te astepti. Voi incerca sa fiu pregatit pentru ea. ( smiley face). poate imi doresc si eu pe cineva. ca toata lumea.
- Si imi suspend contul de pe romeo;
- Si imi termin cartea;
- Si imi caut alt job;
- O sa mai continui sa public pe blog, atata timp cat va insemna ceva si pentru altcineva;
- Si o las mai incet cu Sauvage si poate reusesc sa imi fac prieteni de o bere din cand in cand; altundeva;
- Si restul... ‘om trai si ‘om vedea;
MAYBE:
- o sa imi schimb jobul;
- ma risc si imi bag credit pentru apartament;
- imi vad un pic de sanatate; poate un abonament la bazin ;
- accept jobul ala din Italia pentru care ma tot tatoneaza;
NEVER:
- nu mai sar cu capul ianinte;
- nu mai fac compromisuri;
FOREVER:
- YOUNG. Da, forever young. Asta am stabilit-o.
Gata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)