8. DECALOG

Stau in pat si astept sa-mi vina muza. Puii mei ma uit pe geam nu vine . poate vine muzu.
Ca ieri am tras chiulu. Nu s-a plans nimeni.

Imi intra unu pe mess. Fiti atenti id de mess: ‘vrei s-o simti in tine?’. Si ma gandesc ca oi vrea eu ce oi vrea, dar orice as vrea..replica asta parca iti cam taie elanul.

Ascultam ieri o emisiune la radio. La casti , la munca, faceam strategii anti-criza si ascultam purple gay radio. Cred ca situatia asta ma descrie perfect. Dualitatea asta. Niciodata nu am amestecat viata gay cu viata profesionala. Si asta e o minciuna cat mine de mare. )) Mai corect ar fi sa spun ca mereu am incercat sa nu le amestec.

Dar ascultam ce se vorbea la radio despre importanta aspectului, aparentelor in viata gay in relatiile gay. Si auzeam unii: vreau ca prietenul meu sa fie sexy sa fie sincer sa fie fidel inteligent si sa ma iubeasca.

Si ma gandeam oare oamenii astia sunt normali? Ori mor virgini, ori sunt victime perfecte si perpetue ale propriilor dezamagiri.

Un prieten spunea pe romeo ca a completa spatiile alea cu texte e ‘prostitutie intelectuala’ - sorry T pentru citat platesc drepturile de autor.
Intr-o faza de aia de ‘satul de gay-ii ailalalti’ care cred ca ne apuca pe toti cateodata, imi fac un profil cam sec pe acolo. Si incet- incet bag cate ceva pe el, si incerc sa il imbunatatesc si... nu stiu daca m-am straduit sa-l fac interesant, sau nu, dar am vrut sa scriu cat mai mult acolo, astfel incat daca cineva ma abordeaza sa trecem peste fazele si discutiile initiale. Si am compus un decalog (l-as fi facut dublu), dar in cele din urma m-am limitat la 10 chestii. Prea multe criterii ar fi redus numarul de raspunsuri si chiar devenea genul ala de chestionar despre care vorbeam la un moment dat. Si cum ziceam chestionarul ala poate sa valoreze zipp-zero la un moment dat, dar am incercat sa pun acolo chestiile cele mai importante.
Cum am ajuns la el.. daca ar fi sa il iau la puricat...si am sa-l demolez intr-un acces de spirit autocritic.

1)
E CLAR CA CIFRELE DIN PROFIL POT FI PUSE ALEATORIU. E CLAR CA NU VERIFICA NIMENI BULETINUL ''LA INTRARE'' ASA CA LE-AM PUS SI EU CA LA LOTO. NU SUNT MISTERIOS DOAR PLICTISIT SA MA RESTRANG INTR-UN TABEL. NICI NU CRED CA AS PUTEA.
– adica in traducere: nu stiu cat sunt de deosebit dar stiu ca sunt al dracu de complicat. Nu stiu de ce da ma enerveaza chestiile alea cu 190/80/ nu stiu cat. Fiindca daca fac un istoric cu chestiile care m-au facut pe mine sa ma uit dupa un barbat.... nu am un standard.
Sunt unii care zic clar imi plac pustanii sau imi plac tipii maturi sau imi plac gen ‘bear’ sau imi plac twink. Am avut si eu fazele mele. Dar cred ca la fiecare tip cu care am fost mi-a placut in prima secunda ceva anume si parca mereu altceva: unu avea un zambet sexy (definitie zambet sexy la mine: un pic stramb , un pic din coltul gurii, buzele sunt un ‘must have’, o dantura frumoasa sau un zambet care transforma toata fata) Sunt unii care zambesc asa cumva din interior. Stralucesc, emana placere si lumina si entuziasm. Sunt unii care zambesc fals la care zambetul pare un gest studiat asa la comanda. La altii mi-au placut picioarele (nu sunt feet lover) da niste picioare plinute si putin cracanate.. cui naiba nu ii plac (sincer). La altii....ochii. Mai sincer ma uit direct in ochii unui tip pe strada. Ori pana se inroseste el ori pana dau eu cu capu de vreun stalp.

Down the memory lane...la mine in orasel era o zona in care , pe un garduletz se adunau seara baietii ‘jmecheri ‘ ai orasului. De fiecare data cand treceam pe acolo ma straduiam sa fiu cat mai drept de spate si str8 acting (in acceptiunea macho a cuvantului). Eram atat de concentrat ca nu cumva privirile mele sa nu zaboveasca asupra vreunuia mai mult decat era macho-rezonabil... incat la un moment dat am tras o frunte de un stalp de ala cu semnul STOP infit in marginea trotuarului. Nu stiu cum naiba am dat si cu capul si cu piciorul deodata da s-a lasat cu BAAANG de ala lung gen gong de teatru... S-a dus dracu plictiseala si relaxarea mea .. studiata. Doamne tont eram cateodata cand eram mic ) acu am mai crescut . punct. No comment.

Back to reality: acum ma uit in ochii unui baiat care imi place pana intoarce el capul daca nu ii convine, sau se inroseste. Nu ma mai feresc. Si in nici un caz nu mai am teama ca poate crede ca sunt gay. Mi-am dat seama ca pe foarte putini ii duce mintea la asa ceva. Doar noi, daca ne simtim cu musca pe caciula, ne gandim ca cineva ar putea gandi asta. Asta mi-au explicat-o niste prieteni hetero: nici la 1 la suta nu le trece prin cap asa ceva ; cei mai multi se gandesc ca poate te stiu de undeva. Acuma.. daca ai vreo poseta roz pe umar e posibil ca procentul asta sa creasca.. )

2)
caut genul de tip ... cu ceva caracter, cu ceva atitudine. Daca iti cer o parere nu raspunde cu '' cum vrei tu iubi''. zi ce vrei ca te conving eu apoi sa facem ca mine.

Traducere libera: imi place un tip pe picioarele lui si increzator in fortele proprii, unu care spune ce gandeste si gandeste ce spune. Unu care ma priveste in ochi cand vorbeste cu mine. Pe de alta parte cineva care incerca sa mi se impuna cu orice chip fara argumente valabile... nu are nici o sansa. Dar cand toata ziua trebuie sa iei tot soiul de decizii de care depind multe lucruri cateodata e fain sa te abandonezi si sa te lasi condus. Cred ca asta mi-e foarte greu. Cred ca dureaza ceva vreme pana ii castiga cineva increderea atat incat sa ma las condus. Dar odata ajuns acolo e placut sentimentul.

Cealalta fata a monedei: imi plac tipii un pic timizi. Nu stiu de ce. Cred ca am ceva gene de ‘closhka’. Desi nu suport decat in mega gluma apelative feminine sau doar de la prieteni buni, nu stiu cum sa definesc asta: am placerea de a arata cuiva tot ce stiu ( nu ma gandesc la kamasutra aici). Parca am tendinta de a proteja pe cineva prin a nu-l lasa sa faca greselile pe care le-am facut eu.
Dar daca e ca mine.. nu merge. Mereu am fost Toma Necredinciosul. A trebuit sa pun degetul sa vad daca arde chiar daca mi se spunea ca arde.
Pe scurt:
LEAD, FOLLOW, or GET the HELL out of MY WAY !

3)
fara mega discreti, fara mega publici.

Pai aici ce sa zic. Imi place sa ma uit pe profile.. asa aiurea pe romeo. Cateodata dau ‘on line europe’ si ma uit aiurea. Vad ca la noi sunt o groaza de de profile cu imagini artistice.. simbolice sau pur si simplu barbati bestiali luati de pe net. Si ma gandesc ca astia sunt cei discreti. Acum fiecare are motivele lui.
Ce nu inteleg.. adika poate nu vrei sa te vada cineva pur si simplu acolo, dar sa vorbesti cu cineva o saptamana si sa nu dai o poza pe motive de discretie nemarginita.
Mi se pare o tampenie. Si nici nu am trecut prin tot procesul asta de a ma accepta si a nu-mi fi rusine cu mine pentru a ma intoarce mereu in grota aia ‘mega discret’
Si apoi cum procedezi? Nu iti dai poza speri ca cineva va dori sex cu tine (ca rar cauta astia altceva) doar asa din povesti. Si daca isi doresc intrun fel sa iasa din zona de mega discretie.. e ok, dar nu stiu daca eu mai pot sa trec inca o data prin asta.
Am avut experientele astea de mai multe ori. Si pana la urma cei care au scapat de faza asta. Nu cred ca au regretat enorm. Nu i-a ‘dat la ziar’ nimeni. Nu s-a lasat cu santaj sau alte probleme.
Ca revers al medaliei.. nici nu imi place sa fiu cu cineva pe care scrie de la o posta : gay. De ce? Nu mi-e rusine dar nu ma simt nici bine daca se uita lumea la mine aiurea. Si se uita. Nu imi place sa imi fie studiat fiecare gest si fiecare miscare doar fiindca sunt cu cineva care intelege ideea de ‘out’ ca fiind : ‘ afara de tot’ )

4)
Exclus mega metrosexualii si cei care considera ca total neingrijit inseamna MACHO.
Exemplu: unghii aranjate nu lacuite, parul ingrijit nu epilat pe picioare, culori vii la imbracaminte nu curele dolce gabana de doua kile. Ah si te rog era sa uit fara sprancene de trei milimetri. Ma sperie (pe bune)


Asta se leaga cu cea de mai sus. Mult. Si e oarecum adiacenta. Imi place un baiat sa fie baietos. Dar fara a face din ideea mega macho o arma pentru a nu se ingriji cat de cat, O ingrijire discreta... dar care sa dea un sentiment de proaspat da bine si mi se pare sexy. Un tip care arata bestial fiindca sta 2 ore pe zi la sala si mananca numa verdeatza. Asta nu mi se pare sexy.. Mi se pare fabricat. Ca o gagica cu silicoane....
Si a fi str8 acting nu implica in definitie nici sa fii prost crescut, nici sa nu stii sa manaci cu cutitul in mana dreapta, nici sa umbli cu o camasa necalcata.

5)
Adica nu mi-e rusine ca sunt gay si o recunosc daca ma intreba direct cineva insa nu vreau sa stie chiar si vanzatorul de ziare din Victoriei.

Tot legat de cele de mai sus. O fi vreun laitmotiv ? acum cand o iau la desfacut firul in 4 vad ca cele trei idei sunt de fapt aceiasi Marie cu alta palarie. Hmm ... cred ca o sa le restrang in una (mai scurta) cand o sa imi vina inspiratia sa restrang totul intr-o propozitie mai simpla. Numa bine ca am loc de altele ca sa ma pastrez in decalog.

6)
In final tot ceea ce inseamna extrema... kilogramele in plus ... nu inseamna un pic plinutz luati aminte. cei cu vesnice cure de slabire si vesnice drame... take a break . am eu propriile drame.

Aici sunt un pic rau si defensiv. Eu sunt slabut. Nu stiu de ca baietii plinuti nu am atrag. Chiar ma certam cu unu pe mirc.:) cred ca e o chestie greu explicabila de psihologie care tine de self esteem: cei slabi ii numesc pe cei ca ei : slabuti, slim sau suplu (cuvinte dulci) si pe cei cu kg in plus: grasani sau etc (oricum urat). Si invers, cei cu kg in plus isi zic ‘un pic plinutz’ sau ‘bine-facut’ iar ceilalti sunt slabanogi si etc..
Asa ca adevarul e un pic la mijloc. Imi plac tipii un pic plinuti.  Sunt mai joviali mai simpatici . doar ca nu ma vad cu unul. Sau si daca ar fi as fi exasperant ca nu ma gandesc decat sa-l pun la cura de slabire. De aia am zis ca sunt rau si egoist la faza asta. Imi cer scuze..asta e..

7)
sunt carte deschisa dar nu pot fi citit doar daca treci prin fatza bibliotecii...si clar nu fac parte din BIBLIOTECA PENTRU TOTI.

Asta iar am demolat-o. nu sunt biblioteca pentru toti. Si partea cu cititul se destrama cu fiecare post de pe aici, cred. Dar nu am milioane de cititori. Si apoi poate sunt si unii care citesc si tot nu reusesc sa ma ‘descoase’. Am avut si prieten de doi ani care dupa nu ar sti sa ma descrie obiectiv )

8)
varsta? am crescut cu desenele cu Donald... dar stiu si ultimul hit al lui Kylie. Clasicul nu iese niciodata din stil... asa ca..... deja am spus prea multe.

No comment Am patru varste: cea de buletin, cea pe care o dau pe net, cea pe care o simt si cea pe care o arat (barbierit si odihnit). Si astea sunt in ordine descrescatoare. ) Unii au facut calcule dupa povestirile de pe aici si le-au dat tot soiul de totaluri.
Nu mi-e jena de varsta pe care o am. Desi nu mai am 18 ani. Intre noi fie vorba nici nu mi-as dori. Nu cred ca are acum vreo relevanta..
Dar povestirile de pe aici nu au o ordine clara cronologica.. unele se suprapun , se intrepatrund, sau se completeaza. Ar fi fain sa fie un jurnal ordonat cronologic dar nu cred ca sunt atat de ordonat...Asa ca ‘obiectele din oglinda sunt mai aproape decat par’


9)
a.. si nu ma luati la discutii mega filosofice nu suport sa schimb mesaje inteligente doar de dragul de a face conversatie. Nici nu am intentia sa-mi dovedesc capacitatile intelectuale pe aici.


ca revers al medaliei straduieste-te sa scoti ce va mai bun decat ''salut'' si '' ce faci'' sau si mai rau variantele scurte: 'sal!" si ''cf''... adika depune un pic de efort ce naiba... si daca imi placi nu o sa leshin numa ca ma bagi in seama. serios vorbesc.

No comment. Adica as comenta. Dar deja e trecut de miezul noptii. Ma gandesc cateodata ca in ritmul asta.. o sa-mi termin subiectele de scris in doua saptamani ))))

10)
prefer intalnirile fata in fata. Si nu imi spune ca nu ai poza. e o minciuna din prima si am pornit cu stangul....

Da, asta e important. Stau extrem de prost cu memoria numelor. Cand e vorba de nickuri efemere e si mai rau.. mult mai rau . le uit. Plus, ma pun in situatii incurcate mesajele de genul: salut sunt cristi. Salut sunt alex. Salut sunt mircea. Ma blochez si pun intrebarea idioata care dintre ei ? Daca vb cu cineva mai mult.. si am o imagine vizuala nu am probeleme. Dar cateodata nu ma ajuta nici arhiva de messenger si tb sa pun intrebarea aia idioata. Si poate un pic ofensatoare si poate e deranjanta si poate ma face ursuz si arogant.. Dar nu am ce face decat sa imi cer scuze si sa par un idiot.Sunt specialist la asta. (nu la scuze)



Concluzie
In clasa a doishpea profa de filosofie ne face ceva test sa ne vada gradul de maturitate intelectuala parca. Anonim testul. Una dintre intrebari : Cum ar trebui a fie partenerul ideal ? si bine-nteles raspunsul standard: frumos inteligent dragut sincer fidel..........

Dar raspunde unul: cum sa fie????? Pai..... SA FIE!! Ca daca e deja ideal chiar nu mai conteaza cum e.

Si inchei punand pariu ca e cel mai lung anunt matrimonial pe care l-ati citit .
Anunt matrimonial??

Poate. Dar nu neaparat. Doar ‘a piece of my mind for the peace of my soul’

Gata (pe bune). Mi-a venit companionul de somn de asta seara si ma avizeaza discret ca e aici si ii e somn. Nu rezist sa nu ii fac o poza cu webcamul:





See u around

7. CAND DOI ITI SPUN CA ESTI BEAT

Cand doi iti spun ca esti beat du-te si te culca…. Suna un sfat.
Sfat general valabil , daca si receptorul acestuia este receptiv receptional la receptia receptata…….E ok. Daca nu... uite drama. Gii…..... adika uita-te la mine.

Daca mie imi spune cineva ca sunt beat, uuuf intr-o prima faza ma jignesc... Adica cine.. eu.???!?? Dupa aia sa vezi sir de demonstratii. Stiti de la tv fazele alea cu politistii de autostrada americani... mergi pe line atinge-ti nasul...
Aia sunt mici copii. Eu ridic piciorul, fac doua tumbe, fac ce trebuie, ca sa imi dovedesc vigilenta si spiritul alert.

Si ce ma enerveaza cel mai tare e faptul ca lumea considera ca daca esti beat esti mai prost. Mereu zic: Sunt beat nu sunt prost. Sunt mai dezinhibat in schimb, vad totul de doua ori mai bine (nu dublu) simt mai mult mai intens. Si sunt ma critic si mai carcotash si spun exact ce gandesc ( si apoi imi musc limba, sau zambesc – a doua varianta ma salveaza de obicei, prima imi da doar dureri).
Vaz enorm si simtz monstruos (asta ca sa vedeti ca la orele de romana eram atent in liceu desi clasa a doishpea de la mecanica juca baschet pe terenul din dreptul geamului meu. In pantaloni scurti)

Ca sa revenim la oile noastre. Mai exact la berbecul care se semneaza la autor sub randurile astea.

Stati ca sunt in parcarea de la mall imi astept in coleg sa se intoarca de la nu stiu ce birou de la nu stiu acte. Asa.. i-am sabotat cd-ul cu colinde de alea cu frunza verge verge de brad si Maria care umbla in susu si in josu...Si scriu pe genunchi la un bec chior in parcare.


Deci nu imi spun doi ca sunt beat... imi spun 5 ca sunt trist in ceea ce scriu. Si sunt tentat sa fac tumbe sa stau intr-un picior si sa imi ating varful nasului cu degetul cu ochii inchisi. Sa dovedesc ceva. Merge? Nu, nu cred.


Si atunci ma intreb ce naiba sa fac. Ma gandesc .. oare poate chiar asa sunt? trist. ?
Mereu am urat genul ala de mentalitate gay: e trist, sunt nenorocit ca sunt gay, si lumea nu ma intelege si nu ma iubeste nimeni si nu mi-l gasesc pe fat-frumos din lacrima (sau macar de la Bel-Ami sau Cadinot). Si urasc cand cineva ma asociaza cu genul ala de tristete.

Poate sunt un pic trist, poate mai degraba melancolic, poate un pic dezamagit. Dar nu sunt trist ca sunt gay , nu sunt dezamagit de lumea asta rea, nu sunt trist ca vezi-doamne nu ma iubeste unul sau celalalt.

Sunt in general trist ca poate am sentimentul ca am pierdut ceva undeva pe traseu.
Mereu imi zic ca ceea de ca temeam mai rau, s-a intamplat deja.
Sunt un pic ingrozit ca poate am devenit rece si acru. Pe de alta parte ma gandesc ca sunt lucruri care ca vinul.. in timp se transforma in sampanie si alele in otet. E clar ca nu m-am tranformat in otet. Cel putin pentru mine. Eu nu simt asta. Si nu sunt omul care sta inchis in casa scufundat in teorii si vise nerealiste. Ca dupa ce nu se realizeaza sa aiba un motiv in plus sa fie mai tristi.


Am un soi de tristete in mine impotriva careia nu lupt si pe care nu o consider o vina, un defect. Si poate de aia nu fac tumbe si nu stau intr-un picior. Nu simt ca trebuie sa demonstrez ceva cuiva.

Si in plus sunt chiar un om caruia ii place viata. Imi place sa cred ca sunt un om puternic, un om ca salcia, ma indoi dar nu am frang, un om care stie ce vrea de la viata.

De ce sunt trist? Poate vreau un pic mai mult de la viata, de la mine. Si apoi de la cei din jur. Stiti de ce sunt trist ? m-a enervat seful astazi: toata lumea se plange de criza- el vrea dulbarea veniturilor pe anul urmator- numa’ Tariceanu zicea ca Romania nu va fi afectata de criza si al meu e de acord cu el si, am uitat sa imi platesc curentul si mi-am ars cu fierul de calcat una din camasile preferate . Sunt trist ca iara mi-am aruncat ciorapii curati intr-un sac si sunt 20 fara pereche. Poate de aia sunt trist. Poate nu.

Poate ma prinde un pic tampenia aia. Depresie de craciun. Poate e in aer.
Dar chiar daca e aia nu o recunosc,
Am ajuns la faza de care imi era teama cand am inceput sa scriu aici. Chiar asa sa te pui pe tava unor oameni. M-as simti in pielea goala in public. Pentru un om care umbla in pantaloni scurti doar in cazuri extreme asta ar fi cam mult si prea deodata.

(Odata faceam pe mine, nu stiu in centrul carui oras. Si m-am bagat intre doua masini parcate pe strada. O strada destul de aglomerata dar nu mai puteam si era seara.. asa ca m-am riscat. Si ma deschid la slit si gata... maaama stiti voi senzatia. Dupa 3 secunde de tzzaar ... m-am trezit ca masina pe care o alesesem eu ca norocoasa castigatoare a ploii de stele.. aprinde farurile. Faza lunga. Si aveam doua optiuni : sa fac pe mine sau sa stau acolo intre reflectoare de j-de-mii de watts... Nu va recomand senzatia... desi unora le place am auzit. Cica sunt si baruri dedicate.. ).

Ca sa trag un soi de concluzie.. (alta paranteza .. recitind ce am scris pe aici imi dau seama ca orice mi se pare o poveste prea lunga si am tendinta sa fac rezumat la un moment dat cu promisiunea proprie ca voi reveni... oare ma mint sau ma ascund dupa deget)
Ca sa concluzionez concluzia de mai-nainte:

Sunt trist, dar nu o tristete patogena, nu o tristete bolnavicioasa. Sunt trist fiindca nu am nu stiu ce motive sa fiu fericit. Poate nici nu as stii sa ma bucur de cele fericite atunci cand apar. Si pana ele apar sunt un pic trist. Prefer starea asta unei stari de mi-de-rupe. Prefer starea asta unei fericiri tampe de genul : e si maine o zi, rasare soarele, la vita e bella si ceru e albastru si pasarelele canta si mielusheii zburda pe campii.
Prefer sa ma bucur de zile simple, imi doresc o fericire de aia fara margini (slap! Acum imi trag o palma... pe bune) Nu e fericire fara margini, doar prostie ziceau unii.


Pana atunci hai sa va zic de ce sunt fericit acum:

Stau in pat (intre timp m-am intrerupt din scris.. am ajuns acasa si sunt in pat) cu laptopu in brate.
Mi s-a rupt un ciorap la degetul mare (ciorapi de director ) ) si chiar nu ma intereseaza . o sa caut intre cei 20 doi la fel. Ma amuza cu iasa el razlet. Nu ma vede nimeni hi hi. Mama imi zicea mereu: ciorapi buni si chiloti curati ca cine stie ce se intampla...Daca fac inversa legilor lui Murphy : no sa mi se intample nimik. Cica: daca speli masina ploua dar nu incerca sa speli masina ca sa ploua

Mi-am luat o cutie de crema de ciocolata si o mananc cu lingura mare si m-am manjit pe nas si n-ar trebui sa o fac ca iara o sa ma doara maseaua doua zile. Dar acum sunt fericit.

Imi aprind o tigara si incerc sa fac cerculete de fum a mia oara (imi ies patratele- o sa va arat odata cum se face). La schimb cu know-how pe cerculete.

Catelul, dupa ce a mieunat juma de ora ca vrea in pat, acu s-a incalzit si ma impinge jos. Puii mei iara ii miroase gura a chappy. (ca doara nu o sa ii miroase a margarete)
Daca n-ar avea chef de pupat nu ar fi nici o problema.

Si inchei cele mai tampite si fara norma randuri pe care le-am scris.
Si am devenit unu dintre aia care scriu chestii siropoase. Mdah asta nu ma face fericit.
O sa revin la ce am inceput. Asta e doar o declaratie de conformitate a produsului.

Asa ca... nu imi cer scuze ca sunt trist. Asa sunt. Fara un motiv cu nume propriu. Nu imi place sa fiu considerat trist. Da melancolic, da nostalgic, da.. un soi de asteptare a ceva mai mult. Dar deocamdata , nu trist .

O sa pun postul asta pe blog pana nu ma razgandesc.. dau click pe postare...

Uff nu merge, server not available.. o fi vreun semn? Nu cred in semne. Nu fluier in casa, in rest nimik ):)
Gata...

See you around

6. NAPOCA

NAPOCA

Cluj-NAPOCA

Oricine are un loc in care se simte acasa.
In care isi da seama ca are amintiri, pe care oricat de departe am fi, ne face mereu placere sa il revedem

Probabil pentru toata lumea e locul in care am copilarit. Asta are mereu o incarcatura adanca. Pentru mine locul in care am copilarit a devent oarecum strain:

Sunt amintiri placute si neplacute. E un orashel obosit, un orashel care parca asteapta sa se intample ceva sa isi revina. Mereu ma deprima cand revin acolo. Mai nou am inteles ca si acolo e o mica mafie a primariei, aceiasi clica de care toata lumea e nemultumita dar pe care o voteaza mereu fiindca in campania electorala se vopsesc bancile si se dau pachete si pachetele.
Pe mine ma socheza un lucru cand revin acolo. Pe marginea drumului intre trotuar si strada e un spatiu verde. Acolo s-a pus gard viu. Suna bine. Dar nu e. De fapt e o specie de spini, inalti de peste un metru, deshi, ascutiti, care inverzesc greu, cu frunze mici si un verde pal. Mereu ma duce cu gandul spre o coroana de penitenta cu semnificatii biblice. Mi se ridica parul pe ceafa cand vad kilometri de spini. Si am impresia ca doar scapati de ei se va intampla ceva acolo.
O sa radeti de mine dar asa am eu impresia. Un astfel de mediu omoara optimismul. Nu stiu daca cineva de acolo isi da seama de asta. Dar odata ajuns acolo nu am decat sentimentul ca vreau sa fug cat de repede.
E bine sa nu iti uiti radacinile. Eu nu le uit, sunt mandru de ele. Am un nume de familie rezonant in orash caruia i-am gasit si radacinile mai vechi decat orashul in sine. Dar am impresia ca nu mai e ce a fost. Un spirit frant. Ma uit la verdeata muntilor inalti care il inconjoara atat de aproape pe 3 laturi. Si simt ca de acolo ii va veni puterea sa renasca intr-o zi. Nu se poate ca prospetimea aia, aburita de nori ridicandu-se dimineata sa nu coboare in vale. Ar fi impotriva firii. E o chestie de timp.


Dincolo de orashul asta... am un loc in care cand ajung in gara, cobor din tren si inspir adanc. Si ma simt.. ciudat. Ma relaxez, ma inmoi, un entuziasm ilogic imi umple sufletul:

Napoca. Cluj-Napoca.

Dupa episodul Bucuresti de cu un an in urma, cunosc pe cineva.. aceiasi cale: anunturi in ziare. Si povestim multa vreme si imi ofera un umar pe care sa plang si sa ma plang si pare ceva deosebit si se dezvolta...o legatura.

Si la un moment dat imi fac curaj si plec catre Cluj, undeva in preajma Craciunului cred.
Neavand familie, urasc sa stau acasa de Craciun, ma napadesc tot siul de amintiri si atunci prefer sa plec oriunde nu dau de stereotipul sarbatorii de familie.

Omul asta si-o cauta cu lumanarea o sa ziceti, si poate asa e.
Sunt spirite facute sa nu aiba liniste. Poate sunt unul dintre acelea.
Poate imi traiesc viata cu o viteza mai mare decat poate ingerul meu pazitor sa zboare.

O dimineata geroasa in gara. Minus multe- multe grade. Cred ca vreo 10. Ger crunt. Si P. imi spune hai la mine la munca. Lucra la ceva non-stop, vag imi aduc aminte. Si merg acolo ca sa il descopar cu ceva alcool la bord. Ciudata impresie. Neplacuta. Ii dau un mic cadou, ceva de pus la gat, parca o piatra de aia semipretioasa. Aparusera la un moment dat, erau nu stiu cum parca pe zodii. In fine, ceva de genul ala. Si i-l pun la gat.
Si la un moment dat aburit fiind trage nu stiu cum de el sa vada daca tine. Si il rupe. Pe cat de simbolic era cadoul. Pe atat de adanc simbolic fusese rezultatul. Parca se rupsese ceva in mine. Damn ! abia i-l dadusem.
Si am stat pana si-a terminat el tura. Ajunsesem in gara pe 4 dimineata. Era ora 7. Trei ore de stat in ger ma facusera sa nu imi doresc altceva decat sa intru undeva la caldura.

Isi termina tura si plecam catre casa. Imi spune ca parintii lui vor pleca la nu stiu ce neamuri de Craciun. Da chiar: era 24, ajunul. Si cand intru in casa de pe hol o vad in bucatarie pe maica-sa, muncea ceva pe acolo. M-am blocat un pic. Am spus un ‘Saru-mana’ un pic inghetat un pic gatuit de supriza.
Maica-sa se intoarce catre mine si ii incepe sa strige la P: iara vizite neanuntate? Ce e aici? Hotel? De unde ii culegi pe toti astia? Tu crezi ca chef de vizite am eu acum? Oamenii astia nu au casa, nu au masa?.

Doamne deschide-s-ar pamantul in clipa asta sa ma inghita!!!!!!! Altceva nu imi trecea prin cap. Am ramas cu geanta in mana. Nu am facut nici un pas nici inainte nici inapoi. Am incremenit. Cred ca 10 secunde cuvintele astea imi ricosau in creier. Gol creierul. Si cuvintele astea.. ca un glont intr-o camera blindata. Parca nu se mai opreau.

Si, am spus un ‘saru-mana’ mai gatuit ca inainte si am facut stanga imprejur si am iesit din casa. Si am coborat si m-am indreptat ( a se citi ‘ am fugit’) spre statia de autobuz care ducea spre gara. Si P. Ma prinde din urma si imi zice: nu pleca, poti sta la un prieten de-al meu. Sta in apropiere va veni sa ne intalnim si poti merge la el.


Si la un moment dat apare el. Z. Un tip simpaticutz, cu un zambet ok . Si ajung la el si imi zcie ca ai lui sunt plecati din oras si el vrea sa faca un mic chef si sunt binevenit sa raman daca vreau. Am dormit cateva ore pana m-am dezghetat si am ramas.
A fost primul chef gay din viata mea. A fost.. greu de descris. Atatia oameni care erau ok cu felul de-a fi. Felul de-a se comporta de a glumi de a povesti. Nu imi venea sa cred.
A fost prima mea experienta astfel. Cu Z ne-am imprietenit din prima.
Cred ca a fost primul prieten gay pe care l-am cunoscut doar asa ca prieten.
Si am ramas prieteni pentru multi multi ani si cred ca si acum mai suntem, desi ne vedem foarte rar.
Dar atunci mi-am facut prieteni care desi cu timpul anilor am cunoscut zeci sau sute de gay, mereu vor ramane speciali. Sunt 4-5 cu care mereu imi face placere sa ma revad chiar daca nu de sunat toata ziua, chiar daca nu ne povestim toata ziua, imi face mare placere sa ii revad.
Atunci am dansat prima oara blues cu un baiat. Mi se paruse ciudat, nu stiam unde sa imi tin mainile ce sa fac cu picioarele..  cat as putea sa ma apropii de el, cine conduce. Am fost tare incurcat. Era un dulce de baiat, m-a luat strans in brate, l-am simtit lipit de mine , ii simteam un iz fin de after shave si raspiratia pe gatul meu...  Cred ca daca nu ma tinea strans... ma pierdea pe jos pe acolo pe undeva.


Si pe scurt, orasul primei mele iubiri patimase si adevarate, si orasul primului dans cu un baiat, si primul chef gay la Z. si primul revelion gay la Erta, si orasul in care pentru prima oara am umblat cu prietenul meu de mana in centru. Si orasul unui brunet cu ochi verzi pe care nu-l voi uita ceva vreme. Toate astea, (care nu au fost toate atunci) fac din orasul asta un oras in care ma simt ca acasa, un oras in care am avut sentimentul pentru prima oara din viata mea ca fac parte dintr-o comunitate, ca fac parte dintr-un grup. Cand eram cu toti fie pe strada in autobuz, in taxi unde as fi ma simteam puternic ma simteam gay fara ca sa imi fie frica sau rusine de cine sunt.

Si pentru toate astea e orasul pe care am sa-l iubesc mereu. Ar fi atat de multe de povestit. Ar trebui 50 de posturi si probabil as plictisi.
E orasul care a contribuit la increderea in propria pesoana mai mult decat multe lucruri. E orasul in care mi-am dat seama ca nu e obligatoriu ca odata ce cunosti un gay se asteapta de la tine sa faci sex cu el. Cei mai multi iti raman doar prieteni. Orasul in care am invatat sa privesc un gay si ca amic nu doar ca potential partener.
E orasul care, in cele din urma, m-a facut fericit.
Si cine ma cunoaste un pic stie asta. Putini stiu de ce.

Stiti ca fiecare oras mare are cate un rau sau ceva anume care devine marca de la marele magazin central ceausist pana la cooperativa mestesugareasca si fabrica de ciorapi. E un soi de eticheta . Fie ca e Jiul, sau Dunarea sau Dumbrava, sau Muresul sau Sarmis, sau Corvinul sau Bega.

Asa e Napoca.
Cluj Napoca.
Mi te-ai lipit de suflet ca marca de scrisoare.
Pana la urmatoarea revedere...
Szia!

5. GWM SKS GWM 4 LTR

GWM SKS GWM 4 LTR

Am vazut anuntul asta undeva.

Un anunt unde cred ca se platea la cuvant:
Gay white male seeks gay white male for longterm relationship.

Adica: ‘ imi caut iubirea vietii dar in loc sa platesc 10 cuvine mai bine platesc doar 5.
Am facut economie de 5 dolari, asa ca daca va da bunul Dumnezu sa o gasesc voi avea castigul maxim cu investitie minima. Mama ce eficient sunt.’


Poate sunt eu ciudat, poate trebuie sa fiu scos la cofetarie si ‘aburit’ un pic inainte sa
Ma gandesc la o potentiala relatie cu cineva, dar ma gandeam...
Nu i-as scrie unuia ca asta niciodata , m-as simti jignit, m-as simti ieftin.
Mai ieftin cu 5 dolari.

Ce cauti?
Intrebare de baraj cam peste tot. Apoi sincer naiba sa ma ia daca stiu ce caut.
Si acum o iau prin eliminare. Nu cred ca e fiinta pe planeta asta care sa nu isi doreasca
Pe cineva aproape. Oricat de ‘arici spinos’ ar fi. ( o sa radeti ma gandeam la animalul ala porky pine dar am tradus ceva mai bland : ), dar imaginea aia imi venise in minte.. cred ca ma uit prea mult pe Animal Planet)

Poate unii amana gandul asta si isi zic perioada asta nu caut nimic, vreau doar sex. Poate unii zic vreau chat, vreau conversatie. Poate unii zic caut prieteni, amici etc, companie. Oricine orice ar zice.....
Dar hai sa fim seriosi. Dincolo de toate astea scopul final e acelasi: toti ne dorim pe cineva sa ne completeze, stimuleze, sa ne provoace. Undeva deep deep inside constient sau nu, ne dorim asta. Ne dorim sa se incheie cautarea.
Cum ar trebui sa fie acel cineva.. e poveste tare lunga si cred ca fiecare are imaginea lui. Fiecare are plaja lui de valori, mai larga , mai ingusta, cu plusuri cu minusuri cu...ceva anume chiar daca nu o pot defini la un moment dat.

Deci ce caut? Naiba stie. Cum caut ? cateodata cu indarjire, cateodata fara speranta, cateodata optimist, scopul poate scuza mijloacele, dar mijloacele nu sunt mereu potrivite pentru un scop. Nu stiu ce caut. Dar cand voi gasi nu pot decat sa sper ca voi avea prezenta de spirit si curajul sa afirm : asta cautam.

Acum imi fac procese de constiinta : incepe sa sune prea siropos ce am scris si incepe sa sune a filosofie ieftina. Mereu am fost prea gay pentru a fi str8 si mereu am fost prea str8 pentru a fi gay. Nu ma dezbina gandirea asta, nu ma face nehotarat, dar, cand alunec pe o panta sau pe cealalta, mereu e un feeling care imi zice : hoppa ! baiatu ai luat-o razna. Asta am simtit recitind ce am scris.

Conversatie pe mirc (apropo de mijloacele de mai sus). Imi spune unu : Caut relatie.
Copil , baiatul asta. Si ma intriga raspunsul lui. La 18-19 ani iti stabilesti un scop de genul asta: Asta caut si gata.
Dar cum naiba procedezi? Vorbesti doar cu cineva care vrea doar relatie si apoi conversezi cautand cu disperare punctele comune (daca esti optimist) sau il depunctezi la fiecare fraza daca sesizezi vreo potentiala problema? Adica.. cum merge treaba asta? Faci un chestionar ca la scoala de soferi??
Poate pica la intrebarile despre mecanica: ce naiba face o bujie, cum se schimba uleiul sau cum ridici capota? Mereu ma blocheaza oamenii astia. Daca nu raspund la 22 din 26 pic testul? Si daca il trec.. oare imi trebuie premiul???

Si imi zic: astia habar nu au ce inseamna o relatie si de obicei ii intreb: cum definesti tu o relatie. Si apoi ma gandesc (again) : am pus o intrebare idioata, doara nu o sa primesc un raspuns OK. Vorba aia GIGO- garbage in-garbage out.

Down the Memory Lane... Prima mea relatie...

In acelasi minunat orasel cat un timbru, trecut oarecum de faza cine naiba sunt, ma hotarasem pe o linie , acum trebuia si sa vad ce fac mai departe.

La noi in fata blocului seara mai ales vara ne adunam o gashka intreaga. Cred ca eram vreo 20. Si stateam ca nebunii pe bancile alea pana noaptea tarziu. Bancuri, chitara, era fain. Prieteni. Prieteni din copilarie, prieteni cu care aveam multe in comun, prieteni simpli fara figuri, ne stiam prea bine unul pe celalalt pentru a incerca sa ne prefacem.

Intr-o vizita acasa, dupa multi ani, mi-am dat seama ca serile alea nu mai exista la mine la bloc. Generatiile de dupa considerau ca nu mai era destul de cool, era plictisitor sa faci asta. Imi pare rau de ei. Mereu am un sentiment de caldura cand ma gandesc la noptile alea petrecute afara, cu berea ascunsa sub banca 

Si iara am deviat de la subiect, postul asta o sa devina o carte in sine.....

La blocul de vis-a-vis , vara venea un tip la bunici. Venea din Timisoara. Mereu sarea in ochi, avea poate un stil anume, avea poate tzoale mai deosebite.. Nu stiu. Ii zicea lumea Rocky. Inaltutz, blond cu parul semilung, un pic rebel ca atitudine. Intr-o zi il vad pe pe balcon intorcandu-se cu ai lui de la munte. Avea o perecehe de blugi albi cu talie joasa, bronzat, si cu tricoul aruncat asa pe un umar. Stateau fain blugii aia pe el. Erau..pentru el facuti.
Si am avut o senzatie ciudata: nu stiu altii cum sunt dar la mine cand ceva face click! E de rau, aveam senzatia aia in stomac pe care o ai intr-un lift care coboara prea repede.
Fetele de la noi din gashka: ‘Mama ce mijto e Timisoreanul!’ Eu: ‘da-l incolo ca are figuri’. Doara nu era sa zic: eu sunt mijto, timisorenul e de-a dreptul bestial!

La un moment dat noi in gashka in fata blocului, el statea singur in fata blocului de vis a vis vizibil... plictisit.Fetele tot chicoteau si le zic: pai mergeti chemati-l la noi ca si asa sta singur acolo. Si aveam una mai mica si mai nebuna si se duce si-l aduce la noi. Si vine si face cunostinta cu noi si era chiar timid dincolo de aparente si se pune langa mine pe banca. Tot asa , fara tricou, avea o salopeta de blugi si imi deau seama cand se aseaza langa mine ca de fapt avea doar blugii pe el. Erau largi si ii vedeam soldul si diferenta de culoare de unde avusese slipul, era bronzat cu dunga . Si restul nu imi mai aduc aminte. Eram in transa. Incepe sa semene a Sandra Brown....povestea asta.

Si ne-am imprietenit, si am avut o vara de neuitat. Venea dimineata ma trezea mergeam la un lac de munte de aici, toata ziua si nu cred ca ma plictiseam de el. Veneam acasa mancam si ieseam in oras si desi proveneam din medii diferite si eram firi diferite si erau toate motivele pentru care noi nu am fi avut de ce sa petrecem nici macar 5 minute impreuna. Bag pixu in el chestionar. Chiar nu conta.

La un moment dat am inceput sa iesim doar noi doi fara restul trupei. La un moment dat ma intrebau restul; ma voi doi sunteti impreuna? Si ziceam razand: nu suntem fiindca nu imi plac blonzii. Si radeam, ca sincer chiar nu imi plac blonzii. Apropo de acelasi chestionar.
Si la un moment dat ii spun: stii, mie imi plac si baietii. Si rade si intreaba, cum si de unde si de ce. Si incerc sa ii explic. Si pleaca acasa. Si ma gandeam; nu o sa il mai vad niciodata. Si a doua zi dimineata: imi bate la usa: nu esti gata ? hai sa ne grabim ca cred ca dupa masa ploua si pierdem o zi de baie. Si la lac.. eu faceam plaja, el inota si la un moment dat vine si ma stropeste. Stiti senzatia. Am spus: daca ma mai stropesti odata jur ca inot dupa tine te prin in lac iti fur slipul si te las in pielea goala sa vad cum iesi de acolo.
Si..ma stropeste din nou si sar in apa dupa el si il prind, in mijlocul lacului la o pluta de busteni care era acolo, si il stropesc si il prind si la un moment dat ma trezesc cu el la mine in brate, isi pune picioarele in jurul meu si buzele mele ajung la 5 milimetri de buzele
A fost cel mai electrizant ‘nesarut’ pe care l-am trait vreodata. Moment de genul: daca as muri acum as muri fericit.
Si restul e istorie care nu isi are locul aici. A fost o vara exceptionala. A fost pasiune. A fost abandon, a fost altceva.

Pusca mea , da, a fost relatie.

Si asta vroiam sa zic, a fost relatie fara sa stabilim dinainte ce va fi, cum va fi si daca va fi. Urmatoarele trei veri le-am petrecut impreuna. Iunie-Octombrie.
Si nu ma intrebati daca era gay, bi, activ, pasiv. Nici nu conta. Era ce imi dorisem eu atunci.

Acum, sunt si eu in Timisoara. De 8 ani. El e timisorean. L-am vazut de doua ori. E insurat, are doua fetite, acelasi zambet strengaresc, aceiasi freza de pustan. Si aceleasi apucaturi de copilandru care vrea sa se poarte mai matur decat este. Si nevasta-sa e o fata deosebita si stie ca la un moment dat eu si el am fost ceva unul pentru celalalt.
Si accepta si respecta asta

Si ca sa inchei ‘romanul asta’ Nu stiu ce caut, nu imi fac planuri, nu pot decat sa sper ca genul asta de emotie mai exista undeva ascuns in mine si ca undeva acel click! ruginit va face click din nou.
Gata.
See you around

4. CUM SE AGATA UN BARBAT

Asta seara m-am decis sa imi recuperez patial scrierile de prin alte parti. E o postare veche si care al naibii sa fiu de nu e inca reala si actuala...
Acolo ma postase proprietarul blogului cu nick name-ul 'nimeni' dupa o poveste .. cu implicatii profunde... ooof.
deci..

Un experiment:
''
Sunt unii pe care natura i-a harazit cu frumusete cruda naturala, unii trebuie sa munceasca pentru ea… una peste alta…eu n-am una si nici nu m-am muncit la nivelul organizat. Teoria barbatului un pic mai frumos ca dracul nu ma incanta si povestile cu frumusetea interioara nu sunt mai mult decat atat: povesti.

Ca sa fie clar nu-s foarte multumit de cum arat, se putea mai bine…un pic de carnitza ici colo, un nas mai scurt, parul mai brunet in fine.. nu conteaza pe de alta parte cei foarte multumiti de ei au o mare problema dupa parerea mea.

Mi-as dori din cand in cand sa fiu genul de ‘fain’ dupa care intoarce lumea capul pe strada si ma hotarasc la un moment dat sa incerc senzatia. Cum bani de operatie estetica nu am, am recurs la altceva: in joaca imi fac un profil pe romeo.. undeva pe centrul tarii. Poze ..un tip mijto.. poze ne profi ( desi luate de pe net.. sorry guy wherever u are).

Surpriza: nu mi-a placut!

45 de mesaje odata la 10 minute, 600 de vizitatori pe ora si inflatie de footprint-uri kissuri smileuri si invitatii in toata Europa.

Si mi-am dat seama ca dincolo de creme, freze si tzoale fancy hip and trendy barbatii nu stiu sa agatze…

STRATEGIA 1: TATIC DE ZAHAR (rough translation): sunt (ceva cu prefix in fatza numelui de famile av, doctor, ec etc): o duc bine si te ajut sa faci asta sau aia (primeam instalare de RDS gratuit imediat).

STRATEGIA 2 : SUGAR DADDY (the original): vino in germania italia franta etc.. si traim fericiti ever after (me) te trec si in testament….

STRATEGIA 3: NU VREAU PULA….. FUNDUL TAU GOL INSPIRA INTELIGENTA SI UN SUFLET DE AUR: ce mai faci cu ce te ocupi de unde esti la ce facultate esti vrei sa fim amici, sa mai chatuim, sa ne cunoastem (astia or sunt mega sinceri or mega prefacuti or merg pe strategia biutiful insaid).

STRATEGIA 4: DONA IMMACULATA SAU ULTIMUL GOMOREAN PARDON SAMARITEAN: bine ai venit pe Romeo nu sunt ce cauti, dar oricum nu o sa gasesti, ca toti sunt curve si numa am vrut sa te previn.

STRATEGIA 5: TURISTUL SEXUAL ( viitor client al calatoriilor spre tarile subdezvoltate cum e romania acum. la pensie): nu sunt de aici, sunt din bucuresti, dar vin des in zona – cu serviciul… e plina tzara de comis voiajori (eventual stau la tine daca ma inviti dupa trei mesaje).

STRATEGIA 6: PRELUNGIRE INUTILA A PENISULUI: asta sunt pozele (private si secrete) ale pweulii mele … inghit totul pana la ultima picatura …ai leshinat sau ai fugit?

STRATEGIA 7 : TOMA NECREDINCIOSUL: ai id de mess? Sa mai tinem legatura. Astia s-au intalnit cu multi uratzi la viatza lor si au ramas cu sechele. Faza doi da-mi web sa vad daca e poza ta iti dau si eu web.. de la brau in jos sa imi vezi dunga de la chilot. (bine’nteles eu nu am poza si probabil o sa-ti dau intalnire intr-un loc de unde nu ma poti vedea asteptand…)

STRATEGIA 8 : MISERUPISTUL: asta sunt ma vrei ? nu ma vrei… treaba ta… trec la urmatorul conform teoriei probabilitatilor macar unu la suta tot ma vrea…si oricum nu’s capabil sa scot ceva mai inteligent din mine…

STRATEGIA 9 : HEADLESS RIDER: poza fara cap sau cu pata neagra (mai nou e la moda aia facuta in oglinda de la baie printre Rexona si periutze de dinti ciufulite si cu aparatul foto in dreptul ochlior) – poza de pe net probabil- dar frumos sexy si discret m-as f..te de m-as rupe dar nu vreau sa ma stie toate ‘curvele’. Daca incapi in masina sau birou e ok ca e nevasta acasa face spanac… mutam imprimanta si facem dragoste ca azi lucrez peste program.

STRATEGIA 10: (SI ULTIMA DIN DECALOG) AKA ‘ BARBATII E PROSTI’: nu ma vrei ca nu stiu sa iti citesc profilul si nu ma incadrez in varsta… cam 20 de ani peste in buletin. Da asa iti trebuie sa te devoreze astia ca esti prost nu stii sa apreciezi efortul pe care l-am facut ca te-am bagat in seama…

Si in rest combinatii de astea 10 luate cate doua cate trei…

Si ma bucur de o chestie: mah nici astia buni, da buni rau de tot, nu ishi gasesc pe cineva ushor… nu am gasit pe nimeni de care sa imi para rau ca nu l-am cunoscut in alte conditii si sa imi para rau ca nu mi-a scris pe profilul cu pozele reale…
In plus m-am lamurit de o groaza din astia discretii faceless si inca vreo doua surprize de la cunoscuti pe care ii credeam cu mai multa imaginatie.. unu ma iubea in paralel pe amandoua profilele…lol
Asa ca azi ma duc la somn cu lectia invatata: nu stiu ce ii voi scrie urmatorului care imi va fura inima cu o privire… dar stiu sigur ce nu ii voi scrie…

Astept sugestii… cum se mai agatza un barbat in ziua de azi? Poate m-am ramolit eu sau nu mai sunt asa de receptiv…da’ e jale.

nimeni18

aka
2q2Bstr8

3. NU IMI PLAC BAIETII !!

De ce imi plac baietii?

CINE A ZIS CA IMI PLAC???!!!????

Nici pe sfert nu am avut 'de tras' atata din cauza fetelor.
D'apoi e drept ca nici de impins nu am impins.. (fetele ma refer).
Exceptie: pe Magdalena o trageam de codite in clasa a iv- a.

Mdah asa imi trebuie ...
Hai sa despic firul in patru. Mai sincer m-am intrebat mereu ce si cum si de unde.
O tona de studii. Credeti ca a ajuns careva la vreun rezultat la vreo concluzie? nu.. Dar macar si-au tras referate, sondaje, bloguri si carti de succes pe tema asta. plus pi-eici-diuri si alte de alea. E o vaca buna de muls pentru unii.
Da eu de ce n-as profita un pic de asta.. si ma apuc sa fac o dizertatie pe tema asta.

Pe scurt varianta genetica: Bullshit! cica degetul mare si latimea in sholduri si nu stiu ce hipotalamus si hipopotalamus din cerebelu mic si... Ideea asta imi convine pe principiul: nu am ce face asta sunt si gata. Comoda idee? asa-i? iti da linsite chiar daca e tot pure denial. Hai s-o trec la numaratoare. Nu sunt mare fan.


Ideea 2: educatie familie, mama autoritara, tata slab. Sincer nu stiu cum era tata. Sa mor eu. adica il cunosc (nu e un caz de copii din flori) si am fost crescut de o persoana, alta decat mama biologica, care de fapt e totusi mama. Ei bine mama a fost o persoane puternica. Uff foarte puternica. Nu autoritara de genul guvernanta elvetiana. Mai degraba corecta, realista si mandra. Si puternica. Cred ca ea m-a facut sa fiu mai hetero decat toate celelalte motive care ma impingeau sa fiu gay. Si mi-a dat echilibru si forta. Asta e alt subiect: lung, greu, pe care o sa il dezvolt cu alta ocazie. Si asta mi se pare o gaselnita freudiana.

ideea 3: Pe vremea cand eram eu mic....(Da stai ca aia e de mult. Ca mic nu am prea fost dupa pubertate). Deci oricum ceva vreme in urma, mai multa decat recunosc, imi aduc aminte ca ma uitam dupa baietii faini. Baietii de succes: simpatici, sportivi cu succes la fete, genul ala dezinvolti si un pic tupeisti. Cred ca ii invidiam. Cred ca imi doream sa fiu si eu la fel. Cred ca mi-ar fi placut si mie sa fiu asa. Apoi mi-am dat seama ca imi doream sa stau mai mult in preajma lor, ca imi placea sa ascult fanteziile lor ca au facut si au dres cu una sau cu alta (tipa).

Acum ma gandesc ca 80% erau abureli si grozavii. asta m-am prins dupa. Vazusem ca daca chiar reuseau la varsta aia sa puna nasul pe borcanul cu miere erau lipiti ca musca de acelasi borcan cu miere. La varsta aia (15-16) sunt putini cu mentalitatea aia criminala: sex si fugi. Daca le ceda vreuna.. erau gata.

Iara m-am indepartat de subiect, deci, imi placea sa ii vad sa stau in preajma lor. ani de zile ma gandisem dupa aia la teoria aia: baietii uratei si nedoriti de fete devin gay. Ar fi fost fain macar ai fi stiut o treaba. Dar cand ma gandesc ca de fapt cei mai libidinosi s-au dovedit pana la urma a fi cei mai disperati dupa.. ce-o fi. (nu baieti Doamne ajuta)

Ma gandeam la ideea aceea cu cei nedoriti care ajung sa umble dupa baieti.
Ce prostie de idee. Dar e o idee care exista si circula.
In fine ideea asta pe care la un moment dat o aveam in cap incercand sa imi explic 'fenomenul' s-a autodemolat pe faza cu ce a fost primul: oul sau gaina.

Logica mea de tabla imi spunea asa: imi placeau baietii frumosi, ii invidiam ii admiram, de acolo pana la am placea mai mult decat trebuie doar un pas si Zbang ! sunt gay.
Erase and rewind!!

Dar, daca nu eram gay, nu ma uitam dupa ei, nu imi placeau, nu eram in stare sa spun ca sunt simpatici, si atunci vezi randul de mai sus: nu ii admiram, nu ma atasam, nu ajungeam sa imi placa mai mult decat ar trebui.
Deci nu eram Zbang! gay daca nu eram gay deja.
Mi s-au incurcat coditele la cei trei neuroni!!!!!
Logic, nu? In concluzie ceea ce credeam eu ca e cauza e de fapt consecinta si urmarea normala.
I rest my case your Hounour.

Deci de ce sunt gay??? Sa imi bag picioru! mi se rupe de ce sunt gay. Ca as sti nu ma face nici mai fericit, nici mai nefericit, nici mai constient de scopul meu in viata, nici mai dornic de a-l atinge, nici mai dezinteresat. Ci undeva intre. Am uitat sa zic: am parul cretz si asta ma deranjeaza mai tare. nu am optiuni multe la facut freze. Si nici asta nu are o explicatie clara.Sau eu nu o stiu.

Deci DE CE IMI PLAC BAIETII???

Cine dracu a zis ca imi plac???
Nu imi plac. Deloc. Ii urasc. Imi fac zile fripte, nopti nedormite si creeaza dependenta.
Dar n-am ce face nu pot trai fara ei. Nici cu ei.
Uite aici mai pi-eici-di-ilor tema de casa si enigma de rezolvat.



PS:
Nu-mi place nici parul cretz.. dar chel nu ma tund ca am urechile mari si o cicatrie in crestet ca am dat cu capu de calorifer cand eram mic (nu spun la nimeni).


See you around!

2. THE FIRST CUT IS THE DEEPEST

Si din nou pe aici.

Imi trec atat de multe idei prin cap, nu stiu care ar fi mai important de scris. Nu stiu cum sa incep.
Un lucru e clar ma voi feri ca de dracu de ceea ce era numita teoria formelor fara fond. Am citit atat de multe blog uri ale unor gay in care in ideea de a scrie profund.. insira fraze lungi si pretentioase cu floricele literare.... te trezesti dupa juma de ora de lectura ca nu ai priceput cine e omul ala.
Doar cine i-ar placea sa fie.


Daca ar fi sa o iau pe calea pe care am inceput sa imi descriu experientele de viata... pana as ajunge la zi, ar dura ceva. sincer

Si cateodata simt nevoia sa scriu exact ce imi inunda mintea atunci. Si as rupe firul povestii. Ca intr-un film greu de urmarit cu flash back uri si deja-vu

Cateodata te uiti in urma si faci bilanturi. Damn! sunt chiar pe invers : incep ceva cu bilantul, e ca si cum ai incepe o conversatie cu cuvantul ‘deci’


Era o revista/ziar un fel de revista de scandal... care aparea la un moment dat, si vara-mea curata cartofi pe doua pagini rupte din ea.. si povestea de barbatu-sau si de diabet si de nu stiu ce vecina de la 7. Era pagina de matrimoniale si intr-un colt vad un anunt : gay caut gay, blah blah, Bucuresti, CP X OP Y.

Mama ce am mai memorat cele 4 cifre . si acum le stiu. Si la un moment dat zic ia sa scriu eu cateva randuri acolo. Imi dadusem adresa de acasa pe plic.. (naivitate.. acum primesti greu in id de mess ). Si incep o corespondenta de cateva luni cu un baiat cam de varsta mea: George. Si povestim si povestim si dupa vreo luna imi trimite o poza. Si imi place.

Si la un moment dat dispare brusc. Asteptam postasul cum astepta nea Ciubotariu de la parter pensia.... Dar nimic. Si m-am panicat teribil. Ala avea adresa mea poza mea si eu scrisesem negru pe alb lucruri pe care n u aveam curajul nici sa le gandesc daca nu eram singur nu cumva sa ma ia gura pe dinainte. Apoi m-am linsitit sau mai bine zic incercam.

Dupa cateva saptamani imi scrie cineva si imi spune ca George s-a certat rau cu parintii, ca a plecat de acasa si ca i-a lasat lui scrisorile in pastrare. El le-a citit, i-a placut ce am scris si s-a decis sa imi scrie. Un scris placut, usor inclinat spre dreapta, scris cu stiloul, plicuri ingrijite si adresa exp printata. Hm ce mult face o scrisoare reala. Cate poate sa spuna despre cineva. Ce statement era. Spunea ce puteai citi dincolo de cuvinte, spunea poate ce vroia cel ce o trimite sa transmita...
Dincolo de avantajele extreme pe care le are corespondenta de acum, e o mica nostalgie pe care o recunosc

Pe scurt am sa scriu. E o experienta neplacuta, un diavol care e bine sa fie exorcizat. Imi dau seama ca devin telegrafic. O fi negare? Naiba stie. nu le am cu analizele si psihanalizele..
Il cunosc pe acest C.
stop.
Vorbim, imi face o vizita, el 33 , eu 19 ani.
stop.
Pentru prima data fac sex cu un barbat gay. Si e ceva.. greu de imaginat. E o surpriza, e.... ok . Nu grozav nu exceptional nu nimik de genul asta.. e ok. Cred ca eram prea speriat ca sa simt ceva.
stop.

Ba chiar merg la Bucuresti. Nici nu mai tin minte ce am mintit acasa. Acolo dau de genul de ‘club’ privat in care m-am trezit cu un du-te-vino al amicilor care veneau sa vada ‘prospatura ‘ din provincie. Naasol moment. Ceva de genul ‘nu hraniti animalele’ Si fa frumos si stai drept si da labutza.
stop.

La un moment dat imi zice hai sa iesim in oras (dupa ce 3 zile am stat inchis in casa) sa ne intalnim cu un amic la restaurant. Mergem, ne intalnim cu amicul lui (un grec) si la un moment dat ma lasa doar cu asta ca avea urgenta de rezolvat.. ceva legat de bani, chirie... cam cetzos momentul. Minunatul lui amic se ofera sa ma duca acasa... dar trebuie sa opreasca la hotel sa isi ia geaca sau asa ceva. Ghiciti ce a urmat probabil. In 10 minute eu eram pe scarile hotelului plangand sarind cate doua trepte cu pantofii in mana.
stop

M-am trezit in fata hotelului, in Bucuresti, habar nu aveam unde eram. Am stat m-am calmat am luat un taxi. M-am rugat de un taximetrist i-am spus ca nu aveam bani ca mi s-au furat si i-am lasat geaca de piele ca garantie ca ii voi da banii odata ajuns la prietenul meu.
stop

Care .. culmea era acasa si foarte suprins ca ma vede. I-am spus ce am patit … m-a ascultat , m-a inteles… abia apoi aflasem ca incasase 100 de marci pentru mine. Dupa vreo saptamana...
full stop


Sunt multi multi ani de cand nu am mai calcat in lumea gay din Bucuresti.

Sunt experiente care te marcheaza pe viata. Tot atunci am jurat ca nu mai vreau sa fiu gay. Am jurat ca nu mai vreau sa aud de asa ceva. Am jurat multe atunci. Dar totusi sunt si experiente care formeaza caracter pana la urma. Sunt si rani care se vindeca. Sunt rani care doar se acopera.

Dar ‘ The first cut is the deepest’.

Si totusi sunt aici. Si nu mai fac juraminte pe care nu le pot indeplini. Si nu mai fac juraminte impotriva propriei firi. Si nu mai jur ca maine nu ploua.

TOTUSI SUNT LUCRURI CARE NU POT FI CONTROLATE ORICAT NE-AM DORI.
Invatam sa traim cu ele, sa ne bucuram de ele, sa soatem maximul din ele. Poate fi o reteta de succes pentru un optimist incurabil. Ceea ce eu nu sunt.
Da e fain sa dai idei si sa te dai destept. :))
See u around.

1. PUNCT. SI DE LA CAPAT

Incepi un blog… cica e la moda… Pentru mine.. desi imi trecuse prin cap sa pun cap coada cateva ganduri.. ma speria ideea. Din doua motive: unul ar fi ideea ca as fi ipocrit ca as pune pe hartie doar ideile pe care nu mi-ar fi teama sa le afle si altii despre mine. Si atunci nu ar ajuta la nimic. Al doilea motiv ar fi tocmai contrariul: mi-e teama ca poate as fi prea deschis si ar afla lumea despre mine lucruri pe care nu sunt pregatit sa le pun ‘pe tava’

Asa ca iata un cuvant inainte. Habar nu am ce va iesi, sau daca va iesi ceva. Cert e ca am inceput sa o fac gandindu-ma undeva in urma pe vremea cand eram un pustiulica pletos, prea slabut, prea inalt, timid, complexat, intr-un oras mineresc de munte in care pentru a fi ‘la locul tau’ trebuia sa fiu aparent mai dur decat eram eu de la natura.

Pe vremea respectiva.. eram la liceu, prin clasa a noua. (povesti din copilarie... )
Abia fusese revolutia in iarna. Si fiindca ne obligau sa ne abonam pe rand la Scanteia Tineretului, m-am trezit prin ianuarie ca primeam Tineretul Liber. Si la un moment dat vad un mic articol de 5/5 cm in care se povesteste despre un mars al homosexualilor in Statele Unite. Au inceput sa imi tremure mainile: Un mars... adica sunt mai multi... adica nu sunt singur... adica mai sunt baieti carora le plac baietii. Wow!

Ma gandesc la cativa care ar rade astazi daca ar citi ce am scris. Dar asta a fost adevarul. Mi-am dat seama brusc ca sunt homosexual. Adica faptul ca trageam cu ochiul la colegii de clasa in vestiar la sport sau mi-i imaginam mereu in tot soiul de posturi sexuale, acest fapt are un nume, acest sentiment e ceva pe care nu l-am ‘inventat’ eu. E o revelatie, aveam un nume pentru ceea ce nici nu ma gandeam ca e altceva decat o apucatura care va trece.

Si de atunci mereu am avut un secret. Mereu am incercat sa aflu mai multe. Mereu am incercat sa citesc oamenii din jurul meu. La un moment dat aveam o fantezie : sa pot vedea in jurul meu cine este homosexual si cine nu.

Si darul asta a venit mai tarziu... mult mai tarziu. Acum pot citi cine este si cine nu J si mi-as dori ca din cand in cand sa am o supriza dar asta e alta poveste.

Vorbesc de anii 90 aici. Inceputul lor.

Pe scurt: fara internet, existau inca dischetele de 5 inch J, computerele erau ordinatoare cu cartela pe care le vazusem la o fabrica. Fara internet, fara mirc, fara mess fara asl pls.

Pe vremea aia faceam bani de buzunar predand engleza unor copii de intreprinzatori (inca nu erau patroni J se ferea lumea de cuvantul asta). La un moment dat au fost trimisi in Londra in excursie. Cand s-au intors luasera din avion un exemplar ar revistei engleze Seventeen. Un articol de doua pagini : Me and my two dads. Povestea unui pusti din Liverpool care fusese dat afara din casa de parinti cand au aflat ca e gay. Prin intermediul unei asociatii a fost preluat in ingrijire de doi tipi (gay) care locuiau impreuna de 15 ani si care i-au asigurat cele necesare ca sa isi termine scoala si sa isi puna viata pe picioare. Intr-o doara am scris la adresa asociatiei respective si le-am spus: sunt gay, un oras mic, nu cunosc alti gay, stiu ca in Anglia lucrurile stau altfel, dar, poate daca m-ar pune in legatura cu un baiat care a trecut prin situatia descrisa in articol, poate m-ar putea intelege asculta si ajuta sa imi fac putina ordine in ganduri.

Supriza cea mare a fost ca dupa o luna am primit o scrisoare de la un baiat de varsta mea: Tony (ulterior devenit DeVine J ). Mia spus pe scurt : totul va fi bine. Toata lumea trece prin asta. Ai rabdare si ai putere.

Sunt 18 ani de atunci. 18 ani de scrisori lungi scrise in noapte. Mi-a trimis reviste, mi-a trimis articole din revsite si pur si simplu a fost acolo. Sunt 18 ani. Ufff mult.
Scrisori care s-au transformat in e-mailuri, in cele din urma au devenit carti postale.. apoi SMS uri si apoi ficera cred ca a luat un drum in viata in care nu mai aveam nevoie unul de calalalt. Ce e ciudat e ca inca simt o legatura ciudata indepartata cu el . Si inca mai am o valiza de scrisori.. Doamne ce copil eram..

Dar ca sa inchei acest prim post inainte de deveni mult prea plictisitor.. scrisul mi-a asigurat disciplina in gandire, liniste in suflet si ordine in idei.

Drept pentru care nu ar avea cum sa strice. Poate sunt dator sa scriu. Poate imi sunt mie dator sa scriu. Poate simt nevoia de a-mi pune sufletul pe tava.

Poate nu voi fi mereu vesel. Poate nu voi fi mereu sincer si poate nu voi avea mereu curajul sa spun ce simt. Sper sa o pot face

Imi datorez mie. Datorez altora... Poate e exhibitionism, poate e nevoia de a cauta aprecierea altora, poate e nevoia unui schimb de idei, poate e nevoia de a-i cauta pe cei ca mine; transform ganduri in randuri, in siruri de 1010101..

Spatiul asta virtual care e si nu e aici e pe vreun server (mereu ma intrebasem ce server unde cand cum), Nu se supara pe mine, ma asculta pana termin bateria. Nu ma cearta, nu ma judeca si nu ma minte. ...

Nici nu ma iubeste J dar nu are ce face trebuie sa ma suporte. Relatia perfecta.. sau, nu?

Asta cred ca o sa o pun pe blog cand o sa ma lamuresc si eu.