duminică, decembrie 28, 2008

11. Sarbatori Fericite (my ass!)

Sarbatori fericite, (my ass).

Imi vine sa urlu si sa sparg ceva. Dar cum mereu cand sparg ceva imi pare rau dupa aia, mai bine ma abtin.


E singurul moment in care de fapt iti vezi prietenii dusmanii etc.
Toata lumea simte nevoia sa fie alaturi de prieteni. Ca un cocon protector.

Sunt foarte ocupat sa raspund urarilor de bine de pe messenger.
Dupa o ora realizez ca sunt massuri. Glumeam nu mis chiar atat de tont.
In fine au fost si cateva urari personalizate. Felicitari virtuale si etc. Am multumit la toate, politicos. Nu cred ca am dat vreun mass de genul asta. Mi se pare un pic desantzat.

La fel ca sms-urile trimise de pe telefoanele de firma. Alea cu lumina nu stiu care si sfintele in sus si sfintele in jos. Astea sunt bune ca forma de marketing. Ma miram cate mesaje am primit de la persoane cu care nu am avut vreodata de-a face. Probabil aveau numarul meu salvat sau in fine numarul acesta cel mai sigur cu numele predecesorului meu in acest job. Fiindca eu sigur cu cel putin jumatate dintre acestia nu am vorbit.


M-am saturat la tv de filme cu mosh craciun... Ba se insoara, ba e ‘bad’ ba fiica lui mosh craciun, ba e o negresa, ba fiul lui mos craciun, la naiba si nevasta lui mos craciun. Si toti cei care nu cred in mos craciun si se intampla o minunata minune si le suna clopotei sau alte chestii si devin credinciosi in spiritul craciunului....

Faina treaba. Mie nu mi s-a intamplat. (what’s new).

In cele din urma mi s-a bulit si TV-ul. Asta e. Nu cred ca imi pare rau. Pur si simplu nu se mai aprinde. Si ma gandeam ca habar nu am unde si daca se mai depaneaza televizoare pe undeva.
Asta mi-a lipsit mereu in Timisoara si a contribuit la sentimentul de ‘ne –acasa’. Acasa mereu aveam un ‘nene’ care repara teleizoare, un croitor anume, un doctor anume, un pantofar anume si frizerul meu preferat. Aici si daca gasesti unul bun e posibil ca atunci cand mergi a doua oara sa nu te mai tina minte sau pur si simplu sa nu-l mai gasesti acolo. Sa fie magazin de vandut faianta sau shuruburi. Am reusit doar frizerul sa il mentin de vreo trei ani. Nu e vreunu cu apucaturi de stilist. Dar ma tunde simplu si repede si stie ce imi place si ce nu imi place si nu mai trebuie sa ii explic de 10 ori cum vreau pe laterale si cum vreau in spate si cat de lungi imi plac perciunii.


In alta ordine de idei.. nu am mai scrsi aici nimic de ceva vreme. Nu din lipsa de insipiratie. Adica am scris, doar ca nu am scris aici. Ma gandeam la faza asta cu prieteni si dusmani. Se pune ca puterea unui om este data de numarul prietenilor si puterea dusmanilor pe care ii are. Acum depinde cat esti de norocos adica ai prieteni apropiati multi si ai dusmani puternici sau macar importanti.

Blogul asta m-a apropiat relativ de cativa amici, si culmea a trezit monstri adormiti din trecut care se gaseau in povestirile de pe aici. Initial le-am lasat comentariile, dar apoi cand am vazut ca nu nici o noima si de fapt dreptul la replica nu e egal cu dreptul de a insulta pe cineva, mi-am zis ca asta e. Laif’s’a’bici ......nu trebuie mereu sa fie corecta.
Am moderat comentariile.

Dar m-a mirat intr-un fel dezechilibrul. Virulenta atacurilor, mitocania generalizata din acestea. M-a socat intr-o masura. Nu ma credeam in stare sa trezesc astfel de pasiuni in unii. Intr-un fel e ok. Decat sa scriu despre dilema: brad de brad sau brad de plastic 10 randuri si sa primesc 25 de comentarii. Mai bine asa.



Am cunoscut un baiat. Acum cateva luni. De fapt a fost ciudat ca pe mine ma rugase un prieten sa ii fac cunostinta cu el. Nu il stiam, m-am dus direct la el, l-am luat de mana si i-am zis: hai cu mine.
In aceiasi seara imi spune ca de fapt vroia sa fac cunostinta cu mine nu cu acela. A fost haioasa toata faza. Am facut schimb de id uri de mess si dupa vreo doua saptamani de dicutii, ne-am hotarat sa petrecem weekendul impreuna. Sa ne cunoastem mai bine.
M-a impresionat asta micu. A trecut prin multe in viata dar are un optimism in el. De invidiat. Si am ajuns sa il admir intr-un fel. Si sa imi devina drag.

Dar dincolo de toate astea ajungi la un moment dat intr-o semi relatie de genul asta sa te intrebi daca este ceea ce cauti. Momentele lungi de liniste. Si lipsa unor puncte comune de interes.. si asa ceva.
Si atunci stau si ma uit la dulceata asta de baiat. Si imi dau seama ca poate fi partenerul perfect pentru cineva. Dar nu pentru mine. Si imi dau seama ca are si el nevoie de cineva aproape si imi dau seama ca poate si eu am nevoie de el. Si mi se rupe inima dar imi dau seama ca pe zi ce trece ar fi din ce in ce mai greu sa fac asta. Si incerc sa ii spun ca mi-e drag, ca pentru o relatie trebuie mai mult decat atat, ca suntem oameni diferiti. Ca nu se poate cum si ce vrea el. Ma gandeam ca poate sunt si eu de vina. Nu cred ca as putea sari direct intr-o relatie completa de genul: hai sa ne mutam impreuna si sa traim fericiti pana ala adanci batraneti. Si ma gandesc ca poate desi nu recunosc sunt un sufelt ciuntit. Si va trebui sa il ranesc pe omultezu asta acum. Mai tarziu ar fi si mai greu si poate si mai dureros.
Si i-am propus sa ramanem prieteni. Am incercat sa ii explic cat am putut eu de bine ce si cum si de ce. Nu ma asteptam sa inteleaga din prima. Si ma gandeam ca ma va uri multi ani de acum inainte.
Si imi zice hai facem sarbatorile impreuna.
Sincer, ma gandeam, amandoi suntem singuri pana la urma nu are ce sa iasa rau.

Si a venit, si am facut bradul si am facut sarmale (in fine.. un fel de )) )
Mereu la atmosfera de craciun nu mi-a lispit rezultatul in sine, cat tot procesul acela, toata frenezia dinainte. Cred ca de fapt acolo e ce e mai fain.
A fost ok pana la punctul la care mi-am dat seama ca o luasem de la capat. Faza asta cu just friends nu functioneaza. Cere de la mine mai mult decat pot eu oferi. Si asta a fost chiar aiurea. Intr-un fel m-am simtit agresat. (ma umfla rasul, are cel putin un cap mai putin ca mine). Dar asa m-am simtit incoltit. Si vinovat ca nu pot sa ii ofer ceea ce vroia de la mine. Si vinovat ca poate nu reusesc sa ii explic asta. Si vinovat ca e craciunul si nu pot sa tin un discurs transant in directia asta.

Si suparat ca poate va trece f mult timp pana voi avea curajul sa fac un pas de genul asta: relatie noua. Sau poate va trece foarte mult timp pana nu ma voi mai gandi de 100 de ori inainte sa fac un pas de genul asta. Si poate ingrozit ca nu voi mai face niciodata un astfel de pas
Si din nou vinovat.

Si intr- seara in club il vad ca ii da numarul de telefon unui tip. Poate nu ar fi fost nimik nelalocul lui. Dar vorbim de un tip care se ocupa de diverse recrutari pentru clienti asa zis maturi de aici sau de prin Germania. Pe o scara de la 1 la 10 am explodat undeva la nivelul 18. si el zambea. Adica era ceva OK. Si din nou simt ca am esuat: in calitate de potential partener, in calitate de iubit, in calitate de prieten.

Ar fi trebuit sa ii explic ce si cum, ar fi trebuit sa ii explic ca nu tot ce zboara se mananca. Ar fi trebuit sa ii spun ca : daca e sa fim prieteni nu ii strica un sfat. Daca e sa fim parteneri.. sunt lucruri care se fac si lucruri care nu se fac. A-ti da numarul de telefon un recruiter de talente pentru Germania.. asta nu se face.

Si m-am mai certat cu doi acolo. Si mi-am mai stricat o seara. Si i-am spus: mergem acasa, dormim si dimineata cand te trezesti pleci acasa. Pana la urma nu sunt mandru de ce am facut. Sunt sigur ca nici nu stia cine e ala. Sunt sigur ca s-a simtit bine ca a fost poate complimentat si bagat in seama. Sunt sigur de astea.
Pana la urma asa am simtit. Pana la urma, mereu am fost dintr-o bucata. Oricat de rau ma simteam dupa.
Si a plecat. Si imi pare rau ca aplecat. Nu m-as fi simtit bine nici daca ar fi ramas.


Ce talmes-balmes de ganduri :


Asa ca craciunul asta :
M-am saturat de TV. Si el de mine (s-a stricat);
M-am simtit calcat in picioare din cauza blogului; (la asta m- asteptam)
Mi-am facut noi dusmani (la asta ma pricep);
Mi-am numarat prietenii care au sunat sa mai vada ce fac (vreo 2). Amandoi la sute de km distanta. Nu stiu ce si pe unde s-a pierdut pe traseu...Ceva s-a pierdut. Sau am pierdut. Fuck! Chiar nu stiu. Prieteni la nivel declarativ am zeci. Dar pe bune.. doar 1-2. Restul povesti.
Eu nu am sunat pe nimeni. Nu cred ca cineva ar avea chef de mine in starea asta.
Am renuntat la un prieten si o potentiala relatie;
Am petrecut cateva seri in Sauvage. Sunt satul si de clubul asta.
Ideea de a-mi face si revelionul acolo, ma deprima.
Mi-am anulat toate planurile de revelion; Lucrez pe 31.
Cand voi pleca din firma asta si voi fi intrebat de ce: asta va fi pe lista.


Una peste alta ...
Sarbatori fericite

(my ass)

luni, decembrie 22, 2008

10. STONEWALL

LINDSAY Vs LEITSCH ( sau GAYPOWER! )

Scurta introducere:
E un articol pe care l-am publicat acum multa vreme pe un site.
Mi-am zis ca ar trebui 'sa-l aduc acasa'.M-e drag acest articol. Am muncit mult pentru el. si cred ca e una din chestiile 'must know'



PE SCURT:
Revoltele de la Stonewall au fost o serie de conflicte violente intre politia din New York si grupuri de gay si transgender care a inceput dimineata devreme 28 Iunie 1969 si a durat cateva zile. Cunoscuta drept revolta de la Stonewall sau pur si simplu Stonewall, aceasta a fost o geamandura pentru miscarea gay mondiala, avand in vedere ca persoanele gay nu au actionat niciodata impreuna in numar asa mare si in forta pentru a rezista politiei.

CLIMAT GENERAL:
Raiduri ale fortelor de ordine in cluburile si dicotecile gay erau o parte importanta si obisnuita a vietii gay de-a lungul si de-a latul Statelor Unite pana in 1960 cand raidurile inopinate au devenit sensibil mai rare. Cei mai multi considera ca declinul frecventei acestor raiduri se datoreaza unei serii de procese initiate precum si rezistentei crescute a miscarii homofile,
Inainte de 1965 politia inregistra identitatile celor prezenti la raid, ocazional furnizand aceste informatii si ziarelor de scandal. Politia utiliza justificari convenabile de genul: indecenta (inclusiv saruturi sau tinut de mana) travesti-ul sau pur si simplu prezenta in aceste baruri.



In 1965 doua figuri proeminente au iesit in evidenta:
Primul a fost JOHN LINDSAY un republican liberal care a fost ales primar al New York-ului cu o platforma reformista.
Celalalt a fost ROBERT LEITSCH care a devenit presedinte al Filialei new- yorkeze MATTACHINE SOCIETY cam in aceiasi perioada. Leitsch era considerat miltant comparativ cu predecesorii lui si credea in actiune directa, tehnici folosite si de alte grupuri care luptau pentru drepturi civile in anii ‘’60
La inceputul lui 1966 politicile administratiei s-au schimbat din cauza plangerilor facute de MATTACHINE cu privire la politistii care erau pe strazi hartuind gay-i din cauza indecentei. Comisarul politiei Howard Leary a instruit fortele politienesti si a cerut acestora ca in cazul arestarii unui gay trebuie sa aiba si un martor civil. Acest lucru a facut ca abuzurile impotriva persoanelor gay din New York sa devina mai putin comune. (D’Emilio 207).
In acelasi an, pentru a forta State Liquor Authority (SLA) cu privire la politicile acesteia, referitor la barurile gay, Leitsch a organizat o capcana: a chemat membrii ai presei si a planuit o intalnire cu alti doi gay – unui bar i se putea retrage licenta de a vanzare a bauturilor alcoolice pentru servirea cu buna stiinta a unui grup de trei sau mai multi homosexuali – pentru a testa politica SLA cu privire la baruri, in momentul in care barmanul a raportat situatia au facut o plangere oficiala. (D’Emilio 208).
DE CE?
Ramane atunci intrebarea de ce a fost efectuat raidul de la STONEWALL atata vreme cat barurile gay erau legale si in dezvoltare. Stonewall a fost o tinta usoara din mai multe motive: in primul rand campania electorala LINDSAY pierduse majotitatea si isi propuse in campania electorala sa ‘curete barurile’. Apoi barul functiona fara licenta de vanzare a bauturilor alcoolice, avea legaturi cu crima organizata si ‘oferea’ go-go boys in meniu… de asemenea facea nota discordanta cu atmosfera linistita din Sheridan Square (D’Emilio 231).
RASA se poate sa fi fost o alta justificare: STONEWALL a fost frecventat de gay negri sau hispanici - decizia politiei de a face un raid aici se poate sa fi fost influentata si de acest factor. Un mare procentaj al celor care au participat la revolta erau negri, de asemenea multi transgenderi si drag-queens.
Inspectorul adjunct Seymour Pine care a condus raidul din prima seara sustine ca i s-a ordonat sa inchida barul deoarece era locatia centrala pentru culegerea de informatii despre gay-i care lucrau pe WALL STREET unde in ultima vreme avusesera multe furturi. Se considera ca multi gay dintre cei care lucrau pe WALL STREET erau fortati prin santaj sa favorizeze aceste furturi. . (Carter 262)
Patronii dela STONEWALL erau obisnuiti cu aceste raiduri si conducerea putea sa redeschida afacerea in aceeasi seara fie in ziua urmatoare.
FAPTE:



Sambata dimineata , 28 Iunie 1969 nu mult dupa 1:20 a.m. politia a efectuat un raid la Stonewall Inn - un bar gay in Greenwich Village. Un numar de factori au diferentiat acest raid fata de alte raiduri care au avut loc aici . In general Sectia a VI–a informa managementul barului inainte de un raid. Raidurile se desfasurau in mod normal mai devreme ca sa permita afacerii sa revina pe fagasul normal la varful noptii.
Aproximativ la ora 1:20 a.m., mult mai tarziu decat raidul obisnuit, 8 ofiteri de la sectia a VIII-a, dintre care doar unul era in uniforma, au intrat in bar. Cei mai multi dintre proprietari au putut scapa arestului oamenii arestati fiind “cei fara documente de identitate, cei imbracati in haine ale sexului opus si unii sau toti dintre angajati” (Duberman 192).
Detaliile cu privire la catalizatorul acestei revolte difera de la poveste la poveste:
Se spune ca o femeie transgender a pocnit cu o sticla de bere in cap un politist dupa ce a impuns-o cu bastonul (Duberman).
Alta povestire sustine ca o lesbiana, fiind dusa catre masina patrulei prin multime, s-a lupat cu politistii incurajandu-i si pe ceilalti sa faca la fel (D’Emilio 232). Oricare ar fi fost scanteia, multimea s-a coalizat punand politia sa bata in retragere repede, in bar. Cantaretul folk Dave van Ronk, care trecea prin zona, a fost tras de catre politie in bar si batut.
Atacurile multimii erau neobosite. Unii chiar au incercat sa dea barului foc. Altii au utilizat un parking meter pe post de “berbece” pentru ai forta pe politisti sa iasa. Vestea s-a raspandit repede printre rezidenti precum si printre patronii barurilor din zona care s-au grabit la fata locului. Pe tot parcursul noptii politistii s-au raspandit pe strazi au izolat persoane transgender sau neconformiste incluzand femei butch sau barbati efeminati si i-au batut.
Doar in prima noapte 13 persoane au fost arestate si 4 ofiteri de politie impreuna cu un numar nedeterminat de protestanti au fost raniti. Este cunoscut totusi ca cel putin doi protestanti au fost batuti sever de catre fortele de ordine (Duberman 201-202), de asemenea este consemnat faptul ca protestantii au aruncat cu pietre strigand “GAY POWER !!!”
Multimea formata din aproximativ 2000 de persoane au luptat cu 400 de politisti. Politia a trimis forte aditionale sub forma Tactical Patrol Force - o unitate de control al revoltelor original antrenata pentru a face fata revoltelor impotriva razboiului din Vietnam - nu au avut mai mult succes. Toate acestea au continuat a doua noapte pana la ora 04.00 a.m. iar in a cincea zi , intr-o miercuri, 1000 de persoane s-au adunat in fata la STONEWALL INN.





COMENTARII PERSONALE:
Ce as putea eu sa zic mai mult decat atat??
Chiar foarte putin sau nimic. Sunt lucruri in viata care iti dau de gandit si pentru mine acesta este unul dintre ele.
Va recomand: David Carter’s Stonewall: The Riots That Sparked the Gay Revolution, 2004, St. Martin’s Press, sunt 10 de ani de cercetari si interviuri cu martori oculari in mod sigur mult mai mult decat as putea eu face invatand si citand diverse surse oricat de credibile ar fi ele.
Nu se vrea acest post, in masura in care ati avut rabdare sa-l cititi pana la sfarsit, o instigare la violenta (Doamne fereste!) dar m-am gandit intens la asta in ultimele zile….
De ce???
Hai sa va spun:
Intr-o seara merg catre casa de la chef pe la 4 noaptea… si trec prin parc. (daca va spun ca era drumul cel mai scurt oricum nu o sa ma credeti…) undeva adanc… in parc pe aleea din spate. La un moment dat, la vreo 3 metri de mine, duba politiei porneste girofarurile si luminile de avarie. Am inghetat! M-am speriat ca dracu!: “Sergent blah, blah, blah major actele dumneavoastra.”
Caut bajbaind buletinu in portofelul gol (pe care l-am baut … vorba sketchului cu Stefan Banica - Senior, nu “fiica” ). Prezint actele ca un cetatean responsabil si platitor de taxe…
“aham domnu’ Florin ce faceti la ora asta in parc? nu stiti ca e periculos? Daca va da careva in cap?“
“Pai nu am valori la mine n-au decat sa ia ce vor si apoi e drumul drept – ala il stiam- si cel mai scurt catre casa”
“Mdah.. da dupa aia veniti la noi ca v-a batut unu si altu.. si ce faceti in Timisoara ?” (parenteza buletinu meu e de HD). “sunt in vizita” “ de cand?” “ de miercuri” (asta e povestea pe care o stiu cat de matol as fi: sunt in vizita si am venit miercuri …. minciuna prin omisiune.. miercuri 22 martie 2002)
Apoi apare unu dublu lat si cat mine de inalt si poi io mi’s inalt…. si ma intreba : “ esti poponar?”
Jur ca am inghetzat si m-am trezit instantaneu si am inceput sa tremur de nervi:” De unde pana unde intrebarea asta? Sunt cetatean roman!” Si atat! Am inghetzat de frica.
Ar fi trebuit sa ii spun ca da mi’s poponar si nu e treaba lui ca ici eu nu il intreb cu cine se fute… nu am avut curajul pur si simplu. Ma gandeam ca ma bat astia sau mi-o pun si nici nu am cui sa ma plang … dupa ca nu ma crede nimeni… umblam disperat cu mana pe tastatura telefonului in buzunar incercand sa imi aduc aminte meniul ca sa il pun pe inregistrare…..
M-am dat putin la o parte si am inceput sa imi notez - pe telefonul scos din buzunar – tremurand- la mesaje - numarul de inmatrculare al masinii politiei comunitare a municipiului Timisoara. Incercam sa ii vad lui asta mare numarul de pe insigna…imi bateau farurile in ochi si m-am simti singur si vulnerabil.
A venit celalt mi-a inapoiat buletinul…. si-a dat seama cred ca eram isteric… de nervi: “Va multumim o seara placuta in continuare…aveti grija pe drumul catre casa.. sunteti liber”.
Am mai mers 10 metri si am varsat. A fost prima oara in ultimii 10 ani in care mi-am negat apartenenta si personalitatea… A trebuit sa imi spuna un politist ca sunt liber… de ce nu ma simt asa?
Inca nu ma iert…poate puteti voi.. poate nu….
Nu mai stiu… dar ma gandeam la STONEWALL….
CINE NU ISI CUNOASTE ISTORIA E OBLIGAT SA O REPETE!!




PS: Poate lucrurile s-au mai schimbat de cand l-am scris , poate nu. Inca ma intreb daca trebuie masuri restrictive pentru ca in cele din urma sa existe o comunitate cu valori comune. Ma intreb daca o lupta comuna, un Stonewall la nivelul simbolic ne va da puterea sa fim ceva mai mult decat caractere dispersate de punctele mult prea diverse de vedere.
Cred cu tarie ca lucrurile care ne apropie sunt mai multe decat cele care ne despart.

vineri, decembrie 19, 2008

9. 2+2

2+2


Hai sa vedem la ce ma duce mintea cand vad un titlu de genul asta:
Clasa I-a
Sex in grup. Nu stiu daca swingers intra la sex in grup sau nu.
Bancul cu blonde: ‘ mai dati-i o sansa!!’ (nu stiu daca il stiti)
Idee generica despre concluzii.



Cel putin la asta ma duce pe mine intr-o prima faza. Sincer ma gandesc de fapt la altceva dar imi fac o introducere decenta...

Clasa 1-a.
Sincer nu m-a incantat ideea de a merge la scoala. Nu stiu de ce. Erau povestile alea cu emotiile despre prima zi de scoala. Nici nu stiu cati ani la rand cartile de citire incepeau cu lectia ‘ prima zi de scoala’ in care era totul atat de fals, in care ti se spunea de fapt despre cum ar trebui sa te simti si bucuria nemarginita de a-ti vedea colegii si pe ‘tovarasha’. B.S.!! eu am fost terorizat.  in prima zi.. dimineata stiu ca s-a lasat cu circ si scandal. Nu am vrut si pace. A stiut toata scara a IV-a si cateva apartamente din a III-a ca Andy incepe scoala. Si ‘poi eu cand faceam circ, apoi faceam dupa toate regulile artei. Tin minte ca sughitam de plans si pe drum catre scoala. Erau doar vreo 500 de metri pana acolo. Parca stiam ce ma asteapta. 19 ani din viata.. am facut scoala. Daca mi-ar fi prezis cineva asta atunci...cred ca as fi fugit de acasa cu banii de paine )))

Swingers....
Asta e complicat subiectul...Controversat si isi va merita o reflectie profunda inainte de a scrie despre asta. Poate si cateva experiente, da pana atunci va trebui sa am ce sa dau la schimb ) ca doara nu oi lua unu din cuplu si celalalt va trebui sa se cupleze cu partenerul meu imaginar, ))
Era un banc: doua cupluri (presupuse hetero) se hotarasc pentru condimentarea relatiei (asta parca e motivatia oficiala, nu? ) sa faca sex in grup. Se intalnesc la un hotel, sting becul se dezbraca, sar in pat...Dupa o vreme unul din tipi se ridica aprinde becul si zice: hai sa ne organizam ca de 5 minute numa mwie iau!.
Cam sec bancul pentru on blog gay. Adika.. comm’on.. e banc de hetero. Un gay ar zice: si ce naiba te plangi dupa 5 minute. ? Plus ca nici celalalt nu se plange- probabil te descurcai bine - asa ca mergea treaba. Si nici tipele nu v-au simtit lipsa... a trebuit sa strici tu toata distractia!!

Mai dati-i o sansa!!
Adica un stadion de blonde.. una este intrebata cat face 2+2 si era raspunde 5.
Si striga stadionul: ‘mai dati-i o sansa mai dati-o sansa. !!’
A treia oara la aceiasi intrebare raspunde: 4.
Stadionul: ‘mai dati- i o sansa, mai dati-i o sansa.!!!!! ‘
Ca sa vezi ce ii trece unui prin cap. Complicaciune creierul asta, ce asocieri face.
Cel putin al meu.




Ca sa trecem la lucruri serioase. Whoops! Daca as trece la lucruri serioase m-as apuca sa imi fac bagajele ( intrat intr-un miniconcediu) in loc sa stau cocotzat pe laptop.

Deci daca trec de fapt la motivul acestor randuri si subiectul despre care vroiam sa vorbesc: 2+2 adica... o asociere care duce la o concluzie usor de ghicit fara a da raspunsul efectiv. Lasi complicaciunea de creier sa traga concluzia si speri ca nu te duce la bancul cu blonde.



Ieri aveam messngerul deschis si la status aveam linkul catre blog. In id –ul de messenger gay (sa-i zicem id-ul gay) am doar doua trei persoane prieteni gay-friendly si fata de care mi-am facut la un moment dat coming-out-ul. Despre asta vreau de fapt sa vorbesc acum:

Coming-Out. (capital ‘C’-capital ‘O’)
Englezii au o vorba: Every family has a skeleton in the closet. Adica fiecare familie are un schelet in dulap. Un secret murdar, un secret care ramane in familie. Un secret care poate fi si un membru al familiei, gay.
Coming-out of the closet.. sau coming-out. Un secret care refuza sa mai fie secret.



Si la un moment dat una dintre aceste prietene, cu care ma stiu din copilarie, ma abordeaza si imi spune : ti-ai tras blog ! ce fain!
M-am blocat un pic. Bun.. ea stie ca sunt gay. Dar eram pregatit fata de persoanele non gay sa le las sa intre in dezvaluirile pe care mi le fac aici? M-am simtit un picutz incurcat si am batut in retragere.
Si asta m-a pus un pic pe ganduri si ma gandeam la coming-out. E ok. E important. Americanii au si o zi anuala a coming-out ului. Dar .. e un proces mai ciudat e un proces greu si care nu se termina niciodata: a spune cuiva ca esti gay sau a lasa pe cineva sa isi dea seama ca esti gay, a-ti recunoaste tie ca esti gay si a lasa si pe altii sa recunoasca asta.

Dincolo de implicatiile profunde pe care le are un astfel de voiaj continuu la nivel personal, emotional, social.. mereu apar intrebarile:

De ce sa spun, cum spun, cui spun... si cat de mult spun.

Cred ca raspunsurile la astea patru intrebari definesc de fapt faze ale dezvoltarii personale, definesc un caracter si un fel de a fi si de a te comporta. Si definesc tipul, intensitatea si felul coming- out ului
Am inceput sa folosesc cuvinte mari: ‘faze ale dezvoltarii personale’. Auzi la mine: zici ca este studiu despre sinergia faptelor si meandrele concretului.... )


Si ca de obicei atunci cand ma blochez... apelez la ce stiu cel mai bine. La mine si istoria mea:

Down the memory lane (again)

Ma gandeam acum la intrebarile pe care le-am pus mai sus. De ce simti nevoia sa spui cuiva asta?
Poate ca la un moment dat, iti spui tie. Poate la un moment dat, tu si cu tine cadeti de acord si la un alt moment dat, ai nevoie sa spui ce simti si altora. Poate doar ca sa te convingi ca e adevarat. Poate doar ca povara e mai usoara daca e impartasita. Poate doar vrei sa te auzi spunand cuvintele astea , odata spuse parca devin reale.
Poate.. poate.. poate.. parca.
Asta ma gandesc eu acum, nu zic ca e o regula general valabila.. De aceea poate, poate poate, parca...

Si cui spui.
E aici e problema cea mare si cum spui.
Aici sunt cele doua alternative mari si late:
Terapia soc! Sau 2+2! Sau combinatii intre astea doua.

Teoria 2+2 : sa lasi cate putin sa se vada, sa raspunzi la un banc cu o gluma, sa dai non-raspunsuri la intrebari directe. Sa lasi ca cineva sa traga propriile concluzii. E o metoda mai safe s-ar spune. Mereu poti da inapoi, mereu poti spune: ti se pare, mereu iti poti gasi o prietena pentru 2 luni ....Si poti sa si testezi virulenta reactiei, modul de a privi lucrurile a celui care te intreaba. Dar in functie de reactie.. poti si sa mergi mai departe... si la un moment dat sa raspunzi la o intrebare directa: cu DA.
Si atunci treci la faza shock! Sau macar intermediara. De obicei asta apare atunci cand ori te-ai saturat sa te minti si sa minti, ori poate fi o strategie: tai coada cainelui deodata, nu tai bucatele.

Nu fac teoria chibritului aici. Si nu recomand vreuna dintre alternative. Plus ca am uitat una: poti sa nici nu iti faci coming-out-ul. Adica nu e obligatoriu. E o optiune pur si simplu.
Cui spui? Pai sunt cateva categorii cu care toata lumea are de-a face: familie, prieteni gay, prieteni str8, colegi de munca, colegi de scoala, restul lumii. Cat spui, cum spui si cate spui... te fac mai mult sau mai putin out.
Ce bine ar fi sa fie o reteta. Un manual de reguli. Nu este. Si poate e mai bine asa. As vrea sa-l vad pe cel ce ar face ce scrie intr-o carte, fara sa treaca prin filtrul personal experientele. Cred ca sunt atatea feluri de coming-out cati gay sunt.

Prima oara cand am recunoscut – intr-un fel public – ca sunt gay.. fata de alte persone ca sunt gay a fost experienta Cluj (vezi experienta Napoca). Acolo m-am trezit intr-o sala in care lumea venise sa faca revelionul impreuna cu alte peste 100 de persoane. Dupa ce am intrat am stat un pic intr-un coltz.. speriat un pic de bombe si l-am un moment dat ma aplec usor spre urechea lui Z si il intreb in soapta; auzi astia de aici sunt toti gay? A zambit un pic, nerautacios.. dar avea expresia aia pe fatza: DOOH !. Dupa ce am scos porumbelul mi-am dat seama ca pusesem o intrebare de genul 2+2. (mai dati-i o sansa !!!!striga stadionul ) atunci mi-am facut practic o prima faza a coming –out ului.

Imi dau seama ca multi se gandesc la asta cand se gandesc sa mearga intr-un club gay. Parca odata intrati acolo, nu mai e cale de intoarcere. E o prima faza. E importanta. Si poate noi, intre noi, contribuim sa nu facem asta o experienta placuta pentru cineva. Eu am fost norocos, dar ma uit la baietii care ajung poate pentru prima oara in Sauvage: un pic pierduti, un pic speriati, un pic nelalocul lor. Ar fi fain sa ne aducem aminte de momentul asta cand ii vedem. Inainte de a le face avansuri de doi lei. Oamenii astia acum se descopera. Si e un pas iportant in viata lor. Un moment care ar trebui celebrat. Nu abuzat de el.
La Cluj au venit doi baieti la mine: hey de unde esti?
De ce stai singur ? Hai stai cu noi, hai ca nu iti face nimeni nimic. A fos un moment important. Nu m-au intrebat cat o am, daca sunt activ sau pasiv, daca am loc si nici nu mi-au spus ce mi-ar face daca m-ar prinde la intuneric. Aici vorbesc de un moment in spatiu si timp care e sigur ca nu se mai gaseste astazi. Dar totusi e un subiect de reflectie. Baiatul ala poate sa vina si sambata viitoare daca simte ca si-a gasit locul. Sau poate sa intre din nou ‘ in the closet’ o veme lunga. Poate avem responsablitatea asta. Nu ne place sa fim responsabili pentru altii de obicei. Dar la asta ar trebui sa ne gandim un pic. Poate.

Asta a fost o prima faza a coming-out-ului personal.


Student fiind, prin anul 1 se compun bisericutele si gastile. Se fac chefurile alea de sudare a grupei, dar in cele din urma, te trezesti ca ajungi sa stai, sa te ‘lipesti’ cu cativa care la un nivel iti sunt pe aceiasi lungime de unda. Asa am patit si eu. Si m-am trezit intr-o mica trupa de 6 oameni. Si incepe romance-ul si incep relatiile alea gen Beverly Hills 90210 (cand ,ca sa nu bage actori noi ii cuplau si decuplau pe aiceiasi 6 intre ei, mai ales pe episoadele de final ). In tot jocul asta ajung sa am prietena. Frumoasa foc. Si tupeista si o figura de om si nu stiu cum era pe gustul meu. Se dezvolta un fel de relatie, un pic platonica, un pic sexy. Si se dezvolta aceasta relatie, ne simteam bine impreuna. Si totul era ok pana erau tentativele de a se ajunge la mai mult. Si atunci mereu gaseam o scuza mereu gaseam ceva. Ori ne certam, ori ii spuneam ca nu asta caut . Adica sex. Si asta o faceam sa ma placa si mai mult culmea. Si asa am tinut-o un du-te vino, de cateva luni.
Si la un moment dat de Sf. Valentin , ne certam din nou. Eram in camera in camin. Trebuia sa iesim seara. In clubul studentilor la dans.
Si iau de mana ma uit in ochii ei mari, verzi si inlacrimati si ii spun: Mihaela, nu e vina ta. E vina mea. Cred ca sunt gay.
CRED CA SUNT GAY.
4 cuvinte de o greutate inimaginabila. 4 cuvinte. Care m-au schimbat pentru totdeauna. Si imi dau lacrimile si simt un soi de sfarseala, un soi de ususurare si groaza. Da groaza. Ce o sa zica, ce o sa faca.
Si tinandu-ma de mana se uita in ochii mei si imi zice: nenorocitule!!! Ma gandeam ca ai vreo boala, ai SIDA sau altceva, sau ceva e in neregula cu tine. M-ai speriat. Si o intreb: si acum ce facem? Ma mai bagi in seama ? mai vrei sa iesim? Ce facem?

Raspuns: auzi ... cum naiba sa nu iesim??!?? Mergem in clubul ala si daca ne place un baiat, ori cu tine, ori cu mine ori cu amandoi ajunge acasa. Alta sansa nu are. Si am inceput sa radem plangand. Si ma ia in brate. Si asa ne gasesc colegii de camera: plangand imbratisati. Si era Sf. Valentin. ‘ in sfarsit v-ati impacat! Am crezut ca ne stricati si ziua asta ‘

De acel ‘cred’ ca sunt gay. S-a agatat cateva luni. Imi spunea: poate nu iti place de mine, sunt eu grasa, sau sunt urata, sau sunt nesexy. Sigur o sa gasesti vreuna care o sa fie pe gustul tau. Ai spus ‘cred ca sunt gay’, inseamna ca mai este o sansa sa te vindeci. Asta a inteles mai tarziu: nu sunt bolnav , nu trebuie sa ma vindec. Nu vreau. Dar pana atunci mergeam pe strada –de mana- si ma strangea si ma intreba: ce zici de ala? Sau de celalalt? Lunile astea sunt o poveste in sine.. care o sa merite niste randuri scrise altcandva.

Asta a fost faza a doua.
Cica faze... zici ca sunt racheta in trepte catre Luna.

Apoi parintii si familia. De fapt doar tatal. Cum sa va zic eu: de la 14 ani am fost invatat sa fiu pe propriile picioare. Sa imi iau propriile decizii. Si sa supot consecintele. Ai mei m-au ajutat daca am luat cumva o decizie proasta. Dar nu mi-au influentat drumul: mi-am ales singur liceul, imi alegeam prietenii. Nu aveam program de ajuns acasa. Mi-au acordat deplina incredere. Pe de alta parte nici nu s-au bagat in viata mea. Mi-au spus cand nu sunt de acord cu un lucru sau cu celalalt. Dar atat : ‘ai grija ce faci’.
Asa ca am decis sa nu spun pur si simplu direct. Si am decis sa nu aplic teoria soc. Si nu ma batea tata la cap cu ai prietena? Si de ce nu ai ...

Am ajuns la 2+2: imi spunea tata: cine e baiatul asta? Sau cine e ala? Si asta imi place si al nu imi place. Si x nu mai vine pe la tine si te-a cautat y. Si cu ala sa nu te mai vad. Nu e pentru tine. Cam asa ceva.
Faza faina: la un moment dat devenea acaparator. Daca ma vizita vreun prieten: il lua la povesti si la discutii. La un moment dat ma bagam si ziceam: Hey lasa-l pe baiatu asta sa respire. A venit la mine nu la tine ! ))). Era un om placut in general.. si il placeau prietenii mei. Muream cand ne adum mai multi si venea sa ne povesteasca chestii de pe la armata si de pe la munca. Si radeau astia cu lacrimi. Si pe mine ma enerva..

Aveam la un moment dat un prieten mai special. Si venea la mine pe la ora 11 seara si pleca dimineata. Inainte sa se trezeasca tata. Ciudat .. In fine tata nu intra niciodata la mine in camera. Daca usa era inchisa stia . Mai blocam eu usa cu fotoliul daca era cazul.. )).
Intr-o dimineata ne beam cafeaua impreuna ca de obicei si imi spune: auzi de ce il trimiti pe ala micu acasa in fiecare dimineata la 7? Doar e in vacanta , de ce sa se trezeasca asa devreme.? Am venit aseara sa va acopar , e asa de micutz ca nici nu l-am vazut in pat. Nu stiu cum il gasesti tu. Bine.. ala micu, era doar scundutz. Cine nu e fatza de mine??
Mai e nevoie de comentarii? A doua zi, l-am lasat sa doarma si am mers la servici. Cand m-am intors ei erau in suragerie: jucau sah. Au petrecut toata ziua impreuna: au facut piata, au curatat cartofi….
Si cu tata asa a ramas : eu nu i-am spus niciodata. El nu a intrebat niciodata.
Cred ca a adunat 2+2. Si eu nu i-am spus ca e 4 si el nu m-a intrebat cat face. Poate sunt unul dintre cei norocosi. Poate m-am mintit mereu si poate l-am mintit eu. Dar cred ca nu am vrut sa ne ranim unul pe celalalt. Si cred ca eu nu am apreciat destul asta. Sper ca el a apreciat asta. Si m-a inteles.
Dar asa a fost.
Asta a fost faza trei.

Colegii mei de facultate....Prin anul trei..am devenit extrem de apropiati. Cum nu cred ca am avut multi prieteni in viata. Aveam un medalion.. erau doua cercuri de alea cu sageata (semnul din biologie pentru mascul) inlantuite. Un medalion mic, finutz , de argint. Si imi dau seama ca oamenii astia ma cunosc mai bine decat ma cunosc multi. Sau ma cunosc cel mai bine. Si imi zic: ce-o fi, o fi: erau un cuplu de multi ani: E si L. Si imi scot medalionul si zic: am ceva important despre mine sa va spun: nu stiu daca dupa aia o sa mai vreti sa vorbiti cu mine. Nu stiu ce o sa credeti. Dar sunteti singurii din sufletul meu si ma simt vinovat ca va mint. Si le arat medalionul atunci cand ceea ce am spus le-a captat atentia. E. se apropie, se uita atent si parca il vad gandind cu voce tare: un mascul, doi masculi.. adica.. esti gay??????. Si zic Da!. Da-te-ncolo ca te tii de bancuri si prostii. Dar Mihaela? Pai zic: Mihaela stie de un an. Wow.!
Si Reactie: E. imi zice: auzi? Noi 3 ani de zile am dormit impreuna, am mancat din aceiasi farfurie, am invatat impreuna, am facut dush impreuna... de ce nu te-ai dat la mine? Nu’s baiat destul de frumos????

Mai zi ceva. Daca poti. Si de atunci a fost super fericit. Nu ii placea sa danseze. Mie si prietenei lui ne placea. Era super incantat ca poate sa mearga linistit in clubul lui rock underground si eu puteam sa merg cu L. la club fara sa isi faca probleme. Asta e pe scurt. E o intrega odisee.

Un singur episod mentionez. (unul intamplat dupa vreo doi ani): E. merge in acelasi bar de rockeri; eu cu L mergem in clubul din minunatul meu orasel natal . Si dansam si ne distram. Ma potriveam cu ea la dans, la pasi. Ne simteam super fain impreuna. Plus ca era o bruneta inalta frumoasa, supla. Sexy dupa toate standardele. Si e clar ca sarisem in ochi (oras mic) Si toata lumea credea ca suntem un cuplu. Si pretenii lui E aruncau ocheade prelungii. Era cineva care ii dansa prietena lui E...
Si spre dimineata E vine din minunatul lui bar rock sa ne regrupam catre casa. Si o saruta pe L. Noi stateam la o masa cand a intrat . Si se uita lumea ca la felul paishpe ca nu mai stia ce sa creada. Eu dansasem cu tipa asta toata noaptea si vine unu si o saruta. Si eu beam linistit din bere, fara reactii de sticle sparte si pumni in gura... Si observ reactia din jur si le zic ca am bagat lumea in ceata. La care E zice: sa mor eu de nu va sarutati si voi. Si ne face semn cand se uita lumea parca mai nelamurita si ma ridic peste masa deodata cu L si ne sarutam. De la priviri discrete.. s-a ajuns la gura cascata in jurul nostru.
E zice din ce in ce mai amuzat ( pe toti ne umfla rau rasul ). Hey eu cu ea, tu cu ea, dar noi doi nimik? Si nu termina bine fraza si ma lipeste de perete cu un sarut de ala in toata regula. Nu stiu care e faza urmatoare celei de ‘gura cascata’ Dar acolo se ajunsese. Si ne ridicam si iesim din club. A fost una dintre cele mai dragi amintiri de ale mele. Astia eram noi: o gashka de nebuni. Si a fost subiect de dicutii cred ca saptamani bune pe acolo. Dar chiar nu ma interesa. Nu ne interesa.


Apoi a fost seviciul. Mereu am incercat sa tin astea doua lucruri separate. Nu mi-a reusit mereu. La un moment dat, patronul firmei in care lucram. Patron olandez (hetero  ) ma intreba la inaugurarea noului sediu (avem pe cladire steagul uniunii europene, al Romaniei, al regiunii lui din Olanda, al juidetului HD ) nu punem si steagul Rainbow pe cladire??? WTF! Zice: iscam scandal si facem publicitate gratuita. Zice: stai linistit ca nu ma intereseaza ce si cu cine faci dupa ora 17 atat timp cat sunt multumit ce faci pentru mine pana la ora 5. In rest am evitat subiectul unde lucrez. Transporturi: soferi, magazioneri, etc. Am experiente neplacute cu gay la servici. Si desi nu ar trebui, stiu ca un astfel de coming out mi-ar afecta autoritatea. Si nu ar ajuta la nimic. Nu simt nevoia sa fiu acceptat drept gay acolo. Nici pe mine nu ma intereseaza viata lor personala..

Si fazele 7, 8, 9 si 15 inca sunt in desfasurare. Daca ma intreba cineva direct daca sunt gay. Spun da. Sau spun apropos nu stiu daca ti-am spus ca sunt gay.. samd. Deja ma amuza fazele astea si fetzele. Nu sunt disperat sa ma accepte toata lumea. Poate doar oamenii la care tin.

Si am avut noroc. Stiu ca nu au fost toti asa. Eu , pana acum am avut foarte putine experiente neplacute din punctul asta de vedere. Dar una peste alta.
Dupa toate, e mai bine. E altceva.


Ditamai romanul am scris. Dar cum observa cineva. E pe sleau. E din suflet. E real. Si e al meu, daca cineva a avut rabdarea sa-l citeasca pana la sfarsit. E bine. Daca nu. Iara e bine. Un feed back mi-ar facea placere.
Mi-ar placea sa stiu cum a fost si pentru altii. Nu am gasit pe nimeni deschis sa spuna asta. Poate nu au ajuns la faza de coming out la care eu sa fiu unul din raspunsurile la una din intrebarile:
DE CE? CAT? CUM? Si CUI?

Gata.

See u around,

joi, decembrie 18, 2008

8. DECALOG

Stau in pat si astept sa-mi vina muza. Puii mei ma uit pe geam nu vine . poate vine muzu.
Ca ieri am tras chiulu. Nu s-a plans nimeni.

Imi intra unu pe mess. Fiti atenti id de mess: ‘vrei s-o simti in tine?’. Si ma gandesc ca oi vrea eu ce oi vrea, dar orice as vrea..replica asta parca iti cam taie elanul.

Ascultam ieri o emisiune la radio. La casti , la munca, faceam strategii anti-criza si ascultam purple gay radio. Cred ca situatia asta ma descrie perfect. Dualitatea asta. Niciodata nu am amestecat viata gay cu viata profesionala. Si asta e o minciuna cat mine de mare. )) Mai corect ar fi sa spun ca mereu am incercat sa nu le amestec.

Dar ascultam ce se vorbea la radio despre importanta aspectului, aparentelor in viata gay in relatiile gay. Si auzeam unii: vreau ca prietenul meu sa fie sexy sa fie sincer sa fie fidel inteligent si sa ma iubeasca.

Si ma gandeam oare oamenii astia sunt normali? Ori mor virgini, ori sunt victime perfecte si perpetue ale propriilor dezamagiri.

Un prieten spunea pe romeo ca a completa spatiile alea cu texte e ‘prostitutie intelectuala’ - sorry T pentru citat platesc drepturile de autor.
Intr-o faza de aia de ‘satul de gay-ii ailalalti’ care cred ca ne apuca pe toti cateodata, imi fac un profil cam sec pe acolo. Si incet- incet bag cate ceva pe el, si incerc sa il imbunatatesc si... nu stiu daca m-am straduit sa-l fac interesant, sau nu, dar am vrut sa scriu cat mai mult acolo, astfel incat daca cineva ma abordeaza sa trecem peste fazele si discutiile initiale. Si am compus un decalog (l-as fi facut dublu), dar in cele din urma m-am limitat la 10 chestii. Prea multe criterii ar fi redus numarul de raspunsuri si chiar devenea genul ala de chestionar despre care vorbeam la un moment dat. Si cum ziceam chestionarul ala poate sa valoreze zipp-zero la un moment dat, dar am incercat sa pun acolo chestiile cele mai importante.
Cum am ajuns la el.. daca ar fi sa il iau la puricat...si am sa-l demolez intr-un acces de spirit autocritic.

1)
E CLAR CA CIFRELE DIN PROFIL POT FI PUSE ALEATORIU. E CLAR CA NU VERIFICA NIMENI BULETINUL ''LA INTRARE'' ASA CA LE-AM PUS SI EU CA LA LOTO. NU SUNT MISTERIOS DOAR PLICTISIT SA MA RESTRANG INTR-UN TABEL. NICI NU CRED CA AS PUTEA.

– adica in traducere: nu stiu cat sunt de deosebit dar stiu ca sunt al dracu de complicat. Nu stiu de ce da ma enerveaza chestiile alea cu 190/80/ nu stiu cat. Fiindca daca fac un istoric cu chestiile care m-au facut pe mine sa ma uit dupa un barbat.... nu am un standard.
Sunt unii care zic clar imi plac pustanii sau imi plac tipii maturi sau imi plac gen ‘bear’ sau imi plac twink. Am avut si eu fazele mele. Dar cred ca la fiecare tip cu care am fost mi-a placut in prima secunda ceva anume si parca mereu altceva: unu avea un zambet sexy (definitie zambet sexy la mine: un pic stramb , un pic din coltul gurii, buzele sunt un ‘must have’, o dantura frumoasa sau un zambet care transforma toata fata) Sunt unii care zambesc asa cumva din interior. Stralucesc, emana placere si lumina si entuziasm. Sunt unii care zambesc fals la care zambetul pare un gest studiat asa la comanda. La altii mi-au placut picioarele (nu sunt feet lover) da niste picioare plinute si putin cracanate.. cui naiba nu ii plac (sincer). La altii....ochii. Mai sincer ma uit direct in ochii unui tip pe strada. Ori pana se inroseste el ori pana dau eu cu capu de vreun stalp.

Down the memory lane...la mine in orasel era o zona in care , pe un garduletz se adunau seara baietii ‘jmecheri ‘ ai orasului. De fiecare data cand treceam pe acolo ma straduiam sa fiu cat mai drept de spate si str8 acting (in acceptiunea macho a cuvantului). Eram atat de concentrat ca nu cumva privirile mele sa nu zaboveasca asupra vreunuia mai mult decat era macho-rezonabil... incat la un moment dat am tras o frunte de un stalp de ala cu semnul STOP infit in marginea trotuarului. Nu stiu cum naiba am dat si cu capul si cu piciorul deodata da s-a lasat cu BAAANG de ala lung gen gong de teatru... S-a dus dracu plictiseala si relaxarea mea .. studiata. Doamne tont eram cateodata cand eram mic ) acu am mai crescut . punct. No comment.

Back to reality: acum ma uit in ochii unui baiat care imi place pana intoarce el capul daca nu ii convine, sau se inroseste. Nu ma mai feresc. Si in nici un caz nu mai am teama ca poate crede ca sunt gay. Mi-am dat seama ca pe foarte putini ii duce mintea la asa ceva. Doar noi, daca ne simtim cu musca pe caciula, ne gandim ca cineva ar putea gandi asta. Asta mi-au explicat-o niste prieteni hetero: nici la 1 la suta nu le trece prin cap asa ceva ; cei mai multi se gandesc ca poate te stiu de undeva. Acuma.. daca ai vreo poseta roz pe umar e posibil ca procentul asta sa creasca.. )

2)
caut genul de tip ... cu ceva caracter, cu ceva atitudine. Daca iti cer o parere nu raspunde cu '' cum vrei tu iubi''. zi ce vrei ca te conving eu apoi sa facem ca mine.


Traducere libera: imi place un tip pe picioarele lui si increzator in fortele proprii, unu care spune ce gandeste si gandeste ce spune. Unu care ma priveste in ochi cand vorbeste cu mine. Pe de alta parte cineva care incerca sa mi se impuna cu orice chip fara argumente valabile... nu are nici o sansa. Dar cand toata ziua trebuie sa iei tot soiul de decizii de care depind multe lucruri cateodata e fain sa te abandonezi si sa te lasi condus. Cred ca asta mi-e foarte greu. Cred ca dureaza ceva vreme pana ii castiga cineva increderea atat incat sa ma las condus. Dar odata ajuns acolo e placut sentimentul.

Cealalta fata a monedei: imi plac tipii un pic timizi. Nu stiu de ce. Cred ca am ceva gene de ‘closhka’. Desi nu suport decat in mega gluma apelative feminine sau doar de la prieteni buni, nu stiu cum sa definesc asta: am placerea de a arata cuiva tot ce stiu ( nu ma gandesc la kamasutra aici). Parca am tendinta de a proteja pe cineva prin a nu-l lasa sa faca greselile pe care le-am facut eu.
Dar daca e ca mine.. nu merge. Mereu am fost Toma Necredinciosul. A trebuit sa pun degetul sa vad daca arde chiar daca mi se spunea ca arde.
Pe scurt:
LEAD, FOLLOW, or GET the HELL out of MY WAY !

3)
fara mega discreti, fara mega publici.


Pai aici ce sa zic. Imi place sa ma uit pe profile.. asa aiurea pe romeo. Cateodata dau ‘on line europe’ si ma uit aiurea. Vad ca la noi sunt o groaza de de profile cu imagini artistice.. simbolice sau pur si simplu barbati bestiali luati de pe net. Si ma gandesc ca astia sunt cei discreti. Acum fiecare are motivele lui.
Ce nu inteleg.. adika poate nu vrei sa te vada cineva pur si simplu acolo, dar sa vorbesti cu cineva o saptamana si sa nu dai o poza pe motive de discretie nemarginita.
Mi se pare o tampenie. Si nici nu am trecut prin tot procesul asta de a ma accepta si a nu-mi fi rusine cu mine pentru a ma intoarce mereu in grota aia ‘mega discret’
Si apoi cum procedezi? Nu iti dai poza speri ca cineva va dori sex cu tine (ca rar cauta astia altceva) doar asa din povesti. Si daca isi doresc intrun fel sa iasa din zona de mega discretie.. e ok, dar nu stiu daca eu mai pot sa trec inca o data prin asta.
Am avut experientele astea de mai multe ori. Si pana la urma cei care au scapat de faza asta. Nu cred ca au regretat enorm. Nu i-a ‘dat la ziar’ nimeni. Nu s-a lasat cu santaj sau alte probleme.
Ca revers al medaliei.. nici nu imi place sa fiu cu cineva pe care scrie de la o posta : gay. De ce? Nu mi-e rusine dar nu ma simt nici bine daca se uita lumea la mine aiurea. Si se uita. Nu imi place sa imi fie studiat fiecare gest si fiecare miscare doar fiindca sunt cu cineva care intelege ideea de ‘out’ ca fiind : ‘ afara de tot’ )

4)
Exclus mega metrosexualii si cei care considera ca total neingrijit inseamna MACHO.
Exemplu: unghii aranjate nu lacuite, parul ingrijit nu epilat pe picioare, culori vii la imbracaminte nu curele dolce gabana de doua kile. Ah si te rog era sa uit fara sprancene de trei milimetri. Ma sperie (pe bune)



Asta se leaga cu cea de mai sus. Mult. Si e oarecum adiacenta. Imi place un baiat sa fie baietos. Dar fara a face din ideea mega macho o arma pentru a nu se ingriji cat de cat, O ingrijire discreta... dar care sa dea un sentiment de proaspat da bine si mi se pare sexy. Un tip care arata bestial fiindca sta 2 ore pe zi la sala si mananca numa verdeatza. Asta nu mi se pare sexy.. Mi se pare fabricat. Ca o gagica cu silicoane....
Si a fi str8 acting nu implica in definitie nici sa fii prost crescut, nici sa nu stii sa manaci cu cutitul in mana dreapta, nici sa umbli cu o camasa necalcata.

5)
Adica nu mi-e rusine ca sunt gay si o recunosc daca ma intreba direct cineva insa nu vreau sa stie chiar si vanzatorul de ziare din Victoriei.


Tot legat de cele de mai sus. O fi vreun laitmotiv ? acum cand o iau la desfacut firul in 4 vad ca cele trei idei sunt de fapt aceiasi Marie cu alta palarie. Hmm ... cred ca o sa le restrang in una (mai scurta) cand o sa imi vina inspiratia sa restrang totul intr-o propozitie mai simpla. Numa bine ca am loc de altele ca sa ma pastrez in decalog.

6)
In final tot ceea ce inseamna extrema... kilogramele in plus ... nu inseamna un pic plinutz luati aminte. cei cu vesnice cure de slabire si vesnice drame... take a break . am eu propriile drame.


Aici sunt un pic rau si defensiv. Eu sunt slabut. Nu stiu de ca baietii plinuti nu am atrag. Chiar ma certam cu unu pe mirc.:) cred ca e o chestie greu explicabila de psihologie care tine de self esteem: cei slabi ii numesc pe cei ca ei : slabuti, slim sau suplu (cuvinte dulci) si pe cei cu kg in plus: grasani sau etc (oricum urat). Si invers, cei cu kg in plus isi zic ‘un pic plinutz’ sau ‘bine-facut’ iar ceilalti sunt slabanogi si etc..
Asa ca adevarul e un pic la mijloc. Imi plac tipii un pic plinuti.  Sunt mai joviali mai simpatici . doar ca nu ma vad cu unul. Sau si daca ar fi as fi exasperant ca nu ma gandesc decat sa-l pun la cura de slabire. De aia am zis ca sunt rau si egoist la faza asta. Imi cer scuze..asta e..

7)
sunt carte deschisa dar nu pot fi citit doar daca treci prin fatza bibliotecii...si clar nu fac parte din BIBLIOTECA PENTRU TOTI.


Asta iar am demolat-o. nu sunt biblioteca pentru toti. Si partea cu cititul se destrama cu fiecare post de pe aici, cred. Dar nu am milioane de cititori. Si apoi poate sunt si unii care citesc si tot nu reusesc sa ma ‘descoase’. Am avut si prieten de doi ani care dupa nu ar sti sa ma descrie obiectiv )

8)
varsta? am crescut cu desenele cu Donald... dar stiu si ultimul hit al lui Kylie. Clasicul nu iese niciodata din stil... asa ca..... deja am spus prea multe.


No comment Am patru varste: cea de buletin, cea pe care o dau pe net, cea pe care o simt si cea pe care o arat (barbierit si odihnit). Si astea sunt in ordine descrescatoare. ) Unii au facut calcule dupa povestirile de pe aici si le-au dat tot soiul de totaluri.
Nu mi-e jena de varsta pe care o am. Desi nu mai am 18 ani. Intre noi fie vorba nici nu mi-as dori. Nu cred ca are acum vreo relevanta..
Dar povestirile de pe aici nu au o ordine clara cronologica.. unele se suprapun , se intrepatrund, sau se completeaza. Ar fi fain sa fie un jurnal ordonat cronologic dar nu cred ca sunt atat de ordonat...Asa ca ‘obiectele din oglinda sunt mai aproape decat par’


9)
a.. si nu ma luati la discutii mega filosofice nu suport sa schimb mesaje inteligente doar de dragul de a face conversatie. Nici nu am intentia sa-mi dovedesc capacitatile intelectuale pe aici.



ca revers al medaliei straduieste-te sa scoti ce va mai bun decat ''salut'' si '' ce faci'' sau si mai rau variantele scurte: 'sal!" si ''cf''... adika depune un pic de efort ce naiba... si daca imi placi nu o sa leshin numa ca ma bagi in seama. serios vorbesc.

No comment. Adica as comenta. Dar deja e trecut de miezul noptii. Ma gandesc cateodata ca in ritmul asta.. o sa-mi termin subiectele de scris in doua saptamani ))))

10)
prefer intalnirile fata in fata. Si nu imi spune ca nu ai poza. e o minciuna din prima si am pornit cu stangul...
.

Da, asta e important. Stau extrem de prost cu memoria numelor. Cand e vorba de nickuri efemere e si mai rau.. mult mai rau . le uit. Plus, ma pun in situatii incurcate mesajele de genul: salut sunt cristi. Salut sunt alex. Salut sunt mircea. Ma blochez si pun intrebarea idioata care dintre ei ? Daca vb cu cineva mai mult.. si am o imagine vizuala nu am probeleme. Dar cateodata nu ma ajuta nici arhiva de messenger si tb sa pun intrebarea aia idioata. Si poate un pic ofensatoare si poate e deranjanta si poate ma face ursuz si arogant.. Dar nu am ce face decat sa imi cer scuze si sa par un idiot.Sunt specialist la asta. (nu la scuze)



Concluzie
In clasa a doishpea profa de filosofie ne face ceva test sa ne vada gradul de maturitate intelectuala parca. Anonim testul. Una dintre intrebari : Cum ar trebui a fie partenerul ideal ? si bine-nteles raspunsul standard: frumos inteligent dragut sincer fidel..........

Dar raspunde unul: cum sa fie????? Pai..... SA FIE!! Ca daca e deja ideal chiar nu mai conteaza cum e.

Si inchei punand pariu ca e cel mai lung anunt matrimonial pe care l-ati citit .
Anunt matrimonial??

Poate. Dar nu neaparat. Doar ‘a piece of my mind for the peace of my soul’

Gata (pe bune). Mi-a venit companionul de somn de asta seara si ma avizeaza discret ca e aici si ii e somn. Nu rezist sa nu ii fac o poza cu webcamul:





See u around

luni, decembrie 15, 2008

7. CAND DOI ITI SPUN CA ESTI BEAT

Cand doi iti spun ca esti beat du-te si te culca…. Suna un sfat.
Sfat general valabil , daca si receptorul acestuia este receptiv receptional la receptia receptata…….E ok. Daca nu... uite drama. Gii…..... adika uita-te la mine.

Daca mie imi spune cineva ca sunt beat, uuuf intr-o prima faza ma jignesc... Adica cine.. eu.???!?? Dupa aia sa vezi sir de demonstratii. Stiti de la tv fazele alea cu politistii de autostrada americani... mergi pe line atinge-ti nasul...
Aia sunt mici copii. Eu ridic piciorul, fac doua tumbe, fac ce trebuie, ca sa imi dovedesc vigilenta si spiritul alert.

Si ce ma enerveaza cel mai tare e faptul ca lumea considera ca daca esti beat esti mai prost. Mereu zic: Sunt beat nu sunt prost. Sunt mai dezinhibat in schimb, vad totul de doua ori mai bine (nu dublu) simt mai mult mai intens. Si sunt ma critic si mai carcotash si spun exact ce gandesc ( si apoi imi musc limba, sau zambesc – a doua varianta ma salveaza de obicei, prima imi da doar dureri).
Vaz enorm si simtz monstruos (asta ca sa vedeti ca la orele de romana eram atent in liceu desi clasa a doishpea de la mecanica juca baschet pe terenul din dreptul geamului meu. In pantaloni scurti)

Ca sa revenim la oile noastre. Mai exact la berbecul care se semneaza la autor sub randurile astea.

Stati ca sunt in parcarea de la mall imi astept in coleg sa se intoarca de la nu stiu ce birou de la nu stiu acte. Asa.. i-am sabotat cd-ul cu colinde de alea cu frunza verge verge de brad si Maria care umbla in susu si in josu...Si scriu pe genunchi la un bec chior in parcare.


Deci nu imi spun doi ca sunt beat... imi spun 5 ca sunt trist in ceea ce scriu. Si sunt tentat sa fac tumbe sa stau intr-un picior si sa imi ating varful nasului cu degetul cu ochii inchisi. Sa dovedesc ceva. Merge? Nu, nu cred.


Si atunci ma intreb ce naiba sa fac. Ma gandesc .. oare poate chiar asa sunt? trist. ?
Mereu am urat genul ala de mentalitate gay: e trist, sunt nenorocit ca sunt gay, si lumea nu ma intelege si nu ma iubeste nimeni si nu mi-l gasesc pe fat-frumos din lacrima (sau macar de la Bel-Ami sau Cadinot). Si urasc cand cineva ma asociaza cu genul ala de tristete.

Poate sunt un pic trist, poate mai degraba melancolic, poate un pic dezamagit. Dar nu sunt trist ca sunt gay , nu sunt dezamagit de lumea asta rea, nu sunt trist ca vezi-doamne nu ma iubeste unul sau celalalt.

Sunt in general trist ca poate am sentimentul ca am pierdut ceva undeva pe traseu.
Mereu imi zic ca ceea de ca temeam mai rau, s-a intamplat deja.
Sunt un pic ingrozit ca poate am devenit rece si acru. Pe de alta parte ma gandesc ca sunt lucruri care ca vinul.. in timp se transforma in sampanie si alele in otet. E clar ca nu m-am tranformat in otet. Cel putin pentru mine. Eu nu simt asta. Si nu sunt omul care sta inchis in casa scufundat in teorii si vise nerealiste. Ca dupa ce nu se realizeaza sa aiba un motiv in plus sa fie mai tristi.


Am un soi de tristete in mine impotriva careia nu lupt si pe care nu o consider o vina, un defect. Si poate de aia nu fac tumbe si nu stau intr-un picior. Nu simt ca trebuie sa demonstrez ceva cuiva.

Si in plus sunt chiar un om caruia ii place viata. Imi place sa cred ca sunt un om puternic, un om ca salcia, ma indoi dar nu am frang, un om care stie ce vrea de la viata.

De ce sunt trist? Poate vreau un pic mai mult de la viata, de la mine. Si apoi de la cei din jur. Stiti de ce sunt trist ? m-a enervat seful astazi: toata lumea se plange de criza- el vrea dulbarea veniturilor pe anul urmator- numa’ Tariceanu zicea ca Romania nu va fi afectata de criza si al meu e de acord cu el si, am uitat sa imi platesc curentul si mi-am ars cu fierul de calcat una din camasile preferate . Sunt trist ca iara mi-am aruncat ciorapii curati intr-un sac si sunt 20 fara pereche. Poate de aia sunt trist. Poate nu.

Poate ma prinde un pic tampenia aia. Depresie de craciun. Poate e in aer.
Dar chiar daca e aia nu o recunosc,
Am ajuns la faza de care imi era teama cand am inceput sa scriu aici. Chiar asa sa te pui pe tava unor oameni. M-as simti in pielea goala in public. Pentru un om care umbla in pantaloni scurti doar in cazuri extreme asta ar fi cam mult si prea deodata.

(Odata faceam pe mine, nu stiu in centrul carui oras. Si m-am bagat intre doua masini parcate pe strada. O strada destul de aglomerata dar nu mai puteam si era seara.. asa ca m-am riscat. Si ma deschid la slit si gata... maaama stiti voi senzatia. Dupa 3 secunde de tzzaar ... m-am trezit ca masina pe care o alesesem eu ca norocoasa castigatoare a ploii de stele.. aprinde farurile. Faza lunga. Si aveam doua optiuni : sa fac pe mine sau sa stau acolo intre reflectoare de j-de-mii de watts... Nu va recomand senzatia... desi unora le place am auzit. Cica sunt si baruri dedicate.. ).

Ca sa trag un soi de concluzie.. (alta paranteza .. recitind ce am scris pe aici imi dau seama ca orice mi se pare o poveste prea lunga si am tendinta sa fac rezumat la un moment dat cu promisiunea proprie ca voi reveni... oare ma mint sau ma ascund dupa deget)
Ca sa concluzionez concluzia de mai-nainte:

Sunt trist, dar nu o tristete patogena, nu o tristete bolnavicioasa. Sunt trist fiindca nu am nu stiu ce motive sa fiu fericit. Poate nici nu as stii sa ma bucur de cele fericite atunci cand apar. Si pana ele apar sunt un pic trist. Prefer starea asta unei stari de mi-de-rupe. Prefer starea asta unei fericiri tampe de genul : e si maine o zi, rasare soarele, la vita e bella si ceru e albastru si pasarelele canta si mielusheii zburda pe campii.
Prefer sa ma bucur de zile simple, imi doresc o fericire de aia fara margini (slap! Acum imi trag o palma... pe bune) Nu e fericire fara margini, doar prostie ziceau unii.


Pana atunci hai sa va zic de ce sunt fericit acum:

Stau in pat (intre timp m-am intrerupt din scris.. am ajuns acasa si sunt in pat) cu laptopu in brate.
Mi s-a rupt un ciorap la degetul mare (ciorapi de director ) ) si chiar nu ma intereseaza . o sa caut intre cei 20 doi la fel. Ma amuza cu iasa el razlet. Nu ma vede nimeni hi hi. Mama imi zicea mereu: ciorapi buni si chiloti curati ca cine stie ce se intampla...Daca fac inversa legilor lui Murphy : no sa mi se intample nimik. Cica: daca speli masina ploua dar nu incerca sa speli masina ca sa ploua

Mi-am luat o cutie de crema de ciocolata si o mananc cu lingura mare si m-am manjit pe nas si n-ar trebui sa o fac ca iara o sa ma doara maseaua doua zile. Dar acum sunt fericit.

Imi aprind o tigara si incerc sa fac cerculete de fum a mia oara (imi ies patratele- o sa va arat odata cum se face). La schimb cu know-how pe cerculete.

Catelul, dupa ce a mieunat juma de ora ca vrea in pat, acu s-a incalzit si ma impinge jos. Puii mei iara ii miroase gura a chappy. (ca doara nu o sa ii miroase a margarete)
Daca n-ar avea chef de pupat nu ar fi nici o problema.

Si inchei cele mai tampite si fara norma randuri pe care le-am scris.
Si am devenit unu dintre aia care scriu chestii siropoase. Mdah asta nu ma face fericit.
O sa revin la ce am inceput. Asta e doar o declaratie de conformitate a produsului.

Asa ca... nu imi cer scuze ca sunt trist. Asa sunt. Fara un motiv cu nume propriu. Nu imi place sa fiu considerat trist. Da melancolic, da nostalgic, da.. un soi de asteptare a ceva mai mult. Dar deocamdata , nu trist .

O sa pun postul asta pe blog pana nu ma razgandesc.. dau click pe postare...

Uff nu merge, server not available.. o fi vreun semn? Nu cred in semne. Nu fluier in casa, in rest nimik ):)
Gata...

See you around

duminică, decembrie 14, 2008

6. NAPOCA

NAPOCA

Cluj-NAPOCA

Oricine are un loc in care se simte acasa.
In care isi da seama ca are amintiri, pe care oricat de departe am fi, ne face mereu placere sa il revedem

Probabil pentru toata lumea e locul in care am copilarit. Asta are mereu o incarcatura adanca. Pentru mine locul in care am copilarit a devent oarecum strain:

Sunt amintiri placute si neplacute. E un orashel obosit, un orashel care parca asteapta sa se intample ceva sa isi revina. Mereu ma deprima cand revin acolo. Mai nou am inteles ca si acolo e o mica mafie a primariei, aceiasi clica de care toata lumea e nemultumita dar pe care o voteaza mereu fiindca in campania electorala se vopsesc bancile si se dau pachete si pachetele.
Pe mine ma socheza un lucru cand revin acolo. Pe marginea drumului intre trotuar si strada e un spatiu verde. Acolo s-a pus gard viu. Suna bine. Dar nu e. De fapt e o specie de spini, inalti de peste un metru, deshi, ascutiti, care inverzesc greu, cu frunze mici si un verde pal. Mereu ma duce cu gandul spre o coroana de penitenta cu semnificatii biblice. Mi se ridica parul pe ceafa cand vad kilometri de spini. Si am impresia ca doar scapati de ei se va intampla ceva acolo.
O sa radeti de mine dar asa am eu impresia. Un astfel de mediu omoara optimismul. Nu stiu daca cineva de acolo isi da seama de asta. Dar odata ajuns acolo nu am decat sentimentul ca vreau sa fug cat de repede.
E bine sa nu iti uiti radacinile. Eu nu le uit, sunt mandru de ele. Am un nume de familie rezonant in orash caruia i-am gasit si radacinile mai vechi decat orashul in sine. Dar am impresia ca nu mai e ce a fost. Un spirit frant. Ma uit la verdeata muntilor inalti care il inconjoara atat de aproape pe 3 laturi. Si simt ca de acolo ii va veni puterea sa renasca intr-o zi. Nu se poate ca prospetimea aia, aburita de nori ridicandu-se dimineata sa nu coboare in vale. Ar fi impotriva firii. E o chestie de timp.


Dincolo de orashul asta... am un loc in care cand ajung in gara, cobor din tren si inspir adanc. Si ma simt.. ciudat. Ma relaxez, ma inmoi, un entuziasm ilogic imi umple sufletul:

Napoca. Cluj-Napoca.

Dupa episodul Bucuresti de cu un an in urma, cunosc pe cineva.. aceiasi cale: anunturi in ziare. Si povestim multa vreme si imi ofera un umar pe care sa plang si sa ma plang si pare ceva deosebit si se dezvolta...o legatura.

Si la un moment dat imi fac curaj si plec catre Cluj, undeva in preajma Craciunului cred.
Neavand familie, urasc sa stau acasa de Craciun, ma napadesc tot siul de amintiri si atunci prefer sa plec oriunde nu dau de stereotipul sarbatorii de familie.

Omul asta si-o cauta cu lumanarea o sa ziceti, si poate asa e.
Sunt spirite facute sa nu aiba liniste. Poate sunt unul dintre acelea.
Poate imi traiesc viata cu o viteza mai mare decat poate ingerul meu pazitor sa zboare.

O dimineata geroasa in gara. Minus multe- multe grade. Cred ca vreo 10. Ger crunt. Si P. imi spune hai la mine la munca. Lucra la ceva non-stop, vag imi aduc aminte. Si merg acolo ca sa il descopar cu ceva alcool la bord. Ciudata impresie. Neplacuta. Ii dau un mic cadou, ceva de pus la gat, parca o piatra de aia semipretioasa. Aparusera la un moment dat, erau nu stiu cum parca pe zodii. In fine, ceva de genul ala. Si i-l pun la gat.
Si la un moment dat aburit fiind trage nu stiu cum de el sa vada daca tine. Si il rupe. Pe cat de simbolic era cadoul. Pe atat de adanc simbolic fusese rezultatul. Parca se rupsese ceva in mine. Damn ! abia i-l dadusem.
Si am stat pana si-a terminat el tura. Ajunsesem in gara pe 4 dimineata. Era ora 7. Trei ore de stat in ger ma facusera sa nu imi doresc altceva decat sa intru undeva la caldura.

Isi termina tura si plecam catre casa. Imi spune ca parintii lui vor pleca la nu stiu ce neamuri de Craciun. Da chiar: era 24, ajunul. Si cand intru in casa de pe hol o vad in bucatarie pe maica-sa, muncea ceva pe acolo. M-am blocat un pic. Am spus un ‘Saru-mana’ un pic inghetat un pic gatuit de supriza.
Maica-sa se intoarce catre mine si ii incepe sa strige la P: iara vizite neanuntate? Ce e aici? Hotel? De unde ii culegi pe toti astia? Tu crezi ca chef de vizite am eu acum? Oamenii astia nu au casa, nu au masa?.

Doamne deschide-s-ar pamantul in clipa asta sa ma inghita!!!!!!! Altceva nu imi trecea prin cap. Am ramas cu geanta in mana. Nu am facut nici un pas nici inainte nici inapoi. Am incremenit. Cred ca 10 secunde cuvintele astea imi ricosau in creier. Gol creierul. Si cuvintele astea.. ca un glont intr-o camera blindata. Parca nu se mai opreau.

Si, am spus un ‘saru-mana’ mai gatuit ca inainte si am facut stanga imprejur si am iesit din casa. Si am coborat si m-am indreptat ( a se citi ‘ am fugit’) spre statia de autobuz care ducea spre gara. Si P. Ma prinde din urma si imi zice: nu pleca, poti sta la un prieten de-al meu. Sta in apropiere va veni sa ne intalnim si poti merge la el.


Si la un moment dat apare el. Z. Un tip simpaticutz, cu un zambet ok . Si ajung la el si imi zcie ca ai lui sunt plecati din oras si el vrea sa faca un mic chef si sunt binevenit sa raman daca vreau. Am dormit cateva ore pana m-am dezghetat si am ramas.
A fost primul chef gay din viata mea. A fost.. greu de descris. Atatia oameni care erau ok cu felul de-a fi. Felul de-a se comporta de a glumi de a povesti. Nu imi venea sa cred.
A fost prima mea experienta astfel. Cu Z ne-am imprietenit din prima.
Cred ca a fost primul prieten gay pe care l-am cunoscut doar asa ca prieten.
Si am ramas prieteni pentru multi multi ani si cred ca si acum mai suntem, desi ne vedem foarte rar.
Dar atunci mi-am facut prieteni care desi cu timpul anilor am cunoscut zeci sau sute de gay, mereu vor ramane speciali. Sunt 4-5 cu care mereu imi face placere sa ma revad chiar daca nu de sunat toata ziua, chiar daca nu ne povestim toata ziua, imi face mare placere sa ii revad.
Atunci am dansat prima oara blues cu un baiat. Mi se paruse ciudat, nu stiam unde sa imi tin mainile ce sa fac cu picioarele..  cat as putea sa ma apropii de el, cine conduce. Am fost tare incurcat. Era un dulce de baiat, m-a luat strans in brate, l-am simtit lipit de mine , ii simteam un iz fin de after shave si raspiratia pe gatul meu...  Cred ca daca nu ma tinea strans... ma pierdea pe jos pe acolo pe undeva.


Si pe scurt, orasul primei mele iubiri patimase si adevarate, si orasul primului dans cu un baiat, si primul chef gay la Z. si primul revelion gay la Erta, si orasul in care pentru prima oara am umblat cu prietenul meu de mana in centru. Si orasul unui brunet cu ochi verzi pe care nu-l voi uita ceva vreme. Toate astea, (care nu au fost toate atunci) fac din orasul asta un oras in care ma simt ca acasa, un oras in care am avut sentimentul pentru prima oara din viata mea ca fac parte dintr-o comunitate, ca fac parte dintr-un grup. Cand eram cu toti fie pe strada in autobuz, in taxi unde as fi ma simteam puternic ma simteam gay fara ca sa imi fie frica sau rusine de cine sunt.

Si pentru toate astea e orasul pe care am sa-l iubesc mereu. Ar fi atat de multe de povestit. Ar trebui 50 de posturi si probabil as plictisi.
E orasul care a contribuit la increderea in propria pesoana mai mult decat multe lucruri. E orasul in care mi-am dat seama ca nu e obligatoriu ca odata ce cunosti un gay se asteapta de la tine sa faci sex cu el. Cei mai multi iti raman doar prieteni. Orasul in care am invatat sa privesc un gay si ca amic nu doar ca potential partener.
E orasul care, in cele din urma, m-a facut fericit.
Si cine ma cunoaste un pic stie asta. Putini stiu de ce.

Stiti ca fiecare oras mare are cate un rau sau ceva anume care devine marca de la marele magazin central ceausist pana la cooperativa mestesugareasca si fabrica de ciorapi. E un soi de eticheta . Fie ca e Jiul, sau Dunarea sau Dumbrava, sau Muresul sau Sarmis, sau Corvinul sau Bega.

Asa e Napoca.
Cluj Napoca.
Mi te-ai lipit de suflet ca marca de scrisoare.
Pana la urmatoarea revedere...
Szia!

sâmbătă, decembrie 13, 2008

5. GWM SKS GWM 4 LTR

GWM SKS GWM 4 LTR

Am vazut anuntul asta undeva.

Un anunt unde cred ca se platea la cuvant:
Gay white male seeks gay white male for longterm relationship.

Adica: ‘ imi caut iubirea vietii dar in loc sa platesc 10 cuvine mai bine platesc doar 5.
Am facut economie de 5 dolari, asa ca daca va da bunul Dumnezu sa o gasesc voi avea castigul maxim cu investitie minima. Mama ce eficient sunt.’


Poate sunt eu ciudat, poate trebuie sa fiu scos la cofetarie si ‘aburit’ un pic inainte sa
Ma gandesc la o potentiala relatie cu cineva, dar ma gandeam...
Nu i-as scrie unuia ca asta niciodata , m-as simti jignit, m-as simti ieftin.
Mai ieftin cu 5 dolari.

Ce cauti?
Intrebare de baraj cam peste tot. Apoi sincer naiba sa ma ia daca stiu ce caut.
Si acum o iau prin eliminare. Nu cred ca e fiinta pe planeta asta care sa nu isi doreasca
Pe cineva aproape. Oricat de ‘arici spinos’ ar fi. ( o sa radeti ma gandeam la animalul ala porky pine dar am tradus ceva mai bland : ), dar imaginea aia imi venise in minte.. cred ca ma uit prea mult pe Animal Planet)

Poate unii amana gandul asta si isi zic perioada asta nu caut nimic, vreau doar sex. Poate unii zic vreau chat, vreau conversatie. Poate unii zic caut prieteni, amici etc, companie. Oricine orice ar zice.....
Dar hai sa fim seriosi. Dincolo de toate astea scopul final e acelasi: toti ne dorim pe cineva sa ne completeze, stimuleze, sa ne provoace. Undeva deep deep inside constient sau nu, ne dorim asta. Ne dorim sa se incheie cautarea.
Cum ar trebui sa fie acel cineva.. e poveste tare lunga si cred ca fiecare are imaginea lui. Fiecare are plaja lui de valori, mai larga , mai ingusta, cu plusuri cu minusuri cu...ceva anume chiar daca nu o pot defini la un moment dat.

Deci ce caut? Naiba stie. Cum caut ? cateodata cu indarjire, cateodata fara speranta, cateodata optimist, scopul poate scuza mijloacele, dar mijloacele nu sunt mereu potrivite pentru un scop. Nu stiu ce caut. Dar cand voi gasi nu pot decat sa sper ca voi avea prezenta de spirit si curajul sa afirm : asta cautam.

Acum imi fac procese de constiinta : incepe sa sune prea siropos ce am scris si incepe sa sune a filosofie ieftina. Mereu am fost prea gay pentru a fi str8 si mereu am fost prea str8 pentru a fi gay. Nu ma dezbina gandirea asta, nu ma face nehotarat, dar, cand alunec pe o panta sau pe cealalta, mereu e un feeling care imi zice : hoppa ! baiatu ai luat-o razna. Asta am simtit recitind ce am scris.

Conversatie pe mirc (apropo de mijloacele de mai sus). Imi spune unu : Caut relatie.
Copil , baiatul asta. Si ma intriga raspunsul lui. La 18-19 ani iti stabilesti un scop de genul asta: Asta caut si gata.
Dar cum naiba procedezi? Vorbesti doar cu cineva care vrea doar relatie si apoi conversezi cautand cu disperare punctele comune (daca esti optimist) sau il depunctezi la fiecare fraza daca sesizezi vreo potentiala problema? Adica.. cum merge treaba asta? Faci un chestionar ca la scoala de soferi??
Poate pica la intrebarile despre mecanica: ce naiba face o bujie, cum se schimba uleiul sau cum ridici capota? Mereu ma blocheaza oamenii astia. Daca nu raspund la 22 din 26 pic testul? Si daca il trec.. oare imi trebuie premiul???

Si imi zic: astia habar nu au ce inseamna o relatie si de obicei ii intreb: cum definesti tu o relatie. Si apoi ma gandesc (again) : am pus o intrebare idioata, doara nu o sa primesc un raspuns OK. Vorba aia GIGO- garbage in-garbage out.

Down the Memory Lane... Prima mea relatie...

In acelasi minunat orasel cat un timbru, trecut oarecum de faza cine naiba sunt, ma hotarasem pe o linie , acum trebuia si sa vad ce fac mai departe.

La noi in fata blocului seara mai ales vara ne adunam o gashka intreaga. Cred ca eram vreo 20. Si stateam ca nebunii pe bancile alea pana noaptea tarziu. Bancuri, chitara, era fain. Prieteni. Prieteni din copilarie, prieteni cu care aveam multe in comun, prieteni simpli fara figuri, ne stiam prea bine unul pe celalalt pentru a incerca sa ne prefacem.

Intr-o vizita acasa, dupa multi ani, mi-am dat seama ca serile alea nu mai exista la mine la bloc. Generatiile de dupa considerau ca nu mai era destul de cool, era plictisitor sa faci asta. Imi pare rau de ei. Mereu am un sentiment de caldura cand ma gandesc la noptile alea petrecute afara, cu berea ascunsa sub banca 

Si iara am deviat de la subiect, postul asta o sa devina o carte in sine.....

La blocul de vis-a-vis , vara venea un tip la bunici. Venea din Timisoara. Mereu sarea in ochi, avea poate un stil anume, avea poate tzoale mai deosebite.. Nu stiu. Ii zicea lumea Rocky. Inaltutz, blond cu parul semilung, un pic rebel ca atitudine. Intr-o zi il vad pe pe balcon intorcandu-se cu ai lui de la munte. Avea o perecehe de blugi albi cu talie joasa, bronzat, si cu tricoul aruncat asa pe un umar. Stateau fain blugii aia pe el. Erau..pentru el facuti.
Si am avut o senzatie ciudata: nu stiu altii cum sunt dar la mine cand ceva face click! E de rau, aveam senzatia aia in stomac pe care o ai intr-un lift care coboara prea repede.
Fetele de la noi din gashka: ‘Mama ce mijto e Timisoreanul!’ Eu: ‘da-l incolo ca are figuri’. Doara nu era sa zic: eu sunt mijto, timisorenul e de-a dreptul bestial!

La un moment dat noi in gashka in fata blocului, el statea singur in fata blocului de vis a vis vizibil... plictisit.Fetele tot chicoteau si le zic: pai mergeti chemati-l la noi ca si asa sta singur acolo. Si aveam una mai mica si mai nebuna si se duce si-l aduce la noi. Si vine si face cunostinta cu noi si era chiar timid dincolo de aparente si se pune langa mine pe banca. Tot asa , fara tricou, avea o salopeta de blugi si imi deau seama cand se aseaza langa mine ca de fapt avea doar blugii pe el. Erau largi si ii vedeam soldul si diferenta de culoare de unde avusese slipul, era bronzat cu dunga . Si restul nu imi mai aduc aminte. Eram in transa. Incepe sa semene a Sandra Brown....povestea asta.

Si ne-am imprietenit, si am avut o vara de neuitat. Venea dimineata ma trezea mergeam la un lac de munte de aici, toata ziua si nu cred ca ma plictiseam de el. Veneam acasa mancam si ieseam in oras si desi proveneam din medii diferite si eram firi diferite si erau toate motivele pentru care noi nu am fi avut de ce sa petrecem nici macar 5 minute impreuna. Bag pixu in el chestionar. Chiar nu conta.

La un moment dat am inceput sa iesim doar noi doi fara restul trupei. La un moment dat ma intrebau restul; ma voi doi sunteti impreuna? Si ziceam razand: nu suntem fiindca nu imi plac blonzii. Si radeam, ca sincer chiar nu imi plac blonzii. Apropo de acelasi chestionar.
Si la un moment dat ii spun: stii, mie imi plac si baietii. Si rade si intreaba, cum si de unde si de ce. Si incerc sa ii explic. Si pleaca acasa. Si ma gandeam; nu o sa il mai vad niciodata. Si a doua zi dimineata: imi bate la usa: nu esti gata ? hai sa ne grabim ca cred ca dupa masa ploua si pierdem o zi de baie. Si la lac.. eu faceam plaja, el inota si la un moment dat vine si ma stropeste. Stiti senzatia. Am spus: daca ma mai stropesti odata jur ca inot dupa tine te prin in lac iti fur slipul si te las in pielea goala sa vad cum iesi de acolo.
Si..ma stropeste din nou si sar in apa dupa el si il prind, in mijlocul lacului la o pluta de busteni care era acolo, si il stropesc si il prind si la un moment dat ma trezesc cu el la mine in brate, isi pune picioarele in jurul meu si buzele mele ajung la 5 milimetri de buzele
A fost cel mai electrizant ‘nesarut’ pe care l-am trait vreodata. Moment de genul: daca as muri acum as muri fericit.
Si restul e istorie care nu isi are locul aici. A fost o vara exceptionala. A fost pasiune. A fost abandon, a fost altceva.

Pusca mea , da, a fost relatie.

Si asta vroiam sa zic, a fost relatie fara sa stabilim dinainte ce va fi, cum va fi si daca va fi. Urmatoarele trei veri le-am petrecut impreuna. Iunie-Octombrie.
Si nu ma intrebati daca era gay, bi, activ, pasiv. Nici nu conta. Era ce imi dorisem eu atunci.

Acum, sunt si eu in Timisoara. De 8 ani. El e timisorean. L-am vazut de doua ori. E insurat, are doua fetite, acelasi zambet strengaresc, aceiasi freza de pustan. Si aceleasi apucaturi de copilandru care vrea sa se poarte mai matur decat este. Si nevasta-sa e o fata deosebita si stie ca la un moment dat eu si el am fost ceva unul pentru celalalt.
Si accepta si respecta asta

Si ca sa inchei ‘romanul asta’ Nu stiu ce caut, nu imi fac planuri, nu pot decat sa sper ca genul asta de emotie mai exista undeva ascuns in mine si ca undeva acel click! ruginit va face click din nou.
Gata.
See you around

vineri, decembrie 12, 2008

4. CUM SE AGATA UN BARBAT

Asta seara m-am decis sa imi recuperez patial scrierile de prin alte parti. E o postare veche si care al naibii sa fiu de nu e inca reala si actuala...
Acolo ma postase proprietarul blogului cu nick name-ul 'nimeni' dupa o poveste .. cu implicatii profunde... ooof.
deci..

Un experiment:
''
Sunt unii pe care natura i-a harazit cu frumusete cruda naturala, unii trebuie sa munceasca pentru ea… una peste alta…eu n-am una si nici nu m-am muncit la nivelul organizat. Teoria barbatului un pic mai frumos ca dracul nu ma incanta si povestile cu frumusetea interioara nu sunt mai mult decat atat: povesti.

Ca sa fie clar nu-s foarte multumit de cum arat, se putea mai bine…un pic de carnitza ici colo, un nas mai scurt, parul mai brunet in fine.. nu conteaza pe de alta parte cei foarte multumiti de ei au o mare problema dupa parerea mea.

Mi-as dori din cand in cand sa fiu genul de ‘fain’ dupa care intoarce lumea capul pe strada si ma hotarasc la un moment dat sa incerc senzatia. Cum bani de operatie estetica nu am, am recurs la altceva: in joaca imi fac un profil pe romeo.. undeva pe centrul tarii. Poze ..un tip mijto.. poze ne profi ( desi luate de pe net.. sorry guy wherever u are).

Surpriza: nu mi-a placut!

45 de mesaje odata la 10 minute, 600 de vizitatori pe ora si inflatie de footprint-uri kissuri smileuri si invitatii in toata Europa.

Si mi-am dat seama ca dincolo de creme, freze si tzoale fancy hip and trendy barbatii nu stiu sa agatze…

STRATEGIA 1: TATIC DE ZAHAR (rough translation): sunt (ceva cu prefix in fatza numelui de famile av, doctor, ec etc): o duc bine si te ajut sa faci asta sau aia (primeam instalare de RDS gratuit imediat).

STRATEGIA 2 : SUGAR DADDY (the original): vino in germania italia franta etc.. si traim fericiti ever after (me) te trec si in testament….

STRATEGIA 3: NU VREAU PULA….. FUNDUL TAU GOL INSPIRA INTELIGENTA SI UN SUFLET DE AUR: ce mai faci cu ce te ocupi de unde esti la ce facultate esti vrei sa fim amici, sa mai chatuim, sa ne cunoastem (astia or sunt mega sinceri or mega prefacuti or merg pe strategia biutiful insaid).

STRATEGIA 4: DONA IMMACULATA SAU ULTIMUL GOMOREAN PARDON SAMARITEAN: bine ai venit pe Romeo nu sunt ce cauti, dar oricum nu o sa gasesti, ca toti sunt curve si numa am vrut sa te previn.

STRATEGIA 5: TURISTUL SEXUAL ( viitor client al calatoriilor spre tarile subdezvoltate cum e romania acum. la pensie): nu sunt de aici, sunt din bucuresti, dar vin des in zona – cu serviciul… e plina tzara de comis voiajori (eventual stau la tine daca ma inviti dupa trei mesaje).

STRATEGIA 6: PRELUNGIRE INUTILA A PENISULUI: asta sunt pozele (private si secrete) ale pweulii mele … inghit totul pana la ultima picatura …ai leshinat sau ai fugit?

STRATEGIA 7 : TOMA NECREDINCIOSUL: ai id de mess? Sa mai tinem legatura. Astia s-au intalnit cu multi uratzi la viatza lor si au ramas cu sechele. Faza doi da-mi web sa vad daca e poza ta iti dau si eu web.. de la brau in jos sa imi vezi dunga de la chilot. (bine’nteles eu nu am poza si probabil o sa-ti dau intalnire intr-un loc de unde nu ma poti vedea asteptand…)

STRATEGIA 8 : MISERUPISTUL: asta sunt ma vrei ? nu ma vrei… treaba ta… trec la urmatorul conform teoriei probabilitatilor macar unu la suta tot ma vrea…si oricum nu’s capabil sa scot ceva mai inteligent din mine…

STRATEGIA 9 : HEADLESS RIDER: poza fara cap sau cu pata neagra (mai nou e la moda aia facuta in oglinda de la baie printre Rexona si periutze de dinti ciufulite si cu aparatul foto in dreptul ochlior) – poza de pe net probabil- dar frumos sexy si discret m-as f..te de m-as rupe dar nu vreau sa ma stie toate ‘curvele’. Daca incapi in masina sau birou e ok ca e nevasta acasa face spanac… mutam imprimanta si facem dragoste ca azi lucrez peste program.

STRATEGIA 10: (SI ULTIMA DIN DECALOG) AKA ‘ BARBATII E PROSTI’: nu ma vrei ca nu stiu sa iti citesc profilul si nu ma incadrez in varsta… cam 20 de ani peste in buletin. Da asa iti trebuie sa te devoreze astia ca esti prost nu stii sa apreciezi efortul pe care l-am facut ca te-am bagat in seama…

Si in rest combinatii de astea 10 luate cate doua cate trei…

Si ma bucur de o chestie: mah nici astia buni, da buni rau de tot, nu ishi gasesc pe cineva ushor… nu am gasit pe nimeni de care sa imi para rau ca nu l-am cunoscut in alte conditii si sa imi para rau ca nu mi-a scris pe profilul cu pozele reale…
In plus m-am lamurit de o groaza din astia discretii faceless si inca vreo doua surprize de la cunoscuti pe care ii credeam cu mai multa imaginatie.. unu ma iubea in paralel pe amandoua profilele…lol
Asa ca azi ma duc la somn cu lectia invatata: nu stiu ce ii voi scrie urmatorului care imi va fura inima cu o privire… dar stiu sigur ce nu ii voi scrie…

Astept sugestii… cum se mai agatza un barbat in ziua de azi? Poate m-am ramolit eu sau nu mai sunt asa de receptiv…da’ e jale.

nimeni18

aka
2q2Bstr8

joi, decembrie 11, 2008

3. NU IMI PLAC BAIETII !!

De ce imi plac baietii?

CINE A ZIS CA IMI PLAC???!!!????

Nici pe sfert nu am avut 'de tras' atata din cauza fetelor.
D'apoi e drept ca nici de impins nu am impins.. (fetele ma refer).
Exceptie: pe Magdalena o trageam de codite in clasa a iv- a.

Mdah asa imi trebuie ...
Hai sa despic firul in patru. Mai sincer m-am intrebat mereu ce si cum si de unde.
O tona de studii. Credeti ca a ajuns careva la vreun rezultat la vreo concluzie? nu.. Dar macar si-au tras referate, sondaje, bloguri si carti de succes pe tema asta. plus pi-eici-diuri si alte de alea. E o vaca buna de muls pentru unii.
Da eu de ce n-as profita un pic de asta.. si ma apuc sa fac o dizertatie pe tema asta.

Pe scurt varianta genetica: Bullshit! cica degetul mare si latimea in sholduri si nu stiu ce hipotalamus si hipopotalamus din cerebelu mic si... Ideea asta imi convine pe principiul: nu am ce face asta sunt si gata. Comoda idee? asa-i? iti da linsite chiar daca e tot pure denial. Hai s-o trec la numaratoare. Nu sunt mare fan.


Ideea 2: educatie familie, mama autoritara, tata slab. Sincer nu stiu cum era tata. Sa mor eu. adica il cunosc (nu e un caz de copii din flori) si am fost crescut de o persoana, alta decat mama biologica, care de fapt e totusi mama. Ei bine mama a fost o persoane puternica. Uff foarte puternica. Nu autoritara de genul guvernanta elvetiana. Mai degraba corecta, realista si mandra. Si puternica. Cred ca ea m-a facut sa fiu mai hetero decat toate celelalte motive care ma impingeau sa fiu gay. Si mi-a dat echilibru si forta. Asta e alt subiect: lung, greu, pe care o sa il dezvolt cu alta ocazie. Si asta mi se pare o gaselnita freudiana.

ideea 3: Pe vremea cand eram eu mic....(Da stai ca aia e de mult. Ca mic nu am prea fost dupa pubertate). Deci oricum ceva vreme in urma, mai multa decat recunosc, imi aduc aminte ca ma uitam dupa baietii faini. Baietii de succes: simpatici, sportivi cu succes la fete, genul ala dezinvolti si un pic tupeisti. Cred ca ii invidiam. Cred ca imi doream sa fiu si eu la fel. Cred ca mi-ar fi placut si mie sa fiu asa. Apoi mi-am dat seama ca imi doream sa stau mai mult in preajma lor, ca imi placea sa ascult fanteziile lor ca au facut si au dres cu una sau cu alta (tipa).

Acum ma gandesc ca 80% erau abureli si grozavii. asta m-am prins dupa. Vazusem ca daca chiar reuseau la varsta aia sa puna nasul pe borcanul cu miere erau lipiti ca musca de acelasi borcan cu miere. La varsta aia (15-16) sunt putini cu mentalitatea aia criminala: sex si fugi. Daca le ceda vreuna.. erau gata.

Iara m-am indepartat de subiect, deci, imi placea sa ii vad sa stau in preajma lor. ani de zile ma gandisem dupa aia la teoria aia: baietii uratei si nedoriti de fete devin gay. Ar fi fost fain macar ai fi stiut o treaba. Dar cand ma gandesc ca de fapt cei mai libidinosi s-au dovedit pana la urma a fi cei mai disperati dupa.. ce-o fi. (nu baieti Doamne ajuta)

Ma gandeam la ideea aceea cu cei nedoriti care ajung sa umble dupa baieti.
Ce prostie de idee. Dar e o idee care exista si circula.
In fine ideea asta pe care la un moment dat o aveam in cap incercand sa imi explic 'fenomenul' s-a autodemolat pe faza cu ce a fost primul: oul sau gaina.

Logica mea de tabla imi spunea asa: imi placeau baietii frumosi, ii invidiam ii admiram, de acolo pana la am placea mai mult decat trebuie doar un pas si Zbang ! sunt gay.
Erase and rewind!!

Dar, daca nu eram gay, nu ma uitam dupa ei, nu imi placeau, nu eram in stare sa spun ca sunt simpatici, si atunci vezi randul de mai sus: nu ii admiram, nu ma atasam, nu ajungeam sa imi placa mai mult decat ar trebui.
Deci nu eram Zbang! gay daca nu eram gay deja.
Mi s-au incurcat coditele la cei trei neuroni!!!!!
Logic, nu? In concluzie ceea ce credeam eu ca e cauza e de fapt consecinta si urmarea normala.
I rest my case your Hounour.

Deci de ce sunt gay??? Sa imi bag picioru! mi se rupe de ce sunt gay. Ca as sti nu ma face nici mai fericit, nici mai nefericit, nici mai constient de scopul meu in viata, nici mai dornic de a-l atinge, nici mai dezinteresat. Ci undeva intre. Am uitat sa zic: am parul cretz si asta ma deranjeaza mai tare. nu am optiuni multe la facut freze. Si nici asta nu are o explicatie clara.Sau eu nu o stiu.

Deci DE CE IMI PLAC BAIETII???

Cine dracu a zis ca imi plac???
Nu imi plac. Deloc. Ii urasc. Imi fac zile fripte, nopti nedormite si creeaza dependenta.
Dar n-am ce face nu pot trai fara ei. Nici cu ei.
Uite aici mai pi-eici-di-ilor tema de casa si enigma de rezolvat.



PS:
Nu-mi place nici parul cretz.. dar chel nu ma tund ca am urechile mari si o cicatrie in crestet ca am dat cu capu de calorifer cand eram mic (nu spun la nimeni).


See you around!

miercuri, decembrie 10, 2008

2. THE FIRST CUT IS THE DEEPEST

Si din nou pe aici.

Imi trec atat de multe idei prin cap, nu stiu care ar fi mai important de scris. Nu stiu cum sa incep.
Un lucru e clar ma voi feri ca de dracu de ceea ce era numita teoria formelor fara fond. Am citit atat de multe blog uri ale unor gay in care in ideea de a scrie profund.. insira fraze lungi si pretentioase cu floricele literare.... te trezesti dupa juma de ora de lectura ca nu ai priceput cine e omul ala.
Doar cine i-ar placea sa fie.


Daca ar fi sa o iau pe calea pe care am inceput sa imi descriu experientele de viata... pana as ajunge la zi, ar dura ceva. sincer

Si cateodata simt nevoia sa scriu exact ce imi inunda mintea atunci. Si as rupe firul povestii. Ca intr-un film greu de urmarit cu flash back uri si deja-vu

Cateodata te uiti in urma si faci bilanturi. Damn! sunt chiar pe invers : incep ceva cu bilantul, e ca si cum ai incepe o conversatie cu cuvantul ‘deci’


Era o revista/ziar un fel de revista de scandal... care aparea la un moment dat, si vara-mea curata cartofi pe doua pagini rupte din ea.. si povestea de barbatu-sau si de diabet si de nu stiu ce vecina de la 7. Era pagina de matrimoniale si intr-un colt vad un anunt : gay caut gay, blah blah, Bucuresti, CP X OP Y.

Mama ce am mai memorat cele 4 cifre . si acum le stiu. Si la un moment dat zic ia sa scriu eu cateva randuri acolo. Imi dadusem adresa de acasa pe plic.. (naivitate.. acum primesti greu in id de mess ). Si incep o corespondenta de cateva luni cu un baiat cam de varsta mea: George. Si povestim si povestim si dupa vreo luna imi trimite o poza. Si imi place.

Si la un moment dat dispare brusc. Asteptam postasul cum astepta nea Ciubotariu de la parter pensia.... Dar nimic. Si m-am panicat teribil. Ala avea adresa mea poza mea si eu scrisesem negru pe alb lucruri pe care n u aveam curajul nici sa le gandesc daca nu eram singur nu cumva sa ma ia gura pe dinainte. Apoi m-am linsitit sau mai bine zic incercam.

Dupa cateva saptamani imi scrie cineva si imi spune ca George s-a certat rau cu parintii, ca a plecat de acasa si ca i-a lasat lui scrisorile in pastrare. El le-a citit, i-a placut ce am scris si s-a decis sa imi scrie. Un scris placut, usor inclinat spre dreapta, scris cu stiloul, plicuri ingrijite si adresa exp printata. Hm ce mult face o scrisoare reala. Cate poate sa spuna despre cineva. Ce statement era. Spunea ce puteai citi dincolo de cuvinte, spunea poate ce vroia cel ce o trimite sa transmita...
Dincolo de avantajele extreme pe care le are corespondenta de acum, e o mica nostalgie pe care o recunosc

Pe scurt am sa scriu. E o experienta neplacuta, un diavol care e bine sa fie exorcizat. Imi dau seama ca devin telegrafic. O fi negare? Naiba stie. nu le am cu analizele si psihanalizele..
Il cunosc pe acest C.
stop.
Vorbim, imi face o vizita, el 33 , eu 19 ani.
stop.
Pentru prima data fac sex cu un barbat gay. Si e ceva.. greu de imaginat. E o surpriza, e.... ok . Nu grozav nu exceptional nu nimik de genul asta.. e ok. Cred ca eram prea speriat ca sa simt ceva.
stop.

Ba chiar merg la Bucuresti. Nici nu mai tin minte ce am mintit acasa. Acolo dau de genul de ‘club’ privat in care m-am trezit cu un du-te-vino al amicilor care veneau sa vada ‘prospatura ‘ din provincie. Naasol moment. Ceva de genul ‘nu hraniti animalele’ Si fa frumos si stai drept si da labutza.
stop.

La un moment dat imi zice hai sa iesim in oras (dupa ce 3 zile am stat inchis in casa) sa ne intalnim cu un amic la restaurant. Mergem, ne intalnim cu amicul lui (un grec) si la un moment dat ma lasa doar cu asta ca avea urgenta de rezolvat.. ceva legat de bani, chirie... cam cetzos momentul. Minunatul lui amic se ofera sa ma duca acasa... dar trebuie sa opreasca la hotel sa isi ia geaca sau asa ceva. Ghiciti ce a urmat probabil. In 10 minute eu eram pe scarile hotelului plangand sarind cate doua trepte cu pantofii in mana.
stop

M-am trezit in fata hotelului, in Bucuresti, habar nu aveam unde eram. Am stat m-am calmat am luat un taxi. M-am rugat de un taximetrist i-am spus ca nu aveam bani ca mi s-au furat si i-am lasat geaca de piele ca garantie ca ii voi da banii odata ajuns la prietenul meu.
stop

Care .. culmea era acasa si foarte suprins ca ma vede. I-am spus ce am patit … m-a ascultat , m-a inteles… abia apoi aflasem ca incasase 100 de marci pentru mine. Dupa vreo saptamana...
full stop


Sunt multi multi ani de cand nu am mai calcat in lumea gay din Bucuresti.

Sunt experiente care te marcheaza pe viata. Tot atunci am jurat ca nu mai vreau sa fiu gay. Am jurat ca nu mai vreau sa aud de asa ceva. Am jurat multe atunci. Dar totusi sunt si experiente care formeaza caracter pana la urma. Sunt si rani care se vindeca. Sunt rani care doar se acopera.

Dar ‘ The first cut is the deepest’.

Si totusi sunt aici. Si nu mai fac juraminte pe care nu le pot indeplini. Si nu mai fac juraminte impotriva propriei firi. Si nu mai jur ca maine nu ploua.

TOTUSI SUNT LUCRURI CARE NU POT FI CONTROLATE ORICAT NE-AM DORI.
Invatam sa traim cu ele, sa ne bucuram de ele, sa soatem maximul din ele. Poate fi o reteta de succes pentru un optimist incurabil. Ceea ce eu nu sunt.
Da e fain sa dai idei si sa te dai destept. :))
See u around.