luni, septembrie 23, 2013

59. NON-SENSE

DEZ RUGINIRE, post-fata unor istorii nescrise.inca

Ai stat vreodata in fata unui cursor pe o pagina alba? Clipeste si imi pare atat de slab pe o pagina alba asteapta sa scrie
Nu reusesc sa imi pun ordine gandurile, sunt multe si ricoseaza si se suprapun.
 Ma simt ca un handicapat care nu si-a folosit picioarele cu anii si simte podeaua rece pe talpi. Nu e placut dar vrei iti doresti cu disperare sa simti podeaua rece pe talpi in speranta ca vei apuca sa iesi dimineata descult in iarba dintr-un cort uitat intr-o poiana de munte

 Am inceput un blog in alt secol aproape tocmai pentru ca ma ajuta sa imi pun gandurile in randuri, in ordine. Ma forteaza sa imi gasesc o logica o ordine, ar fi asa de usor sa aplici o tehnica gen Johnny Mnemonic in care iei informatiile cu mana si le asezi le ordonezi, carti intr-o biblioteca Ar fi fain, dar nu e, ca nu am deprins tehnica ma uitam doar in ochii lui Keannu la filmul ala asa ca nu-s prea sigur ce facea cu mainile

Scriu dupa cativa ani buni. Da, am facut inconjurul pamantului(aproape). De unde am plecat si unde am ajuns chiar nu conteaza ‘life is a journey not a destination’. 45 000 de km in aproape 3 ani, un dute- vino. Nu neaparat pe ecuator ci mai degraba penduland.

 Daca sunt mai bogat sau mai secatuit dupa toate experientele astea ramane de vazut. Pana la urma a fi pe drum mi-a devenit fara sa vreau un stil de viata. Pustan fiind, mereu mi-am dorit sa calatoresc. Poate era doar visul unui pustan care visa cu ochii deschisi. Acum imi dau seama ca nu vroiam sa fiu pe drum sau pierdut intre doua lumi sau 3 sau patru.
Cred ca mai degraba vroiam sa scap sa imi pierd urma. Vise mari pentru un orasel mic. Nopti albe in carti luate pe abonament de la biblioteca primariei si sentimentul ca nu apartin acolo si ca de fapt astept ca viata sa inceapa. Inca un pic..inca un an.. inca o vara.. rezista..

 Poate doar ideea de libertate Ce te face liber pana la urma si ce iti ia libertatea? Idee prea mare pentru un blog atat de mic. Ca n-oi fi Tzutzea ( se rasuceste saracul pentru ‘tz’. Nu am diacritice :)  )

Cred ca asta am invatat in ultima perioada ca libertatea nu tine atat de ce ti se intampla si unde, ci de cat te atinge ce ti se intampla si cum. Poate a face ce vrei si cand vrei e un soi de libertate.
Dar nu este, esti doar prizonierul impulsurilor de moment. Si creaza dependenta. Si ca orice dependenta.. stimulul cere mai mult, mai repede, mai mult , placerea se erodeaza , erodeaza si te consuma.
 Nici un copil care le are pe toate nu e fericit, se autodistruge in timp. Poate ma insel dar am vazut cazuri. Si nu e liber e prizonierul propriilor pofte.

Am cunoscut libertatea in perioada asta si poate nu absoluta. Si nu chiar nu nu s-a datorat faptului ca am trait in Olanda si sau in Belgia. Cine isi imagineaza ca un loc te face automat liber se inseala amarnic, doar cedezi, faci un troc, cedezi niste libertati pentru a-ti cumpara altele.

Su biectul care macina generatii intregi de dezorientati sexual ...uff cat e de scris despre asta.. pana la urma libertatea gay din Olanda e doar marketing de tara , nimeni nu vede ca Olanda e o tara eminamente agrara cu cateva aglomeratii urbane care doar ‘vand’ ce se cere si sunt intrate pe o nisa de comert cu vise, la fel cum vinde Las Vegas speranta potului cel mare.

 E o similitudine. Dar despre asta e mult de povestit, tolba de povesti mi-e plina ( asta e scris gen ‘tusa de penel’ urasc cand imi ies fraze din astea, ma simt spalat pe creier cu cif) Le voi pune in ordine de la sentimental la abstract. In timp si nu neaparat ca istorie cronologica.

Oricum nu iti ofera libertatea decat facandu-te sa rrenunti la altele. Aici depinde de fiecare cat are de pierdut si care ii sunt asteptarile.
Daca renunti la mult ca sa castigi putin, nu castigi libertate. Daca renunti la putin ca nu ai multe de felul tau e posibil ca orice picatura peste ce-ai avut sa fie nectarul zeilor...
Ce am avut ce am pierdut? Nu m avut multe de pierdut cred atunci cand am lasat valea in urma, desi ma macina dorul, desi ma macina indoiala fiindca nu mai este nimic acolo din ce am lasat in urma.
Ce am castigat? Libertate.

Cata? Cine o poate masura? Poate doar faptul ca am reusit sa vad ce si cum sa imi ‘spal’ anumite dorinte neimplinite , ca am cunoscut realitati pe care nu le vezi la televizor
Am castigat libertatea de a alege, am avut sansa asta,Asta e tot libertate, cred ca cea mai importanta.
Sa iti faci propriile alegeri sa fii impacat cu rezultatul oricare ar fi acela.
Sa stii ca poti sa o faci din nou, cred ca aia e un soi de libertate. Care nu se cumpara nu se vinde, nu se gaseste peste tot si nu pica din luna.
Si nu rezulta nici din revolutii sau lovituri de stat, nici din carti nici nu ti-o poate da cineva, nici nu o poti cere.

Poti doar spera ca odata si odata ti se intampla....

2q2Bstr8 (reloaded)

3 comentarii:

Mihai spunea...

Mă bucur mult că revenit şi putem citi din nou despre gândurile tale. Ai repetat cuvâtul libertate ca o mantră, dar la final m-am simţit, cum să zic, gri, culoarea descrie cel mai bine sentimentul, aşa, ceţos. Aş vrea să ştiu mai multe despre cei doi ani câţi s-au scurs de la ultima postare, şi mai multe despre cei 45000 de km parcurşi....

pederanger spunea...

Vai de mine ce greseala! Te-ai intors...
Ei bine, nou nu ne ramane decat sa ne desfatam citind cum suferi.
Rau venit in Romania!

pederanger spunea...

Si prima poveste cand apare?