joi, februarie 12, 2009

20. MAMA ( pur si simplu)

soha ne sírj


Subiect dificil mi-am ales astazi. De genul celor la care ma gandesc mult. Nu ce sa scriu ci pur si simplu daca sa scriu. Daca sa scriu aici. Si atunci ma gandesc e un subiect prea important ca sa fie scris aici.
Si poate e un subiect prea important care sa nu fie scris oriunde.
Si ma decid merg pe a doua varianta:


Mi se spunea la un moment dat pe la inceputuri ca mama este un element extrem de important in viata fiecarui gay. E un stereotip? Eu cred ca toti baietii sunt pana la urma ‘ baiatul mamei’ si cred ca pentru toti baietii in general mama e acea fiinta care e pana la un moment dat e centrul universului.
Dar,cred ca la inceput o vezi ca pe centura de siguranta si apoi sentimentele incep sa ti se amestece devii barbat. Devii cel care trebuie sa aiba grija de ea. Tata se descurca. E barbat. Dar mama va fi mereu cea care are nevoie de noi si de care avem nevoie.


Azi m-a sunat sa ma intrebe ce mai fac. Bine-nteles ca a gasit un motiv mult mai important. Nu gasea nu stiu ce album cu poze mai vechi la mine in camera. Cred ca iara are pe cineva in vizita si se lauda cu pozele mele de cand eram mic. Alea in pielea goala pe canapeaua de sub ‘rapirea din serai’ )))). Cred ca toata lumea are asa ceva. Alb negru si taiate asa in arabesque pe margini. Era un ‘must have’ in fiecare album. Cum ziceam m-a sunat cu motivul asta. Dar de fapt vroia sa vada ce mai fac. Mai face cateodata asa ceva; ma suna aiurea ptr nu stiu ce motive doar asa ca sa mai intrebe ce mai fac. Stie ca daca m-ar suna direct sa ma ‘verifice’. M-as enerva. Ma cunoaste intr-atat incat sa incerce sa ma pacaleasca si sa ma duca cu vorba. Si eu ma prefac ca nu inteleg si ma las dus cu vorba. Si ne jucam asa. Un fel de-a zice.
Incet –incet aduce vorba despre ce mai face exul meu. L-a placut cred. I se parea un baiat serios. Mi-a mai cunoscut din fosti da in general nu se prea da cu parerea. Stie ca am avut o relatie furtunoasa si e ingrijorata de ce mai fac si cum o mai duc. Am sentimentul ca parca si-ar dori sa ma vada din nou cu cineva. Sa ma vada din nou fericit.

S-a impacat detul de greu cu ideea ca baiatul ei iubeste un alt baiat. Da incet-incet a vazut ca sunt fericit cand sunt cu cineva. Era curioasa cine e, cu ce se ocupa , ‘daca e serios’. Are testul suprem. Cateodata ma amuza. Cand o vizitez cu cineva mereu ne invita la o masa de aia intinsa cu de toate si ii urmareste comportamentul la masa. Ptr ea manierele de la masa spun totul depre cei sapte ani de acasa ai cuiva. Despre caracterul cuiva. Nu mi-a cunoscut toti prietenii doar vreo trei. Cei mai importanti. Cei cu care am facut drumul pana la Lupeni. Toti au trecut cu brio testul )). Unul era stangaci si cred ca asta a bagat-o in pic in confuzie da’ s-a lamurit.

Ma distreaza cateodata ca simte ca atunci cand nu sunt cu cineva am o viata mai agitata din toate punctele de vedere. Si imi arunca vreo pastila despre bolile venerice. A fost asistenta medicala 35 de ani. Nu se abtine. Pe de alta parte asta a facut-o sa ma inteleaga mai mult si poate mai repede decat probabil ar fi facut-o o alta mama.


Un detaliu neimportant pe de o parte, dar extrem de important pe de alta parte. Mama de fapt este fiinta care m-a crescut, fiinta care a sacrificat totul pentru mine. Nu este persoana care m-a nascut. E pur si simplu sora mai mare a tatei. Cand tata a divortat s-a trezit cu un copil de doi ani de crescut. Si atunci ea a preluat toata aceasta obligatie. Tata era foarte tanar pe vremea aceea. Nu s-ar fi descurcat cu un copil de doi ani. Din aceste motive si multe altele ea este MAMA (da, cu majuscule). Cealalta persoana mi-a dat un beep prin august anult trecut cred. Si atat.

Cum ziceam, un detaliu neimportant dar extrem de important din aceste motive. Mereu m-am gandit, poate pe nedrept ca poate multe femei au fost mame din accident in vremurile respective si s-au adaptat pe parcurs. A mea a fost mama fiindca m-a dorit. M-a dorit mult. Si am simtit-o fiecare secunda in parte.

Chiar si atunci cand ma altoia. Odata, mic fiind, faceam colectie de rotite de alea de plastic cu care se frecau vasele. Un soi de sarme. Nu stiu cum sa explic mai mult. Si le aveam pe toate mai putin cea albastra. Pe care nu a vrut sa mio cumpere de la ‘autoservire’. Si am furat-o. In fine am luat-o din magazin si am bagat-o in buzunar. Am fost atat de mandru de isprava ca afara din magazin i-am aratat ca o am si nu a trebuit sa plateasca pentru ea.
Deci bataia pe care am luat-o atunci nu o sa o uit taaaaaare multe vreme. :)).

Mereu a stiu sa ma rasfetze, mereu a stiu sa ma corecteze. Mereu a stiu sa ma invetze
Eram copil vreo 4 ani... si auzeam afara pe cei mai mari: du-te-n pizda ma-tii. Si m-am dus acasa sa intreb ce e aia pizda. Mama saraca spala sticlele de lapte. Cu spalatoarea de sticle.. un soi de sarma rasucita cu un smoc in varf. Nici nu cred ca mai exista asa ceva. Cred ca a disparut odata cu sticlele de lapte. Si imi arata: uite asta e pizda.
Eu... vazut... receptionat.. memorat.. stocat.. punct. Dar era sa moara de rusine saraca. In aceiasi alimentara deasupra casieriei.. pe o sfoara erau intinse cateva zeci de instrumente de genul ala. Si eu fug la ea entuziasmat si strig in gura mare: ‘uita mama ce de pizde!!!!!!!!!!!!’ nu imi aduc aminte alt moment in care sa fi fost atat de entuziasmat de o pizda. (asta intre noi fie vorba).

Mereu a avut incredere in mine daca stau sa ma gandesc, mi-am ales singur liceul, profilul, mi-am ales singur facultatea si drumul in viata. M-a ajutat. Mi-a sustinut ambitia si mi-a admirat sper curajul. Oriunde sunt o simt alaturi de mine. Si ma intreb destul de des oare ce ar zice despre una sau despre alta.

Mereu am admirat-o: o femeie puternica. O femeie mandra. O femeie care nu se uita in jur pe care nu o intereseaza ce crede lumea.

Mi-e dor de serile cand stateam langa ea pe scaunul ala vechi din bucatarie. Cand gatea. Mereu ma invatza sa fac figurine din aluat cand facea prajituri. Alea erau ale mele. Pana le terminam eu de facut (ratzushte si iepurashi) se innegreau, ca doara eram venit de afara. Zicea da-le incolo ca oricum in cuptor mor microbii. Si ma lasa sa le mananc :) chiar daca se crapau sau stricau in cuptor. Se ardeau.

Mereu imi zicea ca trebuie sa invat sa gatesc lucrurile care imi plac. Ca nu se stie peste cine o sa dau si o sa imi fie dor, ca nu o sa stie nimeni sa mi le faca asa cum imi place. Mereu am refuzat ca incepe discutia asta cu fraza: atunci cand eu nu o sa mai fiu......
Si a accepta sa invat e oarecum a accepta ideea ca ea nu o sa mai fie la un moment dat. Si ideea asta nu vreau sa o accept asa deocamdata.
Bine ca m-am adus aminte:
Da chiar azi vorbeam: mi-a promis ca imi da retzeta de sos de vishine. Nu am mai mancat de taaaare multa vreme. Nu se descurca cu mobilul. Nu ii place. Nu prea mai vede bine. Dar oricum o sun eu asa ca stie sa raspunda. A invatzat si sa sune. Da ii e frica . cica e prea scump.
Ma tot ‘ameninta’ ca vine la Timisoara. Macar o saptamana sa mananc de trei ori pe zi si sa fumez mai putin. Sunt sigura ca manaci numa prostii de la fast food si fumezi un pachet pe zi. Trebuie sa te ingrashi putin. Asta aud de ani de zile. Cand ma gandesc ca vine si aiara imi aranjeaza actele si hainele si aiara nu gasesc nimic doua luni ma apuca damblaua. Da noh pana la urma mi-e drag ca e aici. Imi tot zice ca data viitoare cand vine trebuie neaparat sa mergem la opera sau la teatru. Imi zice ca nu am mai fost de ani de zile. Sper sa incalzeasca un pic . o sa ii placa parcurile din Timisoara. Cred ca i-ar placea sa se mute aici. Dar cred ca se abtine sa spuna asta doar ca sa ‘nu imi stea pe cap’ cum zice ea.

Astea sunt doar cateva ... daca ar fi sa povestesc tot.. ar trebui sa va tin cu mine acasa nopti intregi la cateva butelii de vin.


De obicei in posturile mele pornesc de la prezent si imi aduc aminte de trecut si de alte subiecte.
Azi am facut invers. Am pornit de la trecut si am incercat sa imi imaginez prezentul.

De fapt... adevarul e ca...

Acum 20 de ani. A facut un atac cerebral. I-a distrus moralul. I-a distrus puterea si independenta. A luptat cu o inversunare a carei simpla amintire ma face sa trec peste orice. Ii straluceau ochii albastri.
Se imbraca elegant chiar daca foarte rar a iesit din casa. De vreo 3 ori in patru ani cred.

Si la un moment dat cand nu a mai putut, mi-a spus: ajunge.. nu mai pot.
Am inceput sa plang: nu se poate. Nu poti renunta asa. Tu nu ai renuntat niciodata in viata. Nu o sa incepi acum. M-a luat de mana strans si mi-a zis:
soha ne sírj ! ( sa nu plangi niciodata, sa nu plangi). Si atunci, dupa 4 ani de lupta, s-a stins.

Azi sunt 16 ani de atunci.
Eram un copil. Nu stiam ce se intampla cu mine si ce se va intampla.
Un lucru imi aduc aminte:
soha ne sírj
Nu m-am tinut de promisiune mereu. Nu am putut.
Dar e langa mine. Si va fi mereu. Si nu voi plange.
Sper doar ca macar din cand in cand sa fiu omul care m-a invatat sa revin
Voi celebra mereu omul care a fost si omul care m-a facut sa devin.
Si mereu imi va fi dor de ea si mereu imi voi da seama ca la un moment dat, a tine la cineva destul de mult incat a-l lasa sa plece e greu si poate nu se vindeca niciodata.

soha ne sírj


si iara incalc promisiunea...un pic.

12 comentarii:

kiddo spunea...

Imi pare rau sa aud ca ea nu mai este fizic langa tine. Sunt sigur ca ea ti-a transmis puterea si curajul de a infrunta viata.

Totusi, englezii au o vorba...'what doesn't kill you makes you stronger...'

Mai astept sa te citesc din nou, intr-o postare mai vesela :)

Anonim spunea...

Hmmm...Am ras pe masura ce citeam postul asta, si-apoi am oftat, in final. Nici nu stiu ce sa spun... Eu unul zic ca ar fi fost in continuare mandra de tine, in fiecare zi. Nici n-ar fi fost greu pentru ca you are a good man, Andi.

2q2Bstr8 spunea...

pai... sper. multumesc de aprecieri. nu mi-s chiar atat de bun.. dar ma straduies. merci inca o data

AleXDX spunea...

Imi pare sincer rau, cred ca este cel mai dureros lucru de pe pamantul asta ... cel putin pentru mine ar inseamna inceputul sfarsitului.
Felicitari pentru puterea de a continua, eu nu stiu daca as fi putut s-o fac...

P.S. Ai un mod placut si interesant de a scrie.

Blue Bear 250Lbs spunea...

am ras si am plans citind postul asta. a venit momentul sa scriu un post pe blogul meu despre mama mea.

cold_breath spunea...

e greu sa mai scrii ceva ok dupa acest post, sau poate ar trebui sa o sun pe mama sa i spun ca o iubesc, cum nu am avut curajul sa i spun vreodata, sau poate ar fi mai bine sa i cer reteta de tort de mere cu care ma rafatza mereu cand merg acasa, hmm inca nu stiu. cred ca e mai bine sa le fac pe toate cele de mai sus.

2q2Bstr8 spunea...

fa-le pe toate cele de mai sus. astazi seara.
si maine seara...

Gabriela spunea...

..."soha ne sírj"...
...Eu nu m-am putut abtine. Nu sunt de fel o plangacioasa, dar de fiecare data cand e vorba de mama si sentimentele care-mi cresc inima gandindu-ma la ea,...am plans. Emotia nu poate fi explicata!

P.S. Ma bucur sa te regasesc aici, Andy, la fel cum te stiu eu din amintirile pe care la am cu tine.
Take care of u, my dear friend!

92lucia spunea...

E primul post pe care il citesc si chiar imi ajunge la suflet. Imi pare rau pentru mama ta.

mark spunea...

Sa fii o stanca si...te darama!emotia,sinceritatea,durerea...sentimente pe care le simti in timp ce citesti....un post,fara prea multe comentarii.sa fii tare in continuare,si sa scrii mai departe!!!

Liviu spunea...

Zambeam in timp ce citeam, pana cand m-am apropiat de sfarsit... :(( Se pare ca am ras destul pana acum cititndu-ti blogul, era timpul sa mai vars si cate o lacrima. :((

Of... MAMA!

Adrí spunea...

Frumoase ganduri care vor rămâne mereu in suflet...:*