vineri, ianuarie 23, 2009

17. MEN AT WORK

Men at work




Ma loveste cate una cateodata asa… de imi pare rau ca nu imi umbla degetele destul de repede ptr a putea sa scriu ce vreau sa scriu…
Si ‘poi mi-e teama ca daca as lasa scrisul sa umble asa ca gandul, una la mana ar fi extrem de repede- sigur ar fi vreun record de dactilografiere- si ‘poi gandu zboara aiurea si in zig-zag
Nu pot decat sa sper ca reusesc sa imi pun gandurile in ordine si ceea ce scriu sa aiba in cele din urma o noima.


Multe postari le-am inceput pornind de la un gand. Si ‘poi m-am oprit.. las ca le continui eu.. e minciuna si autoamageala clasica.

Alta data m-am oprit fiindca ma gandeam ca as intra in niste ganduri intime sau poate inca neclarificate sau poate... pur si simplu care nu ma definesc neaparat. Sau pur si simplu as aduce amintire la niste evenimente aflate inca in desfasurare si poate nu as vrea ca lumea sa stie ce imi trece prin ca,p inainte de a ajunge la o concluzie. De aceea e mult mai usor a scrie despre trecut. Sunt lucruri terminate deja, sunt lucruri pe care le vezi poate acum intr-o alta lumina, mai calm, mai lejer.


Azi m-a lovit o chestie... copilutzul ala de care vorbeam la un moment dat ca am incercat un fel de relatie si nu a mers (unii prieteni ii zic Andy Mic din diverse motive) m-a sunat in fel si chip si pe toate numerele posibile si imposibile... nu i-am raspuns. De fapt nu am avut chef sa vorbesc cu el. La fel cum nu am avut chef sa vorbesc cu nimeni. Nu stiu de ce. Pur si simplu ( de ce trebuie sa aiba toata o explicatie, pana la urma...) Si cum spuneam’.. nu a dat de mine si a sunat o colega de munca al carei numar il aveam la mesageria vocala pe mobilu de serviciu ‘just in case’ ei si cand in birou se apuca ea sa citeasca ce mesaj a primit in care era rugata intr-un totn sensibil disperat sa ma roage sa-l contactez. Sa zicem ca m-am albit de manie.

Si am gandeam ca mereu am incercat sa imi tin viata privata separata de cea de munca. O dualitate care ma caracterizeza poate in multe privinte. Si ma deranjeaza cand cele doua se intrepatrund.
Orice tentativa pe care am avut-o s-a sfarsit lamentabil sau in orice caz cu probleme.

Adica drumul spre iad e pavat de bune intentii. Nu mi-a reust figura. Nu stiu de ce. In mare parte greseala mea. Pe de alta parte fatalitatea. Chiar nu cred ca poti trage cu adevarat o linie sa separi perfect doua lumi diferite fara a se intrepatrunde si sunt convins ca cei care cred ca una dintre ele nu este contaminata de cealalta deloc, se minte si minte pe cei din jur.
Dupa cum spuneam si alta data nu sunt adeptul comming-out ului total . Adica daca tie nu iti face bine in general , nu face bine nimanui. Si ‘poi. If it’s not broken don’t fix it.

Da ce naiba faci if it’s broken.

Si am gandeam astazi dupa episodul asta la istoricul meu de gay la job. Ce sa-i faci..
Men at Work.

Nu pot sa zic ca am fost virgin la capitolul asta cred ca de la primul job. Sau in fine dureaza cateva luni si apoi incet-incet apare cate un astfel de episod. Si ma gandeam la teoria 2+2 pe care am dezbatut-o acum ceva vreme. Si ma intreb: or fi ajuns la 4?. sau mai e nevoie de o sansa ca in bancul cu blondele. Si parca pe ce trece timpul iti dai seama sau mai degraba imi dau seama, ca chiar nu mai vreau sa le dau o sansa. Nu mi-e rusine de cel care sunt, dar nu cred ca orientarea mea sexuala expusa pe fatza mi-ar aduce ceva de castigat.

Pana la episodul de astazi....e un intreg background pe care mi l-am analizat.

Down the memory lane...

Episode 1

Primul meu job a fost intr-o firma olandeza, undeva prin Hunedoara. Printr-un concurs de imprejurari favorabil... si ciudat si cu multe emotii si cu mult stress am ajuns sa am o pozitie destul de importanata in firma respectiva. Cu multa bataie de cap... eram intr-un orash nou.. aveam nevoie de ajutor. Imi luasem cu mine o echipa de baza pe care urma sa ma bazez, dar aveam nevoie de mai multi oameni, mai ales in fazele de inceput.

Si binen-teles apelez la prieteni. Prieteni gay . Logic. De altii nu aveam atunci.


Aici se merita facuta o mare si importanta paranteza. Omul care sunt in timpul liber, in club si aiurea diferta extrem de mult de omul care sunt la munca. Am muncit mult pentru a-mi construi o cariera. Mult si greu. Si atunci cand sunt la lucru sunt altfel. Incerc pe cat posibil sa fiu profi, concentrat la ceea ce trebuie sa fac si destul de des trebuie sa iau decizii pentru care raspund cu capul sau cu posibilitatea de a raspunde chiar cu locul de munca. Si aici sunt decizii legate de bani, de operatiuni in general, decizii legate de persoanele care lucreaza pentru mine si cu mine.


Ideea e ca cei mai multi nu isi dau seama ca chiar nu glumesc la capitolul asta. Sau ma rog multi fac greseala asta. Si au un shock prima data cand ma intalnesc pe ‘terenul de 8 ore de lupta zilnica’ (sau 9 .. sau 12)

Sa revin la ce spuneam, deci imi aduc ca angajati temporari cativa prieteni gay. Sa ne ajute la ce era de facut. O decizie usoara la momentul respectiv. Si comoda. Nu neaparat cea mai buna.
Au fost si faze haioase... vreo trei de care imi aduc aminte. La acest loc de munca.

Una haioasa pana la urma a fost... aveam un amic care la mijto imi spune in privat ‘shefa’; faza faina era ca mereu faceam haz de necaz pe tema baietzashilor care bateau mingea in spatele firmei in fiecare dupa masa. Singura problema era ca luasera poarta metalica a firmei pe post de poarta de fotbal. Si cand se nimerea sa mai traga cate un gol... te aduceau la infarct... era un bubuit infernal..
In fine faceam noi haz pe tema asta.. .. in fine. La un moment dat au aparut iar baietzashii astia in spatele firmei carora le spuneam (tot in privat) ‘golani’ si am trezesc odata cu V. al meu, ca apare intr-un suflet din depozit, strigand cat era magazinul de mare, pe o voce intentionat cu octava mai sus decat cea normala: ‘Shefa! Shefa! Au venit golanii!!!!!!!’ a fost cu adevarat un Kodak moment. Nimik de comentat. Acum ma umfla rasul.. atunci era sa leshin. Faptul ca am lucrat atunci impreuna ne-a apropiat pe de o parte. Pe de alta parte a stricat si prietenia dintre noi. Indirect. Acum sunt cativa ani de cand nu ne-am auzit. Imi pare rau, da’ nu am avut ce face.

Faza doi... sheful meu, olandezul, era un tip de vreo 65 de ani crescut in ghetourile din Amsterdaam. Le vazuse si traise pe toate. Si intr-o seara fiind la mine acasa in apartamentul inchiriat de firma, vorbea cu nevasta-sa la telefon de fatza cu mine si ii zice: Maggie I think we have a homosexual as a manager!, Ea raspunde: Rudy how can you say that?. He has a pink apartment. (pe scurt: Maggie aveam un homosexual pe post de manager, are un apartament roz). Pe scurt . Eu m-am inecat cu orice beam atunci, probabil gin si ii spun : Rudy asa era cand l-am inchiriat. Da el zice: pai da.. da tu l-ai ales. Din nou .. no comment. A da si deseara dorm la tine ca am baut si nu conduc deci pui colectia de cactusi la mijlocul camerei intre paturi. Dublu no comment.

Aici vorbesc despre omul care mi-a spus: nu ma intereseaza ce si cu cine faci dupa ora 5 atata timp cat pana la ora 5 iti faci treaba bine.

Si acelasi timp care mi-a trims un buchet de trandafiri uriasi roshi de ziua mea.

Si acelasi sef, care cand in sfarsit am inaugurat firma ,a vrut sa puna pe frontispiciul firmei steagul Rainbow alaturi de cel al Romaniei si al Uniunii Europene. Nu conteaza, facem scandal public si implicit publicitate gratuita. N-am avut curajul. Si cred ca orashul ala nu era pregatiti pentru un astfel de scandal .

Asta a fost primul job. Memorabil.

Episode 2


Ajuns in Timisoara. Cu sansa de a o lua de la zero. Sau ma rog poate nenorocul. Am tinut departe de viata profesionala viata personala. Atata cat am putut.
Boyfriend-ul meu figura, in povestirile legate de relatie la munca, drept Cristina.

Tot aici am avut o experienta ciudata si neplacuta. Mi-am angajat un prieten. Pe partea de distributie. Una peste alta a fost fain la inceput. Adica simteam ca pot face si eu ceva pentru el avand in vedere ca m-a ajutat neconditionat atunci cand m-am mutat in Timisoara. Nu stiu cum si de unde am ajuns sa ne certam aproape zilnic. Tensiunea era aproape insuportabila. Cand cineva iti cunoaste si sa zicem punctele slabe, are poate tendinta de a incerca sa te manipuleze. Tendinta de a te subaprecia. De a nu-ti arata raspectul profesional pe care poate il meriti si pentru lucruri care nu sunt vizibile in 2 saptamani.
La un moment dat plecam intr-o aventura din Timisoara spre directia Hunedoara, cu masina firmei, in ideea de a-mi aduce de la Hunedoara cateva chestii personale. Nu ma stiu exact acre era planul de bataie. O parte trebuia sa le duc la Lupeni si altele trebuia sa le aduc la intoarcere la Timisoara. Inevitabil ajungem in Hunedoara la V. Se lasa cu povesti la un pahar, si in cele din urma, sambata fiind, ne hotaram sa plecam la Cluj la chef. Cum prea multa minte nu aveam nici atunci o stergem in gashka spre Cluj. Mentiuen importanta: in bena Daciei papuc se aflau una bucata frigider, una bucata aragaz + una bucata cuptor cu microunde. Doamne unde mi-or fi fost mintile. In orice caz nu la locul lor.

Pit-Stop la Alba Iulia sa completam gashka. Si decidem sa lasam zestrea in santierul de la locul de munca al prietenului din Alba. Si plecam spre Cluj. Mega buna dispozitie generala. Alimentata de ‘glaja’ de vin.
Pe foarte pe scurt (gandindu-ma ca mai am de scris...) ajungem in Cluj. Chefuim, iar colegul asta al meu ramane fara permis in centrul Clujului. Era singur in masina. Nu conteaza prea mult circumstantele. Nu pentru ce vreau sa scriu aici. Si iata-ma: masina de Bucuresti, inscriptionata cu firma de Timisoara, ramasa fara sofer in centrul Clujului. Zestrea mea printr-un santier in Alba Iulia. Nervi cam cat cuprinde si un pic peste. Singurul care avea carnet.. nu avea actele la el si era din Alba.
Emotii pe drumul catre casa.. fara lucruri fara carnet. Una peste alta le recuperez si ajunge ce trebuie unde trebuie: vreo 400 de km cu un sofer fara carnet la el si inca vreo 300 cu un sofer cu carnetul suspendat de 10 ore.... a fost un chin. Am ajuns acasa terminat fizic si psihic. Si mi-am zis: never again.
Toata istoria s-a terminat urat: Colegul si prietenul meu de atunci avea carnetul de sofer suspendat trei luni. Una peste alta doua luni ca agent de vanzari s-a dus totul in cap la capitolul rezultate, si poti acoperi o vreme problemele dar nu trei luni. Si nu mi-a mai fost coleg. Si nici prieten.
Considera ca l-am dat afara. A fost un moment aiurea. M-am trezit ca am vrut sa fac un bine, mi-am facut mie rau, lui rau si una peste alta am pierdut un prieten.

A trecut mai bine de un an pana am inceput sa vorbim din nou. Nu ma consideram vinovat 100%. Pur si simplu asta fusese situatia. Dar atuni mi-am zis ca nu voi mai amesteca una cu cealalta. Er sa pierd definitiv un prieten la care tineam.

Episode 3

Asta va fi foarte scurt. Alta job . Fac angajari si nefiind nu stiu ce job special erau multi candidati cu potentialul necesar. Aici am gresit din nou. Am ales unul la un moment dat. Un baiat care mi se parea tanar, ambitios si al naibii de sexy. Am zis ca daca tot trebuie sa aleg dintr-un grup de oameni aflati pe acelasi nivel de pregatire macar sa aleg unul care sa imi placa. Nu m-am dat la el. Nici nu aveam intentia. Pur si simplu ma incanta vizual.
Men at work.
Eh situatia s-a schimbat cand in lipsa mea mi-a intrat in calculator cica sa exerseze programul de contabilitate. Vroia sa imi dovedeasca ca poate face mai mult decat face in momentul respectiv. Avea o prietena cu 5 ani mai mare ca el. Era clar un toy-boy si incerca sa dovedeasca tuturor ceva . Si cred ca si lui. In fine a vazut in calculator sau mai bine zis a cautat pe acolo. A vazut acolo un text de genul celui pe care il scriu acum.
Si se gandise el la un moemnt dat ca ar fi un bun material pe care ar putea sa-l foloseasca sa ajunga unde vrea... si de aici insubordonare, facea ce vroia, cand vroia. Imi vorbea in doi peri.Apoi in ziua in care mi-a spus ca suna la patronul firmai sa ii spuna ca sunt poponar, decizia am luat-o: a iesit din firma cu lichidarea la zi. In 15 minute. Nu ii venea sa creada. L-am luat intre 4 ochi si i-am explicat frumos. Ca nu are teren de joaca pe subiectul asta ca nu tine faza cu santajul, ca pana ajunge sa vb el cu patronul e concediat demult. Si nu cred ca il va suna sa se roage de el sa vina inapoi.

Dupa vreo doi ani isi cere scuze pe messenger ca nu trebuia sa se bage in viata mea.
Acum vreo doua luni ma intalnesc cu el si ma intreaba daca nu ii gasesc de lucru la mine la firma. O fi tupeu sau si-o fi dat seama ca a gresit? Poate o combinatie intre astea doua. Si poate tampenie daca si-ar imagina ca l-as baga din nou in aceiasi firma cu mine.

Episode 4

Oare cand se invata cineva minte?
Si cand ma gandesc ca am scurtat din mila pentru cei cu destula rabdare la citit ...
Da asta trebuie sa o scriu. Deci.. am lucrat intr-o firma italiana. Scurtez istoria ca e atat de seaca.. si e un eveniment hokant pentru fiinta mea. E ca o injectie: trebuie sa fie scurta. Sau ca un shot de tquila. Deci italienii cand veneau in Romania, invariabil am avut acelasi program: seara mergeam la restaurant si apoi ma innebuneau cu barurile de strip-tease. Sunt cateva extrem de private special pentru straini. Seara de seara, intepeneam intr-unul (ca baietii) si invaraiabil ma trezeam cu cate o creatura cu tztele goala care mi se tot freca in brate. Clar alea erau prostituate. Da nici pe jumate prostitutia pe care o faceam eu acolo. Nu ii puteam refuza sa merg cu ei. Si mai ales trebuia sa ma fac si interesat de ‘ minunatiile care atarnau pe acolo’ Totul a pus capac cand a venit Paolo la mine sa ma intreba daca stau singur ca luam doua ‘de alea’ acasa si facem sex in grup (in paranteza Paolo e un tip la vreo 25 de ani care intamplator arata bestial ). Aia a pus capac.
Singururl moment placut a fost cand una l-a dezbracat pe Paolo in proportie de 95%. Aia merita o sampanie de aia de 20 de euro paharul ).
Men at work
Cel mai scarbos era cand le auzeam pe moldovence vorbind in gura mare (presupuneau ca suntem toti italieni) : Du-te tu la ala ca io ma frec de boshorogu asta si vezi sa mai comande ceva ca nu a luat mai nimic deocamdata. Yecks! Pana la urma in timp ce se freca una de mine imbracata cum o lasat-o mamica-sa in lumea asta ‘ meschina si rea’ sa se descurce singura, i-am soptit la ureche: dragutza lasa-ma pe mine ca sunt obosit, e ora 3 noaptea du-te la aia ca eu sunt doar gazda aici.
Ce nu face omul pentru cariera? Face multe. Da astea multe au o limita.

Episode 5

De asta mi-e greu sa vorbesc. Foarte greu. Fiindca e inca in desfasurare si nu stiu cum se va termina. E clar ca nu e OK. Ceva nu e ok.
S-a eliberat un job la mine la munca. De fapt a fost o idee pe care am dezvoltat-o. Am facut sa fie nevoie de acel job. Aveam pe cineva in gand pentru el. Cineva care ar avea nevoie de el. Sit imp de o luna, m-am vaitat ca nu avem sofer, ca nu putem folosi masina la maxim, ca ce bine ar fi sa avem ca.. in fine pana la urma a prins ideea si sefii mei chiar au inceput sa creada ca e a lor: avem nevoie de un sofer.
Si il aduc pe el. Un om cu care avem o relatie lunga complicata de cativa ani buni.
Nu genul ala de relatie. A fost la un moment dat. Dar in orice caz aveam un istoric.
Si ii spun: eu de fiecare data cand am angajat un prieten gay s-a sfarsit prost pentru toata lumea. Sunt un sef groaznic: incapatant si pretentios si cer mult de la cei din jurul meu. Si nu fac compromisuri si nu sunt adeptul ideii las ca merge si asa.
Si pe de alta parte asta ar duce la stricarea prieteniei noastre.

Simteam de la bun inceput ca nu va putea sa faca diferenta intre cele doua situatii: eu omul de sambata seara cand ne imbatam impreuna si facem schimb de numere de telefon sau de povesti scandaloase si omul care intra in birou la ora 9 dimineata a doua zi. Nu sunt acelasi . Raportul de colaborare se schimba radical. Altfel se ajunge la acel amestec total al celor doua lumi. Si nu e bine.

Am simtit ca nu se va putea asta. Am mai vazut-o intamplandu-se. Nu o data. Si ajunge sa calce in picioare orice regula pe care eu am impus-o si creat-o acolo. Pentru asta am fost platit sa fac cu 10 luni in urma cand am fost angajat in aceasta firma.

Si am ajuns la tot soiul de probleme. Ca pana la urma sa mi se raspunda : auzi m-am saturat de fazele astea. Si astea toata dupa o minciuna crasa pe baza caruia am luat niste decizii. Sau 160 de km facuti in weekend cu masina firmei la 3 zile dupa angajare.
Nu vreau sa intru in detalii aici. Nu e locul si moemntul. Sunt doar exemple aleatoare.
Pentru toate astea a trebuit sa dau explicatii. Nu cred ca l-a interesat vreodata, sau nu cred ca i-a pasat vreodata si nici nu cred ca l-a bagat vreodata patronul firmei in sedinta doua ore pe tema reducerii costurilor.

Si in cele din urma tot eu sunt ala rau. Tot eu sunt cel care acopera greselile ‘protejatului’. Si m-am saturat de fraze care incep cu: Auzi ‘protejatul tau....... nu a facut asta ok sau aia ok..’

Si atunci stai si te intrebi.
Si ma gandesc ca sunt oameni care nu sunt capabili sa te aprecieze personal si profesional doar pentru simplu fapt ca au impresia ca stiu despre tine mai multe decat stiu ceilalti.

Si asta e extrem de gresit.
Nu stiu ce decizie voi lua in privinta lui. Nu stiu ce decizie va lua el. In orice caz simt deja ca nu mai suntem prieteni. Nu poti fi prieten cu cineva care nu te respecta la nivel minim. Cineva care nu intelege ca ai responsabilitati si raspunderi peste ceea ce ar putea el sa faca. Cineva care, desi stie ca ai muncit din greu sa ajungi undeva, ca nu te-a plasat tata sau unchiu sau nashu, nu e in stare sa te respecte doar pentru ca intamplator esti si tu gay.


Si aici am sa ajung la concluzia personala: Cineva stie ca esti gay. Cineva stie ca te-ai sarutat intr-o sambata seara cu un total stranger. Cineva stie ca iti plac baietii.

Si uita ca ce stie el nu te caracterizeaza. Nu te face nici inferior, nici egal, nici superior. Si uita ca intr-un club gay petreci 4 ore pe saptamana iar la servici cel putin 40 in aceiasi saptamana.. Si uita ca esti definit de multe alte lucruri, nu de faptul ca esti gay. De mult mai multe lucruri. Si uita ca ai muncit din greu sa obtii un lucru. Si crede ca nu esti demn de respectul profesional fiindca stie ca ai un darkside care intr-un anumit fel ar trebui sa nu-ti permita sa ceri un lucru si sa astepti sa se faca.

Dincolo de concluzia personala, o concluzie generala:
Cerem de la lumea hetero sa ne aprecieze pentru ceea ce suntem, fara sa tina cont de faptul ca suntem gay. Dar un lucru e clar atata timp cat noi intre noi nu intelegem ca a fi gay nu anuleaza toate celelalte calitati. Ca fi gay nu iti anuleaza dreptul de fi apreciat profesional. Ca fi gay nu te face inferior chiar si intr-o pozitie de shef. Nu esti mai putin shef . Nu eshti mai putin responsabil. Nu esti mai putin bun profesionist. Nu ma putin apt de lua decizii si de a le pune in practica.
Si faptul ca esti gay nu ar trebui sa te dezavantajeze totodata cum nu iti da dreptul la tratament special.



Pana asta nu se intelege intre noi.
Nici macar sa nu avem pretentia sa cerem asta de la cei din jurul nostru.
Nu avem dreptul.
Pana la urma nu suntem toti decat:

Men at Work




Ps. De mult timp nu am mai scris atat. Daca ai reusit sa ajungi pana aici cititorule multzumescu-tzi pentru rabdare. Lasa un semn al trecerii tale

14 comentarii:

Tudor spunea...

Poveştile tale sunt încărcate de-o morală care ar trebui să fie foarte bine cunoscută de toţi...TOTUL SE CLĂDEŞTE PRIN MUNCĂ!
Am avut răbdare să citesc tot post-ul şi mă bucur că am făcut-o, odată pentru că mi-ai confirmat ideea că comunitatea e în tranziţie şi tu faci parte din grupul îngerilor iar ceilalţi din rândul "comunilor" de la care nu te poţi aştepta la mai mult.Tot ce trebuie să ştii e că altruismul tău e măsurat de cineva, şi va veni vremea....
Privind tangenţele dintre lumea profesională şi cea privată eu consider că acestea ar trebui să existe,chiar să fie numeroase. Nu zic, depinde mult şi de tipul de muncă pe care-l faci, dar cred că poţi fii împlinit atunci când îţi aduci aportul de personalitate în tot ceea ce faci, vreau să zic că e important să se vadă că un lucru nu e făcut de un robot ci de un om interesant şi creativ.
Îţi citesc fiecare postare şi toate sunt minunate, doar pentru că sunt construite de un profesionist!

delphy spunea...

citire printre randuri si in diagonala
da amuzanta :P

delphy spunea...

citire printre randuri si in diagonala
:P
dar se scuza datorita orei inaintate
amuzant postul

Reader spunea...

Yes, I read it! Real life experiences are better than fictions.U really rock! Keep writing.

exstatic spunea...

Am citit tot postul. Felicitari. :) Eu chiar cred ca toti ar trebui sa faca asta: separarea muncii de viata personala. Chiar si cei hetero fac asta. Insa cand cineva nu intelege aceasta delimitare, e clar o problema...

Ma bucur pentru tine ca ai ajuns departe. :)

Blue Bear 250Lbs spunea...

cred ca este bine cum gandesti. nu trebuie sa iti para rau dupa experientele proaste cu acei oameni. macar ai invatat ceva. te admir din ce in ce mai mult.

cold_breath spunea...

munca e munca viata personala e personala. mare dreptate ai!
iar faptul ca esti gay nu ti afecteaza deloc randamentul in munca.

G. spunea...

Am citit articolul de la cap la coadã, cu sufletul la gurã. Poate te superi de ce zic, dar dacã amestecurile de vieatã profesionalã si vieatã intimã ti-au dat numai baiuri, asta vine si de la faptul cã încã esti în dulap.

Ce-i drept, tu erai în câmpul muncii pe vremurile când mai era un articol 200. Si nu numai asta. Nu te judec, dar vreau sã-ti împãrtãsesc trei lucrusoare.

La locul meu de muncã dinainte, atât patroana, cât si directoarea erau foarte reci cu bãrbatii. Când le fãceam complimente, se bosumflau. Într'o zi, la ziua unei colege, asta (de altfel româncã) mã întreabã: «Tu esti gay?» Si i-am rãspuns: «Da, tu, îs.» Începând cu ziua urmãtoare, atât patroana, cât si directoarea s'au fãcut tare prietenoase cu mine, si eram singurul bãrbat în fata cãruia cele douã doamne-si permiteau anumite povesti.

În locul de muncã unde's acuma, la întrevederea de angajare, seful m'a întrebat ce gânduri aveam de viitor. «Sã mã cãsãtoresc, sã întemeiez familie.» Douã luni mai târziu, un coleg mã vede pe MSN (cãci toatã lumea folosea), si discutam cu Nicusorul meu. Cele douã avataruri erau noi doi sãrutându-ne. Colegul, vãzând asta, a tipat la mine si m'a amenintat. Si asa, în fata clientilor, i-am tinut un discurs despre omofobie, ce se pedepseste de lege. Asa mi-a fost comming-outul la jobul ãsta. Peste vreo doi ani, colegul mi-a devenit sef, dar între timp îi trecuse omofobia.

Imediat dupã aceea, a venit la noi un nou coleg, care la întrevederea de angajare a spus lucrul urmãtor: «Stiti, eu am lucrat acolo, si colegii, des gens des pays de l'est, îsi bãteau joc de mine pt cã's gay. Dar am auzit cã Dvs aveti un alt angajat gay, si de aia vin la Dvs.» L-au angajat pe D, si chiar dacã între timp a plecat, rãmâne unul din prietenii apropiati. Câtã vreme eram colegi D si cu mine, discutam deschis la lucru, si nimeni nu ne zicea nimic.

Iatã de ce omul meu cuteazã sã vinã sã mã culeagã de la lucru, mã sãrutã în fata sefilor si a clientilor. Iar întreprinderea, chiar dacã are oameni nu prea deschisi la bazã, a învãtat cã dacã unui client nu-i place sã fie servit de un gay, n'are decât sã meargã în altã parte, chiar dacã noi pierdem niste gologani.

2q2Bstr8 spunea...

Hm... oare tu unde ai ma dat de mine?
:)
nu sunt tocmai in dulap. e adevarat ca nici de iesit 100% nu am facut-o.
pur si simplu fiindca nu am avut de ce.
adika mie imi e un pic ok asa. si ar fi doar o sarcina suplimentara pe capul meu care in momentul de fata mi-ar face mai mult rau decat bine. asa ca cel putin deocamdata e mai bine asa. si asa am destule pe cap.
dar cand va fi cazul si cred ca atunc cand voi avea cu cine si pentru cine se vor schimba cu siguranta lucrurile.

Anonim spunea...

salut!

am dat de post-ul tau intamplator, cand cautam altceva pe web (evident, nu departe de topic :P). ideea de a desparti cele doua sfere, oricat de nobila si pragmatica este, e dificil de realizat, poate si pentru ca de multe ori colegi de serviciu iti devin prieteni foarte apropiati, sau invers (exact in ideea de a-i ajuta, dupa cum si tu ai mentionat). Personal consider ca e un deziderat imposibil si care totusi, daca ar fi realizat, poate nu e tocmai ceea ce ne-am dori.

Eu sunt la inceputul carierei, inca pozez sub imaginea tipului hetero, nu am idee cat o sa tina si care vor fi consecintele spulberarii falsei imagini. As putea presupune ca datorita mediului oarecum deosebit in care lucrez nivelul de toleranta ar fi mai rdicat, dar totul nu ramane decat in stadiul de presupunere si nu ma vad prea curand admitand ca nu is hetero.

In fine, ca si concluzie, post-ul e foarte interesant si oarecum util pentru cineva care e novice intr-o situiatie care pe viitor o sa ii rezerve o multime de oportunitati si probleme, de el depinzand cum le gestioneaza astfel incat, nu sa aiba succes, ci sa fie cat mai fericit. DIX :)

adi

2q2Bstr8 spunea...

Adi,
Ce sa zic, succes in cariera daca esti la inceput de drum.
eperientele mele, sunt exeriente personale, sunt sigur ca ale altora sunt diferite.
Dar daca tu simti ca te-ar putea ajuta sa iti construiesti propria atutidine cu privire la subiect, sunt onorat.
sunt mult de zis. aici, desi nu pare un soi de rezumat.
si de cand am scris acest post s-au mai schimbat lucrurile.
oricum inca o data bafta iti doresc si sper sa faci alegerile care te vor duce la fericirea pe care avenm toti deptul sa o cautam.
andy

Anonim spunea...

Cu consimtamantul tau, am sa mai trec din cand in cand pe aici; e chiar interesant ;).

P.S. Vietuiesc prin Cluj si desi nu am plecat inca pentru o perioada semnificativa de timp din el, cumva nutresc sentimeente similare, doar ca pentru mine chiar e acasa.


numa bine,
Adi

2q2Bstr8 spunea...

ee.. multa vreme si pentru mine clujul a fost apropiat de ideea de a doua casa. are un farmec al lui greu de descris. apoi pana la urma fiecare loc in care te simti acasa are un anumit farmec. e greu sa faci comparatii. eu nu am reusit. si acest termen de 'acasa' depinde de loc de timp de oamenii din jurul tau. e de fapt un conglomerat de factori care creaza acest sentiment. dar oricum, pretuieste-l, o sa-i simti lipsa cand si daca vei incerca altceva altundeva si mereu iti va fi punct de referinta in comparatii.

andy
ps. welcome to my too cute to be straight corner.

Liviu spunea...

Chiar crezi ca tipul din episol al 3-lea si-a dat seama ca a gresit? Sau ca ii pare rau? Incepea sa-si pregateasca terenul pentru a-ti spune ca are nevoie de un job. Dar iritanta chestia ca voia la tine in firma.