Ordonati !
Nu imi vine sa scriu. Si ma gandesc de ce naiba, nu din lipsa de subiecte. Din pacate/ fericire subiecte sunt si multumesc lui dzeu ca am avut o viata plina.
Nu imi vine sa scriu si ma analizez...
O fi criza scriitorilor, o fi vreo chestie de aia despre care am mai vorbit ...cu muza (a.k.a. muzu),
si pana la urma bling! im dau seama ce e...
e... 'aversiunea fatza de autoritate'... E oprelistea care mi se aseaza pe piept atunci cand am sentimentul ca trebuie sa fac ceva . Chiar daca nu trebuie 100%, sentimentul e apasator. Ca prima de zi dupa vacanta cand nu ti-ai facut rezumatul la lecturile citite si ai romana ora a doua...
Cu alte cuvinte bloggerul asta o luat-o razna, parca vad vreunul: 'what a f#$ck is he talking about'?.
De fapt ma gandeam la un moment dat ca ma simteam oarecum fortat sa scriu. Fiindca lume intreaba.. nu ai mai scris nimik? Lumea.. adika cei cativa care ma urmaresc mai atent. Si mi-am dat seama ca mereu am fost gica-contra.
Niciodata nu am facut ceea ce se astepta de la mine. Nu stiu de ce . Asa sunt. Veci pururi nu m-a putut forta cineva sa fac ceva anume. Cred ca am eu vreo gena de genul asta.
Vreo gena de berbec sau de tzap sau catar. Desi ma gandesc acum la catelul meu cand invata sa umble cu lesa. Deci daca el nu mai vroia, nu mai vroia si gata. Punea frana cu toate picioarele din dotare si nu se lasa miscat. Nu conta ca eram pe trecerea de pietoni si era roshu deja...
Asha fac si eu cateodata. Frana si gata.
Si maaama cat am avut de tras din cauza asta.. peste tot.
Bine ca la ora asta imi vine in cap armata.
Kinky, huh?
(puii mei mi-e murdar ecranul am scris virgula de trei ori si am sters-o ca pe ecranul meu se vedea punct si virgula)
Deci nu, nu genul ala de povestiri din armata. Deocamdata.
Mereu am avut o problema acolo ca nu suportam sa imi spuna cineva ce si cum sa fac mai ales daca erau chestii aiurea, doar asa ca iti umple timpul. Ma gandesc la momentele cand ne puneau sa maturam frunzele din padure. Jur. Luase foc o unitate din cauza unei tigari si noi fiind tot in padure exista riscul sa sara rachetele in aer.. watever. Asa ca trei saptamani, toamna fiind, maturam un strat de un metru de frunze dintr-o padure de stejar... si duceam frunzele peste gard. Eu sunt un om foarte calm. (martea si joi dupa amiaza tarziu) dar totul are o limita si.. noah pentru chestii de astea am zburat la arest.. de doua ori. Odata am lustruit holul comandamentului cu ceara... tampenii...
Alta data o luasem razna in garda... eram in varful muntelui langa Campina. Langa spitalul de nebuni.. si ne-au facut instructajul ca noaptea daca cineva nu raspunde la somatie.. sa nu tragem imediat ca mai fug nebunii din spital si daca nu isi dau seama ca trebuie sa coboare ca sa ajunga in orash... urcau la noi. Si aveam munitie de razboi. Era distractie. Urlai: Staaaaai! Si ei ziceau : Nenea nu trage ca ne plimbam si noi pe aici. 3 noapte in creierul muntilor. Tu cu AK47 pe umar...
Cred ca prin asociere intrasem intr-o stare apropiata... si intrasem intr-un soi de stand by. Consumam curent.. aveam beculetzul roshu pornit, da’ nu se vedea nik pe ecran... abia asteptam sa fie gata.
Aversiune fatza de autoritate clara, plus alte cateva tampenii facute pe acolo... ma trezisem ca fiind ala care mereu comenteaza si mereu are ceva de spus.
Faceam flotari o data la ora.
Una peste alta in armata era o chestie tare faina. Cel mai inalt din pluton, in cazul acesta eram eu, devenea intr-un fel automat comandant de pluton.. A fost haios sa vad vreo 25 de baietashi facand ce vreau eu... nu cred ca o sa mi se mai intample asa ceva curand. Asta chiar e kinky .
Si mai fan era cand se rastea capitanul meu ‘preferat’ la mine. Luam pozitia aia regulamentara de drepti. Degetu mare la vipushka si privirea la 30 de grade la orizont.
Eu avand vreo 30 de cm mai multi ca el... asta micu turba ca nu ii vedeam nici chipiul.
Era de coma.. si asta se sufoca de nervi. Si se isteriza in fatza mea , dupa cum ii vedeam chipiul odata la 5 secunde am impresia ca sarea. Dupa gafaieli imi dadeam seama ca ceva efort facea. Nu am reusit sa-l vad niciodata. Oricum cred ca as fi intrat in coma de ras. Cred ca era singurul moment in care eram 100% regulamentar. Eram acolo, dar mi se povestea de asta.. )
Odata i-am spus I usually get kissed BEFORE I get fucked. Ghinionul meu stia engleza.. asa ca iara la arrest.
Si ghidusie facute in garda fiind si desperat si plictisit noapteA in padure am scris cu carbune pe zidul depozitului de rachete:
‘Forget All Hope Ye Who Enter’- lasati orice speranta voi cei ce intrati… infernul lui Dante clar.
Am scris cat am putut eu de sus, sa nu mazgaleasca nimeni prostii peste.
Deci cam cat de destept puteam fi ??????????. Eram singurul din unitate care ajungea acolo fiind cel mai inalt... Asta iti dai seama ca am realizat-o a doua zi cand era prea tarziu... si again..
Un pic kinky tot am sa devin. Nu pot rata ocazia asta.
De fapt..
down the memory lane..
Cam asta e contextul..
Mereu avusesem fantezii legate de armata etc.. cine zice ca nu.. oricum nu cred
Dushuri comune dormitoare blah, stereotipuri cu orgii.
Dar,
Cand ma gandesc la zilele alea... imi trece.
Erau sa faca aia hetero practicant din mine.
B.S.!!
Glumeam.
In orice caz au fost si cateva momente faine...
Ne-au repartizat in dormitor in ordine alfabetica..
Paturi lipite cate doua nu suprapuse..
Si m-am nimerit vecin de pat (mai degranba in pat) cu cea mai minunata creatura purtatoare de p din unitatea aia. Asa s-a nimerit. Noah apoi dormi in pat cu ala, daca poti.
Cel mai fain era ca ma lua noaptea in brate. Ne faceau aia din planton poze cu telefonul )). Binenteles ca le vedea toata lumea. Dar chiar nu ma interesa. Erau la mijto oricum.
Asta genu ala de barbat fatal.. il sunau doua trei iubite pe zi. Bani tigari pachete... Probabil stia el ce si cum sa faca. Una peste alta imi era drag. Si la un moment dat nu te mai gandeai la nimik de genul asta. De fapt asta vroiam sa zic. Dupa o vreme relativ scurta armata nu mai e sexy. E doar o lectie de a-ti tine gura si de te infrana. Oricat de gica-contra as fi fost eu pana atunci, aici clar s-a acutizat.
Deci cu tipul asta sa ii zicem Q, a fost un soi de relatie tare ciudata.
Gaydarul imi atragea atentia asupra unui locotenent. Dar nu am indraznit nimic desi cred ca ne-am simtit reciproc. Odata a venit la mine in dormitor, eram putini in unitate era weekend, a stat la mine pe pat si mi-a cantat la chitara doua ore. Eu eram un picutz melancolic (surpriza, do-oh) Mi-ar placea sa il revad odata... cine stie.
Oricum dupa 5 luni dormite cu Q in pat, ma trezesc ca ma intreaba odata, stateam la marginea padurii in iarba , fumam si ma intreaba: auzi pot sa te intreb ceva? Poate te superi, sa te ia naiba daca nu imi spui adevarul: Esti gay?
Cred ca m-am uitat in gol pana a ajuns tigara la filtru si mi-a ars degetele. Si ii zic da, de ce intrebi. Si el imi zice: am un prieten bun care zice ca te cunoaste.... Ne petrecem permisiile impreuna cand merg acasa si mi-a zis ca te stie...
Sa dormi 5 luni jumate cu un tip in pat si sa... afli asta...
Acum ma umfla un pic rasul....
Incurcate-s caile....
Cateodata... ordinea alfabetica poate sa faca multe..
Stateam si ma gandeam... oare cam cate perechi de palme ar trebui sa imi trag
Am fumat un pachet in seara aia... si m-am plimbat in padure de era sa nu mai stiu sa ma intorc inapoi. Seara imi zice: unde naiba stai in capatul celalalt? hai mai aproape de mine ca mi-e frig....Nu ma uitam in ochii lui.
Si am stat asa cu el in brate fara un cuvant.....Si ma gandeam.. iara si-a taiat perciunii stramb. Ala din stanga il taia mereu mai scurt... si puii mei maine dimineata iara cerem zahar de la M. Ca nu o sa avem de cafea si ma uitam la el si imi ziceam sigur imi fura iara perna la noapte ca a mea e mai moale... si ii trag pe umeri patura aia ciudata tzepoasa militareasca. Si ma intreb oare doarme? ...
In gara Campina, stateam pe valizele alea de lemn.. si el urca in trenul de Brasov. Si eu astept acc de Bucuresti, mai am o ora de stat si ma striga camarazii de la carciuma garii ca au luat bere.. si ma uit dupa trenul ala....un pic curba, cred ca mai era pe hol. Nu’s sigur. Imi place sa ma gandesc ca da.
Cateodata nu e sa fie....si cateodata e mai mult decat te astepti si cateodata less is more.
Si cateodata nu te indragostesti. Si cateodata ai momente pe care le pretuiesti.
Asa e asta: perciunii inegali, o patura albastra MapN, intr-o unitate de rachete, in creierul Bucegilor. Si pana la urma nu a fost atat de rau.
Cred ca am sa opresc pe undeva in drum catre casa. Inca nu sunt pregatit sa revin acasa. Mi-am dorit, am nevoie de o zi- doua sa revin la restul vietii mele.
Intors la realitate si la ce pornisem de fapt...
mi-e greu acum sa ma intorc. Ce subiect tampit am inceput si unde am coborat.
Nu mai vreau sa urc de acolo. E placut sentimentul.
Pe scurt am sa incei sa dau o forma cat de cat postului asta.
Sunt rebel fara cauza. Sunt giga contra. In relatii, in viata de zi cu zi, la job...
Intr-un fel ma simtam obligat sa scriu.
In alt fel cand pornesc.... uite unde ajung.
Intr-un fel scriu pentru mine
In alt fel ma uit sa vad vreun comment nou. imi lipseste parca daca nu e.
Intr-un fel nu vreau sa ma citeasca o masa de oameni
In alt fel nu vreau sa-l tin secret
Intr-un fel sunt introvertit
In alt fel dau click pe PUBLICARE (din nou).
Gata.
Too cute to be straight, too straight to be gay--- personal voyage past present future - politically incorrect
joi, ianuarie 15, 2009
joi, ianuarie 08, 2009
14. ID DE MESS [ai’di de me:S]
Id de mess. [ai’di de me:S]
Sterg id –uri de mess intr-o veselie. Adika e veselie…?
Nu ma gadala la buricele degetelor. E mai greu de sters de cat de adaugat.
Id –uri de mess. Identitati de mesaje instant, identitati.
Mai degraba entitati.
La un moment dat te amagesti si tot incerci. Hai sa mai adaug unul si inca unul si hai sa vedem cine e. Si apoi inevitabil: da-mi o poza.
Si de aici incepe negocierea.
Cica u1st. Tu primul , ba tu primul. In fine eu primul, uatever. Adica ce am de castigat;
fiindca nu cred in faptul ca cineva te-ar putea placea asa pur si simplu doar prin ceea ce scrii. Doar pentru modul in care gandesti.
Si daca cineva ajunge sa te placa doar pentru asta, este la fel de ne -OK din punctul meu de vedere ca si cineva care te place doar pentru o poza (reusita sau photoshopata) Oare exista cuvantul asta?
Nici u1st nu e un cuvant doar poate totusi lumea intelege ce reprezinta.
Si dai o poza.. avatar. Si poate daca primesti un feed back mai dai una.
Si de acolo se ajunge sa stai mai mult sau mai putin de vorba cu persoana respectiva
Eu sunt un pic Toma Necredinciosul. Nu cred in povestea cu nu am decat o poza, plus ca cele ‘de net’ sunt detul de usor de recunoscut. Chiar daca sunt, cu o falsa si trucata pudoare, cu fata mazgalita.
Nu stiu daca am eu o problema. Dar stau din ce in ce mai prost cu rabdarea. Poate m-am saturat de nopti pierdute la un monitor. Poate m-am saturat de crazy pixels.
Dar nu mai am rabdare sa vorbesc verzi si uscate si nu mai cred in vraja LCD si nu mai am incredere ca’ what u see is what u get’.
De fapt despre asta vroiam sa scriu. Cat de mult este destul. Si cand spui Gata.
Vase comunicante.
Da fizica. Imi vine sa rad, ma gandesc cateodata la un om pe principiul vaselor comunicante. Mdah... eram elev de nota 7 la fizica in generala. Si la istorie. Luam 9 la sport cu scutire. Mereu imi stricam media din cauza asta. Odata nu mi-a luat tata patine din cauza mediei de la fizica... asa ca chiar nu imi vine sa cred ca fac referire la asta.
Dar ma gandesc la mine pe principiul vaselor comunicante. Mai multe vase forme diferite conectate la diferite niveluri, in care nivelul lichidului e acelasi.
Si ma gandeam ca au un volum. Si ma gandeam ca orice vas umpli pana la urma intreg ansamblul ajunge la plin.
Si ma gandesc ca fiecare om are propriile supape si propriile forme si modalitati de a se umple si atunci ajunge la plin. Cred ca fiecare are o alarma de supraplin, sau daca nu, da pe afara. Oricum mi s-a spus ca varsta e de vina. Nu sunt de acord cu asta. Sau invers golesti un vas ,incet, se goleste intreg sistemul.
Asa e si la mine cred. Mi se termina rabdarea cateodata. Din ce in ce mai des in ultima vreme. Si cateodata si energia.
La fel simt cateodata lumea gay. Am zis mereu ca lumea gay este structurata in aceiasi maniera cu restul societatii. Sun oameni buni, oameni rai, oameni de treaba, oameni pur si simplu simpatici. Uni pur si simplu antipatici. Pe unii nu stii daca sa ii bati sau sa ii ciufulesti. Pun pariu ca a doua varianta ar durea mai tare. Unii de dreptul haiosi in inconstienta lor. Altii de-a dreptul
Cateodata de-a dreptul previzibili. Cateodata suprize. Mai rar placute.
Si atunci nu cred ca este vreunul care nu zis ca are nevoie de re-boot. De o pauza.O pauza de ce? O pauza de la rabdare, o pauza de amabilitate. O pauza de servitudine. Si o pauza de zambet. Toti avem nevoie de asta din cand in cand.
Cat e de greu asta? La naiba e greu. Cel putin mie imi e. De ce oare, nu stiu. Poate e obisnuinta. Poate e comoditatea.
Cateodata ma urasc pentru asta. E rau cand o stare de monotonie te apasa. E si mai rau cand te conduce. E impardonabil cand o lasi sa iti conduca viata. Aceiasi oameni, aceleasi locuri, aceiasi muzica, atunci cand simti ca ceva nu e ok, ca ceva trebuie sa schimbe, sau ca macar trebuie sa te indepartezi un pic. Cateodata o pictura interesanta se vede mai bine de la distanta. De aproape vezi toate tusele (imi vine sa scriu tushele de penel..... mama ce poezie in proza ieftina aka ‘meandrele concretului’ si ‘hidrele neantului imi patrund in intimitatea nepatrunsa’ blah blah) ca niste puncte. De la distanta bate altfel lumina. Si atat. Sec.
Ma intrebam ce faci atunci cand simti ca te saturi. Unde iti gasesti inspiratia sa mergi mai departe. Trebuie sa fie un pic mai mult decat atat.?
Si asta incerc sa fac eu acum: RE-BOOT. Nu stiu daca o sa reusesc. Nu stiu daca o sa reusesc sa ma rup brusc. Dar va trebui sa fac loc si altor lucruri in viata mea pana la urma. E prea plina de lucruri de care m-am saturat.
A.. da. Si sterg entitati de mess intr-o veselie..(sau ma rog.. id-uri)
Am stat si ma gandeam la criterii:
Deci... cei pe care ii stiu.
Cei cu care am vorbit macar cateva randuri..
Si sterg… avp si asl.
Si ma gandeam ca am adunat atat de multe... dintr-o pasiune. Era o modalitate de a da sfoara in tzara si massuri enervante. Acum a ajuns o lista pe care multi cred ca si-ar dori-o. Dar ce faci cu o lista de 800 de id-uri. Din care 700 cel putin sunt degeaba. Nu mai stiu cine sunt. Nici nu am fost 100% curios. Nu au fost vreodata interesati cine sunt sau ce mai fac. Si probabil sunt multi care ma au in ignore lista ca i-am enervat cu mass-urile. Si eu m-am mirat cand am vazut cati am adunat in ignore list.
Si imi satisfac o vanitate. Fac un grup cu best of: in gneral tipi faini cu care ori probabil nu ma voi intalni niciodata. Ori imi sunt pur si simplu placuti, ori poate intr-o buna zi ne vom cunoaste mai bine.
Imi fac eu placerea asta. Aproape secreta .
Si tin in lista pe cei pentru care nu sunt doar un
Id de mess [ai’di de / me:S]
Sterg id –uri de mess intr-o veselie. Adika e veselie…?
Nu ma gadala la buricele degetelor. E mai greu de sters de cat de adaugat.
Id –uri de mess. Identitati de mesaje instant, identitati.
Mai degraba entitati.
La un moment dat te amagesti si tot incerci. Hai sa mai adaug unul si inca unul si hai sa vedem cine e. Si apoi inevitabil: da-mi o poza.
Si de aici incepe negocierea.
Cica u1st. Tu primul , ba tu primul. In fine eu primul, uatever. Adica ce am de castigat;
fiindca nu cred in faptul ca cineva te-ar putea placea asa pur si simplu doar prin ceea ce scrii. Doar pentru modul in care gandesti.
Si daca cineva ajunge sa te placa doar pentru asta, este la fel de ne -OK din punctul meu de vedere ca si cineva care te place doar pentru o poza (reusita sau photoshopata) Oare exista cuvantul asta?
Nici u1st nu e un cuvant doar poate totusi lumea intelege ce reprezinta.
Si dai o poza.. avatar. Si poate daca primesti un feed back mai dai una.
Si de acolo se ajunge sa stai mai mult sau mai putin de vorba cu persoana respectiva
Eu sunt un pic Toma Necredinciosul. Nu cred in povestea cu nu am decat o poza, plus ca cele ‘de net’ sunt detul de usor de recunoscut. Chiar daca sunt, cu o falsa si trucata pudoare, cu fata mazgalita.
Nu stiu daca am eu o problema. Dar stau din ce in ce mai prost cu rabdarea. Poate m-am saturat de nopti pierdute la un monitor. Poate m-am saturat de crazy pixels.
Dar nu mai am rabdare sa vorbesc verzi si uscate si nu mai cred in vraja LCD si nu mai am incredere ca’ what u see is what u get’.
De fapt despre asta vroiam sa scriu. Cat de mult este destul. Si cand spui Gata.
Vase comunicante.
Da fizica. Imi vine sa rad, ma gandesc cateodata la un om pe principiul vaselor comunicante. Mdah... eram elev de nota 7 la fizica in generala. Si la istorie. Luam 9 la sport cu scutire. Mereu imi stricam media din cauza asta. Odata nu mi-a luat tata patine din cauza mediei de la fizica... asa ca chiar nu imi vine sa cred ca fac referire la asta.
Dar ma gandesc la mine pe principiul vaselor comunicante. Mai multe vase forme diferite conectate la diferite niveluri, in care nivelul lichidului e acelasi.
Si ma gandeam ca au un volum. Si ma gandeam ca orice vas umpli pana la urma intreg ansamblul ajunge la plin.
Si ma gandesc ca fiecare om are propriile supape si propriile forme si modalitati de a se umple si atunci ajunge la plin. Cred ca fiecare are o alarma de supraplin, sau daca nu, da pe afara. Oricum mi s-a spus ca varsta e de vina. Nu sunt de acord cu asta. Sau invers golesti un vas ,incet, se goleste intreg sistemul.
Asa e si la mine cred. Mi se termina rabdarea cateodata. Din ce in ce mai des in ultima vreme. Si cateodata si energia.
La fel simt cateodata lumea gay. Am zis mereu ca lumea gay este structurata in aceiasi maniera cu restul societatii. Sun oameni buni, oameni rai, oameni de treaba, oameni pur si simplu simpatici. Uni pur si simplu antipatici. Pe unii nu stii daca sa ii bati sau sa ii ciufulesti. Pun pariu ca a doua varianta ar durea mai tare. Unii de dreptul haiosi in inconstienta lor. Altii de-a dreptul
Cateodata de-a dreptul previzibili. Cateodata suprize. Mai rar placute.
Si atunci nu cred ca este vreunul care nu zis ca are nevoie de re-boot. De o pauza.O pauza de ce? O pauza de la rabdare, o pauza de amabilitate. O pauza de servitudine. Si o pauza de zambet. Toti avem nevoie de asta din cand in cand.
Cat e de greu asta? La naiba e greu. Cel putin mie imi e. De ce oare, nu stiu. Poate e obisnuinta. Poate e comoditatea.
Cateodata ma urasc pentru asta. E rau cand o stare de monotonie te apasa. E si mai rau cand te conduce. E impardonabil cand o lasi sa iti conduca viata. Aceiasi oameni, aceleasi locuri, aceiasi muzica, atunci cand simti ca ceva nu e ok, ca ceva trebuie sa schimbe, sau ca macar trebuie sa te indepartezi un pic. Cateodata o pictura interesanta se vede mai bine de la distanta. De aproape vezi toate tusele (imi vine sa scriu tushele de penel..... mama ce poezie in proza ieftina aka ‘meandrele concretului’ si ‘hidrele neantului imi patrund in intimitatea nepatrunsa’ blah blah) ca niste puncte. De la distanta bate altfel lumina. Si atat. Sec.
Ma intrebam ce faci atunci cand simti ca te saturi. Unde iti gasesti inspiratia sa mergi mai departe. Trebuie sa fie un pic mai mult decat atat.?
Si asta incerc sa fac eu acum: RE-BOOT. Nu stiu daca o sa reusesc. Nu stiu daca o sa reusesc sa ma rup brusc. Dar va trebui sa fac loc si altor lucruri in viata mea pana la urma. E prea plina de lucruri de care m-am saturat.
A.. da. Si sterg entitati de mess intr-o veselie..(sau ma rog.. id-uri)
Am stat si ma gandeam la criterii:
Deci... cei pe care ii stiu.
Cei cu care am vorbit macar cateva randuri..
Si sterg… avp si asl.
Si ma gandeam ca am adunat atat de multe... dintr-o pasiune. Era o modalitate de a da sfoara in tzara si massuri enervante. Acum a ajuns o lista pe care multi cred ca si-ar dori-o. Dar ce faci cu o lista de 800 de id-uri. Din care 700 cel putin sunt degeaba. Nu mai stiu cine sunt. Nici nu am fost 100% curios. Nu au fost vreodata interesati cine sunt sau ce mai fac. Si probabil sunt multi care ma au in ignore lista ca i-am enervat cu mass-urile. Si eu m-am mirat cand am vazut cati am adunat in ignore list.
Si imi satisfac o vanitate. Fac un grup cu best of: in gneral tipi faini cu care ori probabil nu ma voi intalni niciodata. Ori imi sunt pur si simplu placuti, ori poate intr-o buna zi ne vom cunoaste mai bine.
Imi fac eu placerea asta. Aproape secreta .
Si tin in lista pe cei pentru care nu sunt doar un
Id de mess [ai’di de / me:S]
vineri, ianuarie 02, 2009
13. EX-NEXT-MAYBE-NEVER-FOREVER
Ex, next, maybe, never, forever
Postul dinainte, dincolo de faza amuzanta (mie asa mi s-a parut, a reflectat exact ce simteam atunci.) in plus daca scriu doar asa ca scriu, se simte, o simt si o resimt ca o obligatie sau asa ceva. Si cred ca o simt si cei care citesc. Una peste alta nu m-am simtit bine dintr-un million de motive.
S-a dus 2008. Parca se duc din ce in ce mai repede anii. Cred ca e semn de batranete dar am probleme in a-mi aduce aminte ce faceam intr-un anumit an.. sau mai rau ma gandeam: lucram acolo sau dincolo pe vremea aia. Chiar ma raportam la locul de munca.
Ma uit la stiri. Aceiasi stire importanta: pe DN1 e aglomeratie. Oare astia nu isi dau seama ca stirea adevarata va fi atunci cand nu va fi aglomeratie. Toate televiziunile au cate o echipa invariabil pe DN1. E aglomeratie. In fiecare vineri si duminica dupa-masa data de la D-zeu asta e stirea zilei.
Asta e stirea de weekend. Ma mai distreaza o chestie: invariabil daca arata pe unii care se dau cu punga aceiasi chestie: bucurestenii au mers sa scape de kilogramele in plus acumulate in timpul sarbatorilor.
Adica acumulezi kilograme , or fi unii care slabesc dandu-se cu fundu’ de gheata. E o chestie de tinut minte.
Nu stiu cum e la altii dar eu nu imi aduc aminte de vreo faza de sarbatori in care am stat doua saptamani la masa si am mancat pana am plesnit si dupa aia m-am chinuit sa dau jos kilogramele in plus.
Poate si datorita faptului ca nu prea am avut eu kilograme in plus de felul meu.
Daca ar fi tratez 2008 ca pe un EX: e bine ca a fost da e si mai bine ca s-a dus. Mi-a fost fidel destul de multa vreme. M-a inselat doar o data pe luna, in limite acceptabile. De obicei in ziua de salariu ma simteam tradat . In rest a trecut repede, ca o dragoste la prima vedere. Abia a inceput si deja ma gandeam la sarbatorile de iarna.
Pe scurt....
-m-am mutat de la exul. A fost bine.
- m-am mutat prea aproape (2 blocuri). Asta a fost rau din doua motive: il vedeam dupa trei zile cu noua dragoste in fata blocului. A fost rau si penru noua dragoste. Daca cumva eram in zona se lega la sireturi printre pedalele de frana si ambreiaj ca nu cumva sa-l recunosc. In plus chiria destul de mare pentru maghernitza aia. Si un cartier dubios;
- Am schimbat jobul. In principiu a fost bine. Alti bani alta distractie;
- m-am mutat din nou. Asta a fost foarte bine. Apart ultimul etj, vedere panoramica, etc. Ceva probleme cu izolatia de pe acoperis. Asta nu a fost bine.
- concediu; un pic de buna voie, un pic fortat de imprejurari: la Constanta. Am incercat sa scot maximul din situatie. Am scos maximul. Altu nu mai fac concedii acolo, desi imi place la mare. Mi-a placut autobuzul descoperit si am trecut niste bariere personale: am facut nudism pe plaja pe care umblau si gay-i. (ca plaja gay e mult prea mult spus). Asta e un pas mare pentru mine.
- capitolul prieteni: aceiasi. Unul am cunoscut in plus si chiar am devenit amici. Acum s-a dus. Indragostit nevoie mare nu mai ai cu cine vorbi. Ma bucur pentru el. Nu pentru mine . In rest m-am saturat sa fiu The Big Brother pentru unu sau altul. Nu stiu daca se mai intampla si altora. Imi place cineva, vorbim si apoi ma trezesc ca de fapt ma apreciaza ca pe un prieten, ca pe un frate si vrea sfaturi si confort. Asta e aiurea. Asta fac printre randuri si in timp ce scriu aici. Un tip pe care l-as manca imi cere pe mess tot soiul de sfaturi. De parca eu as fi bun de dat sfaturi. Mai degraba l-as tine in brate si ne-am uita la o tampenie de film. Nu am chef sa fiu mama ranitilor. Nu azi. Nu sunt destul de optimist din fire ca sa am puterea sa motivez si pe altcineva. Si m-am saturat ca lumea sa ma stie ca tipul de la Accept care ii stie pe toti. Si m-am saturat de: cine e ala sau cine e alalalt?; sau sms-uri de genul nu stii un activ din Sannicolau Mare?
- sex: a fost. Putea sa fie si mai mult. Putea sa fie si mai de calitate. Vreo trei aventuri mai memorabile si ok. Au ramas doar atat nu a iesit nimik in plus. Nu am fost un sfant. Nici nu m-am straduit. Nici nu am cautat aventura cu orice pret.
- relatie : m-a chinuit cea veche. Foarte veche si nu a meritat efortul si consumul energetic post relatie. Si ciudat ma durea dupa multe luni cand vb cu cu unu sau cu altu si aflam ca aveam mai multe puncte comune decat mi-as fi dorit sa aflu. Am incercat ceva nou, nu a iesit. Una peste alta cred ca mi-a trecut in proportie de 99%.
- gay stuff: prin februarie am renuntat la PSI. Population services romania etc. Am incercat un program, concursuri etc, in Sauvage.
A iesit aiurea, nu a prins, s-a lasat cu travi-circ scuipat scandaluri. Urat. Am renuntat. Cu Acceptul... asta a fost interesant... nu ii interesa decat statistica odata la trei luni cu cate prezervative am impartit la chefuri sau aiurea. Atat. Poate voi reveni in Accept atunci cand se vor ocupa de el oameni care stiu ce inseamna sa fii gay, oameni care inteleg, oameni ptr care nu este doar un job pe proiect bine platit si pe care nu ii intereseaza cu adevarat altceva. Poate voi reveni, daca ma vor dori atunci cand Accept va REincepe sa isi asume rolul si puterea numelui in Romania. Si se va folosi de asta cu adevarat. Nu mai este de mult timp un port stindard. Le e frica de presiunea pe care o astfel de pozitie ar presupune-o. Acum asa e. Nu are cum sa dureze prea mult situatia asta. Stiam cum e lumea gay. Speram doar ca sunt eu destul de puternic pentru asta.
- a.. da. Si am inceput sa scriu pe blog. Il vroiam un fel de terapie. Spunea cineva cuvintele scrise prind o viata a lor. Si pentru asta trebuie sa fii pregatit. Mai mult decat am fost eu. Si poate imi incalc promisiuni. In lumea mea paralela perfecta imi imaginam ca va fi o cale de a ma deschide catre prieteni, catre mine. Pana la urma e un loc in care si cei car nu iti sunt prieteni iti pot gasi punctele slabe. Spunea tot asa cineva nu mai stiu unde si nu imi aduc aminte exact... dar era: a lasa pe cineva sa te raneasca si a avea incredere ca nu o va face.
NEXT:
- ma las de fumat;
- ma duc la sala sa pun cateva kile pe mine; si sa imi recapat patratelele. Un pic pe fund si pe bulane nu ar strica. Poate devin si eu barbat valabil la batranete
- ma ocup mai mult de catzelul meu; nu il merit, imi da tot sufletzelul ei cu pete.. si eu nu apreciez indeajuns asta.
- Ah da si ma las de fumat; din nou.
- Si nu imi mai caut iubirea cea mare; am vazut mereu ca sunt sanse sa apara cand nu te astepti. Voi incerca sa fiu pregatit pentru ea. ( smiley face). poate imi doresc si eu pe cineva. ca toata lumea.
- Si imi suspend contul de pe romeo;
- Si imi termin cartea;
- Si imi caut alt job;
- O sa mai continui sa public pe blog, atata timp cat va insemna ceva si pentru altcineva;
- Si o las mai incet cu Sauvage si poate reusesc sa imi fac prieteni de o bere din cand in cand; altundeva;
- Si restul... ‘om trai si ‘om vedea;
MAYBE:
- o sa imi schimb jobul;
- ma risc si imi bag credit pentru apartament;
- imi vad un pic de sanatate; poate un abonament la bazin ;
- accept jobul ala din Italia pentru care ma tot tatoneaza;
NEVER:
- nu mai sar cu capul ianinte;
- nu mai fac compromisuri;
FOREVER:
- YOUNG. Da, forever young. Asta am stabilit-o.
Gata.
Postul dinainte, dincolo de faza amuzanta (mie asa mi s-a parut, a reflectat exact ce simteam atunci.) in plus daca scriu doar asa ca scriu, se simte, o simt si o resimt ca o obligatie sau asa ceva. Si cred ca o simt si cei care citesc. Una peste alta nu m-am simtit bine dintr-un million de motive.
S-a dus 2008. Parca se duc din ce in ce mai repede anii. Cred ca e semn de batranete dar am probleme in a-mi aduce aminte ce faceam intr-un anumit an.. sau mai rau ma gandeam: lucram acolo sau dincolo pe vremea aia. Chiar ma raportam la locul de munca.
Ma uit la stiri. Aceiasi stire importanta: pe DN1 e aglomeratie. Oare astia nu isi dau seama ca stirea adevarata va fi atunci cand nu va fi aglomeratie. Toate televiziunile au cate o echipa invariabil pe DN1. E aglomeratie. In fiecare vineri si duminica dupa-masa data de la D-zeu asta e stirea zilei.
Asta e stirea de weekend. Ma mai distreaza o chestie: invariabil daca arata pe unii care se dau cu punga aceiasi chestie: bucurestenii au mers sa scape de kilogramele in plus acumulate in timpul sarbatorilor.
Adica acumulezi kilograme , or fi unii care slabesc dandu-se cu fundu’ de gheata. E o chestie de tinut minte.
Nu stiu cum e la altii dar eu nu imi aduc aminte de vreo faza de sarbatori in care am stat doua saptamani la masa si am mancat pana am plesnit si dupa aia m-am chinuit sa dau jos kilogramele in plus.
Poate si datorita faptului ca nu prea am avut eu kilograme in plus de felul meu.
Daca ar fi tratez 2008 ca pe un EX: e bine ca a fost da e si mai bine ca s-a dus. Mi-a fost fidel destul de multa vreme. M-a inselat doar o data pe luna, in limite acceptabile. De obicei in ziua de salariu ma simteam tradat . In rest a trecut repede, ca o dragoste la prima vedere. Abia a inceput si deja ma gandeam la sarbatorile de iarna.
Pe scurt....
-m-am mutat de la exul. A fost bine.
- m-am mutat prea aproape (2 blocuri). Asta a fost rau din doua motive: il vedeam dupa trei zile cu noua dragoste in fata blocului. A fost rau si penru noua dragoste. Daca cumva eram in zona se lega la sireturi printre pedalele de frana si ambreiaj ca nu cumva sa-l recunosc. In plus chiria destul de mare pentru maghernitza aia. Si un cartier dubios;
- Am schimbat jobul. In principiu a fost bine. Alti bani alta distractie;
- m-am mutat din nou. Asta a fost foarte bine. Apart ultimul etj, vedere panoramica, etc. Ceva probleme cu izolatia de pe acoperis. Asta nu a fost bine.
- concediu; un pic de buna voie, un pic fortat de imprejurari: la Constanta. Am incercat sa scot maximul din situatie. Am scos maximul. Altu nu mai fac concedii acolo, desi imi place la mare. Mi-a placut autobuzul descoperit si am trecut niste bariere personale: am facut nudism pe plaja pe care umblau si gay-i. (ca plaja gay e mult prea mult spus). Asta e un pas mare pentru mine.
- capitolul prieteni: aceiasi. Unul am cunoscut in plus si chiar am devenit amici. Acum s-a dus. Indragostit nevoie mare nu mai ai cu cine vorbi. Ma bucur pentru el. Nu pentru mine . In rest m-am saturat sa fiu The Big Brother pentru unu sau altul. Nu stiu daca se mai intampla si altora. Imi place cineva, vorbim si apoi ma trezesc ca de fapt ma apreciaza ca pe un prieten, ca pe un frate si vrea sfaturi si confort. Asta e aiurea. Asta fac printre randuri si in timp ce scriu aici. Un tip pe care l-as manca imi cere pe mess tot soiul de sfaturi. De parca eu as fi bun de dat sfaturi. Mai degraba l-as tine in brate si ne-am uita la o tampenie de film. Nu am chef sa fiu mama ranitilor. Nu azi. Nu sunt destul de optimist din fire ca sa am puterea sa motivez si pe altcineva. Si m-am saturat ca lumea sa ma stie ca tipul de la Accept care ii stie pe toti. Si m-am saturat de: cine e ala sau cine e alalalt?; sau sms-uri de genul nu stii un activ din Sannicolau Mare?
- sex: a fost. Putea sa fie si mai mult. Putea sa fie si mai de calitate. Vreo trei aventuri mai memorabile si ok. Au ramas doar atat nu a iesit nimik in plus. Nu am fost un sfant. Nici nu m-am straduit. Nici nu am cautat aventura cu orice pret.
- relatie : m-a chinuit cea veche. Foarte veche si nu a meritat efortul si consumul energetic post relatie. Si ciudat ma durea dupa multe luni cand vb cu cu unu sau cu altu si aflam ca aveam mai multe puncte comune decat mi-as fi dorit sa aflu. Am incercat ceva nou, nu a iesit. Una peste alta cred ca mi-a trecut in proportie de 99%.
- gay stuff: prin februarie am renuntat la PSI. Population services romania etc. Am incercat un program, concursuri etc, in Sauvage.
A iesit aiurea, nu a prins, s-a lasat cu travi-circ scuipat scandaluri. Urat. Am renuntat. Cu Acceptul... asta a fost interesant... nu ii interesa decat statistica odata la trei luni cu cate prezervative am impartit la chefuri sau aiurea. Atat. Poate voi reveni in Accept atunci cand se vor ocupa de el oameni care stiu ce inseamna sa fii gay, oameni care inteleg, oameni ptr care nu este doar un job pe proiect bine platit si pe care nu ii intereseaza cu adevarat altceva. Poate voi reveni, daca ma vor dori atunci cand Accept va REincepe sa isi asume rolul si puterea numelui in Romania. Si se va folosi de asta cu adevarat. Nu mai este de mult timp un port stindard. Le e frica de presiunea pe care o astfel de pozitie ar presupune-o. Acum asa e. Nu are cum sa dureze prea mult situatia asta. Stiam cum e lumea gay. Speram doar ca sunt eu destul de puternic pentru asta.
- a.. da. Si am inceput sa scriu pe blog. Il vroiam un fel de terapie. Spunea cineva cuvintele scrise prind o viata a lor. Si pentru asta trebuie sa fii pregatit. Mai mult decat am fost eu. Si poate imi incalc promisiuni. In lumea mea paralela perfecta imi imaginam ca va fi o cale de a ma deschide catre prieteni, catre mine. Pana la urma e un loc in care si cei car nu iti sunt prieteni iti pot gasi punctele slabe. Spunea tot asa cineva nu mai stiu unde si nu imi aduc aminte exact... dar era: a lasa pe cineva sa te raneasca si a avea incredere ca nu o va face.
NEXT:
- ma las de fumat;
- ma duc la sala sa pun cateva kile pe mine; si sa imi recapat patratelele. Un pic pe fund si pe bulane nu ar strica. Poate devin si eu barbat valabil la batranete
- ma ocup mai mult de catzelul meu; nu il merit, imi da tot sufletzelul ei cu pete.. si eu nu apreciez indeajuns asta.
- Ah da si ma las de fumat; din nou.
- Si nu imi mai caut iubirea cea mare; am vazut mereu ca sunt sanse sa apara cand nu te astepti. Voi incerca sa fiu pregatit pentru ea. ( smiley face). poate imi doresc si eu pe cineva. ca toata lumea.
- Si imi suspend contul de pe romeo;
- Si imi termin cartea;
- Si imi caut alt job;
- O sa mai continui sa public pe blog, atata timp cat va insemna ceva si pentru altcineva;
- Si o las mai incet cu Sauvage si poate reusesc sa imi fac prieteni de o bere din cand in cand; altundeva;
- Si restul... ‘om trai si ‘om vedea;
MAYBE:
- o sa imi schimb jobul;
- ma risc si imi bag credit pentru apartament;
- imi vad un pic de sanatate; poate un abonament la bazin ;
- accept jobul ala din Italia pentru care ma tot tatoneaza;
NEVER:
- nu mai sar cu capul ianinte;
- nu mai fac compromisuri;
FOREVER:
- YOUNG. Da, forever young. Asta am stabilit-o.
Gata.
duminică, decembrie 28, 2008
11. Sarbatori Fericite (my ass!)
Sarbatori fericite, (my ass).
Imi vine sa urlu si sa sparg ceva. Dar cum mereu cand sparg ceva imi pare rau dupa aia, mai bine ma abtin.
E singurul moment in care de fapt iti vezi prietenii dusmanii etc.
Toata lumea simte nevoia sa fie alaturi de prieteni. Ca un cocon protector.
Sunt foarte ocupat sa raspund urarilor de bine de pe messenger.
Dupa o ora realizez ca sunt massuri. Glumeam nu mis chiar atat de tont.
In fine au fost si cateva urari personalizate. Felicitari virtuale si etc. Am multumit la toate, politicos. Nu cred ca am dat vreun mass de genul asta. Mi se pare un pic desantzat.
La fel ca sms-urile trimise de pe telefoanele de firma. Alea cu lumina nu stiu care si sfintele in sus si sfintele in jos. Astea sunt bune ca forma de marketing. Ma miram cate mesaje am primit de la persoane cu care nu am avut vreodata de-a face. Probabil aveau numarul meu salvat sau in fine numarul acesta cel mai sigur cu numele predecesorului meu in acest job. Fiindca eu sigur cu cel putin jumatate dintre acestia nu am vorbit.
M-am saturat la tv de filme cu mosh craciun... Ba se insoara, ba e ‘bad’ ba fiica lui mosh craciun, ba e o negresa, ba fiul lui mos craciun, la naiba si nevasta lui mos craciun. Si toti cei care nu cred in mos craciun si se intampla o minunata minune si le suna clopotei sau alte chestii si devin credinciosi in spiritul craciunului....
Faina treaba. Mie nu mi s-a intamplat. (what’s new).
In cele din urma mi s-a bulit si TV-ul. Asta e. Nu cred ca imi pare rau. Pur si simplu nu se mai aprinde. Si ma gandeam ca habar nu am unde si daca se mai depaneaza televizoare pe undeva.
Asta mi-a lipsit mereu in Timisoara si a contribuit la sentimentul de ‘ne –acasa’. Acasa mereu aveam un ‘nene’ care repara teleizoare, un croitor anume, un doctor anume, un pantofar anume si frizerul meu preferat. Aici si daca gasesti unul bun e posibil ca atunci cand mergi a doua oara sa nu te mai tina minte sau pur si simplu sa nu-l mai gasesti acolo. Sa fie magazin de vandut faianta sau shuruburi. Am reusit doar frizerul sa il mentin de vreo trei ani. Nu e vreunu cu apucaturi de stilist. Dar ma tunde simplu si repede si stie ce imi place si ce nu imi place si nu mai trebuie sa ii explic de 10 ori cum vreau pe laterale si cum vreau in spate si cat de lungi imi plac perciunii.
In alta ordine de idei.. nu am mai scrsi aici nimic de ceva vreme. Nu din lipsa de insipiratie. Adica am scris, doar ca nu am scris aici. Ma gandeam la faza asta cu prieteni si dusmani. Se pune ca puterea unui om este data de numarul prietenilor si puterea dusmanilor pe care ii are. Acum depinde cat esti de norocos adica ai prieteni apropiati multi si ai dusmani puternici sau macar importanti.
Blogul asta m-a apropiat relativ de cativa amici, si culmea a trezit monstri adormiti din trecut care se gaseau in povestirile de pe aici. Initial le-am lasat comentariile, dar apoi cand am vazut ca nu nici o noima si de fapt dreptul la replica nu e egal cu dreptul de a insulta pe cineva, mi-am zis ca asta e. Laif’s’a’bici ......nu trebuie mereu sa fie corecta.
Am moderat comentariile.
Dar m-a mirat intr-un fel dezechilibrul. Virulenta atacurilor, mitocania generalizata din acestea. M-a socat intr-o masura. Nu ma credeam in stare sa trezesc astfel de pasiuni in unii. Intr-un fel e ok. Decat sa scriu despre dilema: brad de brad sau brad de plastic 10 randuri si sa primesc 25 de comentarii. Mai bine asa.
Am cunoscut un baiat. Acum cateva luni. De fapt a fost ciudat ca pe mine ma rugase un prieten sa ii fac cunostinta cu el. Nu il stiam, m-am dus direct la el, l-am luat de mana si i-am zis: hai cu mine.
In aceiasi seara imi spune ca de fapt vroia sa fac cunostinta cu mine nu cu acela. A fost haioasa toata faza. Am facut schimb de id uri de mess si dupa vreo doua saptamani de dicutii, ne-am hotarat sa petrecem weekendul impreuna. Sa ne cunoastem mai bine.
M-a impresionat asta micu. A trecut prin multe in viata dar are un optimism in el. De invidiat. Si am ajuns sa il admir intr-un fel. Si sa imi devina drag.
Dar dincolo de toate astea ajungi la un moment dat intr-o semi relatie de genul asta sa te intrebi daca este ceea ce cauti. Momentele lungi de liniste. Si lipsa unor puncte comune de interes.. si asa ceva.
Si atunci stau si ma uit la dulceata asta de baiat. Si imi dau seama ca poate fi partenerul perfect pentru cineva. Dar nu pentru mine. Si imi dau seama ca are si el nevoie de cineva aproape si imi dau seama ca poate si eu am nevoie de el. Si mi se rupe inima dar imi dau seama ca pe zi ce trece ar fi din ce in ce mai greu sa fac asta. Si incerc sa ii spun ca mi-e drag, ca pentru o relatie trebuie mai mult decat atat, ca suntem oameni diferiti. Ca nu se poate cum si ce vrea el. Ma gandeam ca poate sunt si eu de vina. Nu cred ca as putea sari direct intr-o relatie completa de genul: hai sa ne mutam impreuna si sa traim fericiti pana ala adanci batraneti. Si ma gandesc ca poate desi nu recunosc sunt un sufelt ciuntit. Si va trebui sa il ranesc pe omultezu asta acum. Mai tarziu ar fi si mai greu si poate si mai dureros.
Si i-am propus sa ramanem prieteni. Am incercat sa ii explic cat am putut eu de bine ce si cum si de ce. Nu ma asteptam sa inteleaga din prima. Si ma gandeam ca ma va uri multi ani de acum inainte.
Si imi zice hai facem sarbatorile impreuna.
Sincer, ma gandeam, amandoi suntem singuri pana la urma nu are ce sa iasa rau.
Si a venit, si am facut bradul si am facut sarmale (in fine.. un fel de )) )
Mereu la atmosfera de craciun nu mi-a lispit rezultatul in sine, cat tot procesul acela, toata frenezia dinainte. Cred ca de fapt acolo e ce e mai fain.
A fost ok pana la punctul la care mi-am dat seama ca o luasem de la capat. Faza asta cu just friends nu functioneaza. Cere de la mine mai mult decat pot eu oferi. Si asta a fost chiar aiurea. Intr-un fel m-am simtit agresat. (ma umfla rasul, are cel putin un cap mai putin ca mine). Dar asa m-am simtit incoltit. Si vinovat ca nu pot sa ii ofer ceea ce vroia de la mine. Si vinovat ca poate nu reusesc sa ii explic asta. Si vinovat ca e craciunul si nu pot sa tin un discurs transant in directia asta.
Si suparat ca poate va trece f mult timp pana voi avea curajul sa fac un pas de genul asta: relatie noua. Sau poate va trece foarte mult timp pana nu ma voi mai gandi de 100 de ori inainte sa fac un pas de genul asta. Si poate ingrozit ca nu voi mai face niciodata un astfel de pas
Si din nou vinovat.
Si intr- seara in club il vad ca ii da numarul de telefon unui tip. Poate nu ar fi fost nimik nelalocul lui. Dar vorbim de un tip care se ocupa de diverse recrutari pentru clienti asa zis maturi de aici sau de prin Germania. Pe o scara de la 1 la 10 am explodat undeva la nivelul 18. si el zambea. Adica era ceva OK. Si din nou simt ca am esuat: in calitate de potential partener, in calitate de iubit, in calitate de prieten.
Ar fi trebuit sa ii explic ce si cum, ar fi trebuit sa ii explic ca nu tot ce zboara se mananca. Ar fi trebuit sa ii spun ca : daca e sa fim prieteni nu ii strica un sfat. Daca e sa fim parteneri.. sunt lucruri care se fac si lucruri care nu se fac. A-ti da numarul de telefon un recruiter de talente pentru Germania.. asta nu se face.
Si m-am mai certat cu doi acolo. Si mi-am mai stricat o seara. Si i-am spus: mergem acasa, dormim si dimineata cand te trezesti pleci acasa. Pana la urma nu sunt mandru de ce am facut. Sunt sigur ca nici nu stia cine e ala. Sunt sigur ca s-a simtit bine ca a fost poate complimentat si bagat in seama. Sunt sigur de astea.
Pana la urma asa am simtit. Pana la urma, mereu am fost dintr-o bucata. Oricat de rau ma simteam dupa.
Si a plecat. Si imi pare rau ca aplecat. Nu m-as fi simtit bine nici daca ar fi ramas.
Ce talmes-balmes de ganduri :
Asa ca craciunul asta :
M-am saturat de TV. Si el de mine (s-a stricat);
M-am simtit calcat in picioare din cauza blogului; (la asta m- asteptam)
Mi-am facut noi dusmani (la asta ma pricep);
Mi-am numarat prietenii care au sunat sa mai vada ce fac (vreo 2). Amandoi la sute de km distanta. Nu stiu ce si pe unde s-a pierdut pe traseu...Ceva s-a pierdut. Sau am pierdut. Fuck! Chiar nu stiu. Prieteni la nivel declarativ am zeci. Dar pe bune.. doar 1-2. Restul povesti.
Eu nu am sunat pe nimeni. Nu cred ca cineva ar avea chef de mine in starea asta.
Am renuntat la un prieten si o potentiala relatie;
Am petrecut cateva seri in Sauvage. Sunt satul si de clubul asta.
Ideea de a-mi face si revelionul acolo, ma deprima.
Mi-am anulat toate planurile de revelion; Lucrez pe 31.
Cand voi pleca din firma asta si voi fi intrebat de ce: asta va fi pe lista.
Una peste alta ...
Sarbatori fericite
(my ass)
Imi vine sa urlu si sa sparg ceva. Dar cum mereu cand sparg ceva imi pare rau dupa aia, mai bine ma abtin.
E singurul moment in care de fapt iti vezi prietenii dusmanii etc.
Toata lumea simte nevoia sa fie alaturi de prieteni. Ca un cocon protector.
Sunt foarte ocupat sa raspund urarilor de bine de pe messenger.
Dupa o ora realizez ca sunt massuri. Glumeam nu mis chiar atat de tont.
In fine au fost si cateva urari personalizate. Felicitari virtuale si etc. Am multumit la toate, politicos. Nu cred ca am dat vreun mass de genul asta. Mi se pare un pic desantzat.
La fel ca sms-urile trimise de pe telefoanele de firma. Alea cu lumina nu stiu care si sfintele in sus si sfintele in jos. Astea sunt bune ca forma de marketing. Ma miram cate mesaje am primit de la persoane cu care nu am avut vreodata de-a face. Probabil aveau numarul meu salvat sau in fine numarul acesta cel mai sigur cu numele predecesorului meu in acest job. Fiindca eu sigur cu cel putin jumatate dintre acestia nu am vorbit.
M-am saturat la tv de filme cu mosh craciun... Ba se insoara, ba e ‘bad’ ba fiica lui mosh craciun, ba e o negresa, ba fiul lui mos craciun, la naiba si nevasta lui mos craciun. Si toti cei care nu cred in mos craciun si se intampla o minunata minune si le suna clopotei sau alte chestii si devin credinciosi in spiritul craciunului....
Faina treaba. Mie nu mi s-a intamplat. (what’s new).
In cele din urma mi s-a bulit si TV-ul. Asta e. Nu cred ca imi pare rau. Pur si simplu nu se mai aprinde. Si ma gandeam ca habar nu am unde si daca se mai depaneaza televizoare pe undeva.
Asta mi-a lipsit mereu in Timisoara si a contribuit la sentimentul de ‘ne –acasa’. Acasa mereu aveam un ‘nene’ care repara teleizoare, un croitor anume, un doctor anume, un pantofar anume si frizerul meu preferat. Aici si daca gasesti unul bun e posibil ca atunci cand mergi a doua oara sa nu te mai tina minte sau pur si simplu sa nu-l mai gasesti acolo. Sa fie magazin de vandut faianta sau shuruburi. Am reusit doar frizerul sa il mentin de vreo trei ani. Nu e vreunu cu apucaturi de stilist. Dar ma tunde simplu si repede si stie ce imi place si ce nu imi place si nu mai trebuie sa ii explic de 10 ori cum vreau pe laterale si cum vreau in spate si cat de lungi imi plac perciunii.
In alta ordine de idei.. nu am mai scrsi aici nimic de ceva vreme. Nu din lipsa de insipiratie. Adica am scris, doar ca nu am scris aici. Ma gandeam la faza asta cu prieteni si dusmani. Se pune ca puterea unui om este data de numarul prietenilor si puterea dusmanilor pe care ii are. Acum depinde cat esti de norocos adica ai prieteni apropiati multi si ai dusmani puternici sau macar importanti.
Blogul asta m-a apropiat relativ de cativa amici, si culmea a trezit monstri adormiti din trecut care se gaseau in povestirile de pe aici. Initial le-am lasat comentariile, dar apoi cand am vazut ca nu nici o noima si de fapt dreptul la replica nu e egal cu dreptul de a insulta pe cineva, mi-am zis ca asta e. Laif’s’a’bici ......nu trebuie mereu sa fie corecta.
Am moderat comentariile.
Dar m-a mirat intr-un fel dezechilibrul. Virulenta atacurilor, mitocania generalizata din acestea. M-a socat intr-o masura. Nu ma credeam in stare sa trezesc astfel de pasiuni in unii. Intr-un fel e ok. Decat sa scriu despre dilema: brad de brad sau brad de plastic 10 randuri si sa primesc 25 de comentarii. Mai bine asa.
Am cunoscut un baiat. Acum cateva luni. De fapt a fost ciudat ca pe mine ma rugase un prieten sa ii fac cunostinta cu el. Nu il stiam, m-am dus direct la el, l-am luat de mana si i-am zis: hai cu mine.
In aceiasi seara imi spune ca de fapt vroia sa fac cunostinta cu mine nu cu acela. A fost haioasa toata faza. Am facut schimb de id uri de mess si dupa vreo doua saptamani de dicutii, ne-am hotarat sa petrecem weekendul impreuna. Sa ne cunoastem mai bine.
M-a impresionat asta micu. A trecut prin multe in viata dar are un optimism in el. De invidiat. Si am ajuns sa il admir intr-un fel. Si sa imi devina drag.
Dar dincolo de toate astea ajungi la un moment dat intr-o semi relatie de genul asta sa te intrebi daca este ceea ce cauti. Momentele lungi de liniste. Si lipsa unor puncte comune de interes.. si asa ceva.
Si atunci stau si ma uit la dulceata asta de baiat. Si imi dau seama ca poate fi partenerul perfect pentru cineva. Dar nu pentru mine. Si imi dau seama ca are si el nevoie de cineva aproape si imi dau seama ca poate si eu am nevoie de el. Si mi se rupe inima dar imi dau seama ca pe zi ce trece ar fi din ce in ce mai greu sa fac asta. Si incerc sa ii spun ca mi-e drag, ca pentru o relatie trebuie mai mult decat atat, ca suntem oameni diferiti. Ca nu se poate cum si ce vrea el. Ma gandeam ca poate sunt si eu de vina. Nu cred ca as putea sari direct intr-o relatie completa de genul: hai sa ne mutam impreuna si sa traim fericiti pana ala adanci batraneti. Si ma gandesc ca poate desi nu recunosc sunt un sufelt ciuntit. Si va trebui sa il ranesc pe omultezu asta acum. Mai tarziu ar fi si mai greu si poate si mai dureros.
Si i-am propus sa ramanem prieteni. Am incercat sa ii explic cat am putut eu de bine ce si cum si de ce. Nu ma asteptam sa inteleaga din prima. Si ma gandeam ca ma va uri multi ani de acum inainte.
Si imi zice hai facem sarbatorile impreuna.
Sincer, ma gandeam, amandoi suntem singuri pana la urma nu are ce sa iasa rau.
Si a venit, si am facut bradul si am facut sarmale (in fine.. un fel de )) )
Mereu la atmosfera de craciun nu mi-a lispit rezultatul in sine, cat tot procesul acela, toata frenezia dinainte. Cred ca de fapt acolo e ce e mai fain.
A fost ok pana la punctul la care mi-am dat seama ca o luasem de la capat. Faza asta cu just friends nu functioneaza. Cere de la mine mai mult decat pot eu oferi. Si asta a fost chiar aiurea. Intr-un fel m-am simtit agresat. (ma umfla rasul, are cel putin un cap mai putin ca mine). Dar asa m-am simtit incoltit. Si vinovat ca nu pot sa ii ofer ceea ce vroia de la mine. Si vinovat ca poate nu reusesc sa ii explic asta. Si vinovat ca e craciunul si nu pot sa tin un discurs transant in directia asta.
Si suparat ca poate va trece f mult timp pana voi avea curajul sa fac un pas de genul asta: relatie noua. Sau poate va trece foarte mult timp pana nu ma voi mai gandi de 100 de ori inainte sa fac un pas de genul asta. Si poate ingrozit ca nu voi mai face niciodata un astfel de pas
Si din nou vinovat.
Si intr- seara in club il vad ca ii da numarul de telefon unui tip. Poate nu ar fi fost nimik nelalocul lui. Dar vorbim de un tip care se ocupa de diverse recrutari pentru clienti asa zis maturi de aici sau de prin Germania. Pe o scara de la 1 la 10 am explodat undeva la nivelul 18. si el zambea. Adica era ceva OK. Si din nou simt ca am esuat: in calitate de potential partener, in calitate de iubit, in calitate de prieten.
Ar fi trebuit sa ii explic ce si cum, ar fi trebuit sa ii explic ca nu tot ce zboara se mananca. Ar fi trebuit sa ii spun ca : daca e sa fim prieteni nu ii strica un sfat. Daca e sa fim parteneri.. sunt lucruri care se fac si lucruri care nu se fac. A-ti da numarul de telefon un recruiter de talente pentru Germania.. asta nu se face.
Si m-am mai certat cu doi acolo. Si mi-am mai stricat o seara. Si i-am spus: mergem acasa, dormim si dimineata cand te trezesti pleci acasa. Pana la urma nu sunt mandru de ce am facut. Sunt sigur ca nici nu stia cine e ala. Sunt sigur ca s-a simtit bine ca a fost poate complimentat si bagat in seama. Sunt sigur de astea.
Pana la urma asa am simtit. Pana la urma, mereu am fost dintr-o bucata. Oricat de rau ma simteam dupa.
Si a plecat. Si imi pare rau ca aplecat. Nu m-as fi simtit bine nici daca ar fi ramas.
Ce talmes-balmes de ganduri :
Asa ca craciunul asta :
M-am saturat de TV. Si el de mine (s-a stricat);
M-am simtit calcat in picioare din cauza blogului; (la asta m- asteptam)
Mi-am facut noi dusmani (la asta ma pricep);
Mi-am numarat prietenii care au sunat sa mai vada ce fac (vreo 2). Amandoi la sute de km distanta. Nu stiu ce si pe unde s-a pierdut pe traseu...Ceva s-a pierdut. Sau am pierdut. Fuck! Chiar nu stiu. Prieteni la nivel declarativ am zeci. Dar pe bune.. doar 1-2. Restul povesti.
Eu nu am sunat pe nimeni. Nu cred ca cineva ar avea chef de mine in starea asta.
Am renuntat la un prieten si o potentiala relatie;
Am petrecut cateva seri in Sauvage. Sunt satul si de clubul asta.
Ideea de a-mi face si revelionul acolo, ma deprima.
Mi-am anulat toate planurile de revelion; Lucrez pe 31.
Cand voi pleca din firma asta si voi fi intrebat de ce: asta va fi pe lista.
Una peste alta ...
Sarbatori fericite
(my ass)
luni, decembrie 22, 2008
10. STONEWALL
LINDSAY Vs LEITSCH ( sau GAYPOWER! )
Scurta introducere:
E un articol pe care l-am publicat acum multa vreme pe un site.
Mi-am zis ca ar trebui 'sa-l aduc acasa'.M-e drag acest articol. Am muncit mult pentru el. si cred ca e una din chestiile 'must know'
PE SCURT:
Revoltele de la Stonewall au fost o serie de conflicte violente intre politia din New York si grupuri de gay si transgender care a inceput dimineata devreme 28 Iunie 1969 si a durat cateva zile. Cunoscuta drept revolta de la Stonewall sau pur si simplu Stonewall, aceasta a fost o geamandura pentru miscarea gay mondiala, avand in vedere ca persoanele gay nu au actionat niciodata impreuna in numar asa mare si in forta pentru a rezista politiei.
CLIMAT GENERAL:
Raiduri ale fortelor de ordine in cluburile si dicotecile gay erau o parte importanta si obisnuita a vietii gay de-a lungul si de-a latul Statelor Unite pana in 1960 cand raidurile inopinate au devenit sensibil mai rare. Cei mai multi considera ca declinul frecventei acestor raiduri se datoreaza unei serii de procese initiate precum si rezistentei crescute a miscarii homofile,
Inainte de 1965 politia inregistra identitatile celor prezenti la raid, ocazional furnizand aceste informatii si ziarelor de scandal. Politia utiliza justificari convenabile de genul: indecenta (inclusiv saruturi sau tinut de mana) travesti-ul sau pur si simplu prezenta in aceste baruri.
In 1965 doua figuri proeminente au iesit in evidenta:
Primul a fost JOHN LINDSAY un republican liberal care a fost ales primar al New York-ului cu o platforma reformista.
Celalalt a fost ROBERT LEITSCH care a devenit presedinte al Filialei new- yorkeze MATTACHINE SOCIETY cam in aceiasi perioada. Leitsch era considerat miltant comparativ cu predecesorii lui si credea in actiune directa, tehnici folosite si de alte grupuri care luptau pentru drepturi civile in anii ‘’60
La inceputul lui 1966 politicile administratiei s-au schimbat din cauza plangerilor facute de MATTACHINE cu privire la politistii care erau pe strazi hartuind gay-i din cauza indecentei. Comisarul politiei Howard Leary a instruit fortele politienesti si a cerut acestora ca in cazul arestarii unui gay trebuie sa aiba si un martor civil. Acest lucru a facut ca abuzurile impotriva persoanelor gay din New York sa devina mai putin comune. (D’Emilio 207).
In acelasi an, pentru a forta State Liquor Authority (SLA) cu privire la politicile acesteia, referitor la barurile gay, Leitsch a organizat o capcana: a chemat membrii ai presei si a planuit o intalnire cu alti doi gay – unui bar i se putea retrage licenta de a vanzare a bauturilor alcoolice pentru servirea cu buna stiinta a unui grup de trei sau mai multi homosexuali – pentru a testa politica SLA cu privire la baruri, in momentul in care barmanul a raportat situatia au facut o plangere oficiala. (D’Emilio 208).
DE CE?
Ramane atunci intrebarea de ce a fost efectuat raidul de la STONEWALL atata vreme cat barurile gay erau legale si in dezvoltare. Stonewall a fost o tinta usoara din mai multe motive: in primul rand campania electorala LINDSAY pierduse majotitatea si isi propuse in campania electorala sa ‘curete barurile’. Apoi barul functiona fara licenta de vanzare a bauturilor alcoolice, avea legaturi cu crima organizata si ‘oferea’ go-go boys in meniu… de asemenea facea nota discordanta cu atmosfera linistita din Sheridan Square (D’Emilio 231).
RASA se poate sa fi fost o alta justificare: STONEWALL a fost frecventat de gay negri sau hispanici - decizia politiei de a face un raid aici se poate sa fi fost influentata si de acest factor. Un mare procentaj al celor care au participat la revolta erau negri, de asemenea multi transgenderi si drag-queens.
Inspectorul adjunct Seymour Pine care a condus raidul din prima seara sustine ca i s-a ordonat sa inchida barul deoarece era locatia centrala pentru culegerea de informatii despre gay-i care lucrau pe WALL STREET unde in ultima vreme avusesera multe furturi. Se considera ca multi gay dintre cei care lucrau pe WALL STREET erau fortati prin santaj sa favorizeze aceste furturi. . (Carter 262)
Patronii dela STONEWALL erau obisnuiti cu aceste raiduri si conducerea putea sa redeschida afacerea in aceeasi seara fie in ziua urmatoare.
FAPTE:
Sambata dimineata , 28 Iunie 1969 nu mult dupa 1:20 a.m. politia a efectuat un raid la Stonewall Inn - un bar gay in Greenwich Village. Un numar de factori au diferentiat acest raid fata de alte raiduri care au avut loc aici . In general Sectia a VI–a informa managementul barului inainte de un raid. Raidurile se desfasurau in mod normal mai devreme ca sa permita afacerii sa revina pe fagasul normal la varful noptii.
Aproximativ la ora 1:20 a.m., mult mai tarziu decat raidul obisnuit, 8 ofiteri de la sectia a VIII-a, dintre care doar unul era in uniforma, au intrat in bar. Cei mai multi dintre proprietari au putut scapa arestului oamenii arestati fiind “cei fara documente de identitate, cei imbracati in haine ale sexului opus si unii sau toti dintre angajati” (Duberman 192).
Detaliile cu privire la catalizatorul acestei revolte difera de la poveste la poveste:
Se spune ca o femeie transgender a pocnit cu o sticla de bere in cap un politist dupa ce a impuns-o cu bastonul (Duberman).
Alta povestire sustine ca o lesbiana, fiind dusa catre masina patrulei prin multime, s-a lupat cu politistii incurajandu-i si pe ceilalti sa faca la fel (D’Emilio 232). Oricare ar fi fost scanteia, multimea s-a coalizat punand politia sa bata in retragere repede, in bar. Cantaretul folk Dave van Ronk, care trecea prin zona, a fost tras de catre politie in bar si batut.
Atacurile multimii erau neobosite. Unii chiar au incercat sa dea barului foc. Altii au utilizat un parking meter pe post de “berbece” pentru ai forta pe politisti sa iasa. Vestea s-a raspandit repede printre rezidenti precum si printre patronii barurilor din zona care s-au grabit la fata locului. Pe tot parcursul noptii politistii s-au raspandit pe strazi au izolat persoane transgender sau neconformiste incluzand femei butch sau barbati efeminati si i-au batut.
Doar in prima noapte 13 persoane au fost arestate si 4 ofiteri de politie impreuna cu un numar nedeterminat de protestanti au fost raniti. Este cunoscut totusi ca cel putin doi protestanti au fost batuti sever de catre fortele de ordine (Duberman 201-202), de asemenea este consemnat faptul ca protestantii au aruncat cu pietre strigand “GAY POWER !!!”
Multimea formata din aproximativ 2000 de persoane au luptat cu 400 de politisti. Politia a trimis forte aditionale sub forma Tactical Patrol Force - o unitate de control al revoltelor original antrenata pentru a face fata revoltelor impotriva razboiului din Vietnam - nu au avut mai mult succes. Toate acestea au continuat a doua noapte pana la ora 04.00 a.m. iar in a cincea zi , intr-o miercuri, 1000 de persoane s-au adunat in fata la STONEWALL INN.
COMENTARII PERSONALE:
Ce as putea eu sa zic mai mult decat atat??
Chiar foarte putin sau nimic. Sunt lucruri in viata care iti dau de gandit si pentru mine acesta este unul dintre ele.
Va recomand: David Carter’s Stonewall: The Riots That Sparked the Gay Revolution, 2004, St. Martin’s Press, sunt 10 de ani de cercetari si interviuri cu martori oculari in mod sigur mult mai mult decat as putea eu face invatand si citand diverse surse oricat de credibile ar fi ele.
Nu se vrea acest post, in masura in care ati avut rabdare sa-l cititi pana la sfarsit, o instigare la violenta (Doamne fereste!) dar m-am gandit intens la asta in ultimele zile….
De ce???
Hai sa va spun:
Intr-o seara merg catre casa de la chef pe la 4 noaptea… si trec prin parc. (daca va spun ca era drumul cel mai scurt oricum nu o sa ma credeti…) undeva adanc… in parc pe aleea din spate. La un moment dat, la vreo 3 metri de mine, duba politiei porneste girofarurile si luminile de avarie. Am inghetat! M-am speriat ca dracu!: “Sergent blah, blah, blah major actele dumneavoastra.”
Caut bajbaind buletinu in portofelul gol (pe care l-am baut … vorba sketchului cu Stefan Banica - Senior, nu “fiica” ). Prezint actele ca un cetatean responsabil si platitor de taxe…
“aham domnu’ Florin ce faceti la ora asta in parc? nu stiti ca e periculos? Daca va da careva in cap?“
“Pai nu am valori la mine n-au decat sa ia ce vor si apoi e drumul drept – ala il stiam- si cel mai scurt catre casa”
“Mdah.. da dupa aia veniti la noi ca v-a batut unu si altu.. si ce faceti in Timisoara ?” (parenteza buletinu meu e de HD). “sunt in vizita” “ de cand?” “ de miercuri” (asta e povestea pe care o stiu cat de matol as fi: sunt in vizita si am venit miercuri …. minciuna prin omisiune.. miercuri 22 martie 2002)
Apoi apare unu dublu lat si cat mine de inalt si poi io mi’s inalt…. si ma intreba : “ esti poponar?”
Jur ca am inghetzat si m-am trezit instantaneu si am inceput sa tremur de nervi:” De unde pana unde intrebarea asta? Sunt cetatean roman!” Si atat! Am inghetzat de frica.
Ar fi trebuit sa ii spun ca da mi’s poponar si nu e treaba lui ca ici eu nu il intreb cu cine se fute… nu am avut curajul pur si simplu. Ma gandeam ca ma bat astia sau mi-o pun si nici nu am cui sa ma plang … dupa ca nu ma crede nimeni… umblam disperat cu mana pe tastatura telefonului in buzunar incercand sa imi aduc aminte meniul ca sa il pun pe inregistrare…..
M-am dat putin la o parte si am inceput sa imi notez - pe telefonul scos din buzunar – tremurand- la mesaje - numarul de inmatrculare al masinii politiei comunitare a municipiului Timisoara. Incercam sa ii vad lui asta mare numarul de pe insigna…imi bateau farurile in ochi si m-am simti singur si vulnerabil.
A venit celalt mi-a inapoiat buletinul…. si-a dat seama cred ca eram isteric… de nervi: “Va multumim o seara placuta in continuare…aveti grija pe drumul catre casa.. sunteti liber”.
Am mai mers 10 metri si am varsat. A fost prima oara in ultimii 10 ani in care mi-am negat apartenenta si personalitatea… A trebuit sa imi spuna un politist ca sunt liber… de ce nu ma simt asa?
Inca nu ma iert…poate puteti voi.. poate nu….
Nu mai stiu… dar ma gandeam la STONEWALL….
CINE NU ISI CUNOASTE ISTORIA E OBLIGAT SA O REPETE!!
PS: Poate lucrurile s-au mai schimbat de cand l-am scris , poate nu. Inca ma intreb daca trebuie masuri restrictive pentru ca in cele din urma sa existe o comunitate cu valori comune. Ma intreb daca o lupta comuna, un Stonewall la nivelul simbolic ne va da puterea sa fim ceva mai mult decat caractere dispersate de punctele mult prea diverse de vedere.
Cred cu tarie ca lucrurile care ne apropie sunt mai multe decat cele care ne despart.
Scurta introducere:
E un articol pe care l-am publicat acum multa vreme pe un site.
Mi-am zis ca ar trebui 'sa-l aduc acasa'.M-e drag acest articol. Am muncit mult pentru el. si cred ca e una din chestiile 'must know'
PE SCURT:
Revoltele de la Stonewall au fost o serie de conflicte violente intre politia din New York si grupuri de gay si transgender care a inceput dimineata devreme 28 Iunie 1969 si a durat cateva zile. Cunoscuta drept revolta de la Stonewall sau pur si simplu Stonewall, aceasta a fost o geamandura pentru miscarea gay mondiala, avand in vedere ca persoanele gay nu au actionat niciodata impreuna in numar asa mare si in forta pentru a rezista politiei.
CLIMAT GENERAL:
Raiduri ale fortelor de ordine in cluburile si dicotecile gay erau o parte importanta si obisnuita a vietii gay de-a lungul si de-a latul Statelor Unite pana in 1960 cand raidurile inopinate au devenit sensibil mai rare. Cei mai multi considera ca declinul frecventei acestor raiduri se datoreaza unei serii de procese initiate precum si rezistentei crescute a miscarii homofile,
Inainte de 1965 politia inregistra identitatile celor prezenti la raid, ocazional furnizand aceste informatii si ziarelor de scandal. Politia utiliza justificari convenabile de genul: indecenta (inclusiv saruturi sau tinut de mana) travesti-ul sau pur si simplu prezenta in aceste baruri.
In 1965 doua figuri proeminente au iesit in evidenta:
Primul a fost JOHN LINDSAY un republican liberal care a fost ales primar al New York-ului cu o platforma reformista.
Celalalt a fost ROBERT LEITSCH care a devenit presedinte al Filialei new- yorkeze MATTACHINE SOCIETY cam in aceiasi perioada. Leitsch era considerat miltant comparativ cu predecesorii lui si credea in actiune directa, tehnici folosite si de alte grupuri care luptau pentru drepturi civile in anii ‘’60
La inceputul lui 1966 politicile administratiei s-au schimbat din cauza plangerilor facute de MATTACHINE cu privire la politistii care erau pe strazi hartuind gay-i din cauza indecentei. Comisarul politiei Howard Leary a instruit fortele politienesti si a cerut acestora ca in cazul arestarii unui gay trebuie sa aiba si un martor civil. Acest lucru a facut ca abuzurile impotriva persoanelor gay din New York sa devina mai putin comune. (D’Emilio 207).
In acelasi an, pentru a forta State Liquor Authority (SLA) cu privire la politicile acesteia, referitor la barurile gay, Leitsch a organizat o capcana: a chemat membrii ai presei si a planuit o intalnire cu alti doi gay – unui bar i se putea retrage licenta de a vanzare a bauturilor alcoolice pentru servirea cu buna stiinta a unui grup de trei sau mai multi homosexuali – pentru a testa politica SLA cu privire la baruri, in momentul in care barmanul a raportat situatia au facut o plangere oficiala. (D’Emilio 208).
DE CE?
Ramane atunci intrebarea de ce a fost efectuat raidul de la STONEWALL atata vreme cat barurile gay erau legale si in dezvoltare. Stonewall a fost o tinta usoara din mai multe motive: in primul rand campania electorala LINDSAY pierduse majotitatea si isi propuse in campania electorala sa ‘curete barurile’. Apoi barul functiona fara licenta de vanzare a bauturilor alcoolice, avea legaturi cu crima organizata si ‘oferea’ go-go boys in meniu… de asemenea facea nota discordanta cu atmosfera linistita din Sheridan Square (D’Emilio 231).
RASA se poate sa fi fost o alta justificare: STONEWALL a fost frecventat de gay negri sau hispanici - decizia politiei de a face un raid aici se poate sa fi fost influentata si de acest factor. Un mare procentaj al celor care au participat la revolta erau negri, de asemenea multi transgenderi si drag-queens.
Inspectorul adjunct Seymour Pine care a condus raidul din prima seara sustine ca i s-a ordonat sa inchida barul deoarece era locatia centrala pentru culegerea de informatii despre gay-i care lucrau pe WALL STREET unde in ultima vreme avusesera multe furturi. Se considera ca multi gay dintre cei care lucrau pe WALL STREET erau fortati prin santaj sa favorizeze aceste furturi. . (Carter 262)
Patronii dela STONEWALL erau obisnuiti cu aceste raiduri si conducerea putea sa redeschida afacerea in aceeasi seara fie in ziua urmatoare.
FAPTE:
Sambata dimineata , 28 Iunie 1969 nu mult dupa 1:20 a.m. politia a efectuat un raid la Stonewall Inn - un bar gay in Greenwich Village. Un numar de factori au diferentiat acest raid fata de alte raiduri care au avut loc aici . In general Sectia a VI–a informa managementul barului inainte de un raid. Raidurile se desfasurau in mod normal mai devreme ca sa permita afacerii sa revina pe fagasul normal la varful noptii.
Aproximativ la ora 1:20 a.m., mult mai tarziu decat raidul obisnuit, 8 ofiteri de la sectia a VIII-a, dintre care doar unul era in uniforma, au intrat in bar. Cei mai multi dintre proprietari au putut scapa arestului oamenii arestati fiind “cei fara documente de identitate, cei imbracati in haine ale sexului opus si unii sau toti dintre angajati” (Duberman 192).
Detaliile cu privire la catalizatorul acestei revolte difera de la poveste la poveste:
Se spune ca o femeie transgender a pocnit cu o sticla de bere in cap un politist dupa ce a impuns-o cu bastonul (Duberman).
Alta povestire sustine ca o lesbiana, fiind dusa catre masina patrulei prin multime, s-a lupat cu politistii incurajandu-i si pe ceilalti sa faca la fel (D’Emilio 232). Oricare ar fi fost scanteia, multimea s-a coalizat punand politia sa bata in retragere repede, in bar. Cantaretul folk Dave van Ronk, care trecea prin zona, a fost tras de catre politie in bar si batut.
Atacurile multimii erau neobosite. Unii chiar au incercat sa dea barului foc. Altii au utilizat un parking meter pe post de “berbece” pentru ai forta pe politisti sa iasa. Vestea s-a raspandit repede printre rezidenti precum si printre patronii barurilor din zona care s-au grabit la fata locului. Pe tot parcursul noptii politistii s-au raspandit pe strazi au izolat persoane transgender sau neconformiste incluzand femei butch sau barbati efeminati si i-au batut.
Doar in prima noapte 13 persoane au fost arestate si 4 ofiteri de politie impreuna cu un numar nedeterminat de protestanti au fost raniti. Este cunoscut totusi ca cel putin doi protestanti au fost batuti sever de catre fortele de ordine (Duberman 201-202), de asemenea este consemnat faptul ca protestantii au aruncat cu pietre strigand “GAY POWER !!!”
Multimea formata din aproximativ 2000 de persoane au luptat cu 400 de politisti. Politia a trimis forte aditionale sub forma Tactical Patrol Force - o unitate de control al revoltelor original antrenata pentru a face fata revoltelor impotriva razboiului din Vietnam - nu au avut mai mult succes. Toate acestea au continuat a doua noapte pana la ora 04.00 a.m. iar in a cincea zi , intr-o miercuri, 1000 de persoane s-au adunat in fata la STONEWALL INN.
COMENTARII PERSONALE:
Ce as putea eu sa zic mai mult decat atat??
Chiar foarte putin sau nimic. Sunt lucruri in viata care iti dau de gandit si pentru mine acesta este unul dintre ele.
Va recomand: David Carter’s Stonewall: The Riots That Sparked the Gay Revolution, 2004, St. Martin’s Press, sunt 10 de ani de cercetari si interviuri cu martori oculari in mod sigur mult mai mult decat as putea eu face invatand si citand diverse surse oricat de credibile ar fi ele.
Nu se vrea acest post, in masura in care ati avut rabdare sa-l cititi pana la sfarsit, o instigare la violenta (Doamne fereste!) dar m-am gandit intens la asta in ultimele zile….
De ce???
Hai sa va spun:
Intr-o seara merg catre casa de la chef pe la 4 noaptea… si trec prin parc. (daca va spun ca era drumul cel mai scurt oricum nu o sa ma credeti…) undeva adanc… in parc pe aleea din spate. La un moment dat, la vreo 3 metri de mine, duba politiei porneste girofarurile si luminile de avarie. Am inghetat! M-am speriat ca dracu!: “Sergent blah, blah, blah major actele dumneavoastra.”
Caut bajbaind buletinu in portofelul gol (pe care l-am baut … vorba sketchului cu Stefan Banica - Senior, nu “fiica” ). Prezint actele ca un cetatean responsabil si platitor de taxe…
“aham domnu’ Florin ce faceti la ora asta in parc? nu stiti ca e periculos? Daca va da careva in cap?“
“Pai nu am valori la mine n-au decat sa ia ce vor si apoi e drumul drept – ala il stiam- si cel mai scurt catre casa”
“Mdah.. da dupa aia veniti la noi ca v-a batut unu si altu.. si ce faceti in Timisoara ?” (parenteza buletinu meu e de HD). “sunt in vizita” “ de cand?” “ de miercuri” (asta e povestea pe care o stiu cat de matol as fi: sunt in vizita si am venit miercuri …. minciuna prin omisiune.. miercuri 22 martie 2002)
Apoi apare unu dublu lat si cat mine de inalt si poi io mi’s inalt…. si ma intreba : “ esti poponar?”
Jur ca am inghetzat si m-am trezit instantaneu si am inceput sa tremur de nervi:” De unde pana unde intrebarea asta? Sunt cetatean roman!” Si atat! Am inghetzat de frica.
Ar fi trebuit sa ii spun ca da mi’s poponar si nu e treaba lui ca ici eu nu il intreb cu cine se fute… nu am avut curajul pur si simplu. Ma gandeam ca ma bat astia sau mi-o pun si nici nu am cui sa ma plang … dupa ca nu ma crede nimeni… umblam disperat cu mana pe tastatura telefonului in buzunar incercand sa imi aduc aminte meniul ca sa il pun pe inregistrare…..
M-am dat putin la o parte si am inceput sa imi notez - pe telefonul scos din buzunar – tremurand- la mesaje - numarul de inmatrculare al masinii politiei comunitare a municipiului Timisoara. Incercam sa ii vad lui asta mare numarul de pe insigna…imi bateau farurile in ochi si m-am simti singur si vulnerabil.
A venit celalt mi-a inapoiat buletinul…. si-a dat seama cred ca eram isteric… de nervi: “Va multumim o seara placuta in continuare…aveti grija pe drumul catre casa.. sunteti liber”.
Am mai mers 10 metri si am varsat. A fost prima oara in ultimii 10 ani in care mi-am negat apartenenta si personalitatea… A trebuit sa imi spuna un politist ca sunt liber… de ce nu ma simt asa?
Inca nu ma iert…poate puteti voi.. poate nu….
Nu mai stiu… dar ma gandeam la STONEWALL….
CINE NU ISI CUNOASTE ISTORIA E OBLIGAT SA O REPETE!!
PS: Poate lucrurile s-au mai schimbat de cand l-am scris , poate nu. Inca ma intreb daca trebuie masuri restrictive pentru ca in cele din urma sa existe o comunitate cu valori comune. Ma intreb daca o lupta comuna, un Stonewall la nivelul simbolic ne va da puterea sa fim ceva mai mult decat caractere dispersate de punctele mult prea diverse de vedere.
Cred cu tarie ca lucrurile care ne apropie sunt mai multe decat cele care ne despart.
vineri, decembrie 19, 2008
9. 2+2
2+2
Hai sa vedem la ce ma duce mintea cand vad un titlu de genul asta:
Clasa I-a
Sex in grup. Nu stiu daca swingers intra la sex in grup sau nu.
Bancul cu blonde: ‘ mai dati-i o sansa!!’ (nu stiu daca il stiti)
Idee generica despre concluzii.
Cel putin la asta ma duce pe mine intr-o prima faza. Sincer ma gandesc de fapt la altceva dar imi fac o introducere decenta...
Clasa 1-a.
Sincer nu m-a incantat ideea de a merge la scoala. Nu stiu de ce. Erau povestile alea cu emotiile despre prima zi de scoala. Nici nu stiu cati ani la rand cartile de citire incepeau cu lectia ‘ prima zi de scoala’ in care era totul atat de fals, in care ti se spunea de fapt despre cum ar trebui sa te simti si bucuria nemarginita de a-ti vedea colegii si pe ‘tovarasha’. B.S.!! eu am fost terorizat. in prima zi.. dimineata stiu ca s-a lasat cu circ si scandal. Nu am vrut si pace. A stiut toata scara a IV-a si cateva apartamente din a III-a ca Andy incepe scoala. Si ‘poi eu cand faceam circ, apoi faceam dupa toate regulile artei. Tin minte ca sughitam de plans si pe drum catre scoala. Erau doar vreo 500 de metri pana acolo. Parca stiam ce ma asteapta. 19 ani din viata.. am facut scoala. Daca mi-ar fi prezis cineva asta atunci...cred ca as fi fugit de acasa cu banii de paine )))
Swingers....
Asta e complicat subiectul...Controversat si isi va merita o reflectie profunda inainte de a scrie despre asta. Poate si cateva experiente, da pana atunci va trebui sa am ce sa dau la schimb ) ca doara nu oi lua unu din cuplu si celalalt va trebui sa se cupleze cu partenerul meu imaginar, ))
Era un banc: doua cupluri (presupuse hetero) se hotarasc pentru condimentarea relatiei (asta parca e motivatia oficiala, nu? ) sa faca sex in grup. Se intalnesc la un hotel, sting becul se dezbraca, sar in pat...Dupa o vreme unul din tipi se ridica aprinde becul si zice: hai sa ne organizam ca de 5 minute numa mwie iau!.
Cam sec bancul pentru on blog gay. Adika.. comm’on.. e banc de hetero. Un gay ar zice: si ce naiba te plangi dupa 5 minute. ? Plus ca nici celalalt nu se plange- probabil te descurcai bine - asa ca mergea treaba. Si nici tipele nu v-au simtit lipsa... a trebuit sa strici tu toata distractia!!
Mai dati-i o sansa!!
Adica un stadion de blonde.. una este intrebata cat face 2+2 si era raspunde 5.
Si striga stadionul: ‘mai dati-i o sansa mai dati-o sansa. !!’
A treia oara la aceiasi intrebare raspunde: 4.
Stadionul: ‘mai dati- i o sansa, mai dati-i o sansa.!!!!! ‘
Ca sa vezi ce ii trece unui prin cap. Complicaciune creierul asta, ce asocieri face.
Cel putin al meu.
Ca sa trecem la lucruri serioase. Whoops! Daca as trece la lucruri serioase m-as apuca sa imi fac bagajele ( intrat intr-un miniconcediu) in loc sa stau cocotzat pe laptop.
Deci daca trec de fapt la motivul acestor randuri si subiectul despre care vroiam sa vorbesc: 2+2 adica... o asociere care duce la o concluzie usor de ghicit fara a da raspunsul efectiv. Lasi complicaciunea de creier sa traga concluzia si speri ca nu te duce la bancul cu blonde.
Ieri aveam messngerul deschis si la status aveam linkul catre blog. In id –ul de messenger gay (sa-i zicem id-ul gay) am doar doua trei persoane prieteni gay-friendly si fata de care mi-am facut la un moment dat coming-out-ul. Despre asta vreau de fapt sa vorbesc acum:
Coming-Out. (capital ‘C’-capital ‘O’)
Englezii au o vorba: Every family has a skeleton in the closet. Adica fiecare familie are un schelet in dulap. Un secret murdar, un secret care ramane in familie. Un secret care poate fi si un membru al familiei, gay.
Coming-out of the closet.. sau coming-out. Un secret care refuza sa mai fie secret.
Si la un moment dat una dintre aceste prietene, cu care ma stiu din copilarie, ma abordeaza si imi spune : ti-ai tras blog ! ce fain!
M-am blocat un pic. Bun.. ea stie ca sunt gay. Dar eram pregatit fata de persoanele non gay sa le las sa intre in dezvaluirile pe care mi le fac aici? M-am simtit un picutz incurcat si am batut in retragere.
Si asta m-a pus un pic pe ganduri si ma gandeam la coming-out. E ok. E important. Americanii au si o zi anuala a coming-out ului. Dar .. e un proces mai ciudat e un proces greu si care nu se termina niciodata: a spune cuiva ca esti gay sau a lasa pe cineva sa isi dea seama ca esti gay, a-ti recunoaste tie ca esti gay si a lasa si pe altii sa recunoasca asta.
Dincolo de implicatiile profunde pe care le are un astfel de voiaj continuu la nivel personal, emotional, social.. mereu apar intrebarile:
De ce sa spun, cum spun, cui spun... si cat de mult spun.
Cred ca raspunsurile la astea patru intrebari definesc de fapt faze ale dezvoltarii personale, definesc un caracter si un fel de a fi si de a te comporta. Si definesc tipul, intensitatea si felul coming- out ului
Am inceput sa folosesc cuvinte mari: ‘faze ale dezvoltarii personale’. Auzi la mine: zici ca este studiu despre sinergia faptelor si meandrele concretului.... )
Si ca de obicei atunci cand ma blochez... apelez la ce stiu cel mai bine. La mine si istoria mea:
Down the memory lane (again)
Ma gandeam acum la intrebarile pe care le-am pus mai sus. De ce simti nevoia sa spui cuiva asta?
Poate ca la un moment dat, iti spui tie. Poate la un moment dat, tu si cu tine cadeti de acord si la un alt moment dat, ai nevoie sa spui ce simti si altora. Poate doar ca sa te convingi ca e adevarat. Poate doar ca povara e mai usoara daca e impartasita. Poate doar vrei sa te auzi spunand cuvintele astea , odata spuse parca devin reale.
Poate.. poate.. poate.. parca.
Asta ma gandesc eu acum, nu zic ca e o regula general valabila.. De aceea poate, poate poate, parca...
Si cui spui.
E aici e problema cea mare si cum spui.
Aici sunt cele doua alternative mari si late:
Terapia soc! Sau 2+2! Sau combinatii intre astea doua.
Teoria 2+2 : sa lasi cate putin sa se vada, sa raspunzi la un banc cu o gluma, sa dai non-raspunsuri la intrebari directe. Sa lasi ca cineva sa traga propriile concluzii. E o metoda mai safe s-ar spune. Mereu poti da inapoi, mereu poti spune: ti se pare, mereu iti poti gasi o prietena pentru 2 luni ....Si poti sa si testezi virulenta reactiei, modul de a privi lucrurile a celui care te intreaba. Dar in functie de reactie.. poti si sa mergi mai departe... si la un moment dat sa raspunzi la o intrebare directa: cu DA.
Si atunci treci la faza shock! Sau macar intermediara. De obicei asta apare atunci cand ori te-ai saturat sa te minti si sa minti, ori poate fi o strategie: tai coada cainelui deodata, nu tai bucatele.
Nu fac teoria chibritului aici. Si nu recomand vreuna dintre alternative. Plus ca am uitat una: poti sa nici nu iti faci coming-out-ul. Adica nu e obligatoriu. E o optiune pur si simplu.
Cui spui? Pai sunt cateva categorii cu care toata lumea are de-a face: familie, prieteni gay, prieteni str8, colegi de munca, colegi de scoala, restul lumii. Cat spui, cum spui si cate spui... te fac mai mult sau mai putin out.
Ce bine ar fi sa fie o reteta. Un manual de reguli. Nu este. Si poate e mai bine asa. As vrea sa-l vad pe cel ce ar face ce scrie intr-o carte, fara sa treaca prin filtrul personal experientele. Cred ca sunt atatea feluri de coming-out cati gay sunt.
Prima oara cand am recunoscut – intr-un fel public – ca sunt gay.. fata de alte persone ca sunt gay a fost experienta Cluj (vezi experienta Napoca). Acolo m-am trezit intr-o sala in care lumea venise sa faca revelionul impreuna cu alte peste 100 de persoane. Dupa ce am intrat am stat un pic intr-un coltz.. speriat un pic de bombe si l-am un moment dat ma aplec usor spre urechea lui Z si il intreb in soapta; auzi astia de aici sunt toti gay? A zambit un pic, nerautacios.. dar avea expresia aia pe fatza: DOOH !. Dupa ce am scos porumbelul mi-am dat seama ca pusesem o intrebare de genul 2+2. (mai dati-i o sansa !!!!striga stadionul ) atunci mi-am facut practic o prima faza a coming –out ului.
Imi dau seama ca multi se gandesc la asta cand se gandesc sa mearga intr-un club gay. Parca odata intrati acolo, nu mai e cale de intoarcere. E o prima faza. E importanta. Si poate noi, intre noi, contribuim sa nu facem asta o experienta placuta pentru cineva. Eu am fost norocos, dar ma uit la baietii care ajung poate pentru prima oara in Sauvage: un pic pierduti, un pic speriati, un pic nelalocul lor. Ar fi fain sa ne aducem aminte de momentul asta cand ii vedem. Inainte de a le face avansuri de doi lei. Oamenii astia acum se descopera. Si e un pas iportant in viata lor. Un moment care ar trebui celebrat. Nu abuzat de el.
La Cluj au venit doi baieti la mine: hey de unde esti?
De ce stai singur ? Hai stai cu noi, hai ca nu iti face nimeni nimic. A fos un moment important. Nu m-au intrebat cat o am, daca sunt activ sau pasiv, daca am loc si nici nu mi-au spus ce mi-ar face daca m-ar prinde la intuneric. Aici vorbesc de un moment in spatiu si timp care e sigur ca nu se mai gaseste astazi. Dar totusi e un subiect de reflectie. Baiatul ala poate sa vina si sambata viitoare daca simte ca si-a gasit locul. Sau poate sa intre din nou ‘ in the closet’ o veme lunga. Poate avem responsablitatea asta. Nu ne place sa fim responsabili pentru altii de obicei. Dar la asta ar trebui sa ne gandim un pic. Poate.
Asta a fost o prima faza a coming-out-ului personal.
Student fiind, prin anul 1 se compun bisericutele si gastile. Se fac chefurile alea de sudare a grupei, dar in cele din urma, te trezesti ca ajungi sa stai, sa te ‘lipesti’ cu cativa care la un nivel iti sunt pe aceiasi lungime de unda. Asa am patit si eu. Si m-am trezit intr-o mica trupa de 6 oameni. Si incepe romance-ul si incep relatiile alea gen Beverly Hills 90210 (cand ,ca sa nu bage actori noi ii cuplau si decuplau pe aiceiasi 6 intre ei, mai ales pe episoadele de final ). In tot jocul asta ajung sa am prietena. Frumoasa foc. Si tupeista si o figura de om si nu stiu cum era pe gustul meu. Se dezvolta un fel de relatie, un pic platonica, un pic sexy. Si se dezvolta aceasta relatie, ne simteam bine impreuna. Si totul era ok pana erau tentativele de a se ajunge la mai mult. Si atunci mereu gaseam o scuza mereu gaseam ceva. Ori ne certam, ori ii spuneam ca nu asta caut . Adica sex. Si asta o faceam sa ma placa si mai mult culmea. Si asa am tinut-o un du-te vino, de cateva luni.
Si la un moment dat de Sf. Valentin , ne certam din nou. Eram in camera in camin. Trebuia sa iesim seara. In clubul studentilor la dans.
Si iau de mana ma uit in ochii ei mari, verzi si inlacrimati si ii spun: Mihaela, nu e vina ta. E vina mea. Cred ca sunt gay.
CRED CA SUNT GAY.
4 cuvinte de o greutate inimaginabila. 4 cuvinte. Care m-au schimbat pentru totdeauna. Si imi dau lacrimile si simt un soi de sfarseala, un soi de ususurare si groaza. Da groaza. Ce o sa zica, ce o sa faca.
Si tinandu-ma de mana se uita in ochii mei si imi zice: nenorocitule!!! Ma gandeam ca ai vreo boala, ai SIDA sau altceva, sau ceva e in neregula cu tine. M-ai speriat. Si o intreb: si acum ce facem? Ma mai bagi in seama ? mai vrei sa iesim? Ce facem?
Raspuns: auzi ... cum naiba sa nu iesim??!?? Mergem in clubul ala si daca ne place un baiat, ori cu tine, ori cu mine ori cu amandoi ajunge acasa. Alta sansa nu are. Si am inceput sa radem plangand. Si ma ia in brate. Si asa ne gasesc colegii de camera: plangand imbratisati. Si era Sf. Valentin. ‘ in sfarsit v-ati impacat! Am crezut ca ne stricati si ziua asta ‘
De acel ‘cred’ ca sunt gay. S-a agatat cateva luni. Imi spunea: poate nu iti place de mine, sunt eu grasa, sau sunt urata, sau sunt nesexy. Sigur o sa gasesti vreuna care o sa fie pe gustul tau. Ai spus ‘cred ca sunt gay’, inseamna ca mai este o sansa sa te vindeci. Asta a inteles mai tarziu: nu sunt bolnav , nu trebuie sa ma vindec. Nu vreau. Dar pana atunci mergeam pe strada –de mana- si ma strangea si ma intreba: ce zici de ala? Sau de celalalt? Lunile astea sunt o poveste in sine.. care o sa merite niste randuri scrise altcandva.
Asta a fost faza a doua.
Cica faze... zici ca sunt racheta in trepte catre Luna.
Apoi parintii si familia. De fapt doar tatal. Cum sa va zic eu: de la 14 ani am fost invatat sa fiu pe propriile picioare. Sa imi iau propriile decizii. Si sa supot consecintele. Ai mei m-au ajutat daca am luat cumva o decizie proasta. Dar nu mi-au influentat drumul: mi-am ales singur liceul, imi alegeam prietenii. Nu aveam program de ajuns acasa. Mi-au acordat deplina incredere. Pe de alta parte nici nu s-au bagat in viata mea. Mi-au spus cand nu sunt de acord cu un lucru sau cu celalalt. Dar atat : ‘ai grija ce faci’.
Asa ca am decis sa nu spun pur si simplu direct. Si am decis sa nu aplic teoria soc. Si nu ma batea tata la cap cu ai prietena? Si de ce nu ai ...
Am ajuns la 2+2: imi spunea tata: cine e baiatul asta? Sau cine e ala? Si asta imi place si al nu imi place. Si x nu mai vine pe la tine si te-a cautat y. Si cu ala sa nu te mai vad. Nu e pentru tine. Cam asa ceva.
Faza faina: la un moment dat devenea acaparator. Daca ma vizita vreun prieten: il lua la povesti si la discutii. La un moment dat ma bagam si ziceam: Hey lasa-l pe baiatu asta sa respire. A venit la mine nu la tine ! ))). Era un om placut in general.. si il placeau prietenii mei. Muream cand ne adum mai multi si venea sa ne povesteasca chestii de pe la armata si de pe la munca. Si radeau astia cu lacrimi. Si pe mine ma enerva..
Aveam la un moment dat un prieten mai special. Si venea la mine pe la ora 11 seara si pleca dimineata. Inainte sa se trezeasca tata. Ciudat .. In fine tata nu intra niciodata la mine in camera. Daca usa era inchisa stia . Mai blocam eu usa cu fotoliul daca era cazul.. )).
Intr-o dimineata ne beam cafeaua impreuna ca de obicei si imi spune: auzi de ce il trimiti pe ala micu acasa in fiecare dimineata la 7? Doar e in vacanta , de ce sa se trezeasca asa devreme.? Am venit aseara sa va acopar , e asa de micutz ca nici nu l-am vazut in pat. Nu stiu cum il gasesti tu. Bine.. ala micu, era doar scundutz. Cine nu e fatza de mine??
Mai e nevoie de comentarii? A doua zi, l-am lasat sa doarma si am mers la servici. Cand m-am intors ei erau in suragerie: jucau sah. Au petrecut toata ziua impreuna: au facut piata, au curatat cartofi….
Si cu tata asa a ramas : eu nu i-am spus niciodata. El nu a intrebat niciodata.
Cred ca a adunat 2+2. Si eu nu i-am spus ca e 4 si el nu m-a intrebat cat face. Poate sunt unul dintre cei norocosi. Poate m-am mintit mereu si poate l-am mintit eu. Dar cred ca nu am vrut sa ne ranim unul pe celalalt. Si cred ca eu nu am apreciat destul asta. Sper ca el a apreciat asta. Si m-a inteles.
Dar asa a fost.
Asta a fost faza trei.
Colegii mei de facultate....Prin anul trei..am devenit extrem de apropiati. Cum nu cred ca am avut multi prieteni in viata. Aveam un medalion.. erau doua cercuri de alea cu sageata (semnul din biologie pentru mascul) inlantuite. Un medalion mic, finutz , de argint. Si imi dau seama ca oamenii astia ma cunosc mai bine decat ma cunosc multi. Sau ma cunosc cel mai bine. Si imi zic: ce-o fi, o fi: erau un cuplu de multi ani: E si L. Si imi scot medalionul si zic: am ceva important despre mine sa va spun: nu stiu daca dupa aia o sa mai vreti sa vorbiti cu mine. Nu stiu ce o sa credeti. Dar sunteti singurii din sufletul meu si ma simt vinovat ca va mint. Si le arat medalionul atunci cand ceea ce am spus le-a captat atentia. E. se apropie, se uita atent si parca il vad gandind cu voce tare: un mascul, doi masculi.. adica.. esti gay??????. Si zic Da!. Da-te-ncolo ca te tii de bancuri si prostii. Dar Mihaela? Pai zic: Mihaela stie de un an. Wow.!
Si Reactie: E. imi zice: auzi? Noi 3 ani de zile am dormit impreuna, am mancat din aceiasi farfurie, am invatat impreuna, am facut dush impreuna... de ce nu te-ai dat la mine? Nu’s baiat destul de frumos????
Mai zi ceva. Daca poti. Si de atunci a fost super fericit. Nu ii placea sa danseze. Mie si prietenei lui ne placea. Era super incantat ca poate sa mearga linistit in clubul lui rock underground si eu puteam sa merg cu L. la club fara sa isi faca probleme. Asta e pe scurt. E o intrega odisee.
Un singur episod mentionez. (unul intamplat dupa vreo doi ani): E. merge in acelasi bar de rockeri; eu cu L mergem in clubul din minunatul meu orasel natal . Si dansam si ne distram. Ma potriveam cu ea la dans, la pasi. Ne simteam super fain impreuna. Plus ca era o bruneta inalta frumoasa, supla. Sexy dupa toate standardele. Si e clar ca sarisem in ochi (oras mic) Si toata lumea credea ca suntem un cuplu. Si pretenii lui E aruncau ocheade prelungii. Era cineva care ii dansa prietena lui E...
Si spre dimineata E vine din minunatul lui bar rock sa ne regrupam catre casa. Si o saruta pe L. Noi stateam la o masa cand a intrat . Si se uita lumea ca la felul paishpe ca nu mai stia ce sa creada. Eu dansasem cu tipa asta toata noaptea si vine unu si o saruta. Si eu beam linistit din bere, fara reactii de sticle sparte si pumni in gura... Si observ reactia din jur si le zic ca am bagat lumea in ceata. La care E zice: sa mor eu de nu va sarutati si voi. Si ne face semn cand se uita lumea parca mai nelamurita si ma ridic peste masa deodata cu L si ne sarutam. De la priviri discrete.. s-a ajuns la gura cascata in jurul nostru.
E zice din ce in ce mai amuzat ( pe toti ne umfla rau rasul ). Hey eu cu ea, tu cu ea, dar noi doi nimik? Si nu termina bine fraza si ma lipeste de perete cu un sarut de ala in toata regula. Nu stiu care e faza urmatoare celei de ‘gura cascata’ Dar acolo se ajunsese. Si ne ridicam si iesim din club. A fost una dintre cele mai dragi amintiri de ale mele. Astia eram noi: o gashka de nebuni. Si a fost subiect de dicutii cred ca saptamani bune pe acolo. Dar chiar nu ma interesa. Nu ne interesa.
Apoi a fost seviciul. Mereu am incercat sa tin astea doua lucruri separate. Nu mi-a reusit mereu. La un moment dat, patronul firmei in care lucram. Patron olandez (hetero ) ma intreba la inaugurarea noului sediu (avem pe cladire steagul uniunii europene, al Romaniei, al regiunii lui din Olanda, al juidetului HD ) nu punem si steagul Rainbow pe cladire??? WTF! Zice: iscam scandal si facem publicitate gratuita. Zice: stai linistit ca nu ma intereseaza ce si cu cine faci dupa ora 17 atat timp cat sunt multumit ce faci pentru mine pana la ora 5. In rest am evitat subiectul unde lucrez. Transporturi: soferi, magazioneri, etc. Am experiente neplacute cu gay la servici. Si desi nu ar trebui, stiu ca un astfel de coming out mi-ar afecta autoritatea. Si nu ar ajuta la nimic. Nu simt nevoia sa fiu acceptat drept gay acolo. Nici pe mine nu ma intereseaza viata lor personala..
Si fazele 7, 8, 9 si 15 inca sunt in desfasurare. Daca ma intreba cineva direct daca sunt gay. Spun da. Sau spun apropos nu stiu daca ti-am spus ca sunt gay.. samd. Deja ma amuza fazele astea si fetzele. Nu sunt disperat sa ma accepte toata lumea. Poate doar oamenii la care tin.
Si am avut noroc. Stiu ca nu au fost toti asa. Eu , pana acum am avut foarte putine experiente neplacute din punctul asta de vedere. Dar una peste alta.
Dupa toate, e mai bine. E altceva.
Ditamai romanul am scris. Dar cum observa cineva. E pe sleau. E din suflet. E real. Si e al meu, daca cineva a avut rabdarea sa-l citeasca pana la sfarsit. E bine. Daca nu. Iara e bine. Un feed back mi-ar facea placere.
Mi-ar placea sa stiu cum a fost si pentru altii. Nu am gasit pe nimeni deschis sa spuna asta. Poate nu au ajuns la faza de coming out la care eu sa fiu unul din raspunsurile la una din intrebarile:
DE CE? CAT? CUM? Si CUI?
Gata.
See u around,
Hai sa vedem la ce ma duce mintea cand vad un titlu de genul asta:
Clasa I-a
Sex in grup. Nu stiu daca swingers intra la sex in grup sau nu.
Bancul cu blonde: ‘ mai dati-i o sansa!!’ (nu stiu daca il stiti)
Idee generica despre concluzii.
Cel putin la asta ma duce pe mine intr-o prima faza. Sincer ma gandesc de fapt la altceva dar imi fac o introducere decenta...
Clasa 1-a.
Sincer nu m-a incantat ideea de a merge la scoala. Nu stiu de ce. Erau povestile alea cu emotiile despre prima zi de scoala. Nici nu stiu cati ani la rand cartile de citire incepeau cu lectia ‘ prima zi de scoala’ in care era totul atat de fals, in care ti se spunea de fapt despre cum ar trebui sa te simti si bucuria nemarginita de a-ti vedea colegii si pe ‘tovarasha’. B.S.!! eu am fost terorizat. in prima zi.. dimineata stiu ca s-a lasat cu circ si scandal. Nu am vrut si pace. A stiut toata scara a IV-a si cateva apartamente din a III-a ca Andy incepe scoala. Si ‘poi eu cand faceam circ, apoi faceam dupa toate regulile artei. Tin minte ca sughitam de plans si pe drum catre scoala. Erau doar vreo 500 de metri pana acolo. Parca stiam ce ma asteapta. 19 ani din viata.. am facut scoala. Daca mi-ar fi prezis cineva asta atunci...cred ca as fi fugit de acasa cu banii de paine )))
Swingers....
Asta e complicat subiectul...Controversat si isi va merita o reflectie profunda inainte de a scrie despre asta. Poate si cateva experiente, da pana atunci va trebui sa am ce sa dau la schimb ) ca doara nu oi lua unu din cuplu si celalalt va trebui sa se cupleze cu partenerul meu imaginar, ))
Era un banc: doua cupluri (presupuse hetero) se hotarasc pentru condimentarea relatiei (asta parca e motivatia oficiala, nu? ) sa faca sex in grup. Se intalnesc la un hotel, sting becul se dezbraca, sar in pat...Dupa o vreme unul din tipi se ridica aprinde becul si zice: hai sa ne organizam ca de 5 minute numa mwie iau!.
Cam sec bancul pentru on blog gay. Adika.. comm’on.. e banc de hetero. Un gay ar zice: si ce naiba te plangi dupa 5 minute. ? Plus ca nici celalalt nu se plange- probabil te descurcai bine - asa ca mergea treaba. Si nici tipele nu v-au simtit lipsa... a trebuit sa strici tu toata distractia!!
Mai dati-i o sansa!!
Adica un stadion de blonde.. una este intrebata cat face 2+2 si era raspunde 5.
Si striga stadionul: ‘mai dati-i o sansa mai dati-o sansa. !!’
A treia oara la aceiasi intrebare raspunde: 4.
Stadionul: ‘mai dati- i o sansa, mai dati-i o sansa.!!!!! ‘
Ca sa vezi ce ii trece unui prin cap. Complicaciune creierul asta, ce asocieri face.
Cel putin al meu.
Ca sa trecem la lucruri serioase. Whoops! Daca as trece la lucruri serioase m-as apuca sa imi fac bagajele ( intrat intr-un miniconcediu) in loc sa stau cocotzat pe laptop.
Deci daca trec de fapt la motivul acestor randuri si subiectul despre care vroiam sa vorbesc: 2+2 adica... o asociere care duce la o concluzie usor de ghicit fara a da raspunsul efectiv. Lasi complicaciunea de creier sa traga concluzia si speri ca nu te duce la bancul cu blonde.
Ieri aveam messngerul deschis si la status aveam linkul catre blog. In id –ul de messenger gay (sa-i zicem id-ul gay) am doar doua trei persoane prieteni gay-friendly si fata de care mi-am facut la un moment dat coming-out-ul. Despre asta vreau de fapt sa vorbesc acum:
Coming-Out. (capital ‘C’-capital ‘O’)
Englezii au o vorba: Every family has a skeleton in the closet. Adica fiecare familie are un schelet in dulap. Un secret murdar, un secret care ramane in familie. Un secret care poate fi si un membru al familiei, gay.
Coming-out of the closet.. sau coming-out. Un secret care refuza sa mai fie secret.
Si la un moment dat una dintre aceste prietene, cu care ma stiu din copilarie, ma abordeaza si imi spune : ti-ai tras blog ! ce fain!
M-am blocat un pic. Bun.. ea stie ca sunt gay. Dar eram pregatit fata de persoanele non gay sa le las sa intre in dezvaluirile pe care mi le fac aici? M-am simtit un picutz incurcat si am batut in retragere.
Si asta m-a pus un pic pe ganduri si ma gandeam la coming-out. E ok. E important. Americanii au si o zi anuala a coming-out ului. Dar .. e un proces mai ciudat e un proces greu si care nu se termina niciodata: a spune cuiva ca esti gay sau a lasa pe cineva sa isi dea seama ca esti gay, a-ti recunoaste tie ca esti gay si a lasa si pe altii sa recunoasca asta.
Dincolo de implicatiile profunde pe care le are un astfel de voiaj continuu la nivel personal, emotional, social.. mereu apar intrebarile:
De ce sa spun, cum spun, cui spun... si cat de mult spun.
Cred ca raspunsurile la astea patru intrebari definesc de fapt faze ale dezvoltarii personale, definesc un caracter si un fel de a fi si de a te comporta. Si definesc tipul, intensitatea si felul coming- out ului
Am inceput sa folosesc cuvinte mari: ‘faze ale dezvoltarii personale’. Auzi la mine: zici ca este studiu despre sinergia faptelor si meandrele concretului.... )
Si ca de obicei atunci cand ma blochez... apelez la ce stiu cel mai bine. La mine si istoria mea:
Down the memory lane (again)
Ma gandeam acum la intrebarile pe care le-am pus mai sus. De ce simti nevoia sa spui cuiva asta?
Poate ca la un moment dat, iti spui tie. Poate la un moment dat, tu si cu tine cadeti de acord si la un alt moment dat, ai nevoie sa spui ce simti si altora. Poate doar ca sa te convingi ca e adevarat. Poate doar ca povara e mai usoara daca e impartasita. Poate doar vrei sa te auzi spunand cuvintele astea , odata spuse parca devin reale.
Poate.. poate.. poate.. parca.
Asta ma gandesc eu acum, nu zic ca e o regula general valabila.. De aceea poate, poate poate, parca...
Si cui spui.
E aici e problema cea mare si cum spui.
Aici sunt cele doua alternative mari si late:
Terapia soc! Sau 2+2! Sau combinatii intre astea doua.
Teoria 2+2 : sa lasi cate putin sa se vada, sa raspunzi la un banc cu o gluma, sa dai non-raspunsuri la intrebari directe. Sa lasi ca cineva sa traga propriile concluzii. E o metoda mai safe s-ar spune. Mereu poti da inapoi, mereu poti spune: ti se pare, mereu iti poti gasi o prietena pentru 2 luni ....Si poti sa si testezi virulenta reactiei, modul de a privi lucrurile a celui care te intreaba. Dar in functie de reactie.. poti si sa mergi mai departe... si la un moment dat sa raspunzi la o intrebare directa: cu DA.
Si atunci treci la faza shock! Sau macar intermediara. De obicei asta apare atunci cand ori te-ai saturat sa te minti si sa minti, ori poate fi o strategie: tai coada cainelui deodata, nu tai bucatele.
Nu fac teoria chibritului aici. Si nu recomand vreuna dintre alternative. Plus ca am uitat una: poti sa nici nu iti faci coming-out-ul. Adica nu e obligatoriu. E o optiune pur si simplu.
Cui spui? Pai sunt cateva categorii cu care toata lumea are de-a face: familie, prieteni gay, prieteni str8, colegi de munca, colegi de scoala, restul lumii. Cat spui, cum spui si cate spui... te fac mai mult sau mai putin out.
Ce bine ar fi sa fie o reteta. Un manual de reguli. Nu este. Si poate e mai bine asa. As vrea sa-l vad pe cel ce ar face ce scrie intr-o carte, fara sa treaca prin filtrul personal experientele. Cred ca sunt atatea feluri de coming-out cati gay sunt.
Prima oara cand am recunoscut – intr-un fel public – ca sunt gay.. fata de alte persone ca sunt gay a fost experienta Cluj (vezi experienta Napoca). Acolo m-am trezit intr-o sala in care lumea venise sa faca revelionul impreuna cu alte peste 100 de persoane. Dupa ce am intrat am stat un pic intr-un coltz.. speriat un pic de bombe si l-am un moment dat ma aplec usor spre urechea lui Z si il intreb in soapta; auzi astia de aici sunt toti gay? A zambit un pic, nerautacios.. dar avea expresia aia pe fatza: DOOH !. Dupa ce am scos porumbelul mi-am dat seama ca pusesem o intrebare de genul 2+2. (mai dati-i o sansa !!!!striga stadionul ) atunci mi-am facut practic o prima faza a coming –out ului.
Imi dau seama ca multi se gandesc la asta cand se gandesc sa mearga intr-un club gay. Parca odata intrati acolo, nu mai e cale de intoarcere. E o prima faza. E importanta. Si poate noi, intre noi, contribuim sa nu facem asta o experienta placuta pentru cineva. Eu am fost norocos, dar ma uit la baietii care ajung poate pentru prima oara in Sauvage: un pic pierduti, un pic speriati, un pic nelalocul lor. Ar fi fain sa ne aducem aminte de momentul asta cand ii vedem. Inainte de a le face avansuri de doi lei. Oamenii astia acum se descopera. Si e un pas iportant in viata lor. Un moment care ar trebui celebrat. Nu abuzat de el.
La Cluj au venit doi baieti la mine: hey de unde esti?
De ce stai singur ? Hai stai cu noi, hai ca nu iti face nimeni nimic. A fos un moment important. Nu m-au intrebat cat o am, daca sunt activ sau pasiv, daca am loc si nici nu mi-au spus ce mi-ar face daca m-ar prinde la intuneric. Aici vorbesc de un moment in spatiu si timp care e sigur ca nu se mai gaseste astazi. Dar totusi e un subiect de reflectie. Baiatul ala poate sa vina si sambata viitoare daca simte ca si-a gasit locul. Sau poate sa intre din nou ‘ in the closet’ o veme lunga. Poate avem responsablitatea asta. Nu ne place sa fim responsabili pentru altii de obicei. Dar la asta ar trebui sa ne gandim un pic. Poate.
Asta a fost o prima faza a coming-out-ului personal.
Student fiind, prin anul 1 se compun bisericutele si gastile. Se fac chefurile alea de sudare a grupei, dar in cele din urma, te trezesti ca ajungi sa stai, sa te ‘lipesti’ cu cativa care la un nivel iti sunt pe aceiasi lungime de unda. Asa am patit si eu. Si m-am trezit intr-o mica trupa de 6 oameni. Si incepe romance-ul si incep relatiile alea gen Beverly Hills 90210 (cand ,ca sa nu bage actori noi ii cuplau si decuplau pe aiceiasi 6 intre ei, mai ales pe episoadele de final ). In tot jocul asta ajung sa am prietena. Frumoasa foc. Si tupeista si o figura de om si nu stiu cum era pe gustul meu. Se dezvolta un fel de relatie, un pic platonica, un pic sexy. Si se dezvolta aceasta relatie, ne simteam bine impreuna. Si totul era ok pana erau tentativele de a se ajunge la mai mult. Si atunci mereu gaseam o scuza mereu gaseam ceva. Ori ne certam, ori ii spuneam ca nu asta caut . Adica sex. Si asta o faceam sa ma placa si mai mult culmea. Si asa am tinut-o un du-te vino, de cateva luni.
Si la un moment dat de Sf. Valentin , ne certam din nou. Eram in camera in camin. Trebuia sa iesim seara. In clubul studentilor la dans.
Si iau de mana ma uit in ochii ei mari, verzi si inlacrimati si ii spun: Mihaela, nu e vina ta. E vina mea. Cred ca sunt gay.
CRED CA SUNT GAY.
4 cuvinte de o greutate inimaginabila. 4 cuvinte. Care m-au schimbat pentru totdeauna. Si imi dau lacrimile si simt un soi de sfarseala, un soi de ususurare si groaza. Da groaza. Ce o sa zica, ce o sa faca.
Si tinandu-ma de mana se uita in ochii mei si imi zice: nenorocitule!!! Ma gandeam ca ai vreo boala, ai SIDA sau altceva, sau ceva e in neregula cu tine. M-ai speriat. Si o intreb: si acum ce facem? Ma mai bagi in seama ? mai vrei sa iesim? Ce facem?
Raspuns: auzi ... cum naiba sa nu iesim??!?? Mergem in clubul ala si daca ne place un baiat, ori cu tine, ori cu mine ori cu amandoi ajunge acasa. Alta sansa nu are. Si am inceput sa radem plangand. Si ma ia in brate. Si asa ne gasesc colegii de camera: plangand imbratisati. Si era Sf. Valentin. ‘ in sfarsit v-ati impacat! Am crezut ca ne stricati si ziua asta ‘
De acel ‘cred’ ca sunt gay. S-a agatat cateva luni. Imi spunea: poate nu iti place de mine, sunt eu grasa, sau sunt urata, sau sunt nesexy. Sigur o sa gasesti vreuna care o sa fie pe gustul tau. Ai spus ‘cred ca sunt gay’, inseamna ca mai este o sansa sa te vindeci. Asta a inteles mai tarziu: nu sunt bolnav , nu trebuie sa ma vindec. Nu vreau. Dar pana atunci mergeam pe strada –de mana- si ma strangea si ma intreba: ce zici de ala? Sau de celalalt? Lunile astea sunt o poveste in sine.. care o sa merite niste randuri scrise altcandva.
Asta a fost faza a doua.
Cica faze... zici ca sunt racheta in trepte catre Luna.
Apoi parintii si familia. De fapt doar tatal. Cum sa va zic eu: de la 14 ani am fost invatat sa fiu pe propriile picioare. Sa imi iau propriile decizii. Si sa supot consecintele. Ai mei m-au ajutat daca am luat cumva o decizie proasta. Dar nu mi-au influentat drumul: mi-am ales singur liceul, imi alegeam prietenii. Nu aveam program de ajuns acasa. Mi-au acordat deplina incredere. Pe de alta parte nici nu s-au bagat in viata mea. Mi-au spus cand nu sunt de acord cu un lucru sau cu celalalt. Dar atat : ‘ai grija ce faci’.
Asa ca am decis sa nu spun pur si simplu direct. Si am decis sa nu aplic teoria soc. Si nu ma batea tata la cap cu ai prietena? Si de ce nu ai ...
Am ajuns la 2+2: imi spunea tata: cine e baiatul asta? Sau cine e ala? Si asta imi place si al nu imi place. Si x nu mai vine pe la tine si te-a cautat y. Si cu ala sa nu te mai vad. Nu e pentru tine. Cam asa ceva.
Faza faina: la un moment dat devenea acaparator. Daca ma vizita vreun prieten: il lua la povesti si la discutii. La un moment dat ma bagam si ziceam: Hey lasa-l pe baiatu asta sa respire. A venit la mine nu la tine ! ))). Era un om placut in general.. si il placeau prietenii mei. Muream cand ne adum mai multi si venea sa ne povesteasca chestii de pe la armata si de pe la munca. Si radeau astia cu lacrimi. Si pe mine ma enerva..
Aveam la un moment dat un prieten mai special. Si venea la mine pe la ora 11 seara si pleca dimineata. Inainte sa se trezeasca tata. Ciudat .. In fine tata nu intra niciodata la mine in camera. Daca usa era inchisa stia . Mai blocam eu usa cu fotoliul daca era cazul.. )).
Intr-o dimineata ne beam cafeaua impreuna ca de obicei si imi spune: auzi de ce il trimiti pe ala micu acasa in fiecare dimineata la 7? Doar e in vacanta , de ce sa se trezeasca asa devreme.? Am venit aseara sa va acopar , e asa de micutz ca nici nu l-am vazut in pat. Nu stiu cum il gasesti tu. Bine.. ala micu, era doar scundutz. Cine nu e fatza de mine??
Mai e nevoie de comentarii? A doua zi, l-am lasat sa doarma si am mers la servici. Cand m-am intors ei erau in suragerie: jucau sah. Au petrecut toata ziua impreuna: au facut piata, au curatat cartofi….
Si cu tata asa a ramas : eu nu i-am spus niciodata. El nu a intrebat niciodata.
Cred ca a adunat 2+2. Si eu nu i-am spus ca e 4 si el nu m-a intrebat cat face. Poate sunt unul dintre cei norocosi. Poate m-am mintit mereu si poate l-am mintit eu. Dar cred ca nu am vrut sa ne ranim unul pe celalalt. Si cred ca eu nu am apreciat destul asta. Sper ca el a apreciat asta. Si m-a inteles.
Dar asa a fost.
Asta a fost faza trei.
Colegii mei de facultate....Prin anul trei..am devenit extrem de apropiati. Cum nu cred ca am avut multi prieteni in viata. Aveam un medalion.. erau doua cercuri de alea cu sageata (semnul din biologie pentru mascul) inlantuite. Un medalion mic, finutz , de argint. Si imi dau seama ca oamenii astia ma cunosc mai bine decat ma cunosc multi. Sau ma cunosc cel mai bine. Si imi zic: ce-o fi, o fi: erau un cuplu de multi ani: E si L. Si imi scot medalionul si zic: am ceva important despre mine sa va spun: nu stiu daca dupa aia o sa mai vreti sa vorbiti cu mine. Nu stiu ce o sa credeti. Dar sunteti singurii din sufletul meu si ma simt vinovat ca va mint. Si le arat medalionul atunci cand ceea ce am spus le-a captat atentia. E. se apropie, se uita atent si parca il vad gandind cu voce tare: un mascul, doi masculi.. adica.. esti gay??????. Si zic Da!. Da-te-ncolo ca te tii de bancuri si prostii. Dar Mihaela? Pai zic: Mihaela stie de un an. Wow.!
Si Reactie: E. imi zice: auzi? Noi 3 ani de zile am dormit impreuna, am mancat din aceiasi farfurie, am invatat impreuna, am facut dush impreuna... de ce nu te-ai dat la mine? Nu’s baiat destul de frumos????
Mai zi ceva. Daca poti. Si de atunci a fost super fericit. Nu ii placea sa danseze. Mie si prietenei lui ne placea. Era super incantat ca poate sa mearga linistit in clubul lui rock underground si eu puteam sa merg cu L. la club fara sa isi faca probleme. Asta e pe scurt. E o intrega odisee.
Un singur episod mentionez. (unul intamplat dupa vreo doi ani): E. merge in acelasi bar de rockeri; eu cu L mergem in clubul din minunatul meu orasel natal . Si dansam si ne distram. Ma potriveam cu ea la dans, la pasi. Ne simteam super fain impreuna. Plus ca era o bruneta inalta frumoasa, supla. Sexy dupa toate standardele. Si e clar ca sarisem in ochi (oras mic) Si toata lumea credea ca suntem un cuplu. Si pretenii lui E aruncau ocheade prelungii. Era cineva care ii dansa prietena lui E...
Si spre dimineata E vine din minunatul lui bar rock sa ne regrupam catre casa. Si o saruta pe L. Noi stateam la o masa cand a intrat . Si se uita lumea ca la felul paishpe ca nu mai stia ce sa creada. Eu dansasem cu tipa asta toata noaptea si vine unu si o saruta. Si eu beam linistit din bere, fara reactii de sticle sparte si pumni in gura... Si observ reactia din jur si le zic ca am bagat lumea in ceata. La care E zice: sa mor eu de nu va sarutati si voi. Si ne face semn cand se uita lumea parca mai nelamurita si ma ridic peste masa deodata cu L si ne sarutam. De la priviri discrete.. s-a ajuns la gura cascata in jurul nostru.
E zice din ce in ce mai amuzat ( pe toti ne umfla rau rasul ). Hey eu cu ea, tu cu ea, dar noi doi nimik? Si nu termina bine fraza si ma lipeste de perete cu un sarut de ala in toata regula. Nu stiu care e faza urmatoare celei de ‘gura cascata’ Dar acolo se ajunsese. Si ne ridicam si iesim din club. A fost una dintre cele mai dragi amintiri de ale mele. Astia eram noi: o gashka de nebuni. Si a fost subiect de dicutii cred ca saptamani bune pe acolo. Dar chiar nu ma interesa. Nu ne interesa.
Apoi a fost seviciul. Mereu am incercat sa tin astea doua lucruri separate. Nu mi-a reusit mereu. La un moment dat, patronul firmei in care lucram. Patron olandez (hetero ) ma intreba la inaugurarea noului sediu (avem pe cladire steagul uniunii europene, al Romaniei, al regiunii lui din Olanda, al juidetului HD ) nu punem si steagul Rainbow pe cladire??? WTF! Zice: iscam scandal si facem publicitate gratuita. Zice: stai linistit ca nu ma intereseaza ce si cu cine faci dupa ora 17 atat timp cat sunt multumit ce faci pentru mine pana la ora 5. In rest am evitat subiectul unde lucrez. Transporturi: soferi, magazioneri, etc. Am experiente neplacute cu gay la servici. Si desi nu ar trebui, stiu ca un astfel de coming out mi-ar afecta autoritatea. Si nu ar ajuta la nimic. Nu simt nevoia sa fiu acceptat drept gay acolo. Nici pe mine nu ma intereseaza viata lor personala..
Si fazele 7, 8, 9 si 15 inca sunt in desfasurare. Daca ma intreba cineva direct daca sunt gay. Spun da. Sau spun apropos nu stiu daca ti-am spus ca sunt gay.. samd. Deja ma amuza fazele astea si fetzele. Nu sunt disperat sa ma accepte toata lumea. Poate doar oamenii la care tin.
Si am avut noroc. Stiu ca nu au fost toti asa. Eu , pana acum am avut foarte putine experiente neplacute din punctul asta de vedere. Dar una peste alta.
Dupa toate, e mai bine. E altceva.
Ditamai romanul am scris. Dar cum observa cineva. E pe sleau. E din suflet. E real. Si e al meu, daca cineva a avut rabdarea sa-l citeasca pana la sfarsit. E bine. Daca nu. Iara e bine. Un feed back mi-ar facea placere.
Mi-ar placea sa stiu cum a fost si pentru altii. Nu am gasit pe nimeni deschis sa spuna asta. Poate nu au ajuns la faza de coming out la care eu sa fiu unul din raspunsurile la una din intrebarile:
DE CE? CAT? CUM? Si CUI?
Gata.
See u around,
joi, decembrie 18, 2008
8. DECALOG
Stau in pat si astept sa-mi vina muza. Puii mei ma uit pe geam nu vine . poate vine muzu.
Ca ieri am tras chiulu. Nu s-a plans nimeni.
Imi intra unu pe mess. Fiti atenti id de mess: ‘vrei s-o simti in tine?’. Si ma gandesc ca oi vrea eu ce oi vrea, dar orice as vrea..replica asta parca iti cam taie elanul.
Ascultam ieri o emisiune la radio. La casti , la munca, faceam strategii anti-criza si ascultam purple gay radio. Cred ca situatia asta ma descrie perfect. Dualitatea asta. Niciodata nu am amestecat viata gay cu viata profesionala. Si asta e o minciuna cat mine de mare. )) Mai corect ar fi sa spun ca mereu am incercat sa nu le amestec.
Dar ascultam ce se vorbea la radio despre importanta aspectului, aparentelor in viata gay in relatiile gay. Si auzeam unii: vreau ca prietenul meu sa fie sexy sa fie sincer sa fie fidel inteligent si sa ma iubeasca.
Si ma gandeam oare oamenii astia sunt normali? Ori mor virgini, ori sunt victime perfecte si perpetue ale propriilor dezamagiri.
Un prieten spunea pe romeo ca a completa spatiile alea cu texte e ‘prostitutie intelectuala’ - sorry T pentru citat platesc drepturile de autor.
Intr-o faza de aia de ‘satul de gay-ii ailalalti’ care cred ca ne apuca pe toti cateodata, imi fac un profil cam sec pe acolo. Si incet- incet bag cate ceva pe el, si incerc sa il imbunatatesc si... nu stiu daca m-am straduit sa-l fac interesant, sau nu, dar am vrut sa scriu cat mai mult acolo, astfel incat daca cineva ma abordeaza sa trecem peste fazele si discutiile initiale. Si am compus un decalog (l-as fi facut dublu), dar in cele din urma m-am limitat la 10 chestii. Prea multe criterii ar fi redus numarul de raspunsuri si chiar devenea genul ala de chestionar despre care vorbeam la un moment dat. Si cum ziceam chestionarul ala poate sa valoreze zipp-zero la un moment dat, dar am incercat sa pun acolo chestiile cele mai importante.
Cum am ajuns la el.. daca ar fi sa il iau la puricat...si am sa-l demolez intr-un acces de spirit autocritic.
1)
E CLAR CA CIFRELE DIN PROFIL POT FI PUSE ALEATORIU. E CLAR CA NU VERIFICA NIMENI BULETINUL ''LA INTRARE'' ASA CA LE-AM PUS SI EU CA LA LOTO. NU SUNT MISTERIOS DOAR PLICTISIT SA MA RESTRANG INTR-UN TABEL. NICI NU CRED CA AS PUTEA.
– adica in traducere: nu stiu cat sunt de deosebit dar stiu ca sunt al dracu de complicat. Nu stiu de ce da ma enerveaza chestiile alea cu 190/80/ nu stiu cat. Fiindca daca fac un istoric cu chestiile care m-au facut pe mine sa ma uit dupa un barbat.... nu am un standard.
Sunt unii care zic clar imi plac pustanii sau imi plac tipii maturi sau imi plac gen ‘bear’ sau imi plac twink. Am avut si eu fazele mele. Dar cred ca la fiecare tip cu care am fost mi-a placut in prima secunda ceva anume si parca mereu altceva: unu avea un zambet sexy (definitie zambet sexy la mine: un pic stramb , un pic din coltul gurii, buzele sunt un ‘must have’, o dantura frumoasa sau un zambet care transforma toata fata) Sunt unii care zambesc asa cumva din interior. Stralucesc, emana placere si lumina si entuziasm. Sunt unii care zambesc fals la care zambetul pare un gest studiat asa la comanda. La altii mi-au placut picioarele (nu sunt feet lover) da niste picioare plinute si putin cracanate.. cui naiba nu ii plac (sincer). La altii....ochii. Mai sincer ma uit direct in ochii unui tip pe strada. Ori pana se inroseste el ori pana dau eu cu capu de vreun stalp.
Down the memory lane...la mine in orasel era o zona in care , pe un garduletz se adunau seara baietii ‘jmecheri ‘ ai orasului. De fiecare data cand treceam pe acolo ma straduiam sa fiu cat mai drept de spate si str8 acting (in acceptiunea macho a cuvantului). Eram atat de concentrat ca nu cumva privirile mele sa nu zaboveasca asupra vreunuia mai mult decat era macho-rezonabil... incat la un moment dat am tras o frunte de un stalp de ala cu semnul STOP infit in marginea trotuarului. Nu stiu cum naiba am dat si cu capul si cu piciorul deodata da s-a lasat cu BAAANG de ala lung gen gong de teatru... S-a dus dracu plictiseala si relaxarea mea .. studiata. Doamne tont eram cateodata cand eram mic ) acu am mai crescut . punct. No comment.
Back to reality: acum ma uit in ochii unui baiat care imi place pana intoarce el capul daca nu ii convine, sau se inroseste. Nu ma mai feresc. Si in nici un caz nu mai am teama ca poate crede ca sunt gay. Mi-am dat seama ca pe foarte putini ii duce mintea la asa ceva. Doar noi, daca ne simtim cu musca pe caciula, ne gandim ca cineva ar putea gandi asta. Asta mi-au explicat-o niste prieteni hetero: nici la 1 la suta nu le trece prin cap asa ceva ; cei mai multi se gandesc ca poate te stiu de undeva. Acuma.. daca ai vreo poseta roz pe umar e posibil ca procentul asta sa creasca.. )
2)
caut genul de tip ... cu ceva caracter, cu ceva atitudine. Daca iti cer o parere nu raspunde cu '' cum vrei tu iubi''. zi ce vrei ca te conving eu apoi sa facem ca mine.
Traducere libera: imi place un tip pe picioarele lui si increzator in fortele proprii, unu care spune ce gandeste si gandeste ce spune. Unu care ma priveste in ochi cand vorbeste cu mine. Pe de alta parte cineva care incerca sa mi se impuna cu orice chip fara argumente valabile... nu are nici o sansa. Dar cand toata ziua trebuie sa iei tot soiul de decizii de care depind multe lucruri cateodata e fain sa te abandonezi si sa te lasi condus. Cred ca asta mi-e foarte greu. Cred ca dureaza ceva vreme pana ii castiga cineva increderea atat incat sa ma las condus. Dar odata ajuns acolo e placut sentimentul.
Cealalta fata a monedei: imi plac tipii un pic timizi. Nu stiu de ce. Cred ca am ceva gene de ‘closhka’. Desi nu suport decat in mega gluma apelative feminine sau doar de la prieteni buni, nu stiu cum sa definesc asta: am placerea de a arata cuiva tot ce stiu ( nu ma gandesc la kamasutra aici). Parca am tendinta de a proteja pe cineva prin a nu-l lasa sa faca greselile pe care le-am facut eu.
Dar daca e ca mine.. nu merge. Mereu am fost Toma Necredinciosul. A trebuit sa pun degetul sa vad daca arde chiar daca mi se spunea ca arde.
Pe scurt:
LEAD, FOLLOW, or GET the HELL out of MY WAY !
3)
fara mega discreti, fara mega publici.
Pai aici ce sa zic. Imi place sa ma uit pe profile.. asa aiurea pe romeo. Cateodata dau ‘on line europe’ si ma uit aiurea. Vad ca la noi sunt o groaza de de profile cu imagini artistice.. simbolice sau pur si simplu barbati bestiali luati de pe net. Si ma gandesc ca astia sunt cei discreti. Acum fiecare are motivele lui.
Ce nu inteleg.. adika poate nu vrei sa te vada cineva pur si simplu acolo, dar sa vorbesti cu cineva o saptamana si sa nu dai o poza pe motive de discretie nemarginita.
Mi se pare o tampenie. Si nici nu am trecut prin tot procesul asta de a ma accepta si a nu-mi fi rusine cu mine pentru a ma intoarce mereu in grota aia ‘mega discret’
Si apoi cum procedezi? Nu iti dai poza speri ca cineva va dori sex cu tine (ca rar cauta astia altceva) doar asa din povesti. Si daca isi doresc intrun fel sa iasa din zona de mega discretie.. e ok, dar nu stiu daca eu mai pot sa trec inca o data prin asta.
Am avut experientele astea de mai multe ori. Si pana la urma cei care au scapat de faza asta. Nu cred ca au regretat enorm. Nu i-a ‘dat la ziar’ nimeni. Nu s-a lasat cu santaj sau alte probleme.
Ca revers al medaliei.. nici nu imi place sa fiu cu cineva pe care scrie de la o posta : gay. De ce? Nu mi-e rusine dar nu ma simt nici bine daca se uita lumea la mine aiurea. Si se uita. Nu imi place sa imi fie studiat fiecare gest si fiecare miscare doar fiindca sunt cu cineva care intelege ideea de ‘out’ ca fiind : ‘ afara de tot’ )
4)
Exclus mega metrosexualii si cei care considera ca total neingrijit inseamna MACHO.
Exemplu: unghii aranjate nu lacuite, parul ingrijit nu epilat pe picioare, culori vii la imbracaminte nu curele dolce gabana de doua kile. Ah si te rog era sa uit fara sprancene de trei milimetri. Ma sperie (pe bune)
Asta se leaga cu cea de mai sus. Mult. Si e oarecum adiacenta. Imi place un baiat sa fie baietos. Dar fara a face din ideea mega macho o arma pentru a nu se ingriji cat de cat, O ingrijire discreta... dar care sa dea un sentiment de proaspat da bine si mi se pare sexy. Un tip care arata bestial fiindca sta 2 ore pe zi la sala si mananca numa verdeatza. Asta nu mi se pare sexy.. Mi se pare fabricat. Ca o gagica cu silicoane....
Si a fi str8 acting nu implica in definitie nici sa fii prost crescut, nici sa nu stii sa manaci cu cutitul in mana dreapta, nici sa umbli cu o camasa necalcata.
5)
Adica nu mi-e rusine ca sunt gay si o recunosc daca ma intreba direct cineva insa nu vreau sa stie chiar si vanzatorul de ziare din Victoriei.
Tot legat de cele de mai sus. O fi vreun laitmotiv ? acum cand o iau la desfacut firul in 4 vad ca cele trei idei sunt de fapt aceiasi Marie cu alta palarie. Hmm ... cred ca o sa le restrang in una (mai scurta) cand o sa imi vina inspiratia sa restrang totul intr-o propozitie mai simpla. Numa bine ca am loc de altele ca sa ma pastrez in decalog.
6)
In final tot ceea ce inseamna extrema... kilogramele in plus ... nu inseamna un pic plinutz luati aminte. cei cu vesnice cure de slabire si vesnice drame... take a break . am eu propriile drame.
Aici sunt un pic rau si defensiv. Eu sunt slabut. Nu stiu de ca baietii plinuti nu am atrag. Chiar ma certam cu unu pe mirc.:) cred ca e o chestie greu explicabila de psihologie care tine de self esteem: cei slabi ii numesc pe cei ca ei : slabuti, slim sau suplu (cuvinte dulci) si pe cei cu kg in plus: grasani sau etc (oricum urat). Si invers, cei cu kg in plus isi zic ‘un pic plinutz’ sau ‘bine-facut’ iar ceilalti sunt slabanogi si etc..
Asa ca adevarul e un pic la mijloc. Imi plac tipii un pic plinuti. Sunt mai joviali mai simpatici . doar ca nu ma vad cu unul. Sau si daca ar fi as fi exasperant ca nu ma gandesc decat sa-l pun la cura de slabire. De aia am zis ca sunt rau si egoist la faza asta. Imi cer scuze..asta e..
7)
sunt carte deschisa dar nu pot fi citit doar daca treci prin fatza bibliotecii...si clar nu fac parte din BIBLIOTECA PENTRU TOTI.
Asta iar am demolat-o. nu sunt biblioteca pentru toti. Si partea cu cititul se destrama cu fiecare post de pe aici, cred. Dar nu am milioane de cititori. Si apoi poate sunt si unii care citesc si tot nu reusesc sa ma ‘descoase’. Am avut si prieten de doi ani care dupa nu ar sti sa ma descrie obiectiv )
8)
varsta? am crescut cu desenele cu Donald... dar stiu si ultimul hit al lui Kylie. Clasicul nu iese niciodata din stil... asa ca..... deja am spus prea multe.
No comment Am patru varste: cea de buletin, cea pe care o dau pe net, cea pe care o simt si cea pe care o arat (barbierit si odihnit). Si astea sunt in ordine descrescatoare. ) Unii au facut calcule dupa povestirile de pe aici si le-au dat tot soiul de totaluri.
Nu mi-e jena de varsta pe care o am. Desi nu mai am 18 ani. Intre noi fie vorba nici nu mi-as dori. Nu cred ca are acum vreo relevanta..
Dar povestirile de pe aici nu au o ordine clara cronologica.. unele se suprapun , se intrepatrund, sau se completeaza. Ar fi fain sa fie un jurnal ordonat cronologic dar nu cred ca sunt atat de ordonat...Asa ca ‘obiectele din oglinda sunt mai aproape decat par’
9)
a.. si nu ma luati la discutii mega filosofice nu suport sa schimb mesaje inteligente doar de dragul de a face conversatie. Nici nu am intentia sa-mi dovedesc capacitatile intelectuale pe aici.
ca revers al medaliei straduieste-te sa scoti ce va mai bun decat ''salut'' si '' ce faci'' sau si mai rau variantele scurte: 'sal!" si ''cf''... adika depune un pic de efort ce naiba... si daca imi placi nu o sa leshin numa ca ma bagi in seama. serios vorbesc.
No comment. Adica as comenta. Dar deja e trecut de miezul noptii. Ma gandesc cateodata ca in ritmul asta.. o sa-mi termin subiectele de scris in doua saptamani ))))
10)
prefer intalnirile fata in fata. Si nu imi spune ca nu ai poza. e o minciuna din prima si am pornit cu stangul....
Da, asta e important. Stau extrem de prost cu memoria numelor. Cand e vorba de nickuri efemere e si mai rau.. mult mai rau . le uit. Plus, ma pun in situatii incurcate mesajele de genul: salut sunt cristi. Salut sunt alex. Salut sunt mircea. Ma blochez si pun intrebarea idioata care dintre ei ? Daca vb cu cineva mai mult.. si am o imagine vizuala nu am probeleme. Dar cateodata nu ma ajuta nici arhiva de messenger si tb sa pun intrebarea aia idioata. Si poate un pic ofensatoare si poate e deranjanta si poate ma face ursuz si arogant.. Dar nu am ce face decat sa imi cer scuze si sa par un idiot.Sunt specialist la asta. (nu la scuze)
Concluzie
In clasa a doishpea profa de filosofie ne face ceva test sa ne vada gradul de maturitate intelectuala parca. Anonim testul. Una dintre intrebari : Cum ar trebui a fie partenerul ideal ? si bine-nteles raspunsul standard: frumos inteligent dragut sincer fidel..........
Dar raspunde unul: cum sa fie????? Pai..... SA FIE!! Ca daca e deja ideal chiar nu mai conteaza cum e.
Si inchei punand pariu ca e cel mai lung anunt matrimonial pe care l-ati citit .
Anunt matrimonial??
Poate. Dar nu neaparat. Doar ‘a piece of my mind for the peace of my soul’
Gata (pe bune). Mi-a venit companionul de somn de asta seara si ma avizeaza discret ca e aici si ii e somn. Nu rezist sa nu ii fac o poza cu webcamul:
See u around
Ca ieri am tras chiulu. Nu s-a plans nimeni.
Imi intra unu pe mess. Fiti atenti id de mess: ‘vrei s-o simti in tine?’. Si ma gandesc ca oi vrea eu ce oi vrea, dar orice as vrea..replica asta parca iti cam taie elanul.
Ascultam ieri o emisiune la radio. La casti , la munca, faceam strategii anti-criza si ascultam purple gay radio. Cred ca situatia asta ma descrie perfect. Dualitatea asta. Niciodata nu am amestecat viata gay cu viata profesionala. Si asta e o minciuna cat mine de mare. )) Mai corect ar fi sa spun ca mereu am incercat sa nu le amestec.
Dar ascultam ce se vorbea la radio despre importanta aspectului, aparentelor in viata gay in relatiile gay. Si auzeam unii: vreau ca prietenul meu sa fie sexy sa fie sincer sa fie fidel inteligent si sa ma iubeasca.
Si ma gandeam oare oamenii astia sunt normali? Ori mor virgini, ori sunt victime perfecte si perpetue ale propriilor dezamagiri.
Un prieten spunea pe romeo ca a completa spatiile alea cu texte e ‘prostitutie intelectuala’ - sorry T pentru citat platesc drepturile de autor.
Intr-o faza de aia de ‘satul de gay-ii ailalalti’ care cred ca ne apuca pe toti cateodata, imi fac un profil cam sec pe acolo. Si incet- incet bag cate ceva pe el, si incerc sa il imbunatatesc si... nu stiu daca m-am straduit sa-l fac interesant, sau nu, dar am vrut sa scriu cat mai mult acolo, astfel incat daca cineva ma abordeaza sa trecem peste fazele si discutiile initiale. Si am compus un decalog (l-as fi facut dublu), dar in cele din urma m-am limitat la 10 chestii. Prea multe criterii ar fi redus numarul de raspunsuri si chiar devenea genul ala de chestionar despre care vorbeam la un moment dat. Si cum ziceam chestionarul ala poate sa valoreze zipp-zero la un moment dat, dar am incercat sa pun acolo chestiile cele mai importante.
Cum am ajuns la el.. daca ar fi sa il iau la puricat...si am sa-l demolez intr-un acces de spirit autocritic.
1)
E CLAR CA CIFRELE DIN PROFIL POT FI PUSE ALEATORIU. E CLAR CA NU VERIFICA NIMENI BULETINUL ''LA INTRARE'' ASA CA LE-AM PUS SI EU CA LA LOTO. NU SUNT MISTERIOS DOAR PLICTISIT SA MA RESTRANG INTR-UN TABEL. NICI NU CRED CA AS PUTEA.
– adica in traducere: nu stiu cat sunt de deosebit dar stiu ca sunt al dracu de complicat. Nu stiu de ce da ma enerveaza chestiile alea cu 190/80/ nu stiu cat. Fiindca daca fac un istoric cu chestiile care m-au facut pe mine sa ma uit dupa un barbat.... nu am un standard.
Sunt unii care zic clar imi plac pustanii sau imi plac tipii maturi sau imi plac gen ‘bear’ sau imi plac twink. Am avut si eu fazele mele. Dar cred ca la fiecare tip cu care am fost mi-a placut in prima secunda ceva anume si parca mereu altceva: unu avea un zambet sexy (definitie zambet sexy la mine: un pic stramb , un pic din coltul gurii, buzele sunt un ‘must have’, o dantura frumoasa sau un zambet care transforma toata fata) Sunt unii care zambesc asa cumva din interior. Stralucesc, emana placere si lumina si entuziasm. Sunt unii care zambesc fals la care zambetul pare un gest studiat asa la comanda. La altii mi-au placut picioarele (nu sunt feet lover) da niste picioare plinute si putin cracanate.. cui naiba nu ii plac (sincer). La altii....ochii. Mai sincer ma uit direct in ochii unui tip pe strada. Ori pana se inroseste el ori pana dau eu cu capu de vreun stalp.
Down the memory lane...la mine in orasel era o zona in care , pe un garduletz se adunau seara baietii ‘jmecheri ‘ ai orasului. De fiecare data cand treceam pe acolo ma straduiam sa fiu cat mai drept de spate si str8 acting (in acceptiunea macho a cuvantului). Eram atat de concentrat ca nu cumva privirile mele sa nu zaboveasca asupra vreunuia mai mult decat era macho-rezonabil... incat la un moment dat am tras o frunte de un stalp de ala cu semnul STOP infit in marginea trotuarului. Nu stiu cum naiba am dat si cu capul si cu piciorul deodata da s-a lasat cu BAAANG de ala lung gen gong de teatru... S-a dus dracu plictiseala si relaxarea mea .. studiata. Doamne tont eram cateodata cand eram mic ) acu am mai crescut . punct. No comment.
Back to reality: acum ma uit in ochii unui baiat care imi place pana intoarce el capul daca nu ii convine, sau se inroseste. Nu ma mai feresc. Si in nici un caz nu mai am teama ca poate crede ca sunt gay. Mi-am dat seama ca pe foarte putini ii duce mintea la asa ceva. Doar noi, daca ne simtim cu musca pe caciula, ne gandim ca cineva ar putea gandi asta. Asta mi-au explicat-o niste prieteni hetero: nici la 1 la suta nu le trece prin cap asa ceva ; cei mai multi se gandesc ca poate te stiu de undeva. Acuma.. daca ai vreo poseta roz pe umar e posibil ca procentul asta sa creasca.. )
2)
caut genul de tip ... cu ceva caracter, cu ceva atitudine. Daca iti cer o parere nu raspunde cu '' cum vrei tu iubi''. zi ce vrei ca te conving eu apoi sa facem ca mine.
Traducere libera: imi place un tip pe picioarele lui si increzator in fortele proprii, unu care spune ce gandeste si gandeste ce spune. Unu care ma priveste in ochi cand vorbeste cu mine. Pe de alta parte cineva care incerca sa mi se impuna cu orice chip fara argumente valabile... nu are nici o sansa. Dar cand toata ziua trebuie sa iei tot soiul de decizii de care depind multe lucruri cateodata e fain sa te abandonezi si sa te lasi condus. Cred ca asta mi-e foarte greu. Cred ca dureaza ceva vreme pana ii castiga cineva increderea atat incat sa ma las condus. Dar odata ajuns acolo e placut sentimentul.
Cealalta fata a monedei: imi plac tipii un pic timizi. Nu stiu de ce. Cred ca am ceva gene de ‘closhka’. Desi nu suport decat in mega gluma apelative feminine sau doar de la prieteni buni, nu stiu cum sa definesc asta: am placerea de a arata cuiva tot ce stiu ( nu ma gandesc la kamasutra aici). Parca am tendinta de a proteja pe cineva prin a nu-l lasa sa faca greselile pe care le-am facut eu.
Dar daca e ca mine.. nu merge. Mereu am fost Toma Necredinciosul. A trebuit sa pun degetul sa vad daca arde chiar daca mi se spunea ca arde.
Pe scurt:
LEAD, FOLLOW, or GET the HELL out of MY WAY !
3)
fara mega discreti, fara mega publici.
Pai aici ce sa zic. Imi place sa ma uit pe profile.. asa aiurea pe romeo. Cateodata dau ‘on line europe’ si ma uit aiurea. Vad ca la noi sunt o groaza de de profile cu imagini artistice.. simbolice sau pur si simplu barbati bestiali luati de pe net. Si ma gandesc ca astia sunt cei discreti. Acum fiecare are motivele lui.
Ce nu inteleg.. adika poate nu vrei sa te vada cineva pur si simplu acolo, dar sa vorbesti cu cineva o saptamana si sa nu dai o poza pe motive de discretie nemarginita.
Mi se pare o tampenie. Si nici nu am trecut prin tot procesul asta de a ma accepta si a nu-mi fi rusine cu mine pentru a ma intoarce mereu in grota aia ‘mega discret’
Si apoi cum procedezi? Nu iti dai poza speri ca cineva va dori sex cu tine (ca rar cauta astia altceva) doar asa din povesti. Si daca isi doresc intrun fel sa iasa din zona de mega discretie.. e ok, dar nu stiu daca eu mai pot sa trec inca o data prin asta.
Am avut experientele astea de mai multe ori. Si pana la urma cei care au scapat de faza asta. Nu cred ca au regretat enorm. Nu i-a ‘dat la ziar’ nimeni. Nu s-a lasat cu santaj sau alte probleme.
Ca revers al medaliei.. nici nu imi place sa fiu cu cineva pe care scrie de la o posta : gay. De ce? Nu mi-e rusine dar nu ma simt nici bine daca se uita lumea la mine aiurea. Si se uita. Nu imi place sa imi fie studiat fiecare gest si fiecare miscare doar fiindca sunt cu cineva care intelege ideea de ‘out’ ca fiind : ‘ afara de tot’ )
4)
Exclus mega metrosexualii si cei care considera ca total neingrijit inseamna MACHO.
Exemplu: unghii aranjate nu lacuite, parul ingrijit nu epilat pe picioare, culori vii la imbracaminte nu curele dolce gabana de doua kile. Ah si te rog era sa uit fara sprancene de trei milimetri. Ma sperie (pe bune)
Asta se leaga cu cea de mai sus. Mult. Si e oarecum adiacenta. Imi place un baiat sa fie baietos. Dar fara a face din ideea mega macho o arma pentru a nu se ingriji cat de cat, O ingrijire discreta... dar care sa dea un sentiment de proaspat da bine si mi se pare sexy. Un tip care arata bestial fiindca sta 2 ore pe zi la sala si mananca numa verdeatza. Asta nu mi se pare sexy.. Mi se pare fabricat. Ca o gagica cu silicoane....
Si a fi str8 acting nu implica in definitie nici sa fii prost crescut, nici sa nu stii sa manaci cu cutitul in mana dreapta, nici sa umbli cu o camasa necalcata.
5)
Adica nu mi-e rusine ca sunt gay si o recunosc daca ma intreba direct cineva insa nu vreau sa stie chiar si vanzatorul de ziare din Victoriei.
Tot legat de cele de mai sus. O fi vreun laitmotiv ? acum cand o iau la desfacut firul in 4 vad ca cele trei idei sunt de fapt aceiasi Marie cu alta palarie. Hmm ... cred ca o sa le restrang in una (mai scurta) cand o sa imi vina inspiratia sa restrang totul intr-o propozitie mai simpla. Numa bine ca am loc de altele ca sa ma pastrez in decalog.
6)
In final tot ceea ce inseamna extrema... kilogramele in plus ... nu inseamna un pic plinutz luati aminte. cei cu vesnice cure de slabire si vesnice drame... take a break . am eu propriile drame.
Aici sunt un pic rau si defensiv. Eu sunt slabut. Nu stiu de ca baietii plinuti nu am atrag. Chiar ma certam cu unu pe mirc.:) cred ca e o chestie greu explicabila de psihologie care tine de self esteem: cei slabi ii numesc pe cei ca ei : slabuti, slim sau suplu (cuvinte dulci) si pe cei cu kg in plus: grasani sau etc (oricum urat). Si invers, cei cu kg in plus isi zic ‘un pic plinutz’ sau ‘bine-facut’ iar ceilalti sunt slabanogi si etc..
Asa ca adevarul e un pic la mijloc. Imi plac tipii un pic plinuti. Sunt mai joviali mai simpatici . doar ca nu ma vad cu unul. Sau si daca ar fi as fi exasperant ca nu ma gandesc decat sa-l pun la cura de slabire. De aia am zis ca sunt rau si egoist la faza asta. Imi cer scuze..asta e..
7)
sunt carte deschisa dar nu pot fi citit doar daca treci prin fatza bibliotecii...si clar nu fac parte din BIBLIOTECA PENTRU TOTI.
Asta iar am demolat-o. nu sunt biblioteca pentru toti. Si partea cu cititul se destrama cu fiecare post de pe aici, cred. Dar nu am milioane de cititori. Si apoi poate sunt si unii care citesc si tot nu reusesc sa ma ‘descoase’. Am avut si prieten de doi ani care dupa nu ar sti sa ma descrie obiectiv )
8)
varsta? am crescut cu desenele cu Donald... dar stiu si ultimul hit al lui Kylie. Clasicul nu iese niciodata din stil... asa ca..... deja am spus prea multe.
No comment Am patru varste: cea de buletin, cea pe care o dau pe net, cea pe care o simt si cea pe care o arat (barbierit si odihnit). Si astea sunt in ordine descrescatoare. ) Unii au facut calcule dupa povestirile de pe aici si le-au dat tot soiul de totaluri.
Nu mi-e jena de varsta pe care o am. Desi nu mai am 18 ani. Intre noi fie vorba nici nu mi-as dori. Nu cred ca are acum vreo relevanta..
Dar povestirile de pe aici nu au o ordine clara cronologica.. unele se suprapun , se intrepatrund, sau se completeaza. Ar fi fain sa fie un jurnal ordonat cronologic dar nu cred ca sunt atat de ordonat...Asa ca ‘obiectele din oglinda sunt mai aproape decat par’
9)
a.. si nu ma luati la discutii mega filosofice nu suport sa schimb mesaje inteligente doar de dragul de a face conversatie. Nici nu am intentia sa-mi dovedesc capacitatile intelectuale pe aici.
ca revers al medaliei straduieste-te sa scoti ce va mai bun decat ''salut'' si '' ce faci'' sau si mai rau variantele scurte: 'sal!" si ''cf''... adika depune un pic de efort ce naiba... si daca imi placi nu o sa leshin numa ca ma bagi in seama. serios vorbesc.
No comment. Adica as comenta. Dar deja e trecut de miezul noptii. Ma gandesc cateodata ca in ritmul asta.. o sa-mi termin subiectele de scris in doua saptamani ))))
10)
prefer intalnirile fata in fata. Si nu imi spune ca nu ai poza. e o minciuna din prima si am pornit cu stangul....
Da, asta e important. Stau extrem de prost cu memoria numelor. Cand e vorba de nickuri efemere e si mai rau.. mult mai rau . le uit. Plus, ma pun in situatii incurcate mesajele de genul: salut sunt cristi. Salut sunt alex. Salut sunt mircea. Ma blochez si pun intrebarea idioata care dintre ei ? Daca vb cu cineva mai mult.. si am o imagine vizuala nu am probeleme. Dar cateodata nu ma ajuta nici arhiva de messenger si tb sa pun intrebarea aia idioata. Si poate un pic ofensatoare si poate e deranjanta si poate ma face ursuz si arogant.. Dar nu am ce face decat sa imi cer scuze si sa par un idiot.Sunt specialist la asta. (nu la scuze)
Concluzie
In clasa a doishpea profa de filosofie ne face ceva test sa ne vada gradul de maturitate intelectuala parca. Anonim testul. Una dintre intrebari : Cum ar trebui a fie partenerul ideal ? si bine-nteles raspunsul standard: frumos inteligent dragut sincer fidel..........
Dar raspunde unul: cum sa fie????? Pai..... SA FIE!! Ca daca e deja ideal chiar nu mai conteaza cum e.
Si inchei punand pariu ca e cel mai lung anunt matrimonial pe care l-ati citit .
Anunt matrimonial??
Poate. Dar nu neaparat. Doar ‘a piece of my mind for the peace of my soul’
Gata (pe bune). Mi-a venit companionul de somn de asta seara si ma avizeaza discret ca e aici si ii e somn. Nu rezist sa nu ii fac o poza cu webcamul:
See u around
luni, decembrie 15, 2008
7. CAND DOI ITI SPUN CA ESTI BEAT
Cand doi iti spun ca esti beat du-te si te culca…. Suna un sfat.
Sfat general valabil , daca si receptorul acestuia este receptiv receptional la receptia receptata…….E ok. Daca nu... uite drama. Gii…..... adika uita-te la mine.
Daca mie imi spune cineva ca sunt beat, uuuf intr-o prima faza ma jignesc... Adica cine.. eu.???!?? Dupa aia sa vezi sir de demonstratii. Stiti de la tv fazele alea cu politistii de autostrada americani... mergi pe line atinge-ti nasul...
Aia sunt mici copii. Eu ridic piciorul, fac doua tumbe, fac ce trebuie, ca sa imi dovedesc vigilenta si spiritul alert.
Si ce ma enerveaza cel mai tare e faptul ca lumea considera ca daca esti beat esti mai prost. Mereu zic: Sunt beat nu sunt prost. Sunt mai dezinhibat in schimb, vad totul de doua ori mai bine (nu dublu) simt mai mult mai intens. Si sunt ma critic si mai carcotash si spun exact ce gandesc ( si apoi imi musc limba, sau zambesc – a doua varianta ma salveaza de obicei, prima imi da doar dureri).
Vaz enorm si simtz monstruos (asta ca sa vedeti ca la orele de romana eram atent in liceu desi clasa a doishpea de la mecanica juca baschet pe terenul din dreptul geamului meu. In pantaloni scurti)
Ca sa revenim la oile noastre. Mai exact la berbecul care se semneaza la autor sub randurile astea.
Stati ca sunt in parcarea de la mall imi astept in coleg sa se intoarca de la nu stiu ce birou de la nu stiu acte. Asa.. i-am sabotat cd-ul cu colinde de alea cu frunza verge verge de brad si Maria care umbla in susu si in josu...Si scriu pe genunchi la un bec chior in parcare.
Deci nu imi spun doi ca sunt beat... imi spun 5 ca sunt trist in ceea ce scriu. Si sunt tentat sa fac tumbe sa stau intr-un picior si sa imi ating varful nasului cu degetul cu ochii inchisi. Sa dovedesc ceva. Merge? Nu, nu cred.
Si atunci ma intreb ce naiba sa fac. Ma gandesc .. oare poate chiar asa sunt? trist. ?
Mereu am urat genul ala de mentalitate gay: e trist, sunt nenorocit ca sunt gay, si lumea nu ma intelege si nu ma iubeste nimeni si nu mi-l gasesc pe fat-frumos din lacrima (sau macar de la Bel-Ami sau Cadinot). Si urasc cand cineva ma asociaza cu genul ala de tristete.
Poate sunt un pic trist, poate mai degraba melancolic, poate un pic dezamagit. Dar nu sunt trist ca sunt gay , nu sunt dezamagit de lumea asta rea, nu sunt trist ca vezi-doamne nu ma iubeste unul sau celalalt.
Sunt in general trist ca poate am sentimentul ca am pierdut ceva undeva pe traseu.
Mereu imi zic ca ceea de ca temeam mai rau, s-a intamplat deja.
Sunt un pic ingrozit ca poate am devenit rece si acru. Pe de alta parte ma gandesc ca sunt lucruri care ca vinul.. in timp se transforma in sampanie si alele in otet. E clar ca nu m-am tranformat in otet. Cel putin pentru mine. Eu nu simt asta. Si nu sunt omul care sta inchis in casa scufundat in teorii si vise nerealiste. Ca dupa ce nu se realizeaza sa aiba un motiv in plus sa fie mai tristi.
Am un soi de tristete in mine impotriva careia nu lupt si pe care nu o consider o vina, un defect. Si poate de aia nu fac tumbe si nu stau intr-un picior. Nu simt ca trebuie sa demonstrez ceva cuiva.
Si in plus sunt chiar un om caruia ii place viata. Imi place sa cred ca sunt un om puternic, un om ca salcia, ma indoi dar nu am frang, un om care stie ce vrea de la viata.
De ce sunt trist? Poate vreau un pic mai mult de la viata, de la mine. Si apoi de la cei din jur. Stiti de ce sunt trist ? m-a enervat seful astazi: toata lumea se plange de criza- el vrea dulbarea veniturilor pe anul urmator- numa’ Tariceanu zicea ca Romania nu va fi afectata de criza si al meu e de acord cu el si, am uitat sa imi platesc curentul si mi-am ars cu fierul de calcat una din camasile preferate . Sunt trist ca iara mi-am aruncat ciorapii curati intr-un sac si sunt 20 fara pereche. Poate de aia sunt trist. Poate nu.
Poate ma prinde un pic tampenia aia. Depresie de craciun. Poate e in aer.
Dar chiar daca e aia nu o recunosc,
Am ajuns la faza de care imi era teama cand am inceput sa scriu aici. Chiar asa sa te pui pe tava unor oameni. M-as simti in pielea goala in public. Pentru un om care umbla in pantaloni scurti doar in cazuri extreme asta ar fi cam mult si prea deodata.
(Odata faceam pe mine, nu stiu in centrul carui oras. Si m-am bagat intre doua masini parcate pe strada. O strada destul de aglomerata dar nu mai puteam si era seara.. asa ca m-am riscat. Si ma deschid la slit si gata... maaama stiti voi senzatia. Dupa 3 secunde de tzzaar ... m-am trezit ca masina pe care o alesesem eu ca norocoasa castigatoare a ploii de stele.. aprinde farurile. Faza lunga. Si aveam doua optiuni : sa fac pe mine sau sa stau acolo intre reflectoare de j-de-mii de watts... Nu va recomand senzatia... desi unora le place am auzit. Cica sunt si baruri dedicate.. ).
Ca sa trag un soi de concluzie.. (alta paranteza .. recitind ce am scris pe aici imi dau seama ca orice mi se pare o poveste prea lunga si am tendinta sa fac rezumat la un moment dat cu promisiunea proprie ca voi reveni... oare ma mint sau ma ascund dupa deget)
Ca sa concluzionez concluzia de mai-nainte:
Sunt trist, dar nu o tristete patogena, nu o tristete bolnavicioasa. Sunt trist fiindca nu am nu stiu ce motive sa fiu fericit. Poate nici nu as stii sa ma bucur de cele fericite atunci cand apar. Si pana ele apar sunt un pic trist. Prefer starea asta unei stari de mi-de-rupe. Prefer starea asta unei fericiri tampe de genul : e si maine o zi, rasare soarele, la vita e bella si ceru e albastru si pasarelele canta si mielusheii zburda pe campii.
Prefer sa ma bucur de zile simple, imi doresc o fericire de aia fara margini (slap! Acum imi trag o palma... pe bune) Nu e fericire fara margini, doar prostie ziceau unii.
Pana atunci hai sa va zic de ce sunt fericit acum:
Stau in pat (intre timp m-am intrerupt din scris.. am ajuns acasa si sunt in pat) cu laptopu in brate.
Mi s-a rupt un ciorap la degetul mare (ciorapi de director ) ) si chiar nu ma intereseaza . o sa caut intre cei 20 doi la fel. Ma amuza cu iasa el razlet. Nu ma vede nimeni hi hi. Mama imi zicea mereu: ciorapi buni si chiloti curati ca cine stie ce se intampla...Daca fac inversa legilor lui Murphy : no sa mi se intample nimik. Cica: daca speli masina ploua dar nu incerca sa speli masina ca sa ploua
Mi-am luat o cutie de crema de ciocolata si o mananc cu lingura mare si m-am manjit pe nas si n-ar trebui sa o fac ca iara o sa ma doara maseaua doua zile. Dar acum sunt fericit.
Imi aprind o tigara si incerc sa fac cerculete de fum a mia oara (imi ies patratele- o sa va arat odata cum se face). La schimb cu know-how pe cerculete.
Catelul, dupa ce a mieunat juma de ora ca vrea in pat, acu s-a incalzit si ma impinge jos. Puii mei iara ii miroase gura a chappy. (ca doara nu o sa ii miroase a margarete)
Daca n-ar avea chef de pupat nu ar fi nici o problema.
Si inchei cele mai tampite si fara norma randuri pe care le-am scris.
Si am devenit unu dintre aia care scriu chestii siropoase. Mdah asta nu ma face fericit.
O sa revin la ce am inceput. Asta e doar o declaratie de conformitate a produsului.
Asa ca... nu imi cer scuze ca sunt trist. Asa sunt. Fara un motiv cu nume propriu. Nu imi place sa fiu considerat trist. Da melancolic, da nostalgic, da.. un soi de asteptare a ceva mai mult. Dar deocamdata , nu trist .
O sa pun postul asta pe blog pana nu ma razgandesc.. dau click pe postare...
Uff nu merge, server not available.. o fi vreun semn? Nu cred in semne. Nu fluier in casa, in rest nimik ):)
Gata...
See you around
Sfat general valabil , daca si receptorul acestuia este receptiv receptional la receptia receptata…….E ok. Daca nu... uite drama. Gii…..... adika uita-te la mine.
Daca mie imi spune cineva ca sunt beat, uuuf intr-o prima faza ma jignesc... Adica cine.. eu.???!?? Dupa aia sa vezi sir de demonstratii. Stiti de la tv fazele alea cu politistii de autostrada americani... mergi pe line atinge-ti nasul...
Aia sunt mici copii. Eu ridic piciorul, fac doua tumbe, fac ce trebuie, ca sa imi dovedesc vigilenta si spiritul alert.
Si ce ma enerveaza cel mai tare e faptul ca lumea considera ca daca esti beat esti mai prost. Mereu zic: Sunt beat nu sunt prost. Sunt mai dezinhibat in schimb, vad totul de doua ori mai bine (nu dublu) simt mai mult mai intens. Si sunt ma critic si mai carcotash si spun exact ce gandesc ( si apoi imi musc limba, sau zambesc – a doua varianta ma salveaza de obicei, prima imi da doar dureri).
Vaz enorm si simtz monstruos (asta ca sa vedeti ca la orele de romana eram atent in liceu desi clasa a doishpea de la mecanica juca baschet pe terenul din dreptul geamului meu. In pantaloni scurti)
Ca sa revenim la oile noastre. Mai exact la berbecul care se semneaza la autor sub randurile astea.
Stati ca sunt in parcarea de la mall imi astept in coleg sa se intoarca de la nu stiu ce birou de la nu stiu acte. Asa.. i-am sabotat cd-ul cu colinde de alea cu frunza verge verge de brad si Maria care umbla in susu si in josu...Si scriu pe genunchi la un bec chior in parcare.
Deci nu imi spun doi ca sunt beat... imi spun 5 ca sunt trist in ceea ce scriu. Si sunt tentat sa fac tumbe sa stau intr-un picior si sa imi ating varful nasului cu degetul cu ochii inchisi. Sa dovedesc ceva. Merge? Nu, nu cred.
Si atunci ma intreb ce naiba sa fac. Ma gandesc .. oare poate chiar asa sunt? trist. ?
Mereu am urat genul ala de mentalitate gay: e trist, sunt nenorocit ca sunt gay, si lumea nu ma intelege si nu ma iubeste nimeni si nu mi-l gasesc pe fat-frumos din lacrima (sau macar de la Bel-Ami sau Cadinot). Si urasc cand cineva ma asociaza cu genul ala de tristete.
Poate sunt un pic trist, poate mai degraba melancolic, poate un pic dezamagit. Dar nu sunt trist ca sunt gay , nu sunt dezamagit de lumea asta rea, nu sunt trist ca vezi-doamne nu ma iubeste unul sau celalalt.
Sunt in general trist ca poate am sentimentul ca am pierdut ceva undeva pe traseu.
Mereu imi zic ca ceea de ca temeam mai rau, s-a intamplat deja.
Sunt un pic ingrozit ca poate am devenit rece si acru. Pe de alta parte ma gandesc ca sunt lucruri care ca vinul.. in timp se transforma in sampanie si alele in otet. E clar ca nu m-am tranformat in otet. Cel putin pentru mine. Eu nu simt asta. Si nu sunt omul care sta inchis in casa scufundat in teorii si vise nerealiste. Ca dupa ce nu se realizeaza sa aiba un motiv in plus sa fie mai tristi.
Am un soi de tristete in mine impotriva careia nu lupt si pe care nu o consider o vina, un defect. Si poate de aia nu fac tumbe si nu stau intr-un picior. Nu simt ca trebuie sa demonstrez ceva cuiva.
Si in plus sunt chiar un om caruia ii place viata. Imi place sa cred ca sunt un om puternic, un om ca salcia, ma indoi dar nu am frang, un om care stie ce vrea de la viata.
De ce sunt trist? Poate vreau un pic mai mult de la viata, de la mine. Si apoi de la cei din jur. Stiti de ce sunt trist ? m-a enervat seful astazi: toata lumea se plange de criza- el vrea dulbarea veniturilor pe anul urmator- numa’ Tariceanu zicea ca Romania nu va fi afectata de criza si al meu e de acord cu el si, am uitat sa imi platesc curentul si mi-am ars cu fierul de calcat una din camasile preferate . Sunt trist ca iara mi-am aruncat ciorapii curati intr-un sac si sunt 20 fara pereche. Poate de aia sunt trist. Poate nu.
Poate ma prinde un pic tampenia aia. Depresie de craciun. Poate e in aer.
Dar chiar daca e aia nu o recunosc,
Am ajuns la faza de care imi era teama cand am inceput sa scriu aici. Chiar asa sa te pui pe tava unor oameni. M-as simti in pielea goala in public. Pentru un om care umbla in pantaloni scurti doar in cazuri extreme asta ar fi cam mult si prea deodata.
(Odata faceam pe mine, nu stiu in centrul carui oras. Si m-am bagat intre doua masini parcate pe strada. O strada destul de aglomerata dar nu mai puteam si era seara.. asa ca m-am riscat. Si ma deschid la slit si gata... maaama stiti voi senzatia. Dupa 3 secunde de tzzaar ... m-am trezit ca masina pe care o alesesem eu ca norocoasa castigatoare a ploii de stele.. aprinde farurile. Faza lunga. Si aveam doua optiuni : sa fac pe mine sau sa stau acolo intre reflectoare de j-de-mii de watts... Nu va recomand senzatia... desi unora le place am auzit. Cica sunt si baruri dedicate.. ).
Ca sa trag un soi de concluzie.. (alta paranteza .. recitind ce am scris pe aici imi dau seama ca orice mi se pare o poveste prea lunga si am tendinta sa fac rezumat la un moment dat cu promisiunea proprie ca voi reveni... oare ma mint sau ma ascund dupa deget)
Ca sa concluzionez concluzia de mai-nainte:
Sunt trist, dar nu o tristete patogena, nu o tristete bolnavicioasa. Sunt trist fiindca nu am nu stiu ce motive sa fiu fericit. Poate nici nu as stii sa ma bucur de cele fericite atunci cand apar. Si pana ele apar sunt un pic trist. Prefer starea asta unei stari de mi-de-rupe. Prefer starea asta unei fericiri tampe de genul : e si maine o zi, rasare soarele, la vita e bella si ceru e albastru si pasarelele canta si mielusheii zburda pe campii.
Prefer sa ma bucur de zile simple, imi doresc o fericire de aia fara margini (slap! Acum imi trag o palma... pe bune) Nu e fericire fara margini, doar prostie ziceau unii.
Pana atunci hai sa va zic de ce sunt fericit acum:
Stau in pat (intre timp m-am intrerupt din scris.. am ajuns acasa si sunt in pat) cu laptopu in brate.
Mi s-a rupt un ciorap la degetul mare (ciorapi de director ) ) si chiar nu ma intereseaza . o sa caut intre cei 20 doi la fel. Ma amuza cu iasa el razlet. Nu ma vede nimeni hi hi. Mama imi zicea mereu: ciorapi buni si chiloti curati ca cine stie ce se intampla...Daca fac inversa legilor lui Murphy : no sa mi se intample nimik. Cica: daca speli masina ploua dar nu incerca sa speli masina ca sa ploua
Mi-am luat o cutie de crema de ciocolata si o mananc cu lingura mare si m-am manjit pe nas si n-ar trebui sa o fac ca iara o sa ma doara maseaua doua zile. Dar acum sunt fericit.
Imi aprind o tigara si incerc sa fac cerculete de fum a mia oara (imi ies patratele- o sa va arat odata cum se face). La schimb cu know-how pe cerculete.
Catelul, dupa ce a mieunat juma de ora ca vrea in pat, acu s-a incalzit si ma impinge jos. Puii mei iara ii miroase gura a chappy. (ca doara nu o sa ii miroase a margarete)
Daca n-ar avea chef de pupat nu ar fi nici o problema.
Si inchei cele mai tampite si fara norma randuri pe care le-am scris.
Si am devenit unu dintre aia care scriu chestii siropoase. Mdah asta nu ma face fericit.
O sa revin la ce am inceput. Asta e doar o declaratie de conformitate a produsului.
Asa ca... nu imi cer scuze ca sunt trist. Asa sunt. Fara un motiv cu nume propriu. Nu imi place sa fiu considerat trist. Da melancolic, da nostalgic, da.. un soi de asteptare a ceva mai mult. Dar deocamdata , nu trist .
O sa pun postul asta pe blog pana nu ma razgandesc.. dau click pe postare...
Uff nu merge, server not available.. o fi vreun semn? Nu cred in semne. Nu fluier in casa, in rest nimik ):)
Gata...
See you around
duminică, decembrie 14, 2008
6. NAPOCA
NAPOCA
Cluj-NAPOCA
Oricine are un loc in care se simte acasa.
In care isi da seama ca are amintiri, pe care oricat de departe am fi, ne face mereu placere sa il revedem
Probabil pentru toata lumea e locul in care am copilarit. Asta are mereu o incarcatura adanca. Pentru mine locul in care am copilarit a devent oarecum strain:
Sunt amintiri placute si neplacute. E un orashel obosit, un orashel care parca asteapta sa se intample ceva sa isi revina. Mereu ma deprima cand revin acolo. Mai nou am inteles ca si acolo e o mica mafie a primariei, aceiasi clica de care toata lumea e nemultumita dar pe care o voteaza mereu fiindca in campania electorala se vopsesc bancile si se dau pachete si pachetele.
Pe mine ma socheza un lucru cand revin acolo. Pe marginea drumului intre trotuar si strada e un spatiu verde. Acolo s-a pus gard viu. Suna bine. Dar nu e. De fapt e o specie de spini, inalti de peste un metru, deshi, ascutiti, care inverzesc greu, cu frunze mici si un verde pal. Mereu ma duce cu gandul spre o coroana de penitenta cu semnificatii biblice. Mi se ridica parul pe ceafa cand vad kilometri de spini. Si am impresia ca doar scapati de ei se va intampla ceva acolo.
O sa radeti de mine dar asa am eu impresia. Un astfel de mediu omoara optimismul. Nu stiu daca cineva de acolo isi da seama de asta. Dar odata ajuns acolo nu am decat sentimentul ca vreau sa fug cat de repede.
E bine sa nu iti uiti radacinile. Eu nu le uit, sunt mandru de ele. Am un nume de familie rezonant in orash caruia i-am gasit si radacinile mai vechi decat orashul in sine. Dar am impresia ca nu mai e ce a fost. Un spirit frant. Ma uit la verdeata muntilor inalti care il inconjoara atat de aproape pe 3 laturi. Si simt ca de acolo ii va veni puterea sa renasca intr-o zi. Nu se poate ca prospetimea aia, aburita de nori ridicandu-se dimineata sa nu coboare in vale. Ar fi impotriva firii. E o chestie de timp.
Dincolo de orashul asta... am un loc in care cand ajung in gara, cobor din tren si inspir adanc. Si ma simt.. ciudat. Ma relaxez, ma inmoi, un entuziasm ilogic imi umple sufletul:
Napoca. Cluj-Napoca.
Dupa episodul Bucuresti de cu un an in urma, cunosc pe cineva.. aceiasi cale: anunturi in ziare. Si povestim multa vreme si imi ofera un umar pe care sa plang si sa ma plang si pare ceva deosebit si se dezvolta...o legatura.
Si la un moment dat imi fac curaj si plec catre Cluj, undeva in preajma Craciunului cred.
Neavand familie, urasc sa stau acasa de Craciun, ma napadesc tot siul de amintiri si atunci prefer sa plec oriunde nu dau de stereotipul sarbatorii de familie.
Omul asta si-o cauta cu lumanarea o sa ziceti, si poate asa e.
Sunt spirite facute sa nu aiba liniste. Poate sunt unul dintre acelea.
Poate imi traiesc viata cu o viteza mai mare decat poate ingerul meu pazitor sa zboare.
O dimineata geroasa in gara. Minus multe- multe grade. Cred ca vreo 10. Ger crunt. Si P. imi spune hai la mine la munca. Lucra la ceva non-stop, vag imi aduc aminte. Si merg acolo ca sa il descopar cu ceva alcool la bord. Ciudata impresie. Neplacuta. Ii dau un mic cadou, ceva de pus la gat, parca o piatra de aia semipretioasa. Aparusera la un moment dat, erau nu stiu cum parca pe zodii. In fine, ceva de genul ala. Si i-l pun la gat.
Si la un moment dat aburit fiind trage nu stiu cum de el sa vada daca tine. Si il rupe. Pe cat de simbolic era cadoul. Pe atat de adanc simbolic fusese rezultatul. Parca se rupsese ceva in mine. Damn ! abia i-l dadusem.
Si am stat pana si-a terminat el tura. Ajunsesem in gara pe 4 dimineata. Era ora 7. Trei ore de stat in ger ma facusera sa nu imi doresc altceva decat sa intru undeva la caldura.
Isi termina tura si plecam catre casa. Imi spune ca parintii lui vor pleca la nu stiu ce neamuri de Craciun. Da chiar: era 24, ajunul. Si cand intru in casa de pe hol o vad in bucatarie pe maica-sa, muncea ceva pe acolo. M-am blocat un pic. Am spus un ‘Saru-mana’ un pic inghetat un pic gatuit de supriza.
Maica-sa se intoarce catre mine si ii incepe sa strige la P: iara vizite neanuntate? Ce e aici? Hotel? De unde ii culegi pe toti astia? Tu crezi ca chef de vizite am eu acum? Oamenii astia nu au casa, nu au masa?.
Doamne deschide-s-ar pamantul in clipa asta sa ma inghita!!!!!!! Altceva nu imi trecea prin cap. Am ramas cu geanta in mana. Nu am facut nici un pas nici inainte nici inapoi. Am incremenit. Cred ca 10 secunde cuvintele astea imi ricosau in creier. Gol creierul. Si cuvintele astea.. ca un glont intr-o camera blindata. Parca nu se mai opreau.
Si, am spus un ‘saru-mana’ mai gatuit ca inainte si am facut stanga imprejur si am iesit din casa. Si am coborat si m-am indreptat ( a se citi ‘ am fugit’) spre statia de autobuz care ducea spre gara. Si P. Ma prinde din urma si imi zice: nu pleca, poti sta la un prieten de-al meu. Sta in apropiere va veni sa ne intalnim si poti merge la el.
Si la un moment dat apare el. Z. Un tip simpaticutz, cu un zambet ok . Si ajung la el si imi zcie ca ai lui sunt plecati din oras si el vrea sa faca un mic chef si sunt binevenit sa raman daca vreau. Am dormit cateva ore pana m-am dezghetat si am ramas.
A fost primul chef gay din viata mea. A fost.. greu de descris. Atatia oameni care erau ok cu felul de-a fi. Felul de-a se comporta de a glumi de a povesti. Nu imi venea sa cred.
A fost prima mea experienta astfel. Cu Z ne-am imprietenit din prima.
Cred ca a fost primul prieten gay pe care l-am cunoscut doar asa ca prieten.
Si am ramas prieteni pentru multi multi ani si cred ca si acum mai suntem, desi ne vedem foarte rar.
Dar atunci mi-am facut prieteni care desi cu timpul anilor am cunoscut zeci sau sute de gay, mereu vor ramane speciali. Sunt 4-5 cu care mereu imi face placere sa ma revad chiar daca nu de sunat toata ziua, chiar daca nu ne povestim toata ziua, imi face mare placere sa ii revad.
Atunci am dansat prima oara blues cu un baiat. Mi se paruse ciudat, nu stiam unde sa imi tin mainile ce sa fac cu picioarele.. cat as putea sa ma apropii de el, cine conduce. Am fost tare incurcat. Era un dulce de baiat, m-a luat strans in brate, l-am simtit lipit de mine , ii simteam un iz fin de after shave si raspiratia pe gatul meu... Cred ca daca nu ma tinea strans... ma pierdea pe jos pe acolo pe undeva.
Si pe scurt, orasul primei mele iubiri patimase si adevarate, si orasul primului dans cu un baiat, si primul chef gay la Z. si primul revelion gay la Erta, si orasul in care pentru prima oara am umblat cu prietenul meu de mana in centru. Si orasul unui brunet cu ochi verzi pe care nu-l voi uita ceva vreme. Toate astea, (care nu au fost toate atunci) fac din orasul asta un oras in care ma simt ca acasa, un oras in care am avut sentimentul pentru prima oara din viata mea ca fac parte dintr-o comunitate, ca fac parte dintr-un grup. Cand eram cu toti fie pe strada in autobuz, in taxi unde as fi ma simteam puternic ma simteam gay fara ca sa imi fie frica sau rusine de cine sunt.
Si pentru toate astea e orasul pe care am sa-l iubesc mereu. Ar fi atat de multe de povestit. Ar trebui 50 de posturi si probabil as plictisi.
E orasul care a contribuit la increderea in propria pesoana mai mult decat multe lucruri. E orasul in care mi-am dat seama ca nu e obligatoriu ca odata ce cunosti un gay se asteapta de la tine sa faci sex cu el. Cei mai multi iti raman doar prieteni. Orasul in care am invatat sa privesc un gay si ca amic nu doar ca potential partener.
E orasul care, in cele din urma, m-a facut fericit.
Si cine ma cunoaste un pic stie asta. Putini stiu de ce.
Stiti ca fiecare oras mare are cate un rau sau ceva anume care devine marca de la marele magazin central ceausist pana la cooperativa mestesugareasca si fabrica de ciorapi. E un soi de eticheta . Fie ca e Jiul, sau Dunarea sau Dumbrava, sau Muresul sau Sarmis, sau Corvinul sau Bega.
Asa e Napoca.
Cluj Napoca.
Mi te-ai lipit de suflet ca marca de scrisoare.
Pana la urmatoarea revedere...
Szia!
Cluj-NAPOCA
Oricine are un loc in care se simte acasa.
In care isi da seama ca are amintiri, pe care oricat de departe am fi, ne face mereu placere sa il revedem
Probabil pentru toata lumea e locul in care am copilarit. Asta are mereu o incarcatura adanca. Pentru mine locul in care am copilarit a devent oarecum strain:
Sunt amintiri placute si neplacute. E un orashel obosit, un orashel care parca asteapta sa se intample ceva sa isi revina. Mereu ma deprima cand revin acolo. Mai nou am inteles ca si acolo e o mica mafie a primariei, aceiasi clica de care toata lumea e nemultumita dar pe care o voteaza mereu fiindca in campania electorala se vopsesc bancile si se dau pachete si pachetele.
Pe mine ma socheza un lucru cand revin acolo. Pe marginea drumului intre trotuar si strada e un spatiu verde. Acolo s-a pus gard viu. Suna bine. Dar nu e. De fapt e o specie de spini, inalti de peste un metru, deshi, ascutiti, care inverzesc greu, cu frunze mici si un verde pal. Mereu ma duce cu gandul spre o coroana de penitenta cu semnificatii biblice. Mi se ridica parul pe ceafa cand vad kilometri de spini. Si am impresia ca doar scapati de ei se va intampla ceva acolo.
O sa radeti de mine dar asa am eu impresia. Un astfel de mediu omoara optimismul. Nu stiu daca cineva de acolo isi da seama de asta. Dar odata ajuns acolo nu am decat sentimentul ca vreau sa fug cat de repede.
E bine sa nu iti uiti radacinile. Eu nu le uit, sunt mandru de ele. Am un nume de familie rezonant in orash caruia i-am gasit si radacinile mai vechi decat orashul in sine. Dar am impresia ca nu mai e ce a fost. Un spirit frant. Ma uit la verdeata muntilor inalti care il inconjoara atat de aproape pe 3 laturi. Si simt ca de acolo ii va veni puterea sa renasca intr-o zi. Nu se poate ca prospetimea aia, aburita de nori ridicandu-se dimineata sa nu coboare in vale. Ar fi impotriva firii. E o chestie de timp.
Dincolo de orashul asta... am un loc in care cand ajung in gara, cobor din tren si inspir adanc. Si ma simt.. ciudat. Ma relaxez, ma inmoi, un entuziasm ilogic imi umple sufletul:
Napoca. Cluj-Napoca.
Dupa episodul Bucuresti de cu un an in urma, cunosc pe cineva.. aceiasi cale: anunturi in ziare. Si povestim multa vreme si imi ofera un umar pe care sa plang si sa ma plang si pare ceva deosebit si se dezvolta...o legatura.
Si la un moment dat imi fac curaj si plec catre Cluj, undeva in preajma Craciunului cred.
Neavand familie, urasc sa stau acasa de Craciun, ma napadesc tot siul de amintiri si atunci prefer sa plec oriunde nu dau de stereotipul sarbatorii de familie.
Omul asta si-o cauta cu lumanarea o sa ziceti, si poate asa e.
Sunt spirite facute sa nu aiba liniste. Poate sunt unul dintre acelea.
Poate imi traiesc viata cu o viteza mai mare decat poate ingerul meu pazitor sa zboare.
O dimineata geroasa in gara. Minus multe- multe grade. Cred ca vreo 10. Ger crunt. Si P. imi spune hai la mine la munca. Lucra la ceva non-stop, vag imi aduc aminte. Si merg acolo ca sa il descopar cu ceva alcool la bord. Ciudata impresie. Neplacuta. Ii dau un mic cadou, ceva de pus la gat, parca o piatra de aia semipretioasa. Aparusera la un moment dat, erau nu stiu cum parca pe zodii. In fine, ceva de genul ala. Si i-l pun la gat.
Si la un moment dat aburit fiind trage nu stiu cum de el sa vada daca tine. Si il rupe. Pe cat de simbolic era cadoul. Pe atat de adanc simbolic fusese rezultatul. Parca se rupsese ceva in mine. Damn ! abia i-l dadusem.
Si am stat pana si-a terminat el tura. Ajunsesem in gara pe 4 dimineata. Era ora 7. Trei ore de stat in ger ma facusera sa nu imi doresc altceva decat sa intru undeva la caldura.
Isi termina tura si plecam catre casa. Imi spune ca parintii lui vor pleca la nu stiu ce neamuri de Craciun. Da chiar: era 24, ajunul. Si cand intru in casa de pe hol o vad in bucatarie pe maica-sa, muncea ceva pe acolo. M-am blocat un pic. Am spus un ‘Saru-mana’ un pic inghetat un pic gatuit de supriza.
Maica-sa se intoarce catre mine si ii incepe sa strige la P: iara vizite neanuntate? Ce e aici? Hotel? De unde ii culegi pe toti astia? Tu crezi ca chef de vizite am eu acum? Oamenii astia nu au casa, nu au masa?.
Doamne deschide-s-ar pamantul in clipa asta sa ma inghita!!!!!!! Altceva nu imi trecea prin cap. Am ramas cu geanta in mana. Nu am facut nici un pas nici inainte nici inapoi. Am incremenit. Cred ca 10 secunde cuvintele astea imi ricosau in creier. Gol creierul. Si cuvintele astea.. ca un glont intr-o camera blindata. Parca nu se mai opreau.
Si, am spus un ‘saru-mana’ mai gatuit ca inainte si am facut stanga imprejur si am iesit din casa. Si am coborat si m-am indreptat ( a se citi ‘ am fugit’) spre statia de autobuz care ducea spre gara. Si P. Ma prinde din urma si imi zice: nu pleca, poti sta la un prieten de-al meu. Sta in apropiere va veni sa ne intalnim si poti merge la el.
Si la un moment dat apare el. Z. Un tip simpaticutz, cu un zambet ok . Si ajung la el si imi zcie ca ai lui sunt plecati din oras si el vrea sa faca un mic chef si sunt binevenit sa raman daca vreau. Am dormit cateva ore pana m-am dezghetat si am ramas.
A fost primul chef gay din viata mea. A fost.. greu de descris. Atatia oameni care erau ok cu felul de-a fi. Felul de-a se comporta de a glumi de a povesti. Nu imi venea sa cred.
A fost prima mea experienta astfel. Cu Z ne-am imprietenit din prima.
Cred ca a fost primul prieten gay pe care l-am cunoscut doar asa ca prieten.
Si am ramas prieteni pentru multi multi ani si cred ca si acum mai suntem, desi ne vedem foarte rar.
Dar atunci mi-am facut prieteni care desi cu timpul anilor am cunoscut zeci sau sute de gay, mereu vor ramane speciali. Sunt 4-5 cu care mereu imi face placere sa ma revad chiar daca nu de sunat toata ziua, chiar daca nu ne povestim toata ziua, imi face mare placere sa ii revad.
Atunci am dansat prima oara blues cu un baiat. Mi se paruse ciudat, nu stiam unde sa imi tin mainile ce sa fac cu picioarele.. cat as putea sa ma apropii de el, cine conduce. Am fost tare incurcat. Era un dulce de baiat, m-a luat strans in brate, l-am simtit lipit de mine , ii simteam un iz fin de after shave si raspiratia pe gatul meu... Cred ca daca nu ma tinea strans... ma pierdea pe jos pe acolo pe undeva.
Si pe scurt, orasul primei mele iubiri patimase si adevarate, si orasul primului dans cu un baiat, si primul chef gay la Z. si primul revelion gay la Erta, si orasul in care pentru prima oara am umblat cu prietenul meu de mana in centru. Si orasul unui brunet cu ochi verzi pe care nu-l voi uita ceva vreme. Toate astea, (care nu au fost toate atunci) fac din orasul asta un oras in care ma simt ca acasa, un oras in care am avut sentimentul pentru prima oara din viata mea ca fac parte dintr-o comunitate, ca fac parte dintr-un grup. Cand eram cu toti fie pe strada in autobuz, in taxi unde as fi ma simteam puternic ma simteam gay fara ca sa imi fie frica sau rusine de cine sunt.
Si pentru toate astea e orasul pe care am sa-l iubesc mereu. Ar fi atat de multe de povestit. Ar trebui 50 de posturi si probabil as plictisi.
E orasul care a contribuit la increderea in propria pesoana mai mult decat multe lucruri. E orasul in care mi-am dat seama ca nu e obligatoriu ca odata ce cunosti un gay se asteapta de la tine sa faci sex cu el. Cei mai multi iti raman doar prieteni. Orasul in care am invatat sa privesc un gay si ca amic nu doar ca potential partener.
E orasul care, in cele din urma, m-a facut fericit.
Si cine ma cunoaste un pic stie asta. Putini stiu de ce.
Stiti ca fiecare oras mare are cate un rau sau ceva anume care devine marca de la marele magazin central ceausist pana la cooperativa mestesugareasca si fabrica de ciorapi. E un soi de eticheta . Fie ca e Jiul, sau Dunarea sau Dumbrava, sau Muresul sau Sarmis, sau Corvinul sau Bega.
Asa e Napoca.
Cluj Napoca.
Mi te-ai lipit de suflet ca marca de scrisoare.
Pana la urmatoarea revedere...
Szia!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)