joi, februarie 19, 2009

21. BRICK-WALL

BRICK-WALL

Un STONEWALL mai mic. Vineri 13. orele 23.58 HRS



EXPOZITIUNEA

O seara ca oricare alta. Ba nu, nu e ca oricare alta. Adica incerc sa rescriu ce am scris ieri. Nu te uita la postul mai vechi. Nu e cel de ieri, e unul mai vechi. Adevarul crud e ca ca ieri m-am apucat sa scriu si chiar imi placuse cum a iesit. Dar am adormit cu laptopul in brate. Din nou. (iara am impresia ca trece viata pe langa mine). Si m-am trezit ametit si zapacit, pe la 12 noaptea, si in loc sa dau inchidere cu salvare.. am dat doar inchidere. S-a dus dracu toata munca.

Incerc sa imi reiau ideile. Si nu pot decat sa sper ca voi reusi sa imi regasesc cursivitatea de ieri..

Nu stiu de ce in ultima parte ma gasesc sa scriu doar chestii grele. Chestii importante. Oare de ce nu pot sa scriu si eu de ultima piesa a lui 'Rihana' (sper ca am scris bine ;) )
Adica nu o fac intentionat, nu caut doar chestii profunde.. adanci si greu de dezbatut si citit. Pur si simplu asa imi vin.

E vineri. Vineri seara. Si stand ca de obicei cu nasul in calculator sau televizor ma gandeam sa dedic si eu un post . Asa de Sankt Valentino. Si in timp ce dadeam cu banu sa vad pe cale o apuc: ori ma vaicaresc ca nu primesc inimioare de ciocolata si nici nu dau ori bag un mesaj de genu: clubul baietilor independenti saluta fraierii care alearga dupa cadouri.

Si in toata drama asta a dezbaterii de vineri mi se aprinde un blink: pe langa vineri dinainte de weekendul sankt valentino e vineri 13. Sau 13 vineri. Oricum o intorci nu suna bine.

INTRIGA

Da noah imi zic.. asta seara ies. E Single’s Party in Sauvage. Si poi cine stie?
Primesc de la proprietarii clubului un mass pentru acest party. Il dau si eu mai departe. Mi-am zis la un moment dat ca nu il retransmit . d’apoi ma gandesc ca pe cine deranjeaza un mass din partea mea oricum m-a sters din lista deja asa ca nu conteaza. Si pana la urma nu e un mass :’ te ubesc yuby’ nu e un mass ‘hy all cine vorbeste si cu mine ca ma plictisesc’ si nici ‘ pa all brb ma duc sa pap’

Deci trimit un mass si imi primesC obisnuitele reactii: ignorare, merci sau du-te’n p mea. I've seen IT all already. Asa ca nu prea ma mai afecteaza.

In fine vineri, seara in care cei care nu vor sa stea singuri a doua zi ar avea o sansa in plus sa se lanseze intr-o semirelatie de cateva zile. Sau poate saptamani ( se simte scepticul din mine)

La un moment dat incep sa imi sune telefoanele: bah de ce induci lumea in eroare? Sauvage e inchis! Adika inchis? Adika cum inchis? Ai apasat tare pe maner? Ai impins de usha?


Nu am mai fost inchis in weekend de ani de zile.
Si pun mana pe telefon si intreb ce se intampla. Si mi se spune a venit politia pentru reclamatii de galagie. Si au spus ca daca deschidem ne amendeaza.

Nu stiu de ce, chiar nu stiu. Mi-a crescut tensiunea. Asa m-am saturat de povestea asta. Am mai auzit-o mai demult. Si atunci mi se parea o tampenie. Dar acum.. parca e un PIC prea mult. E cusuta cu atza alba de la o poshta se vede.
Se starneste in mine un sentiment de revolta crunt. Ca sa nu imi sune telefonul dau un alt mass: azi e clubul inchis. Din cauza politiei.
De data asta reactia e alta : maine e deschis?? Cred ca unul singur sau doi m-au intrebat ce s-a intamplat.
Si sentimentul acesta de revolta o ia razna. Oamenii astia nu isi dau seama ce se intampla? Sau sunt prea obisnuiti sa accepte orice tampenie fiindca e oarecum normal. Adica societatea e asa si pe dincolo si e normal. Nimanui nu i se pare ca ceva e in neregula?
Am innebunit eu? (nu raspundeti, e intrebare retorica)


Si ma pun si scriu o petitie.
la ora 12.02. adica mi-am inceput ziua indragostilor scriind o petitie on line:

Clubul gay Sauvage din Timisoara este singurul din vestul tarii in care exista posibilitatea oamenilor de toate orientarile sexuale sa se simta liberi. Timisoara a fost mereu orasul in care s-a murit pentru libertate. Libertatea nu poate fi libertate doar pentru unii. Atunci nu mai e libertate. In ultima vreme autoritatile locale prin organele din subordine hartuiesc clubul Sauvage din Piata Libertatii. E discriminare mascata. Reclamatii pentru zgomot in situatia in care la 20 de metri la Casa Armatei se desfasoara nunti zgomotoase. Daca se aplica aceste reguli de liniste, sa se aplice la toate cluburile din centru nu doar la cel gay. Nu mai acceptati discriminare si hartuire si abuzuri din partea nimanui. Nu va negati existenta! Nu negati dreptul fundamental al oamenilor la propria constiinta!

http://www.petitieonline.ro/petitie/stopati_hartuirea_clubului_sauvage_din_timisoara-p63392048.html

O paranteza prin care ar trebui sa raspund multor intrebari:

Ce am eu de castigat din afacerea asta? Nimik ! Nu sunt actionar la Sauvage, imi platesc biletul la intrare (si consumatia) si mie mi-e cald cand nu face ventilatia fatza si mie imi place sau nu muzica. Nu particip la concurs de popularitate. Nu mi-au cerut nici proprietarii clubului, nici acceptul, nici altcineva sa fac ceva in privinta asta.
Dar.
Si e un mare DAR.
Imi aduc aminte vremurile cand a avea un club gay era doar o idee doar ceva ce se intampla ‘dincolo'; imi aduc aminte tentativele anterioare. Imi aduc aminte intalnirile, localurile mai mult sau mai putin stabile. Imi aduc aminte perioada in care schimbam locatia o data la doua saptamani, imi aduc aminte zonele mai mult sau mai putin sigure din orash. Imi aduc aminte trecerea de la faza ‘chefuri’ gay. Si la un moment dat Bounce a devenit
Sauvage.
Si chefurile au devenit un club. Si incepea din ce in ce mai mult sa semene cu un club. Si am vazut din in ce mai multi oameni care aveau curajul sa apara in club. Si din in ce mai multi nu mai considerau ca a merge la club e ceva ptr ceilalti gay.. aia nu stiu cum sau nu stiu care.
Si a devenit un loc in care nu mergi doar de dragul clubului sau a muzicii, ci mergi fiindca te simti bine din multe alte motive care nu au nici o legatura cu a merge in oricare alt club. Si mergi fiindca din cand in cand vrei sa mergi intr-un loc in care cunosti oamenii si te cunosc oamenii. Si mergi ca poate nu se stie niciodata cine va aparea acolo si iti va fura inima cu un sarut sau o privire.
Sau mergi, cum ziceam alta data pur si simplu doar ca sa te faci manga si sa dansezi.
Si de aceea nu e doar ‘dar’. E un mare DAR. E un loc cum putine sunt, in care te poti simti si purta asa cum iti dicteaza inima. Si constiinta. Un loc care nu te face nici mai bun. Nici mai rau. Doar un loc in care poti sa dansezi, poti sa comentezi, poti sa-ti porti tricoul ala pe care nu l-ai purta niciunde altundeva. Si poti sa iti lashi masca la intrare. Sau nu. Pur si simplu. Un loc in care nu ‘trebuie’ sa faci ceva. Orice faci, faci fiindca asa vrei nu fiindca nu ai incotro.

Ca sa revin si sa inchei paranteza: am publicat petitia.

Urma doar sa astept acceptarea publicarii de catre administratorii siteului rspectiv. Cica 48 de ore. Citeam regulile siteului. M-m uitat un pic prin lege. O petitie adresata unei autoritati publice nu poate ramane fara raspuns conform legii. Sunt cateva conditii: nu are voie sa fie anonima, trebuie sa fie relativ decenta si rezolvarea doleantelor sa fie in puterea ‘ADRISANTULUI’.

Eram curios sa vad ce se intampla.
Si iata ce s-a intamplat...
(din punctul meu de vedere)

DESFASURAREA ACTIUNII

Am sa incerc sa fiu scurt (nu mi-a reusit niciodata chestia asta dar eu insist)
Public petitia si o public si popularizez pe oriunde m-m gandit eu ca ar avea succes.

Am sa fiu telegrafic :
Incepe sa fie semnata. 10-15 semnaturi in prima zi a aparitiei. Din pacate multi sunt din alte orashe. Putini timisoreni. Intr-un fel ma asteptam. In alt fel sunt dezamagit.
Apoi ideea e preluata de Purple Radio. Mi-a placut. Am avut un sentiment ca pentru prima oara nu mai ignoram o problema.
Nu ne mai ascundem. Doua zile a fost subiect de dicutie. Am vorbit despre asta. Chiar daca noi intre noi. Chiar daca noi cu noi. Stirea s-a raspandit peste tot. O minidrama gay nu a mai fost drama de bloc, de cartier, de mic orashel. A stiut toata lumea ca ceva e putred in paradis.

Pe scurt si telegrafic:
cu ‘plus (+)’:
- reactia nationala rapida;
- oameni care au simtit imediat in primele randuri, no questions asked; au intzeles ideea;
- ajutorul celor de la purple ;
- Ideea prinsa din zbor si transformata in mai mult ;
- Multi au preluat-o pe bloguri si a mers asa din aproape in aproape;
- Val de semnaturi pe petitie;
- Mi-a dat un sentiment placut de apartenenta la comunitate ;
- Au fost multi care au spus din prima merg in Sauvage, imi place, nu e corect ;
- Prietenii din alte tari care au simtit momentul critic si au fost alaturi de noi ;
- Pustani din ‘noua generatie’ care au avut curajul sa isi puna numele pe semnatura ;
- Au aparut multi care au preluat ideea ca fiind proprie; nu m-a deranjat; chiar mi-a placut; daca au gandit-o si au adoptat-o e de bine;
- Cateva comentarii pertinente pe petitie ;
- Persoane hetero declarate care au semnat-o si sustinut-o;
- Primii doi pasi spre scandal media facuti ;
- Sentimentul de gay mandru ca sunt gay. Am mai spus-o o data. Stiu. O repet ca sa se inteleaga;
- Ingrijorarea sincera a fostului proprietar al clubului care o vreme a incercat sa faca concurentza clubului Sauvage; poate intzelege mai bine decat noi ce inseamna punerea pe picioare a unui astfel de local si efortul de a tine aproape o comunitate diversa, pretentioasa si infidela intr-o oarecare masura.

Cu ‘minus (-)’ :
- 500 de vizualizari si semnaturi pe o petitie pentru eliminarea musculitzei de otzet (ipotetic ca sa nu dau exemple) vreo 170 pe aceasta petitie; din care mai mult de jumatate din restul tarii;
- Prea multi care zic ca nu schimba nimik; si ca e degeaba si ca Romania e asha si pe dincolo; sunt destul de tanar incat sa stiu ca voi ‘prinde’ schimbarile majore; si destul de batran ca sa imi aduc aminte evolutia. Din pacate schimbarea e prea lenta si o asteptam mereu de la altii, de la comisii europene si comitzii si comitete si asa mai departe;
- Cativa care s-au folosit de asta pentru a-si face reclama la propriile modalitati de a castiga un ban cinstit (fara exemple); cluburi si forumuri tixite de reclame per click
- Purtatorul de cuvant al Primariei, penibil (dar speriat si jenat de subiect – asta e foarte bine din punctul meu de vedere);
- Accept si alte organizatii cu vocatie organizationala si de lobby pentru comunitatea gay, nu au scos capul din nisip; aceiasi ideea: daca nu e proiect platit, e hobby pentru timpul liber; ne informam vag si solicitam o descriere detaliata pe e-mail. Si gata. Fara o idee de actiune fara nimic. Adica daca vrei sa faci lobby pe o idee, descurca-te! noi nu ne bagam , noi observam. Era o vreme cand si un caz particular, problema unui singur om era luata in considerare. Acele vremuri s-au dus. Din pacate sau din fericire. E a nu stiu cata oara cand au esuat in a fi lideri de opinie. O data pe an, gayfest, sa ne scoatem parleala la capitolul activitate si gata; Sper sa ma insel. Imi doresc sa ma insel, sper ca undeva, cineva a sesizat problema asta si ii monitorizeaza dezvoltarea; sper ca teoria lobby-ului secret nu e doar atat: o teorie. Inca mai sper.
- Mare minus: minunea a tinut trei zile. Am trecut la urmatorul subiect interesant de pe agenda. Oricare ar fi ala.

Cu 0 (nici plus nici minus) :
- comentarii din partea unora pe petitie care o fac aproape nefolosibila pentru o actiune care va fi luata in serios
- semnaturi care seamana cu nickurile de mirc; din nou ca imagine nu fac bine; dar astia suntem; ma intristeaza intr-un fel;
- comentarii homofobe; probabil ar fi fost mult mai multe daca s-ar fi promovat si in alte medii: Da-va dracu [Loly]
Bai vedeti-va de fututu' vostru in cur si ocupati-va gura cu una bucata penis.

Dupa ce ca sunteti IMPOTRIVA NATURII mai si comentati...Ziceti merci ca aveti un club pentru gaozari...Handicapatilor!!! [17/02/2009 23:08]


Adevaru’ e ca unu care isi zice Loly e bun de comentat. Adica ne face o favoare. Dar chiar o sa ne regasim in ce zice el aici? Cine e de acord sa ridice doua degetele. Chiar ar trebui sa zicem merci ca avem club pentru ‘gaozari'? Poate ar trebui sa zicem merci ca avem un club in care nu trebuie sa dam fatza cu astfel de specimene. Sau macar daca sunt unele exemplare de acest gen... se tem. Pe bune sa tem sa nu fie descoperiti. E incitanta ideea ca se inverseaza un pic rolurile : le e teama acolo, sa nu stim ce gandesc. Si se prefac. Ciudata inversare de roluri. Doar ca un astfel de element poate pleca intr-unul din celelalte 50 de cluburi sa se simta cum vrea pe manele si grasutze cu buricu gol. Noi nu avem prea multe optiuni deocamdata. Si apoi cele putine pe care le avem, le lasam la mila unuia sau a altuia.

PUNCTUL CULMINANT:

Nu a venit inca. E cumva in aer. Vad doua cai in momentul de fatza:
Cea de care se temeau cei care detin Sauvage: controale intensificate in weekend. O lista de amenzi mai mare si poate exploatarea la maxim a punctelor slabe de ordin administrativ.
Sau cea de-a doua: aceiasi oameni sa tina cont ca tinem si noi la acest club, ca intelegem riscul pe care si-l asuma si sa faca in asa fel incat acest club sa nu mai fie atacabil pe eventuale cai administrative; eu zic ca totusi si pentru Gabi si Nea Ghitza conteaza ca ne intereseaza.

DEZNODAMANT

Ciudat de aproximat si daca as fi vreun guru sau Oracol de pe Bega as incerca sa aproximez ceva:
Cum vad eu lucrurile :
S-a miscat ceva.
Sa nu uitam ca la Stonewall erau licente de alcool si alte chestii inventate sau adevarate. Erau doar pretexte pentru ‘lozul’ saptamanal catre politie. Erau alte vremuri, vremurile hippiote americane. Era alta conjuctura. Nu era Europa secolului 21.
Petitia facuta, e, pana la urma doar un exercitiu de democratie. Poate locul in care a fost amplasat nu este cel bun, poate momentul nu este cel mai bun. Dar, fuck everything, chiar trebuia facuta.
Da, totusi exista o paralela. Chior sa fii sa nu o vezi.
Si vecinii nemultumiti pot fi linistiti de catre autoritati sau pot fi folositi drept pretext ca sa nu se murdareasca pe maini. e o mare paralela.. iliescu a chemat minerii cu simt civic. principiul e acelasi.



Nu e Stonewall
Dar va fi
BRICKWALL
(orice lupta are nevoie de un nume)


Una peste alta..... va recomand:

documentarele:
before stonewall – premiul emmy prin anii 80
documentarul:
after stonewall din anii 90
si filmu' stonewall intre ele.
si postul meu STONEWALL de pe aici (fara falsa modestie)

Daca nu le gasiti pe DC dati de stire si vi le trag, pe dvd.
Si vorbim dupa.
PS. Nu se inchide clubul. nu, deocamdata.

Pana atunci:

keep the faith.


Gata.
2q2Bstr8 -TM

joi, februarie 12, 2009

20. MAMA ( pur si simplu)

soha ne sírj


Subiect dificil mi-am ales astazi. De genul celor la care ma gandesc mult. Nu ce sa scriu ci pur si simplu daca sa scriu. Daca sa scriu aici. Si atunci ma gandesc e un subiect prea important ca sa fie scris aici.
Si poate e un subiect prea important care sa nu fie scris oriunde.
Si ma decid merg pe a doua varianta:


Mi se spunea la un moment dat pe la inceputuri ca mama este un element extrem de important in viata fiecarui gay. E un stereotip? Eu cred ca toti baietii sunt pana la urma ‘ baiatul mamei’ si cred ca pentru toti baietii in general mama e acea fiinta care e pana la un moment dat e centrul universului.
Dar,cred ca la inceput o vezi ca pe centura de siguranta si apoi sentimentele incep sa ti se amestece devii barbat. Devii cel care trebuie sa aiba grija de ea. Tata se descurca. E barbat. Dar mama va fi mereu cea care are nevoie de noi si de care avem nevoie.


Azi m-a sunat sa ma intrebe ce mai fac. Bine-nteles ca a gasit un motiv mult mai important. Nu gasea nu stiu ce album cu poze mai vechi la mine in camera. Cred ca iara are pe cineva in vizita si se lauda cu pozele mele de cand eram mic. Alea in pielea goala pe canapeaua de sub ‘rapirea din serai’ )))). Cred ca toata lumea are asa ceva. Alb negru si taiate asa in arabesque pe margini. Era un ‘must have’ in fiecare album. Cum ziceam m-a sunat cu motivul asta. Dar de fapt vroia sa vada ce mai fac. Mai face cateodata asa ceva; ma suna aiurea ptr nu stiu ce motive doar asa ca sa mai intrebe ce mai fac. Stie ca daca m-ar suna direct sa ma ‘verifice’. M-as enerva. Ma cunoaste intr-atat incat sa incerce sa ma pacaleasca si sa ma duca cu vorba. Si eu ma prefac ca nu inteleg si ma las dus cu vorba. Si ne jucam asa. Un fel de-a zice.
Incet –incet aduce vorba despre ce mai face exul meu. L-a placut cred. I se parea un baiat serios. Mi-a mai cunoscut din fosti da in general nu se prea da cu parerea. Stie ca am avut o relatie furtunoasa si e ingrijorata de ce mai fac si cum o mai duc. Am sentimentul ca parca si-ar dori sa ma vada din nou cu cineva. Sa ma vada din nou fericit.

S-a impacat detul de greu cu ideea ca baiatul ei iubeste un alt baiat. Da incet-incet a vazut ca sunt fericit cand sunt cu cineva. Era curioasa cine e, cu ce se ocupa , ‘daca e serios’. Are testul suprem. Cateodata ma amuza. Cand o vizitez cu cineva mereu ne invita la o masa de aia intinsa cu de toate si ii urmareste comportamentul la masa. Ptr ea manierele de la masa spun totul depre cei sapte ani de acasa ai cuiva. Despre caracterul cuiva. Nu mi-a cunoscut toti prietenii doar vreo trei. Cei mai importanti. Cei cu care am facut drumul pana la Lupeni. Toti au trecut cu brio testul )). Unul era stangaci si cred ca asta a bagat-o in pic in confuzie da’ s-a lamurit.

Ma distreaza cateodata ca simte ca atunci cand nu sunt cu cineva am o viata mai agitata din toate punctele de vedere. Si imi arunca vreo pastila despre bolile venerice. A fost asistenta medicala 35 de ani. Nu se abtine. Pe de alta parte asta a facut-o sa ma inteleaga mai mult si poate mai repede decat probabil ar fi facut-o o alta mama.


Un detaliu neimportant pe de o parte, dar extrem de important pe de alta parte. Mama de fapt este fiinta care m-a crescut, fiinta care a sacrificat totul pentru mine. Nu este persoana care m-a nascut. E pur si simplu sora mai mare a tatei. Cand tata a divortat s-a trezit cu un copil de doi ani de crescut. Si atunci ea a preluat toata aceasta obligatie. Tata era foarte tanar pe vremea aceea. Nu s-ar fi descurcat cu un copil de doi ani. Din aceste motive si multe altele ea este MAMA (da, cu majuscule). Cealalta persoana mi-a dat un beep prin august anult trecut cred. Si atat.

Cum ziceam, un detaliu neimportant dar extrem de important din aceste motive. Mereu m-am gandit, poate pe nedrept ca poate multe femei au fost mame din accident in vremurile respective si s-au adaptat pe parcurs. A mea a fost mama fiindca m-a dorit. M-a dorit mult. Si am simtit-o fiecare secunda in parte.

Chiar si atunci cand ma altoia. Odata, mic fiind, faceam colectie de rotite de alea de plastic cu care se frecau vasele. Un soi de sarme. Nu stiu cum sa explic mai mult. Si le aveam pe toate mai putin cea albastra. Pe care nu a vrut sa mio cumpere de la ‘autoservire’. Si am furat-o. In fine am luat-o din magazin si am bagat-o in buzunar. Am fost atat de mandru de isprava ca afara din magazin i-am aratat ca o am si nu a trebuit sa plateasca pentru ea.
Deci bataia pe care am luat-o atunci nu o sa o uit taaaaaare multe vreme. :)).

Mereu a stiu sa ma rasfetze, mereu a stiu sa ma corecteze. Mereu a stiu sa ma invetze
Eram copil vreo 4 ani... si auzeam afara pe cei mai mari: du-te-n pizda ma-tii. Si m-am dus acasa sa intreb ce e aia pizda. Mama saraca spala sticlele de lapte. Cu spalatoarea de sticle.. un soi de sarma rasucita cu un smoc in varf. Nici nu cred ca mai exista asa ceva. Cred ca a disparut odata cu sticlele de lapte. Si imi arata: uite asta e pizda.
Eu... vazut... receptionat.. memorat.. stocat.. punct. Dar era sa moara de rusine saraca. In aceiasi alimentara deasupra casieriei.. pe o sfoara erau intinse cateva zeci de instrumente de genul ala. Si eu fug la ea entuziasmat si strig in gura mare: ‘uita mama ce de pizde!!!!!!!!!!!!’ nu imi aduc aminte alt moment in care sa fi fost atat de entuziasmat de o pizda. (asta intre noi fie vorba).

Mereu a avut incredere in mine daca stau sa ma gandesc, mi-am ales singur liceul, profilul, mi-am ales singur facultatea si drumul in viata. M-a ajutat. Mi-a sustinut ambitia si mi-a admirat sper curajul. Oriunde sunt o simt alaturi de mine. Si ma intreb destul de des oare ce ar zice despre una sau despre alta.

Mereu am admirat-o: o femeie puternica. O femeie mandra. O femeie care nu se uita in jur pe care nu o intereseaza ce crede lumea.

Mi-e dor de serile cand stateam langa ea pe scaunul ala vechi din bucatarie. Cand gatea. Mereu ma invatza sa fac figurine din aluat cand facea prajituri. Alea erau ale mele. Pana le terminam eu de facut (ratzushte si iepurashi) se innegreau, ca doara eram venit de afara. Zicea da-le incolo ca oricum in cuptor mor microbii. Si ma lasa sa le mananc :) chiar daca se crapau sau stricau in cuptor. Se ardeau.

Mereu imi zicea ca trebuie sa invat sa gatesc lucrurile care imi plac. Ca nu se stie peste cine o sa dau si o sa imi fie dor, ca nu o sa stie nimeni sa mi le faca asa cum imi place. Mereu am refuzat ca incepe discutia asta cu fraza: atunci cand eu nu o sa mai fiu......
Si a accepta sa invat e oarecum a accepta ideea ca ea nu o sa mai fie la un moment dat. Si ideea asta nu vreau sa o accept asa deocamdata.
Bine ca m-am adus aminte:
Da chiar azi vorbeam: mi-a promis ca imi da retzeta de sos de vishine. Nu am mai mancat de taaaare multa vreme. Nu se descurca cu mobilul. Nu ii place. Nu prea mai vede bine. Dar oricum o sun eu asa ca stie sa raspunda. A invatzat si sa sune. Da ii e frica . cica e prea scump.
Ma tot ‘ameninta’ ca vine la Timisoara. Macar o saptamana sa mananc de trei ori pe zi si sa fumez mai putin. Sunt sigura ca manaci numa prostii de la fast food si fumezi un pachet pe zi. Trebuie sa te ingrashi putin. Asta aud de ani de zile. Cand ma gandesc ca vine si aiara imi aranjeaza actele si hainele si aiara nu gasesc nimic doua luni ma apuca damblaua. Da noh pana la urma mi-e drag ca e aici. Imi tot zice ca data viitoare cand vine trebuie neaparat sa mergem la opera sau la teatru. Imi zice ca nu am mai fost de ani de zile. Sper sa incalzeasca un pic . o sa ii placa parcurile din Timisoara. Cred ca i-ar placea sa se mute aici. Dar cred ca se abtine sa spuna asta doar ca sa ‘nu imi stea pe cap’ cum zice ea.

Astea sunt doar cateva ... daca ar fi sa povestesc tot.. ar trebui sa va tin cu mine acasa nopti intregi la cateva butelii de vin.


De obicei in posturile mele pornesc de la prezent si imi aduc aminte de trecut si de alte subiecte.
Azi am facut invers. Am pornit de la trecut si am incercat sa imi imaginez prezentul.

De fapt... adevarul e ca...

Acum 20 de ani. A facut un atac cerebral. I-a distrus moralul. I-a distrus puterea si independenta. A luptat cu o inversunare a carei simpla amintire ma face sa trec peste orice. Ii straluceau ochii albastri.
Se imbraca elegant chiar daca foarte rar a iesit din casa. De vreo 3 ori in patru ani cred.

Si la un moment dat cand nu a mai putut, mi-a spus: ajunge.. nu mai pot.
Am inceput sa plang: nu se poate. Nu poti renunta asa. Tu nu ai renuntat niciodata in viata. Nu o sa incepi acum. M-a luat de mana strans si mi-a zis:
soha ne sírj ! ( sa nu plangi niciodata, sa nu plangi). Si atunci, dupa 4 ani de lupta, s-a stins.

Azi sunt 16 ani de atunci.
Eram un copil. Nu stiam ce se intampla cu mine si ce se va intampla.
Un lucru imi aduc aminte:
soha ne sírj
Nu m-am tinut de promisiune mereu. Nu am putut.
Dar e langa mine. Si va fi mereu. Si nu voi plange.
Sper doar ca macar din cand in cand sa fiu omul care m-a invatat sa revin
Voi celebra mereu omul care a fost si omul care m-a facut sa devin.
Si mereu imi va fi dor de ea si mereu imi voi da seama ca la un moment dat, a tine la cineva destul de mult incat a-l lasa sa plece e greu si poate nu se vindeca niciodata.

soha ne sírj


si iara incalc promisiunea...un pic.

luni, februarie 09, 2009

19. MIND WHISPERER

Mind whisperer

De ce nu am scris nimik.\
Cand scriu scriu cu pasiune, cu frenezie.
Cand nu scriu....... nu scriu deloc.
Oare de ce fac totul cu atat de multa pasiune sau cu atat de mult dezinteres ?
Nu stiu o fi vreo dualitate astrologica , ceva legat de zodii.
E faina chestia asta cu zodiile in cel mai bun caz cand iti place ceva imbratisezi ideea, cand ceva nu intelegi te intriga si cand nu iti place, ignori pur si simplu, asta ca o paranteza.


Cum a mers blogul pana acum. In valuri: de la shockurile de trafic la minunatele mici vizite de genul: a mai scris asta oare ceva aici. Cred ca astea imi sunt cele mai dragi. Asta e micul meu secret. E ca si cum cineva m-ar intreba ce mai fac din cand in cand.
Trecand peste doi trei amici care intra doar ca sa dea click pe ‘plictisitor’ sau sa lase un mic comment rautacios......

Ma autoacuz de o chestie, de un lucru care nu imi place. A un sentiment ciudat ca ma autocenzurez. Mi se spune: e mai bine asa. O fi? Poate o fi in general. Dar atunci de ce mai scriu aici. Mi-am spus mereu scriu pentru mine. Si pentru cei cativa care mai vor sa stie ce mai fac.

Te intrebi ce impresia au oamenii din jurul tau despre tine.
Oricat de duri ne-am da pana la urma conteaza ce simt cei din jurul tau despre tine. Da sigur esti si strategia: nu ma intereseaza eu sunt super si magic si exceptional si cui nu-i place n-are decat. Si mai e fraza asta de care e inflatie in ultima vreme peste tot: cine nu ma inghite sa ma s!@ga.
Dar, desi nu ti pasa de cei din jurul tau, ma gandesc cata energie consumi doar ca sa nu –ti pese. Autocontrolul acesta. Consuma mai multa energie decat a-ti pasa pana la urma.
Si de fapt adevarul e la mijloc. E important si ce cred cei din jurul tau. Dar nu cel mai important lucru.
E o arta in sine sa mentii acest echilibru. Cat de mult iti pasa. Si cat de mult lasi sa se vada ca iti pasa. De fapt acolo e diferenta.

Sau te intrebi cum iti schimba tie acesta perceptia despre oameni. Cum ma influenteaza ceea ce cred altii despre mine . sau cum schimba aceasta perceptie comportamentul..

Mind whisperer. Atac direct la o idee pe care cineva a scapat-o la o bere in plus.. (fara alte comentarii).
Incerc sa parafrazez .....ce soptesti tu ca fiinta prin cuvinte nerostite celor din jurul tau.
E asta prima impresie? Pe scurt , da. E o stare de spirit pe care cei din jurul tau o simt?

Imi spunea cineva ca blogul asta i-a schimbat modul de a ma privi. Si te pune sa te intrebi in ce masura ceea ce vad altii la tine este adevarat. Si ce poti face sa schimbi asta. Daca vrei.
Si cateodata nu iti dai seama ca mici gesturi, priviri.. doua vorbe pot face pe cineva sa isi faca o parere despre tine. Buna sau rea.

Asta e una.
Oare cati oameni te cunosc cu adevarat. Oare cati oameni vor sa te cunoasca si.. cat esti de dispus esti sa te lasi cunoscut de altii.

Si cati isi creaza o imagine. Si cat e de important asta.
Ma gandeam.. imi place mult stilul sport trening, adidasi, basca etc. Dar imi place la altii pe mine nu ma prinde. Mereu am fost genul casual- clasic. Mereu m-am simtit bine in camasa si mai greu intr-un tricou sport. Iti creezi o imagine sau o imagine te adopta?

Si cat de credibila e imaginea asta.
Starea asta de lehamite care se mai simte printre randurile mele e mai pregnanta atunci cand am de-a face cu oameni al caror interior sau istorie iti sunt cunocute, vezi imaginea pe care incearca sa o proiecteze. Si pare aiurea si dezgustator.sau ilar Sunt oameni care sunt incapabili sa isi asume trecutul. Sa isi asume adevarul lor interior.

Apoi ma intreb daca imaginea pe care o proiectezi este adevarata.
CAT SUNTEM REALI CAT SUNTEM CEEA CE AM VREA SA CREADA ALTII CA SUNTEM?

Si apoi imaginea pe care o proiectezi despre tine celorlalti isi atinge scopul.?
Vinzi o imagine.. e credibila? Te dai destept si scoti cuvinte de 4 silabe. E bine. Doara ca esti pe langa subiect si pe langa logica. Deci nu merge..
Te dai cool dar nu te prinde. Nu tot ce e la moda prinde pe toata lumea.

E ceea ce suntem sau ceea ce ne-am dori sa creada altii despre noi?
De cate ori nu am primit impasibili o fosta iubire doar ca sa nu vada ca suferim.
De cate ori ne-am facut ca nu observam o privire admirativa. De cate ori te faci ca nu observi pe cineva care iti place doar fiindca te temi ca nu ti-ar raspunde la fel
Cat de mult comunicam cu privirea...... body language

Si cat de repede devii ceea ce vrei sa creada altii despre tine.
Si revin din nou, cata energie consuma asta. Si .... merita?

Si cat e de buna cartea ‘nu imi pasa’
Si coperta.. coperta:
coperta : sunt cool si sexy
coperta: sunt jmeker
coperta: sunt hetero
coperta: e la moda sa fii bi.
Chiar spune ceva despre continut?
Inchei un anti-post, un non post... doar cateva randuri...
Aici.. sa fie

Gata,

2q2Bstr8