Straight-to-gay Gay- to-straight
Ma tenteaza sa scriu un post despre minunatele descoperiri ale APA (American psychological association) cu privire la faptul ca terapiile gay to straight nu functioneaza.
Adica, c’mon vrea sa vad unul dintre cititorii acestui blog care se mira de acest lucru. Astea sunt stiri pentru lumea straight, noi restul pacatosilor stim deja asta. La fel si faptul ca nu se considera din anii 70 ca fiind o boala psihica. Noi stim si simtitm asta. E o stire pentru lumea straight. Noi stim deja asta. Desi in Romania inca suntem la faza de a face lumea sa inteleaga ca macaroana asta are gaura din anii 70 si noua ne ia 40 de ani s-o descoperim. 20 de ani dam vin pe comunisti, 20 de ani pe cine dam vina? Pe crestini pe democrati pe liberali pe biserica pe noaua dreapta pe sfintii apostolic. Da asta e alta poveste.
Mi-am facut un obicei de o vreme,
Imi place sa scriu in aer liber, fie ca ies din casa doar pe malul Begai fie ca raman cand ma intorc de la munca prin parc sau pe la vreo terasa la o bere.
Imi place pe de o parte agitatia din jur si pe de alta parte e profilaxie pentru vremurile ploioase care vor urma cat de curand si care ma vor tintui intre 4 pereti. E ca si cum ai dormi trei zile ca sa nu trebuiasca sa dormi o saptamana dupa. Din pacate nu merge asa. Dar merita incercat.
Asa ca incerc sa profit ca de mult de chestia asta.
Stau la o terasa in centru. Pe de o parte blestem wireless ul ca nu functioneaza pe laptopul asta, pe de alta parte e o binecuvantare ca cu siguranta as intepenit pe vreun programel gen mess si as povesti aiureli cu un perfect stranger.
Asa ca stau aici si scriu dar sa fiu al naibii daca stiu in ce directie o voi apuca de la paragraful sase.
Hmm ma mai gandesc la o chestie care de fapt e o chestie importanta care s-a intamplat in ultima vreme.
Cei care ma cunosc stiu ca din varii motive am rupt legatura in cea mai mare parte cu locurile materne. Nu are nici o legatura/influenta . sau ma rog nu este legat de ‘me being gay’??. Decat partial.
Ma gandeam de multe ori atunci cand am fost cu cineva, sa ma duc catre casa si sa trebuiasca sa dau explicatii in legatura cu cine e persoana care ma acompaniaza………... Sau.. in mod sigur nu ar fi trebuit sa dau explicatii da’ ar fi trebuit sa am vreo fraza care sa raspunda scurt si la obiect si fara loc de interpretare la o privire intrebatoare din partea oamenilor care ma cunosc de ani de zile.
Paranteza: nu stiu daca treaba asta e valabila in cazul tuturor oarselor mici, dar la mine acasa vecinii sunt aceiasi de cand in anii 60 cand s-a construit blocul. Adica deja locuieste in aceleasi apartamente generatia trei sau patru , considerandu-ma pe mine generatia 3. E genul de loc in care pe de o parte esti acasa de cum intri in cartier sau in bloc, e un loc in care stii toata istoria celor din jur. Cu siguranta ai fost la nunta unuia sau a celuilalt.
Iti aduci aminte cand s-a nascut unul sau celalalt..
E sensul adevarat de comunitate. Uneori, de cele mai multe ori imi lipseste asta. Si cu siguranta faptul ca sunt gay m-a facut sa incerc sa ma indepartez, sa ma deranjeze implicarea celor din jur in viata personala. Sigur ca daca lucrurile ar fi stat altfel in lume sau aiurea, nu cred ca m-as fi indepartat de toate astea. Deci....de buna voie si fortat de imprejurari traiesc de ani buni inconjurat de straini despre care nu stiu nimic. Asta e pretul pe care trebuie sa il platesti pentru ca nici cei din jurul tau sa nu stie nimic de tine
.
O repet nu mi-e rusine ca sunt gay. Poate mi-a fost la un moment dat rusine da faptul ca sunt putin diferit de ceilalti. Motivul pentru care nu umblu cu un tricou pe care sa scrie mare negru pe alb I’M GAY SO FUCKING WHAT? e ca in cea mai mare a timpului imi place sa ma pierd in multime si ma bucur de un status de anonimitate.
E comoda anonimitatea asta. Imi cunosc doar vecinul din usa’n usa.; si asta pentru alte motive: e genul meu :) si administratorul de la bloc ca il vad o data la doua luni cand imi platesc intretinerea.
Cateodata nu e placuta…. E greu de inteles. Nu imi pot imagina care ar fi fost situatia in momentul de fata, daca as fi fost in contact cu familia. Cei dragi s-au dus si cei care au ramas nu ma intereseaza catusi de putin. Si cred ca nici pe ei situatia mea. Asa ca suntem chit.
Poate ca sunt Gemeni (ca zodie doar, daca as avea un frate geaman… nu cred ca lumea ar fi pregatita pentru doi ca mine da macar as avea o sansa sa fie si unu mai bun pe planeta) dar mereu m-am lovit de dualitate:
job-off –job;
gay- straight-acting;
good-guy – bitchy gay;
intelligent-incredible stupid;
deschis-incredibil de incapatanat;
inima mare cat o paine – egoism extrem;
saint-whore; asexual-horny pig;
best friend-worst enemy;
(ce dracu am luat-o pe engleza :)) da parka limba asta asa concisa cum e ea, nu lasa loc de interpretari.
Asa…. Intre timp am baut o bere juma cu un prieten vechi, cealalta jumatata o savurez pana nu se incalzeste singura si continui sa scriu cat e muzu prin zona..
Zilele trecute doua sfere diferite ale lumi mlele se ciocnesc intr-un soi de Big Bang personal, ma vait ca zilele sunt plictisitoare. Ei bine…Nu sunt.
Un cunoscut de acasa. Spun cunoscut. De fapt e prieten, e un baiat de care imi aduc aminte de cand era maica-sa gravida cu el. Deci chiar imi aduc aminte vremurile alea. Plus multe alte chestii care se pot intapla in 24 de ani. Un cunoscut imi spune: vreau sa imi incerc si eu sansa in Timisoara. Cred ca am sa vin cateva zile sa incerc sa imi gasesc ceva de lucru pe acolo.
Incerc, printe randuri, sa ii spun sa nu isi faca mari sperante ca e totusi criza, e recesiune, nu sunt pea multe locuri de munca si cele care sunt sunt relative prost platite. Pe de alta parte daca as fi judecat dupa sanse nu as fi plecat nici ei eu de acolo. Si ii zic hai ca vedem noi ce om face, ceva de lucru tot gasim si de acolo vedem cum ne orientam.
Eh lumea mea de acasa se ciocneste cu lumea pe care mi-am construit-o de cand sunt in Timisoara. /sunt doua lumi pe care le-am tinut mereu separate.
Si acum gay -2-str8.
sigur toata lumea a vazut macar un film in care un cuplu gay isi ascunde statuile cu Adonis, simbolurile falice si cd urile cu filme porno de colectie pe undeva, noah cam asa au fost doua zile din concediul meu:
Rearanjeaza lumanarile colorate sa nu fie neaparat in ordinea rainbow, baga bine pliantele de la accept, goleste calculatorul de poze cu penisuri primite pe mess, string-ul ala negru de piele trebuie pus bine undeva in sertarul cu cravate… poza cu febletea mea trebuie pusa sub restul de documente personale. Cred ca in dosarul cu facturile de Enel nu va interesa pe nimeni sa arunce o privire.
E un proces gay to straight. Uuuf asa m-am dezobishnuit de asta. Chiar imi place sa am cateva simboluri gay discrete in jur. Cred ca mi-am castigat dreptul la minima libertate de constiinta. Poate nu in lumea reala, dar macar intre cei patru pereti pentru care sunt mandru platitor de chirie..imi aduc aminte de o ex-relatie, venea maica-sa in vizita in weekend. Si luam casa la puricat: ascunde o periuta de dinti.. nu trebuie sa fie doua aparate de ras. Lenjeria trebuie pusa separat la spalat. Pernele pe pat (oare cum dormiti voi doi baieti in patul asta?? ) una intr-un capat una in celalalt. Aaa da si ascunde cremele de fata, maini si calcaie. (adica un hetero ar trebui sa aiba cel mult after shave pe raft)
Si tot procesul asta ma enerveaza pe de o parte. Nu vreau si nu pot sa ma ascund pe de o parte
Pe de alta parte … ma intreb de ce sa imi neg eu viata doar pentru a face pe altcineva sa nu se simta inconfortabil cu ea .
In fine, vine.. il colectez de la gara.. ajungem acasa si seara iesim la o terasa cu un prieten comun. Statea si incercam sa imi aduc eu aminte de prima experienta timsoreana, atat de multa informatie in atat de putin timp. Informatie pe care trebuie sa o absorbi, sa o intelegi sa te adaptezi la ea.. e prea mult pentru un timp atat de scurt
Asta imi spunea constiinta. Ratiunea si dorinta de a fi EU imi spunea altceva .
Stam la o terasa, in centru. Seara, un concert de jazz in aer liber. E unul din motivele pentru care iubesc orashul asta. Atmosfera asta lenesha de sambata seara.
In fine.. prietenul comun care era cu noi imi spune: vezi ca am impresia ca stie cate ceva si nu stie cum sa te intrebe. Celalalt se intoarce de la toaleta si zice : ce sa intreb.
Si atunci ma hotarasc: orice intrebare vrei sa pui raspunsul este da.
Dar de unde stii ce vroiam sa intreb?
Ii zic: uita-te la mine ma stii de multi ani. Am foarte multe defecte da acela ca sunt prost nu e unul dintre ele.
Pai da.. da cum adica.. tu? Te stiu de atatia ani?
Si care e problema? Asta sunt si nu cred ca o sa mai schimb acum. Ce legatura are cu de cati ani ma stii?
Pai da.. nu are legatura.. pana la urma esti acelasi.
Ei vezi..
Am mai vorbit eu despre coming out.. despre care se vorbeste mult si nu exista o reteta. Da un lucru e clar, in timp devine mult mai usor. Si cu cat devii mai sigur pe tine, cu atat e mai usor. Si cu cat esti mai sigur pe tine, cu atat cei din jur accepta mai usor.
Si e clar ca daca cineva te cunoaste bine… asta nu schimba lucrurile foarte mult
Din experienta stiu ca efectele se vad pe termen lung. Cine te accepta din prima.. judeca lucrurile in timp. Trece peste faza de noutate si soc. Si rezultatele se vad in timp. Se vede in luni de zile daca chiar a trecut peste. Atunci vezi daca iti mai cauta compania, sau cauta scuze ca sa te evite.
Asta e cu totul alta poveste. Pana la urma e pierderea lor.
Dar una peste alta terapia (sub control medical sau nu) gay to straight nu functioneaza.
Sau nu merita efortul. Eu am rezistat cam.. 7 ore
E doar o decizie pe care am luat-o.
O promisiune pe care mi-am facut-o sa fiu sincer cu mine. Corolar : poate si cu cei din jur.
Acum e ciudat… ca am alta problema: daca incerci sa pari prea cool cu chestia asta… te trezesti cum m-am trezit eu…cu problema straight to gay.
Adica daca e asa ok.. ce am de pierdut daca incerc… si nu.. spre surpriza multora nu am de gand sa fac experimente.
Asa mi-a trebuit, mi-am dus proaspat socatii prieteni straight in Sauvage o seara.
Asta e parte din lumea mea, le spun. Nu e reprezentativa, dar exista si daca o ignori, nu dispare de la sine.
Am fost surprins ca s-au distrat. Sau macar recunoscator intr-o oarecare masura ca au incercat. De multe ori am zis ca nu cred ca eu as fi asa permisiv sau asa tolerant :)
Le-au placut cativa travestiti. De unul au fost chiar impresionati.
Dar am apreciat un oarecare simt al ridicolului. Si-au dat seama dintr-o privire ce faze, comportamente, sunt ridicole sau exagerate. Eram de aceiasi parere. Si nici nu s-au inghesuit intr-un colt ca altii, doar ca sa faca mijto de unul sau de altul… dar replici de genul hey guys get a room au mai fost. Pe buna dreptate.
Pana la urma straight to gay si gay to straight nu functioneaza
In nici o directie.
Peste vreo 30 de ani o sa inceapa lumea si pe la noi sa se gandeasca la asta mai bine.
Gata.
2q2Bstr8
Too cute to be straight, too straight to be gay--- personal voyage past present future - politically incorrect
Se afișează postările cu eticheta timisoara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta timisoara. Afișați toate postările
sâmbătă, august 22, 2009
sâmbătă, mai 16, 2009
29. 7 ANI DE ACASA (timisoara)
7 ANI DE ACASA
Cat de des aud asta . cat de des o spun . Cat de mult mi-as dori sa fie o norma sociala universal valabila.
Nu stiu prin ce acceptiune a societatii se crede ca in cei sapte ani de dinainte de a incepe scoala se formeaza de fapt trasaturile de baza ale caracterului unei persoane.
Ca si cum ce urmeaza nu te mai schimba
Sau nu te schimba fundamental.
Inveti sa spui saru-mana si multumesc si alte politeturi care ar putea fi un dezavantaj printre bizonii de turma si cocalarii de economat. (care se cred cocalari de mall)
Si cand de fapt, daca e sa te gandesti, cele ce urmeaza pot schimba mult mai mult un om. Experienetele, pe care le traiesti cand iesi in lumea reala, creaza pe acel fundament ( care poate si sa nu existe ) te schimba de fapt. Contactul cu oamenii din jur care nu te trateaza cu intelegerea familiei sau cu blandetea acesteia.
Si te fac din punctul meu de vedere mult mai mult sa fii cel care esti.
Dar 7 ani ca norma sociala se presupune ca 7 ani sunt indeajuns sa te construiasca.
Lupeni-Uricani-Petrosani-Cluj-Hunedoara-Deva-Bucuresti-Timisoara-Sannicolau-Timisoara. Cu plecare din statia Lupeni Centru prin 2001 la orele 22 si sosire la Timisoara 8-9 ani mai tarziu in Timisoara Nord. Personal in regim de accelerat. Merge incet, da’ nu opreste in toate statiile. Plecare pe neasteptate de la linia 3 undeva seara. Bilet la clasa a doua cu scurte vizite in zona VIP. Sosire, in functie de macazuri, cel mai sigur in Timisoara. Cu scurte devieri pe traseu. Flash backuri neasteptate.
Acum 7 ani am ajuns in Timisoara. Desi un oras popular si relativ apropiat de casa, nu calcasem niciodata in Timisoara mai mult de 2 zile. M-a amuzat ideea, fiindca am crescut avand in camera pe perete un tablou care infatzisha Catedrala. Auzisem multe despre orash. Discutiile aferente varstei: orash mare, cool, park place si disco land si strandul termal si festivalul berii si cel mai occidental orash al tarii, catedrala, opera, un orash cosmopolit care ofera oportunitati.
Stiam doar ca daca o iau la stanga cum ies din gara ajung in centru la catedrala. Si cam atat. Trebuia sa ma prezint pentru un interviu la Continental la hotel. M-am ratacit ajungand acolo. Am ajuns primul, imi luasem marja de eroare tocmai pentru situatii neprevazute. Am umblat pe jos. Inca linia 43 si 33 si tramvaiul 8 imi erau notiuni stranii.
Si aici e o chestie specifica: troleybuzul (cu mici variatii avand aceiasi cuvant in toate limbile europene) aici se numeste firobuz (eu copil de miner fiind, ma ducea cuvantul asta mai mult cu gandul la funicular :)) )
In plus invariabil intreband oameni mai in varsta de o adresa sau alta, mi se raspundea: pe linia lui 4 sau pe linia lui 7 sau unde se desparte 7 de 9……
Multumeam si mergeam mai departe. Adica daca as stii atat de bine liniile de tramvai cu siguranta nu as fi intrebat adresa.
M-am ratacit spre Continental,dar am ajuns primul. O comisie de vreo 5 persoane la interviu. Am intrat in sala pus la 4 ace si cu emotii, ma gandeam la toate implicatiile pe care un job aici le-ar aduce. Si ma impiedic de tocul usii si ma intind intr-o alunecare gratzioasa pe burta. Cam cat de gratzios ar putea fi cineva de 1 metru 90 in cadere libera. Vreo doi metri de alunecare en relanti. Cred ca in 0,005 secunde am fost in picioare indreptandu-mi nodul de cravata afisand cel mai calm zambet din dotare.
Imi imaginam … go to a happy place go to a happy place … numara pana la 10.. asa-i ca nu au observat? I need a time machine!!!!! With a 2 minutes loop- back function!!!!
M-au angajat. Mi-au spus, dupa un an, ca ma angajasera ca zambeam. Nu doar de aceea, dar a contat. Se spune ca un prim pas e inceputul pentru orice voiaj. E drept ca toata experienta mea timisoreana ulterioara a fost la fel: o cazatura spectaculoasa urmata de ridicare in 0,005 secunde cu zambetul pe fata indreptandu-mi nodul la cravata.
Si azi sunt 7 ani de atunci.
Daca e sa fiu sincer mereu m-am simtit in vizita aici. Pana de curand cand am fost pus in fata deciziei de a alege. Atunci am inceput sa imi pun intrebari.
In engleza e mult mai evidenta diferenta dintre concepte: home si house. Not any house it’s a home. In romana ar trebui sa fie ceva de genul casa si acasa.
Cred ca Timisoara a devenit acasa. Cred ca am reusit sa depasesc momentul de vizita sau venetic sau cum s-o mai numi.
Ptr un orash de tranzit si plin de oameni din toata tzara, sau Europa ideea aceea: cei care au venit au stricat orasul, sau cei care nu sunt timisoreni sunt motivul tuturor relelor. Ideea asta e destul de prezenta in constiinta celor care au mai mult de 20 de ani de cand i-a adus ceaushescu cu arcanu de pe 'saCe' sa populeze fabricile aflate in plin avant.
Mai este si o categorie care uita ca pana la urma Timisoara sau Temeschwar sau Tymes sau Zambara sau cum I s-ar mai putea zice, e un orash de emigranti. Si cine ii cunoaste un pic istoria (ex-ul mi-a tinut un curs intensiv pe aceasta tema) stie asta. Si ar trebui sa aprecieze ca ce are pana la urma mai bun este dat de cei care au venit care l-au ocupat si colonizat. Altfel ramanea poate doar un orash de pescari in mlastinile banatului.
Asa ca odata scapat de complexul acesta, nu pot decat sa incerc sa imi insusesc din lucrurile bune care s-au mentinut in timp din mentalitatea mostenita de la imperii mai civilizate care l-au administrat.
Si nu poate decat sa ma amuze mentalitatea Mayflower. Bostoniarzii care au ajuns cu primul vas plin de aristocrati in SUA. Era o vorba ca daca toti care spun ca au descendenta directa in cei veniti cu Mayflower ar avea dreptate, Mayflower ar fi trebuit sa fie numele unei flotile de titanice (sau titanicuri).
Cam asa e situatia si aici.
Si una peste alta ce transforma o casa in acasa.
Greu de analizat, dar zilele astea mi-am dat seama de o treaba mergand prin orash.
Sentimentul asta nu este dat de strandul termal (am fost o singura data si nu mi-a placut), catedrala (nu am fost niciodata in interior nici de curiozitate), park place (nu am calcat niciodata acolo), sau discoland (cred ca e alt club acolo acum)
Una peste alta Timisoara e un orash occidental comparat cu balcanii. Dar e mult in urma fata de restul Europei totusi. Imi aduc aminte ca exul meu a facut mijto de mine cand am urcat in troleu, pardon firobuz in Timisoara cand am venit din Viena. Acolo am fost ofensat ca o usa de la metrou nu se deschisese complet. Aici la firobuz ramanea doua palme deschisa iarna. :) a ras de mine juma de ora pe tema asta. Sau faptul ca se putea la automatul de la metro cumpara bilet si pentru caine... Sau ca pe scarile rulante cei care stau pur si simplu pe trepte stau pe dreapta pentru a permite celor care se grabesc si urca respectiv coboara sa poata pasi. S-au mai schimbat si astea e drept. Dar mai e de lucru.
Deci ce ma face sa simt ca Timisoara este acasa?
Stau pe malul begheului cu picioarele atarnadu-mi pe dig cu nasu in laptop si scriu. Cainele e liber in spatele meu in parc.
Am inceput sa vorbesc cu ‘frigi’ si ‘cioco’ si ‘praji’ si ‘comp’ si zic la CD tze-de nu si-di.
Nu trec pe roshu la semafor chiar daca nu vine masina. Umblu cu hartiile in buzunar o juma de zi daca nu gasesc un cosh de gunoi.
Mi-e scarba de cocalarii parca imprumutati din alte zone. Nu dau nume ca n-are rost. X5 cu partile metalice aurite. Mi-e scarba de italienii care vin cu pensia in buzunar ca in romania p**da e inca ieftina.
Si in orice zona o orashului sunt, am o amintire legata de acel loc: aici mi-am pierdut buletinul si l-am gasit pus pe marginea unei vitrine dupa doua ore,
aici mi-a tras X tzeapa am stat in ploaie o ora,
aici era o cofetarie, acum e banca, aici am avut accident cu masina, acolo l-am cunoscut pe Y. aici am lucrat, a disparut firma deja.
Aici am sarit gardul sprijinandu-ma cu piciorul de pancarda ‘accesul pietonal interzis’ si dincolo am dat nas in nas cu primarul.
Aici am stat pe bordura si am plans o ora noaptea cand am pierdut pe cineva.
Aici am luat amenda ca am facut poze in fantana arteziana noaptea. (nu am specificat ca sunt cetatean model, dar ma straduiesc).
Si pot ajunge in centru doar prin parcuri fara sa vad sau sa aud o masina.
Si sunt mandru ca desi punctul de plecare mi-ar fi pus teoretic oprelisti, am reusit sa ma descurc deocamdata intr-un orash care ofera oportunitati si cere mult mai mult decat ofera la un punct.
Si ma enerveaza chestiile de fatzada. Continentalul cea mai inalta cladire e iluminata noaptea ambiental doar pe fatada. Ce se vede din strada. Din restul orashului e doar o umbra intunecata.
Si ma enerveaza ca e singurul orash din tara in care fatadele cladirilor superbe se prabusesc.
Pana la urma imi platesc taxele de 7 ani aici. Sigur e vreo bordura vopsita si din banii mei.
Maruntzishuri ce am scris mai sus. Prostii. Dar un intreg care e greu de pus in balanta cu altele. Pana la urma e orashul in care am trait cel mai mult cu exceptia orashului natal.
Nu sunt fan-ul numarul 1 din multe motive. Si nu cred ca voi deveni un fanatic. Inca il privesc obiectiv si comparativ cu alte orashe dragi mie, ma ma gandesc ca e un orash superb. Cateodata e pacat ca e locuit. Oameni prea reci, prea mercantili, prea falsi. Fara a generaliza. Dar asta e alta poveste.
Dupa alti 7 ani de acasa.
Cred ca ma consider un pic Timisorean.Cu bune si cu rele.
Si sunt indragostit de privelistea pe care o am de la fereastra.
25.09.09 Am mai adaugat cateva facute cu un aparat mai de doamne ajuta:
ps. toate fotografiile sunt originale
Acelasi,
2q2Bstr8
marți, martie 17, 2009
22.FUM
FUM
(si aburi de alcool si laser)
Scari curbe.. baieti fugind sa raspunda la telefon…
Muzica infundata..din ce in ce mai tare..
Indreapta spatele privirea sus...
Imi dau jos geaca, sper ca nu mi-e sifonata camasha...
Lume inghesuita la bar
Priviri
Zambete false...
O barbie patratzoasa... o privire aruncata prin/ peste mine/pe langa mine sau direct spremi... intuneric
Miros de fum
Si din nou un blitz
Si aceiasi ochi negri stralucind in intuneric
Un zambet din coltzul celalalt de bar...
O alta privire
Lumini de laser, fum...’ce mai faci?’ imi zambesti.. mi-ai scoate ochii
Si inca un pahar
Prea mult whisky. Laser verde.. roshu.ma pishka ochii.
Uita-l pe ala micu. E ba aici ba acolo nu are stare
Imi place piesa asta. Cred ca eram la mare cand a aparut.
Am chef sa dansez..se mai uita unu altu. Nu ma intereseaza inchid ochii. Inca o tigara. Chiar imi place piesa asta.
Ma duc sa imi iau bere?
De care?
Nu conteaza.bere sa fie
Hm imi place tipul asta. A.. e cu gashka din Arad. Ce sa-i spun. Nu ii spun nimic
Ii zambesc. Cred ca m-a vazut ca ma holbam la el. Mdah oare ala o fi prietenul lui..probabil. nu conteaza doar ma uitam.
Ma duc la baie sa ma spal pe fatza. Macar ma mai plimb un pic.
mi-e dor de cineva. Mi-e dor rau.
Ce fain le sta la stia impreuna.
Ala e tip fain. Hi-hi daca ala e gay eu sunt popa. Mdah nu mi-s in ziua de salariu.
E fain laserul asta. Da pana la urma e cam obositor si monoton in toata agitatia lui.
Inca o piesa faina. Sau in fine mie imi place. E kylie. Pardon Kylie.
Fund fain are tipu asta. nu prea e la locul lui aici. E cu prietena. Ori ii e prietena bisexuala. Ori el e un pic bisexual? Nu stiu se uita dupa baieti. Se straduieste sa nu se uite prea mult.
Ma sprijin de perete. Am senzatia ca ma plictisesc. Lume multa. Inghesuiala.
Asta se tot holbeaza la mine. Ii zambesc ‘ce vrei’ Cauza pierduta. Cum se pot lasa unii sa se ingrashe in halul asta?
e.. a venit M. E ciudat. Dupa o noapte cum ar trebui sa ma port? Care e limita de discretie. Ne zambim peste multime. E cu prietenul. Ma simt cam aiurea
imi mai iau o bere. Nu imi mai pica bine. Ma amorteste. Oare de cand nu am mai plecat cu cineva de aici. Cineva pe care sa il fii cunoscut aici. Cred ca de vreun an.
Opa astia s-au lipit. Maama cata dragoste. Cam fortata se vede de la o posta. Miroase a disperare. Ii tine vreo doua saptamani. Sufera trei zile si apoi : next
Iara mint ca ne vedem saptamana asta la o cafea.
Nu o sa ies.
Cred ca ma duc acasa.
Ma plictisesc.am transpirat. Am baut prea mult
It’s crazy world out there.
Da.. nu te uita chiar plec singur. Si nu-s depresiv. E o alegere.
Poate nu cea mai buna..
Uu e cam frig afara..
Oare am buletinu la mine? Cred ca il am . cheile..in buzunar..
Am fost la club.
Se putea si mai rau. As fi putut sta pe mess.
FUM si aburi de alcool si laser
(si aburi de alcool si laser)
Scari curbe.. baieti fugind sa raspunda la telefon…
Muzica infundata..din ce in ce mai tare..
Indreapta spatele privirea sus...
Imi dau jos geaca, sper ca nu mi-e sifonata camasha...
Lume inghesuita la bar
Priviri
Zambete false...
O barbie patratzoasa... o privire aruncata prin/ peste mine/pe langa mine sau direct spremi... intuneric
Miros de fum
Si din nou un blitz
Si aceiasi ochi negri stralucind in intuneric
Un zambet din coltzul celalalt de bar...
O alta privire
Lumini de laser, fum...’ce mai faci?’ imi zambesti.. mi-ai scoate ochii
Si inca un pahar
Prea mult whisky. Laser verde.. roshu.ma pishka ochii.
Uita-l pe ala micu. E ba aici ba acolo nu are stare
Imi place piesa asta. Cred ca eram la mare cand a aparut.
Am chef sa dansez..se mai uita unu altu. Nu ma intereseaza inchid ochii. Inca o tigara. Chiar imi place piesa asta.
Ma duc sa imi iau bere?
De care?
Nu conteaza.bere sa fie
Hm imi place tipul asta. A.. e cu gashka din Arad. Ce sa-i spun. Nu ii spun nimic
Ii zambesc. Cred ca m-a vazut ca ma holbam la el. Mdah oare ala o fi prietenul lui..probabil. nu conteaza doar ma uitam.
Ma duc la baie sa ma spal pe fatza. Macar ma mai plimb un pic.
mi-e dor de cineva. Mi-e dor rau.
Ce fain le sta la stia impreuna.
Ala e tip fain. Hi-hi daca ala e gay eu sunt popa. Mdah nu mi-s in ziua de salariu.
E fain laserul asta. Da pana la urma e cam obositor si monoton in toata agitatia lui.
Inca o piesa faina. Sau in fine mie imi place. E kylie. Pardon Kylie.
Fund fain are tipu asta. nu prea e la locul lui aici. E cu prietena. Ori ii e prietena bisexuala. Ori el e un pic bisexual? Nu stiu se uita dupa baieti. Se straduieste sa nu se uite prea mult.
Ma sprijin de perete. Am senzatia ca ma plictisesc. Lume multa. Inghesuiala.
Asta se tot holbeaza la mine. Ii zambesc ‘ce vrei’ Cauza pierduta. Cum se pot lasa unii sa se ingrashe in halul asta?
e.. a venit M. E ciudat. Dupa o noapte cum ar trebui sa ma port? Care e limita de discretie. Ne zambim peste multime. E cu prietenul. Ma simt cam aiurea
imi mai iau o bere. Nu imi mai pica bine. Ma amorteste. Oare de cand nu am mai plecat cu cineva de aici. Cineva pe care sa il fii cunoscut aici. Cred ca de vreun an.
Opa astia s-au lipit. Maama cata dragoste. Cam fortata se vede de la o posta. Miroase a disperare. Ii tine vreo doua saptamani. Sufera trei zile si apoi : next
Iara mint ca ne vedem saptamana asta la o cafea.
Nu o sa ies.
Cred ca ma duc acasa.
Ma plictisesc.am transpirat. Am baut prea mult
It’s crazy world out there.
Da.. nu te uita chiar plec singur. Si nu-s depresiv. E o alegere.
Poate nu cea mai buna..
Uu e cam frig afara..
Oare am buletinu la mine? Cred ca il am . cheile..in buzunar..
Am fost la club.
Se putea si mai rau. As fi putut sta pe mess.
FUM si aburi de alcool si laser
joi, februarie 19, 2009
21. BRICK-WALL
BRICK-WALL
Un STONEWALL mai mic. Vineri 13. orele 23.58 HRS
EXPOZITIUNEA
O seara ca oricare alta. Ba nu, nu e ca oricare alta. Adica incerc sa rescriu ce am scris ieri. Nu te uita la postul mai vechi. Nu e cel de ieri, e unul mai vechi. Adevarul crud e ca ca ieri m-am apucat sa scriu si chiar imi placuse cum a iesit. Dar am adormit cu laptopul in brate. Din nou. (iara am impresia ca trece viata pe langa mine). Si m-am trezit ametit si zapacit, pe la 12 noaptea, si in loc sa dau inchidere cu salvare.. am dat doar inchidere. S-a dus dracu toata munca.
Incerc sa imi reiau ideile. Si nu pot decat sa sper ca voi reusi sa imi regasesc cursivitatea de ieri..
Nu stiu de ce in ultima parte ma gasesc sa scriu doar chestii grele. Chestii importante. Oare de ce nu pot sa scriu si eu de ultima piesa a lui 'Rihana' (sper ca am scris bine ;) )
Adica nu o fac intentionat, nu caut doar chestii profunde.. adanci si greu de dezbatut si citit. Pur si simplu asa imi vin.
E vineri. Vineri seara. Si stand ca de obicei cu nasul in calculator sau televizor ma gandeam sa dedic si eu un post . Asa de Sankt Valentino. Si in timp ce dadeam cu banu sa vad pe cale o apuc: ori ma vaicaresc ca nu primesc inimioare de ciocolata si nici nu dau ori bag un mesaj de genu: clubul baietilor independenti saluta fraierii care alearga dupa cadouri.
Si in toata drama asta a dezbaterii de vineri mi se aprinde un blink: pe langa vineri dinainte de weekendul sankt valentino e vineri 13. Sau 13 vineri. Oricum o intorci nu suna bine.
INTRIGA
Da noah imi zic.. asta seara ies. E Single’s Party in Sauvage. Si poi cine stie?
Primesc de la proprietarii clubului un mass pentru acest party. Il dau si eu mai departe. Mi-am zis la un moment dat ca nu il retransmit . d’apoi ma gandesc ca pe cine deranjeaza un mass din partea mea oricum m-a sters din lista deja asa ca nu conteaza. Si pana la urma nu e un mass :’ te ubesc yuby’ nu e un mass ‘hy all cine vorbeste si cu mine ca ma plictisesc’ si nici ‘ pa all brb ma duc sa pap’
Deci trimit un mass si imi primesC obisnuitele reactii: ignorare, merci sau du-te’n p mea. I've seen IT all already. Asa ca nu prea ma mai afecteaza.
In fine vineri, seara in care cei care nu vor sa stea singuri a doua zi ar avea o sansa in plus sa se lanseze intr-o semirelatie de cateva zile. Sau poate saptamani ( se simte scepticul din mine)
La un moment dat incep sa imi sune telefoanele: bah de ce induci lumea in eroare? Sauvage e inchis! Adika inchis? Adika cum inchis? Ai apasat tare pe maner? Ai impins de usha?
Nu am mai fost inchis in weekend de ani de zile.
Si pun mana pe telefon si intreb ce se intampla. Si mi se spune a venit politia pentru reclamatii de galagie. Si au spus ca daca deschidem ne amendeaza.
Nu stiu de ce, chiar nu stiu. Mi-a crescut tensiunea. Asa m-am saturat de povestea asta. Am mai auzit-o mai demult. Si atunci mi se parea o tampenie. Dar acum.. parca e un PIC prea mult. E cusuta cu atza alba de la o poshta se vede.
Se starneste in mine un sentiment de revolta crunt. Ca sa nu imi sune telefonul dau un alt mass: azi e clubul inchis. Din cauza politiei.
De data asta reactia e alta : maine e deschis?? Cred ca unul singur sau doi m-au intrebat ce s-a intamplat.
Si sentimentul acesta de revolta o ia razna. Oamenii astia nu isi dau seama ce se intampla? Sau sunt prea obisnuiti sa accepte orice tampenie fiindca e oarecum normal. Adica societatea e asa si pe dincolo si e normal. Nimanui nu i se pare ca ceva e in neregula?
Am innebunit eu? (nu raspundeti, e intrebare retorica)
Si ma pun si scriu o petitie.
la ora 12.02. adica mi-am inceput ziua indragostilor scriind o petitie on line:
Clubul gay Sauvage din Timisoara este singurul din vestul tarii in care exista posibilitatea oamenilor de toate orientarile sexuale sa se simta liberi. Timisoara a fost mereu orasul in care s-a murit pentru libertate. Libertatea nu poate fi libertate doar pentru unii. Atunci nu mai e libertate. In ultima vreme autoritatile locale prin organele din subordine hartuiesc clubul Sauvage din Piata Libertatii. E discriminare mascata. Reclamatii pentru zgomot in situatia in care la 20 de metri la Casa Armatei se desfasoara nunti zgomotoase. Daca se aplica aceste reguli de liniste, sa se aplice la toate cluburile din centru nu doar la cel gay. Nu mai acceptati discriminare si hartuire si abuzuri din partea nimanui. Nu va negati existenta! Nu negati dreptul fundamental al oamenilor la propria constiinta!
http://www.petitieonline.ro/petitie/stopati_hartuirea_clubului_sauvage_din_timisoara-p63392048.html
O paranteza prin care ar trebui sa raspund multor intrebari:
Ce am eu de castigat din afacerea asta? Nimik ! Nu sunt actionar la Sauvage, imi platesc biletul la intrare (si consumatia) si mie mi-e cald cand nu face ventilatia fatza si mie imi place sau nu muzica. Nu particip la concurs de popularitate. Nu mi-au cerut nici proprietarii clubului, nici acceptul, nici altcineva sa fac ceva in privinta asta.
Dar.
Si e un mare DAR.
Imi aduc aminte vremurile cand a avea un club gay era doar o idee doar ceva ce se intampla ‘dincolo'; imi aduc aminte tentativele anterioare. Imi aduc aminte intalnirile, localurile mai mult sau mai putin stabile. Imi aduc aminte perioada in care schimbam locatia o data la doua saptamani, imi aduc aminte zonele mai mult sau mai putin sigure din orash. Imi aduc aminte trecerea de la faza ‘chefuri’ gay. Si la un moment dat Bounce a devenit
Sauvage.
Si chefurile au devenit un club. Si incepea din ce in ce mai mult sa semene cu un club. Si am vazut din in ce mai multi oameni care aveau curajul sa apara in club. Si din in ce mai multi nu mai considerau ca a merge la club e ceva ptr ceilalti gay.. aia nu stiu cum sau nu stiu care.
Si a devenit un loc in care nu mergi doar de dragul clubului sau a muzicii, ci mergi fiindca te simti bine din multe alte motive care nu au nici o legatura cu a merge in oricare alt club. Si mergi fiindca din cand in cand vrei sa mergi intr-un loc in care cunosti oamenii si te cunosc oamenii. Si mergi ca poate nu se stie niciodata cine va aparea acolo si iti va fura inima cu un sarut sau o privire.
Sau mergi, cum ziceam alta data pur si simplu doar ca sa te faci manga si sa dansezi.
Si de aceea nu e doar ‘dar’. E un mare DAR. E un loc cum putine sunt, in care te poti simti si purta asa cum iti dicteaza inima. Si constiinta. Un loc care nu te face nici mai bun. Nici mai rau. Doar un loc in care poti sa dansezi, poti sa comentezi, poti sa-ti porti tricoul ala pe care nu l-ai purta niciunde altundeva. Si poti sa iti lashi masca la intrare. Sau nu. Pur si simplu. Un loc in care nu ‘trebuie’ sa faci ceva. Orice faci, faci fiindca asa vrei nu fiindca nu ai incotro.
Ca sa revin si sa inchei paranteza: am publicat petitia.
Urma doar sa astept acceptarea publicarii de catre administratorii siteului rspectiv. Cica 48 de ore. Citeam regulile siteului. M-m uitat un pic prin lege. O petitie adresata unei autoritati publice nu poate ramane fara raspuns conform legii. Sunt cateva conditii: nu are voie sa fie anonima, trebuie sa fie relativ decenta si rezolvarea doleantelor sa fie in puterea ‘ADRISANTULUI’.
Eram curios sa vad ce se intampla.
Si iata ce s-a intamplat...
(din punctul meu de vedere)
DESFASURAREA ACTIUNII
Am sa incerc sa fiu scurt (nu mi-a reusit niciodata chestia asta dar eu insist)
Public petitia si o public si popularizez pe oriunde m-m gandit eu ca ar avea succes.
Am sa fiu telegrafic :
Incepe sa fie semnata. 10-15 semnaturi in prima zi a aparitiei. Din pacate multi sunt din alte orashe. Putini timisoreni. Intr-un fel ma asteptam. In alt fel sunt dezamagit.
Apoi ideea e preluata de Purple Radio. Mi-a placut. Am avut un sentiment ca pentru prima oara nu mai ignoram o problema.
Nu ne mai ascundem. Doua zile a fost subiect de dicutie. Am vorbit despre asta. Chiar daca noi intre noi. Chiar daca noi cu noi. Stirea s-a raspandit peste tot. O minidrama gay nu a mai fost drama de bloc, de cartier, de mic orashel. A stiut toata lumea ca ceva e putred in paradis.
Pe scurt si telegrafic:
cu ‘plus (+)’:
- reactia nationala rapida;
- oameni care au simtit imediat in primele randuri, no questions asked; au intzeles ideea;
- ajutorul celor de la purple ;
- Ideea prinsa din zbor si transformata in mai mult ;
- Multi au preluat-o pe bloguri si a mers asa din aproape in aproape;
- Val de semnaturi pe petitie;
- Mi-a dat un sentiment placut de apartenenta la comunitate ;
- Au fost multi care au spus din prima merg in Sauvage, imi place, nu e corect ;
- Prietenii din alte tari care au simtit momentul critic si au fost alaturi de noi ;
- Pustani din ‘noua generatie’ care au avut curajul sa isi puna numele pe semnatura ;
- Au aparut multi care au preluat ideea ca fiind proprie; nu m-a deranjat; chiar mi-a placut; daca au gandit-o si au adoptat-o e de bine;
- Cateva comentarii pertinente pe petitie ;
- Persoane hetero declarate care au semnat-o si sustinut-o;
- Primii doi pasi spre scandal media facuti ;
- Sentimentul de gay mandru ca sunt gay. Am mai spus-o o data. Stiu. O repet ca sa se inteleaga;
- Ingrijorarea sincera a fostului proprietar al clubului care o vreme a incercat sa faca concurentza clubului Sauvage; poate intzelege mai bine decat noi ce inseamna punerea pe picioare a unui astfel de local si efortul de a tine aproape o comunitate diversa, pretentioasa si infidela intr-o oarecare masura.
Cu ‘minus (-)’ :
- 500 de vizualizari si semnaturi pe o petitie pentru eliminarea musculitzei de otzet (ipotetic ca sa nu dau exemple) vreo 170 pe aceasta petitie; din care mai mult de jumatate din restul tarii;
- Prea multi care zic ca nu schimba nimik; si ca e degeaba si ca Romania e asha si pe dincolo; sunt destul de tanar incat sa stiu ca voi ‘prinde’ schimbarile majore; si destul de batran ca sa imi aduc aminte evolutia. Din pacate schimbarea e prea lenta si o asteptam mereu de la altii, de la comisii europene si comitzii si comitete si asa mai departe;
- Cativa care s-au folosit de asta pentru a-si face reclama la propriile modalitati de a castiga un ban cinstit (fara exemple); cluburi si forumuri tixite de reclame per click
- Purtatorul de cuvant al Primariei, penibil (dar speriat si jenat de subiect – asta e foarte bine din punctul meu de vedere);
- Accept si alte organizatii cu vocatie organizationala si de lobby pentru comunitatea gay, nu au scos capul din nisip; aceiasi ideea: daca nu e proiect platit, e hobby pentru timpul liber; ne informam vag si solicitam o descriere detaliata pe e-mail. Si gata. Fara o idee de actiune fara nimic. Adica daca vrei sa faci lobby pe o idee, descurca-te! noi nu ne bagam , noi observam. Era o vreme cand si un caz particular, problema unui singur om era luata in considerare. Acele vremuri s-au dus. Din pacate sau din fericire. E a nu stiu cata oara cand au esuat in a fi lideri de opinie. O data pe an, gayfest, sa ne scoatem parleala la capitolul activitate si gata; Sper sa ma insel. Imi doresc sa ma insel, sper ca undeva, cineva a sesizat problema asta si ii monitorizeaza dezvoltarea; sper ca teoria lobby-ului secret nu e doar atat: o teorie. Inca mai sper.
- Mare minus: minunea a tinut trei zile. Am trecut la urmatorul subiect interesant de pe agenda. Oricare ar fi ala.
Cu 0 (nici plus nici minus) :
- comentarii din partea unora pe petitie care o fac aproape nefolosibila pentru o actiune care va fi luata in serios
- semnaturi care seamana cu nickurile de mirc; din nou ca imagine nu fac bine; dar astia suntem; ma intristeaza intr-un fel;
- comentarii homofobe; probabil ar fi fost mult mai multe daca s-ar fi promovat si in alte medii: Da-va dracu [Loly]
Bai vedeti-va de fututu' vostru in cur si ocupati-va gura cu una bucata penis.
Dupa ce ca sunteti IMPOTRIVA NATURII mai si comentati...Ziceti merci ca aveti un club pentru gaozari...Handicapatilor!!! [17/02/2009 23:08]
Adevaru’ e ca unu care isi zice Loly e bun de comentat. Adica ne face o favoare. Dar chiar o sa ne regasim in ce zice el aici? Cine e de acord sa ridice doua degetele. Chiar ar trebui sa zicem merci ca avem club pentru ‘gaozari'? Poate ar trebui sa zicem merci ca avem un club in care nu trebuie sa dam fatza cu astfel de specimene. Sau macar daca sunt unele exemplare de acest gen... se tem. Pe bune sa tem sa nu fie descoperiti. E incitanta ideea ca se inverseaza un pic rolurile : le e teama acolo, sa nu stim ce gandesc. Si se prefac. Ciudata inversare de roluri. Doar ca un astfel de element poate pleca intr-unul din celelalte 50 de cluburi sa se simta cum vrea pe manele si grasutze cu buricu gol. Noi nu avem prea multe optiuni deocamdata. Si apoi cele putine pe care le avem, le lasam la mila unuia sau a altuia.
PUNCTUL CULMINANT:
Nu a venit inca. E cumva in aer. Vad doua cai in momentul de fatza:
Cea de care se temeau cei care detin Sauvage: controale intensificate in weekend. O lista de amenzi mai mare si poate exploatarea la maxim a punctelor slabe de ordin administrativ.
Sau cea de-a doua: aceiasi oameni sa tina cont ca tinem si noi la acest club, ca intelegem riscul pe care si-l asuma si sa faca in asa fel incat acest club sa nu mai fie atacabil pe eventuale cai administrative; eu zic ca totusi si pentru Gabi si Nea Ghitza conteaza ca ne intereseaza.
DEZNODAMANT
Ciudat de aproximat si daca as fi vreun guru sau Oracol de pe Bega as incerca sa aproximez ceva:
Cum vad eu lucrurile :
S-a miscat ceva.
Sa nu uitam ca la Stonewall erau licente de alcool si alte chestii inventate sau adevarate. Erau doar pretexte pentru ‘lozul’ saptamanal catre politie. Erau alte vremuri, vremurile hippiote americane. Era alta conjuctura. Nu era Europa secolului 21.
Petitia facuta, e, pana la urma doar un exercitiu de democratie. Poate locul in care a fost amplasat nu este cel bun, poate momentul nu este cel mai bun. Dar, fuck everything, chiar trebuia facuta.
Da, totusi exista o paralela. Chior sa fii sa nu o vezi.
Si vecinii nemultumiti pot fi linistiti de catre autoritati sau pot fi folositi drept pretext ca sa nu se murdareasca pe maini. e o mare paralela.. iliescu a chemat minerii cu simt civic. principiul e acelasi.
Nu e Stonewall
Dar va fi
BRICKWALL
(orice lupta are nevoie de un nume)
Una peste alta..... va recomand:
documentarele:
before stonewall – premiul emmy prin anii 80
documentarul:
after stonewall din anii 90
si filmu' stonewall intre ele.
si postul meu STONEWALL de pe aici (fara falsa modestie)
Daca nu le gasiti pe DC dati de stire si vi le trag, pe dvd.
Si vorbim dupa.
PS. Nu se inchide clubul. nu, deocamdata.
Pana atunci:
keep the faith.
Gata.
2q2Bstr8 -TM
Un STONEWALL mai mic. Vineri 13. orele 23.58 HRS
EXPOZITIUNEA
O seara ca oricare alta. Ba nu, nu e ca oricare alta. Adica incerc sa rescriu ce am scris ieri. Nu te uita la postul mai vechi. Nu e cel de ieri, e unul mai vechi. Adevarul crud e ca ca ieri m-am apucat sa scriu si chiar imi placuse cum a iesit. Dar am adormit cu laptopul in brate. Din nou. (iara am impresia ca trece viata pe langa mine). Si m-am trezit ametit si zapacit, pe la 12 noaptea, si in loc sa dau inchidere cu salvare.. am dat doar inchidere. S-a dus dracu toata munca.
Incerc sa imi reiau ideile. Si nu pot decat sa sper ca voi reusi sa imi regasesc cursivitatea de ieri..
Nu stiu de ce in ultima parte ma gasesc sa scriu doar chestii grele. Chestii importante. Oare de ce nu pot sa scriu si eu de ultima piesa a lui 'Rihana' (sper ca am scris bine ;) )
Adica nu o fac intentionat, nu caut doar chestii profunde.. adanci si greu de dezbatut si citit. Pur si simplu asa imi vin.
E vineri. Vineri seara. Si stand ca de obicei cu nasul in calculator sau televizor ma gandeam sa dedic si eu un post . Asa de Sankt Valentino. Si in timp ce dadeam cu banu sa vad pe cale o apuc: ori ma vaicaresc ca nu primesc inimioare de ciocolata si nici nu dau ori bag un mesaj de genu: clubul baietilor independenti saluta fraierii care alearga dupa cadouri.
Si in toata drama asta a dezbaterii de vineri mi se aprinde un blink: pe langa vineri dinainte de weekendul sankt valentino e vineri 13. Sau 13 vineri. Oricum o intorci nu suna bine.
INTRIGA
Da noah imi zic.. asta seara ies. E Single’s Party in Sauvage. Si poi cine stie?
Primesc de la proprietarii clubului un mass pentru acest party. Il dau si eu mai departe. Mi-am zis la un moment dat ca nu il retransmit . d’apoi ma gandesc ca pe cine deranjeaza un mass din partea mea oricum m-a sters din lista deja asa ca nu conteaza. Si pana la urma nu e un mass :’ te ubesc yuby’ nu e un mass ‘hy all cine vorbeste si cu mine ca ma plictisesc’ si nici ‘ pa all brb ma duc sa pap’
Deci trimit un mass si imi primesC obisnuitele reactii: ignorare, merci sau du-te’n p mea. I've seen IT all already. Asa ca nu prea ma mai afecteaza.
In fine vineri, seara in care cei care nu vor sa stea singuri a doua zi ar avea o sansa in plus sa se lanseze intr-o semirelatie de cateva zile. Sau poate saptamani ( se simte scepticul din mine)
La un moment dat incep sa imi sune telefoanele: bah de ce induci lumea in eroare? Sauvage e inchis! Adika inchis? Adika cum inchis? Ai apasat tare pe maner? Ai impins de usha?
Nu am mai fost inchis in weekend de ani de zile.
Si pun mana pe telefon si intreb ce se intampla. Si mi se spune a venit politia pentru reclamatii de galagie. Si au spus ca daca deschidem ne amendeaza.
Nu stiu de ce, chiar nu stiu. Mi-a crescut tensiunea. Asa m-am saturat de povestea asta. Am mai auzit-o mai demult. Si atunci mi se parea o tampenie. Dar acum.. parca e un PIC prea mult. E cusuta cu atza alba de la o poshta se vede.
Se starneste in mine un sentiment de revolta crunt. Ca sa nu imi sune telefonul dau un alt mass: azi e clubul inchis. Din cauza politiei.
De data asta reactia e alta : maine e deschis?? Cred ca unul singur sau doi m-au intrebat ce s-a intamplat.
Si sentimentul acesta de revolta o ia razna. Oamenii astia nu isi dau seama ce se intampla? Sau sunt prea obisnuiti sa accepte orice tampenie fiindca e oarecum normal. Adica societatea e asa si pe dincolo si e normal. Nimanui nu i se pare ca ceva e in neregula?
Am innebunit eu? (nu raspundeti, e intrebare retorica)
Si ma pun si scriu o petitie.
la ora 12.02. adica mi-am inceput ziua indragostilor scriind o petitie on line:
Clubul gay Sauvage din Timisoara este singurul din vestul tarii in care exista posibilitatea oamenilor de toate orientarile sexuale sa se simta liberi. Timisoara a fost mereu orasul in care s-a murit pentru libertate. Libertatea nu poate fi libertate doar pentru unii. Atunci nu mai e libertate. In ultima vreme autoritatile locale prin organele din subordine hartuiesc clubul Sauvage din Piata Libertatii. E discriminare mascata. Reclamatii pentru zgomot in situatia in care la 20 de metri la Casa Armatei se desfasoara nunti zgomotoase. Daca se aplica aceste reguli de liniste, sa se aplice la toate cluburile din centru nu doar la cel gay. Nu mai acceptati discriminare si hartuire si abuzuri din partea nimanui. Nu va negati existenta! Nu negati dreptul fundamental al oamenilor la propria constiinta!
http://www.petitieonline.ro/petitie/stopati_hartuirea_clubului_sauvage_din_timisoara-p63392048.html
O paranteza prin care ar trebui sa raspund multor intrebari:
Ce am eu de castigat din afacerea asta? Nimik ! Nu sunt actionar la Sauvage, imi platesc biletul la intrare (si consumatia) si mie mi-e cald cand nu face ventilatia fatza si mie imi place sau nu muzica. Nu particip la concurs de popularitate. Nu mi-au cerut nici proprietarii clubului, nici acceptul, nici altcineva sa fac ceva in privinta asta.
Dar.
Si e un mare DAR.
Imi aduc aminte vremurile cand a avea un club gay era doar o idee doar ceva ce se intampla ‘dincolo'; imi aduc aminte tentativele anterioare. Imi aduc aminte intalnirile, localurile mai mult sau mai putin stabile. Imi aduc aminte perioada in care schimbam locatia o data la doua saptamani, imi aduc aminte zonele mai mult sau mai putin sigure din orash. Imi aduc aminte trecerea de la faza ‘chefuri’ gay. Si la un moment dat Bounce a devenit
Sauvage.
Si chefurile au devenit un club. Si incepea din ce in ce mai mult sa semene cu un club. Si am vazut din in ce mai multi oameni care aveau curajul sa apara in club. Si din in ce mai multi nu mai considerau ca a merge la club e ceva ptr ceilalti gay.. aia nu stiu cum sau nu stiu care.
Si a devenit un loc in care nu mergi doar de dragul clubului sau a muzicii, ci mergi fiindca te simti bine din multe alte motive care nu au nici o legatura cu a merge in oricare alt club. Si mergi fiindca din cand in cand vrei sa mergi intr-un loc in care cunosti oamenii si te cunosc oamenii. Si mergi ca poate nu se stie niciodata cine va aparea acolo si iti va fura inima cu un sarut sau o privire.
Sau mergi, cum ziceam alta data pur si simplu doar ca sa te faci manga si sa dansezi.
Si de aceea nu e doar ‘dar’. E un mare DAR. E un loc cum putine sunt, in care te poti simti si purta asa cum iti dicteaza inima. Si constiinta. Un loc care nu te face nici mai bun. Nici mai rau. Doar un loc in care poti sa dansezi, poti sa comentezi, poti sa-ti porti tricoul ala pe care nu l-ai purta niciunde altundeva. Si poti sa iti lashi masca la intrare. Sau nu. Pur si simplu. Un loc in care nu ‘trebuie’ sa faci ceva. Orice faci, faci fiindca asa vrei nu fiindca nu ai incotro.
Ca sa revin si sa inchei paranteza: am publicat petitia.
Urma doar sa astept acceptarea publicarii de catre administratorii siteului rspectiv. Cica 48 de ore. Citeam regulile siteului. M-m uitat un pic prin lege. O petitie adresata unei autoritati publice nu poate ramane fara raspuns conform legii. Sunt cateva conditii: nu are voie sa fie anonima, trebuie sa fie relativ decenta si rezolvarea doleantelor sa fie in puterea ‘ADRISANTULUI’.
Eram curios sa vad ce se intampla.
Si iata ce s-a intamplat...
(din punctul meu de vedere)
DESFASURAREA ACTIUNII
Am sa incerc sa fiu scurt (nu mi-a reusit niciodata chestia asta dar eu insist)
Public petitia si o public si popularizez pe oriunde m-m gandit eu ca ar avea succes.
Am sa fiu telegrafic :
Incepe sa fie semnata. 10-15 semnaturi in prima zi a aparitiei. Din pacate multi sunt din alte orashe. Putini timisoreni. Intr-un fel ma asteptam. In alt fel sunt dezamagit.
Apoi ideea e preluata de Purple Radio. Mi-a placut. Am avut un sentiment ca pentru prima oara nu mai ignoram o problema.
Nu ne mai ascundem. Doua zile a fost subiect de dicutie. Am vorbit despre asta. Chiar daca noi intre noi. Chiar daca noi cu noi. Stirea s-a raspandit peste tot. O minidrama gay nu a mai fost drama de bloc, de cartier, de mic orashel. A stiut toata lumea ca ceva e putred in paradis.
Pe scurt si telegrafic:
cu ‘plus (+)’:
- reactia nationala rapida;
- oameni care au simtit imediat in primele randuri, no questions asked; au intzeles ideea;
- ajutorul celor de la purple ;
- Ideea prinsa din zbor si transformata in mai mult ;
- Multi au preluat-o pe bloguri si a mers asa din aproape in aproape;
- Val de semnaturi pe petitie;
- Mi-a dat un sentiment placut de apartenenta la comunitate ;
- Au fost multi care au spus din prima merg in Sauvage, imi place, nu e corect ;
- Prietenii din alte tari care au simtit momentul critic si au fost alaturi de noi ;
- Pustani din ‘noua generatie’ care au avut curajul sa isi puna numele pe semnatura ;
- Au aparut multi care au preluat ideea ca fiind proprie; nu m-a deranjat; chiar mi-a placut; daca au gandit-o si au adoptat-o e de bine;
- Cateva comentarii pertinente pe petitie ;
- Persoane hetero declarate care au semnat-o si sustinut-o;
- Primii doi pasi spre scandal media facuti ;
- Sentimentul de gay mandru ca sunt gay. Am mai spus-o o data. Stiu. O repet ca sa se inteleaga;
- Ingrijorarea sincera a fostului proprietar al clubului care o vreme a incercat sa faca concurentza clubului Sauvage; poate intzelege mai bine decat noi ce inseamna punerea pe picioare a unui astfel de local si efortul de a tine aproape o comunitate diversa, pretentioasa si infidela intr-o oarecare masura.
Cu ‘minus (-)’ :
- 500 de vizualizari si semnaturi pe o petitie pentru eliminarea musculitzei de otzet (ipotetic ca sa nu dau exemple) vreo 170 pe aceasta petitie; din care mai mult de jumatate din restul tarii;
- Prea multi care zic ca nu schimba nimik; si ca e degeaba si ca Romania e asha si pe dincolo; sunt destul de tanar incat sa stiu ca voi ‘prinde’ schimbarile majore; si destul de batran ca sa imi aduc aminte evolutia. Din pacate schimbarea e prea lenta si o asteptam mereu de la altii, de la comisii europene si comitzii si comitete si asa mai departe;
- Cativa care s-au folosit de asta pentru a-si face reclama la propriile modalitati de a castiga un ban cinstit (fara exemple); cluburi si forumuri tixite de reclame per click
- Purtatorul de cuvant al Primariei, penibil (dar speriat si jenat de subiect – asta e foarte bine din punctul meu de vedere);
- Accept si alte organizatii cu vocatie organizationala si de lobby pentru comunitatea gay, nu au scos capul din nisip; aceiasi ideea: daca nu e proiect platit, e hobby pentru timpul liber; ne informam vag si solicitam o descriere detaliata pe e-mail. Si gata. Fara o idee de actiune fara nimic. Adica daca vrei sa faci lobby pe o idee, descurca-te! noi nu ne bagam , noi observam. Era o vreme cand si un caz particular, problema unui singur om era luata in considerare. Acele vremuri s-au dus. Din pacate sau din fericire. E a nu stiu cata oara cand au esuat in a fi lideri de opinie. O data pe an, gayfest, sa ne scoatem parleala la capitolul activitate si gata; Sper sa ma insel. Imi doresc sa ma insel, sper ca undeva, cineva a sesizat problema asta si ii monitorizeaza dezvoltarea; sper ca teoria lobby-ului secret nu e doar atat: o teorie. Inca mai sper.
- Mare minus: minunea a tinut trei zile. Am trecut la urmatorul subiect interesant de pe agenda. Oricare ar fi ala.
Cu 0 (nici plus nici minus) :
- comentarii din partea unora pe petitie care o fac aproape nefolosibila pentru o actiune care va fi luata in serios
- semnaturi care seamana cu nickurile de mirc; din nou ca imagine nu fac bine; dar astia suntem; ma intristeaza intr-un fel;
- comentarii homofobe; probabil ar fi fost mult mai multe daca s-ar fi promovat si in alte medii: Da-va dracu [Loly]
Bai vedeti-va de fututu' vostru in cur si ocupati-va gura cu una bucata penis.
Dupa ce ca sunteti IMPOTRIVA NATURII mai si comentati...Ziceti merci ca aveti un club pentru gaozari...Handicapatilor!!! [17/02/2009 23:08]
Adevaru’ e ca unu care isi zice Loly e bun de comentat. Adica ne face o favoare. Dar chiar o sa ne regasim in ce zice el aici? Cine e de acord sa ridice doua degetele. Chiar ar trebui sa zicem merci ca avem club pentru ‘gaozari'? Poate ar trebui sa zicem merci ca avem un club in care nu trebuie sa dam fatza cu astfel de specimene. Sau macar daca sunt unele exemplare de acest gen... se tem. Pe bune sa tem sa nu fie descoperiti. E incitanta ideea ca se inverseaza un pic rolurile : le e teama acolo, sa nu stim ce gandesc. Si se prefac. Ciudata inversare de roluri. Doar ca un astfel de element poate pleca intr-unul din celelalte 50 de cluburi sa se simta cum vrea pe manele si grasutze cu buricu gol. Noi nu avem prea multe optiuni deocamdata. Si apoi cele putine pe care le avem, le lasam la mila unuia sau a altuia.
PUNCTUL CULMINANT:
Nu a venit inca. E cumva in aer. Vad doua cai in momentul de fatza:
Cea de care se temeau cei care detin Sauvage: controale intensificate in weekend. O lista de amenzi mai mare si poate exploatarea la maxim a punctelor slabe de ordin administrativ.
Sau cea de-a doua: aceiasi oameni sa tina cont ca tinem si noi la acest club, ca intelegem riscul pe care si-l asuma si sa faca in asa fel incat acest club sa nu mai fie atacabil pe eventuale cai administrative; eu zic ca totusi si pentru Gabi si Nea Ghitza conteaza ca ne intereseaza.
DEZNODAMANT
Ciudat de aproximat si daca as fi vreun guru sau Oracol de pe Bega as incerca sa aproximez ceva:
Cum vad eu lucrurile :
S-a miscat ceva.
Sa nu uitam ca la Stonewall erau licente de alcool si alte chestii inventate sau adevarate. Erau doar pretexte pentru ‘lozul’ saptamanal catre politie. Erau alte vremuri, vremurile hippiote americane. Era alta conjuctura. Nu era Europa secolului 21.
Petitia facuta, e, pana la urma doar un exercitiu de democratie. Poate locul in care a fost amplasat nu este cel bun, poate momentul nu este cel mai bun. Dar, fuck everything, chiar trebuia facuta.
Da, totusi exista o paralela. Chior sa fii sa nu o vezi.
Si vecinii nemultumiti pot fi linistiti de catre autoritati sau pot fi folositi drept pretext ca sa nu se murdareasca pe maini. e o mare paralela.. iliescu a chemat minerii cu simt civic. principiul e acelasi.
Nu e Stonewall
Dar va fi
BRICKWALL
(orice lupta are nevoie de un nume)
Una peste alta..... va recomand:
documentarele:
before stonewall – premiul emmy prin anii 80
documentarul:
after stonewall din anii 90
si filmu' stonewall intre ele.
si postul meu STONEWALL de pe aici (fara falsa modestie)
Daca nu le gasiti pe DC dati de stire si vi le trag, pe dvd.
Si vorbim dupa.
PS. Nu se inchide clubul. nu, deocamdata.
Pana atunci:
keep the faith.
Gata.
2q2Bstr8 -TM
duminică, decembrie 28, 2008
11. Sarbatori Fericite (my ass!)
Sarbatori fericite, (my ass).
Imi vine sa urlu si sa sparg ceva. Dar cum mereu cand sparg ceva imi pare rau dupa aia, mai bine ma abtin.
E singurul moment in care de fapt iti vezi prietenii dusmanii etc.
Toata lumea simte nevoia sa fie alaturi de prieteni. Ca un cocon protector.
Sunt foarte ocupat sa raspund urarilor de bine de pe messenger.
Dupa o ora realizez ca sunt massuri. Glumeam nu mis chiar atat de tont.
In fine au fost si cateva urari personalizate. Felicitari virtuale si etc. Am multumit la toate, politicos. Nu cred ca am dat vreun mass de genul asta. Mi se pare un pic desantzat.
La fel ca sms-urile trimise de pe telefoanele de firma. Alea cu lumina nu stiu care si sfintele in sus si sfintele in jos. Astea sunt bune ca forma de marketing. Ma miram cate mesaje am primit de la persoane cu care nu am avut vreodata de-a face. Probabil aveau numarul meu salvat sau in fine numarul acesta cel mai sigur cu numele predecesorului meu in acest job. Fiindca eu sigur cu cel putin jumatate dintre acestia nu am vorbit.
M-am saturat la tv de filme cu mosh craciun... Ba se insoara, ba e ‘bad’ ba fiica lui mosh craciun, ba e o negresa, ba fiul lui mos craciun, la naiba si nevasta lui mos craciun. Si toti cei care nu cred in mos craciun si se intampla o minunata minune si le suna clopotei sau alte chestii si devin credinciosi in spiritul craciunului....
Faina treaba. Mie nu mi s-a intamplat. (what’s new).
In cele din urma mi s-a bulit si TV-ul. Asta e. Nu cred ca imi pare rau. Pur si simplu nu se mai aprinde. Si ma gandeam ca habar nu am unde si daca se mai depaneaza televizoare pe undeva.
Asta mi-a lipsit mereu in Timisoara si a contribuit la sentimentul de ‘ne –acasa’. Acasa mereu aveam un ‘nene’ care repara teleizoare, un croitor anume, un doctor anume, un pantofar anume si frizerul meu preferat. Aici si daca gasesti unul bun e posibil ca atunci cand mergi a doua oara sa nu te mai tina minte sau pur si simplu sa nu-l mai gasesti acolo. Sa fie magazin de vandut faianta sau shuruburi. Am reusit doar frizerul sa il mentin de vreo trei ani. Nu e vreunu cu apucaturi de stilist. Dar ma tunde simplu si repede si stie ce imi place si ce nu imi place si nu mai trebuie sa ii explic de 10 ori cum vreau pe laterale si cum vreau in spate si cat de lungi imi plac perciunii.
In alta ordine de idei.. nu am mai scrsi aici nimic de ceva vreme. Nu din lipsa de insipiratie. Adica am scris, doar ca nu am scris aici. Ma gandeam la faza asta cu prieteni si dusmani. Se pune ca puterea unui om este data de numarul prietenilor si puterea dusmanilor pe care ii are. Acum depinde cat esti de norocos adica ai prieteni apropiati multi si ai dusmani puternici sau macar importanti.
Blogul asta m-a apropiat relativ de cativa amici, si culmea a trezit monstri adormiti din trecut care se gaseau in povestirile de pe aici. Initial le-am lasat comentariile, dar apoi cand am vazut ca nu nici o noima si de fapt dreptul la replica nu e egal cu dreptul de a insulta pe cineva, mi-am zis ca asta e. Laif’s’a’bici ......nu trebuie mereu sa fie corecta.
Am moderat comentariile.
Dar m-a mirat intr-un fel dezechilibrul. Virulenta atacurilor, mitocania generalizata din acestea. M-a socat intr-o masura. Nu ma credeam in stare sa trezesc astfel de pasiuni in unii. Intr-un fel e ok. Decat sa scriu despre dilema: brad de brad sau brad de plastic 10 randuri si sa primesc 25 de comentarii. Mai bine asa.
Am cunoscut un baiat. Acum cateva luni. De fapt a fost ciudat ca pe mine ma rugase un prieten sa ii fac cunostinta cu el. Nu il stiam, m-am dus direct la el, l-am luat de mana si i-am zis: hai cu mine.
In aceiasi seara imi spune ca de fapt vroia sa fac cunostinta cu mine nu cu acela. A fost haioasa toata faza. Am facut schimb de id uri de mess si dupa vreo doua saptamani de dicutii, ne-am hotarat sa petrecem weekendul impreuna. Sa ne cunoastem mai bine.
M-a impresionat asta micu. A trecut prin multe in viata dar are un optimism in el. De invidiat. Si am ajuns sa il admir intr-un fel. Si sa imi devina drag.
Dar dincolo de toate astea ajungi la un moment dat intr-o semi relatie de genul asta sa te intrebi daca este ceea ce cauti. Momentele lungi de liniste. Si lipsa unor puncte comune de interes.. si asa ceva.
Si atunci stau si ma uit la dulceata asta de baiat. Si imi dau seama ca poate fi partenerul perfect pentru cineva. Dar nu pentru mine. Si imi dau seama ca are si el nevoie de cineva aproape si imi dau seama ca poate si eu am nevoie de el. Si mi se rupe inima dar imi dau seama ca pe zi ce trece ar fi din ce in ce mai greu sa fac asta. Si incerc sa ii spun ca mi-e drag, ca pentru o relatie trebuie mai mult decat atat, ca suntem oameni diferiti. Ca nu se poate cum si ce vrea el. Ma gandeam ca poate sunt si eu de vina. Nu cred ca as putea sari direct intr-o relatie completa de genul: hai sa ne mutam impreuna si sa traim fericiti pana ala adanci batraneti. Si ma gandesc ca poate desi nu recunosc sunt un sufelt ciuntit. Si va trebui sa il ranesc pe omultezu asta acum. Mai tarziu ar fi si mai greu si poate si mai dureros.
Si i-am propus sa ramanem prieteni. Am incercat sa ii explic cat am putut eu de bine ce si cum si de ce. Nu ma asteptam sa inteleaga din prima. Si ma gandeam ca ma va uri multi ani de acum inainte.
Si imi zice hai facem sarbatorile impreuna.
Sincer, ma gandeam, amandoi suntem singuri pana la urma nu are ce sa iasa rau.
Si a venit, si am facut bradul si am facut sarmale (in fine.. un fel de )) )
Mereu la atmosfera de craciun nu mi-a lispit rezultatul in sine, cat tot procesul acela, toata frenezia dinainte. Cred ca de fapt acolo e ce e mai fain.
A fost ok pana la punctul la care mi-am dat seama ca o luasem de la capat. Faza asta cu just friends nu functioneaza. Cere de la mine mai mult decat pot eu oferi. Si asta a fost chiar aiurea. Intr-un fel m-am simtit agresat. (ma umfla rasul, are cel putin un cap mai putin ca mine). Dar asa m-am simtit incoltit. Si vinovat ca nu pot sa ii ofer ceea ce vroia de la mine. Si vinovat ca poate nu reusesc sa ii explic asta. Si vinovat ca e craciunul si nu pot sa tin un discurs transant in directia asta.
Si suparat ca poate va trece f mult timp pana voi avea curajul sa fac un pas de genul asta: relatie noua. Sau poate va trece foarte mult timp pana nu ma voi mai gandi de 100 de ori inainte sa fac un pas de genul asta. Si poate ingrozit ca nu voi mai face niciodata un astfel de pas
Si din nou vinovat.
Si intr- seara in club il vad ca ii da numarul de telefon unui tip. Poate nu ar fi fost nimik nelalocul lui. Dar vorbim de un tip care se ocupa de diverse recrutari pentru clienti asa zis maturi de aici sau de prin Germania. Pe o scara de la 1 la 10 am explodat undeva la nivelul 18. si el zambea. Adica era ceva OK. Si din nou simt ca am esuat: in calitate de potential partener, in calitate de iubit, in calitate de prieten.
Ar fi trebuit sa ii explic ce si cum, ar fi trebuit sa ii explic ca nu tot ce zboara se mananca. Ar fi trebuit sa ii spun ca : daca e sa fim prieteni nu ii strica un sfat. Daca e sa fim parteneri.. sunt lucruri care se fac si lucruri care nu se fac. A-ti da numarul de telefon un recruiter de talente pentru Germania.. asta nu se face.
Si m-am mai certat cu doi acolo. Si mi-am mai stricat o seara. Si i-am spus: mergem acasa, dormim si dimineata cand te trezesti pleci acasa. Pana la urma nu sunt mandru de ce am facut. Sunt sigur ca nici nu stia cine e ala. Sunt sigur ca s-a simtit bine ca a fost poate complimentat si bagat in seama. Sunt sigur de astea.
Pana la urma asa am simtit. Pana la urma, mereu am fost dintr-o bucata. Oricat de rau ma simteam dupa.
Si a plecat. Si imi pare rau ca aplecat. Nu m-as fi simtit bine nici daca ar fi ramas.
Ce talmes-balmes de ganduri :
Asa ca craciunul asta :
M-am saturat de TV. Si el de mine (s-a stricat);
M-am simtit calcat in picioare din cauza blogului; (la asta m- asteptam)
Mi-am facut noi dusmani (la asta ma pricep);
Mi-am numarat prietenii care au sunat sa mai vada ce fac (vreo 2). Amandoi la sute de km distanta. Nu stiu ce si pe unde s-a pierdut pe traseu...Ceva s-a pierdut. Sau am pierdut. Fuck! Chiar nu stiu. Prieteni la nivel declarativ am zeci. Dar pe bune.. doar 1-2. Restul povesti.
Eu nu am sunat pe nimeni. Nu cred ca cineva ar avea chef de mine in starea asta.
Am renuntat la un prieten si o potentiala relatie;
Am petrecut cateva seri in Sauvage. Sunt satul si de clubul asta.
Ideea de a-mi face si revelionul acolo, ma deprima.
Mi-am anulat toate planurile de revelion; Lucrez pe 31.
Cand voi pleca din firma asta si voi fi intrebat de ce: asta va fi pe lista.
Una peste alta ...
Sarbatori fericite
(my ass)
Imi vine sa urlu si sa sparg ceva. Dar cum mereu cand sparg ceva imi pare rau dupa aia, mai bine ma abtin.
E singurul moment in care de fapt iti vezi prietenii dusmanii etc.
Toata lumea simte nevoia sa fie alaturi de prieteni. Ca un cocon protector.
Sunt foarte ocupat sa raspund urarilor de bine de pe messenger.
Dupa o ora realizez ca sunt massuri. Glumeam nu mis chiar atat de tont.
In fine au fost si cateva urari personalizate. Felicitari virtuale si etc. Am multumit la toate, politicos. Nu cred ca am dat vreun mass de genul asta. Mi se pare un pic desantzat.
La fel ca sms-urile trimise de pe telefoanele de firma. Alea cu lumina nu stiu care si sfintele in sus si sfintele in jos. Astea sunt bune ca forma de marketing. Ma miram cate mesaje am primit de la persoane cu care nu am avut vreodata de-a face. Probabil aveau numarul meu salvat sau in fine numarul acesta cel mai sigur cu numele predecesorului meu in acest job. Fiindca eu sigur cu cel putin jumatate dintre acestia nu am vorbit.
M-am saturat la tv de filme cu mosh craciun... Ba se insoara, ba e ‘bad’ ba fiica lui mosh craciun, ba e o negresa, ba fiul lui mos craciun, la naiba si nevasta lui mos craciun. Si toti cei care nu cred in mos craciun si se intampla o minunata minune si le suna clopotei sau alte chestii si devin credinciosi in spiritul craciunului....
Faina treaba. Mie nu mi s-a intamplat. (what’s new).
In cele din urma mi s-a bulit si TV-ul. Asta e. Nu cred ca imi pare rau. Pur si simplu nu se mai aprinde. Si ma gandeam ca habar nu am unde si daca se mai depaneaza televizoare pe undeva.
Asta mi-a lipsit mereu in Timisoara si a contribuit la sentimentul de ‘ne –acasa’. Acasa mereu aveam un ‘nene’ care repara teleizoare, un croitor anume, un doctor anume, un pantofar anume si frizerul meu preferat. Aici si daca gasesti unul bun e posibil ca atunci cand mergi a doua oara sa nu te mai tina minte sau pur si simplu sa nu-l mai gasesti acolo. Sa fie magazin de vandut faianta sau shuruburi. Am reusit doar frizerul sa il mentin de vreo trei ani. Nu e vreunu cu apucaturi de stilist. Dar ma tunde simplu si repede si stie ce imi place si ce nu imi place si nu mai trebuie sa ii explic de 10 ori cum vreau pe laterale si cum vreau in spate si cat de lungi imi plac perciunii.
In alta ordine de idei.. nu am mai scrsi aici nimic de ceva vreme. Nu din lipsa de insipiratie. Adica am scris, doar ca nu am scris aici. Ma gandeam la faza asta cu prieteni si dusmani. Se pune ca puterea unui om este data de numarul prietenilor si puterea dusmanilor pe care ii are. Acum depinde cat esti de norocos adica ai prieteni apropiati multi si ai dusmani puternici sau macar importanti.
Blogul asta m-a apropiat relativ de cativa amici, si culmea a trezit monstri adormiti din trecut care se gaseau in povestirile de pe aici. Initial le-am lasat comentariile, dar apoi cand am vazut ca nu nici o noima si de fapt dreptul la replica nu e egal cu dreptul de a insulta pe cineva, mi-am zis ca asta e. Laif’s’a’bici ......nu trebuie mereu sa fie corecta.
Am moderat comentariile.
Dar m-a mirat intr-un fel dezechilibrul. Virulenta atacurilor, mitocania generalizata din acestea. M-a socat intr-o masura. Nu ma credeam in stare sa trezesc astfel de pasiuni in unii. Intr-un fel e ok. Decat sa scriu despre dilema: brad de brad sau brad de plastic 10 randuri si sa primesc 25 de comentarii. Mai bine asa.
Am cunoscut un baiat. Acum cateva luni. De fapt a fost ciudat ca pe mine ma rugase un prieten sa ii fac cunostinta cu el. Nu il stiam, m-am dus direct la el, l-am luat de mana si i-am zis: hai cu mine.
In aceiasi seara imi spune ca de fapt vroia sa fac cunostinta cu mine nu cu acela. A fost haioasa toata faza. Am facut schimb de id uri de mess si dupa vreo doua saptamani de dicutii, ne-am hotarat sa petrecem weekendul impreuna. Sa ne cunoastem mai bine.
M-a impresionat asta micu. A trecut prin multe in viata dar are un optimism in el. De invidiat. Si am ajuns sa il admir intr-un fel. Si sa imi devina drag.
Dar dincolo de toate astea ajungi la un moment dat intr-o semi relatie de genul asta sa te intrebi daca este ceea ce cauti. Momentele lungi de liniste. Si lipsa unor puncte comune de interes.. si asa ceva.
Si atunci stau si ma uit la dulceata asta de baiat. Si imi dau seama ca poate fi partenerul perfect pentru cineva. Dar nu pentru mine. Si imi dau seama ca are si el nevoie de cineva aproape si imi dau seama ca poate si eu am nevoie de el. Si mi se rupe inima dar imi dau seama ca pe zi ce trece ar fi din ce in ce mai greu sa fac asta. Si incerc sa ii spun ca mi-e drag, ca pentru o relatie trebuie mai mult decat atat, ca suntem oameni diferiti. Ca nu se poate cum si ce vrea el. Ma gandeam ca poate sunt si eu de vina. Nu cred ca as putea sari direct intr-o relatie completa de genul: hai sa ne mutam impreuna si sa traim fericiti pana ala adanci batraneti. Si ma gandesc ca poate desi nu recunosc sunt un sufelt ciuntit. Si va trebui sa il ranesc pe omultezu asta acum. Mai tarziu ar fi si mai greu si poate si mai dureros.
Si i-am propus sa ramanem prieteni. Am incercat sa ii explic cat am putut eu de bine ce si cum si de ce. Nu ma asteptam sa inteleaga din prima. Si ma gandeam ca ma va uri multi ani de acum inainte.
Si imi zice hai facem sarbatorile impreuna.
Sincer, ma gandeam, amandoi suntem singuri pana la urma nu are ce sa iasa rau.
Si a venit, si am facut bradul si am facut sarmale (in fine.. un fel de )) )
Mereu la atmosfera de craciun nu mi-a lispit rezultatul in sine, cat tot procesul acela, toata frenezia dinainte. Cred ca de fapt acolo e ce e mai fain.
A fost ok pana la punctul la care mi-am dat seama ca o luasem de la capat. Faza asta cu just friends nu functioneaza. Cere de la mine mai mult decat pot eu oferi. Si asta a fost chiar aiurea. Intr-un fel m-am simtit agresat. (ma umfla rasul, are cel putin un cap mai putin ca mine). Dar asa m-am simtit incoltit. Si vinovat ca nu pot sa ii ofer ceea ce vroia de la mine. Si vinovat ca poate nu reusesc sa ii explic asta. Si vinovat ca e craciunul si nu pot sa tin un discurs transant in directia asta.
Si suparat ca poate va trece f mult timp pana voi avea curajul sa fac un pas de genul asta: relatie noua. Sau poate va trece foarte mult timp pana nu ma voi mai gandi de 100 de ori inainte sa fac un pas de genul asta. Si poate ingrozit ca nu voi mai face niciodata un astfel de pas
Si din nou vinovat.
Si intr- seara in club il vad ca ii da numarul de telefon unui tip. Poate nu ar fi fost nimik nelalocul lui. Dar vorbim de un tip care se ocupa de diverse recrutari pentru clienti asa zis maturi de aici sau de prin Germania. Pe o scara de la 1 la 10 am explodat undeva la nivelul 18. si el zambea. Adica era ceva OK. Si din nou simt ca am esuat: in calitate de potential partener, in calitate de iubit, in calitate de prieten.
Ar fi trebuit sa ii explic ce si cum, ar fi trebuit sa ii explic ca nu tot ce zboara se mananca. Ar fi trebuit sa ii spun ca : daca e sa fim prieteni nu ii strica un sfat. Daca e sa fim parteneri.. sunt lucruri care se fac si lucruri care nu se fac. A-ti da numarul de telefon un recruiter de talente pentru Germania.. asta nu se face.
Si m-am mai certat cu doi acolo. Si mi-am mai stricat o seara. Si i-am spus: mergem acasa, dormim si dimineata cand te trezesti pleci acasa. Pana la urma nu sunt mandru de ce am facut. Sunt sigur ca nici nu stia cine e ala. Sunt sigur ca s-a simtit bine ca a fost poate complimentat si bagat in seama. Sunt sigur de astea.
Pana la urma asa am simtit. Pana la urma, mereu am fost dintr-o bucata. Oricat de rau ma simteam dupa.
Si a plecat. Si imi pare rau ca aplecat. Nu m-as fi simtit bine nici daca ar fi ramas.
Ce talmes-balmes de ganduri :
Asa ca craciunul asta :
M-am saturat de TV. Si el de mine (s-a stricat);
M-am simtit calcat in picioare din cauza blogului; (la asta m- asteptam)
Mi-am facut noi dusmani (la asta ma pricep);
Mi-am numarat prietenii care au sunat sa mai vada ce fac (vreo 2). Amandoi la sute de km distanta. Nu stiu ce si pe unde s-a pierdut pe traseu...Ceva s-a pierdut. Sau am pierdut. Fuck! Chiar nu stiu. Prieteni la nivel declarativ am zeci. Dar pe bune.. doar 1-2. Restul povesti.
Eu nu am sunat pe nimeni. Nu cred ca cineva ar avea chef de mine in starea asta.
Am renuntat la un prieten si o potentiala relatie;
Am petrecut cateva seri in Sauvage. Sunt satul si de clubul asta.
Ideea de a-mi face si revelionul acolo, ma deprima.
Mi-am anulat toate planurile de revelion; Lucrez pe 31.
Cand voi pleca din firma asta si voi fi intrebat de ce: asta va fi pe lista.
Una peste alta ...
Sarbatori fericite
(my ass)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)