25. BRICKWALL 2

BrickWall - 2

Gay Fest 2009

Am constatat cu placere un lucru la gayfestul de acest an. Conceptul, ideea, a coborat printe muritorii de rand. E peste tot. e ok. Pentru prima oara de multa vreme am sentimentul ca mi se adreseaza si mie si celorlati din jurul meu. Nu e doar pentru cei cativa din Bucuresti sau aiurea cu spirit de aventura si care nu au nimik de pierdut indiferent ce ar fi. Indiferent ce s-ar intampla. A intrat in blogosfera. A intrat in casa fiecaruia, a intrat pe romeo si siteurile de dating. Poate o sa ne intre si in constinta.
Si a lansat o provocare. La care m-am gandit indelung. Si m-am gandit sa ridic manusha.
Iata ce a iesit.


Azi am vazut pe romeo profilul unui domn de vreo 50 de ani. Si ma gandeam ce repede se schimba lumea si mi-a trezit un fel de respect inexplicabil dar perfect justificabil. Un veritabil gay senior citizen cum imi place sa imi imaginez ca voi ajunge odata.
www.planetromeo.com/livalc


Un profil decent fara poze de doi lei si 10 bani fara texte de doi lei si 10 bani. Cu fotografii reale si frumos realizate, incadrate. Facute clar, cu un aparat clasic sau macar ceva semiprofi. O lumina calda, blajina. Un profil cald cum rar este de vazut.
Ma gandeam prin cate a trecut omul asta, cum a vazut schimbandu-se, transformand-se aceasta comunitate pana la momentul din ziua de azi. Si cata putere de adaptare si lipsa oricarei povesti de genul.. mi-s satul de lumea gay ca e asa si pe dincolo, si lumea e rea si lumea ‘e curve’ si toate astea.

Si ma gandeam cam ce crede un om ca acesta despre scalambaielile din ziua de azi, despre modul in care lucrurile o iau razna intr-o oarecare masura. Si despre problemele noastre de astazi. Si mi-am dat seama ca problemele pe care le invocam astazi sunt ‘mici copii’ fata de multe cele care au fost in ultimul secol sa zicem.

Si ne vaitam atat, cand avem atat de multe mijloace sa ne facem lumea mai buna.
Sa o facem mai buna pentru noi si pentru cei asemenea noua.


De ce BrickWall?
Dincolo de Stonewall nu mai sunt vremurile acelea nu mai e conjunctura aceea.
In vremurile respective America era o oala sub presiune. Negri cu albii, indienii cu atoritatile. Sa se integreze. Sa se dezintegreze. Nordu cu sudul... vremuri tulburi. In general favorabile unor revolte. Acele vremuri sau dus si fac parte din legenda si durerea re- nasterii unei natiuni.

BrickWall este micul meu Stonewall privat.
BrickWall 1, era despre o alta lupa la care m-am inhamat. Nu a fost o epopee nu a fost o lupta de trecut in manualele de istorie. A fost o mica lupta. A fost un moment in care am fost mandru ca sunt gay. Si aceasta mica lupta atunci am castigat-o cu toate cele care s-au intamplat in jur, cu toate reactiile sau lipsa de reactie.
Am vrut sa pun o caramida.
Am intalnit tot felul de reactii si in toata naivitatea mea ma gandeam la un moment dat: fac ceva pentru noi fac ceva pentru comunitate. In cele din urma am avut o revelatie: am facut-o pentru mine. Pentru ca vreau sa fiu mandru ca sunt gay.

Ideea asta ‘mandru ca sunt gay’ e de fapt o lupta in sine. E de fapt momentul in care intorci foaia si zici m-am saturat sa imi fie rusine. M-am saturat sa fiu 2nd hand citizen. Sunt mandru ca sunt gay. Sunt mandru ca in ciuda tuturor greutatilor pe care cei din jur ti le pun: traiesc si sunt pe picior de egalitate cu ceilalti. Imi platesc taxele. Muncesc de la 9 la 18. Am facut o scoala. Am un job. Pot sa umblu cu fruntea sus. Si vreau sa il vad pe cel care imi poate spune ca nu am dreptul.



Mi-am intitulat postul BrickWall 2. Fiindca mi-am propus ca la momentul la care voi ajunge un gay senior citizen sa ma pot uita in urma si sa zic: atunci am pus si eu o caramida.
Ma simt mandru ca am sentimentul ca am pus una. Si vreau sa mai pun una.

De ce voi participa la Gay Fest?

De ce nu as participa ?
Nu vreau sa fiu asociat la mars cu cativa barbati imbracati in femei;
Am sentimentul ca oricum nu se va face nici o schimbare.
Mi-e teama de ce s-ar putea intampla acolo. De scandal, de batai si alte grozavii de care auzi la televizor.
Mi-e teama de cunoscutii care m-ar vedea .....
Toate astea impreuna si fiecare in parte pot constitui un bun motiv.

Dar totusi de ce voi participa?
Nu pentru ca voi face ceva pentru comunitate. Nu cred ca poti face ceva pentru comunitate de unul singur. Poti da o idee poti inspira...
Nu cred ca cei care sunt acolo reprezinta comunitatea sau sunt delegati ai acesteia. Si nici nu cred ca vreunul are pretentia asta.
Nu pentru ca voi rasturna muntii. Nu pentru idealurile inalte la care aspiram.
Ar fi ipocrizie sau megalomanie.. poate.

Nu...
Eu am sa merg pentru toate cele scrise mai sus pe aici si..

Am sa merg din EGOISM.
Pentru ca EU vreau sa ma simt puternic.
EU vreau sa ma simt mandru.
Pentru ca nu vreau sa imi fie MIE rusine.
Pentru ca vrea sa mai traiesc odata sentimentul BrickWall.
.
Si pentru Didi. Ne stim de 25 de ani. I-am zis ca sunt gay:

andy tm (25.04.2009 23:19:47): am multi prieteni prin lupeni care stiau de mine
andy tm (25.04.2009 23:19:56): nu stiu de ce nu ti-am zis pana acum
Didi Yyy (25.04.2009 23:20:25): ce sa-mi zici?
andy tm (25.04.2009 23:20:29): ca sunt gay
Didi Yyy (25.04.2009 23:20:44): pai stiam demult...
andy tm (25.04.2009 23:20:48): what????????
andy tm (25.04.2009 23:20:57): hai serios.. de unde?
Didi Yyy (25.04.2009 23:20:59): dar nu m-a deranjat niciodata
........................................................................................................................
Didi Yyy (25.04.2009 23:26:39): nu-mi pare rau
Didi Yyy (25.04.2009 23:27:35): sa sti ca ptr. mine n-a contat niciodata...
Didi Yyy (25.04.2009 23:28:10): te iubesc ffffffffffffffffffff. mult indiferent de ce fel de drum alegi


Pentru ca vreau sa pun o caramida. Inca una si inca una.


Poate la un moment dat se va intalni cu un alt brickwall care se construieste langa mine. Poate in timp se vor acoperi breshele. Si vom avea un zid veritabil.


Pune mana, pune o caramida, Pune o caramida zilnic. Fa-ti propriul BrickWall

Tu ai pus o caramida azi?



Acelasi
2q2Bstr8

24. WHAT A FUCK

What a fuck?


(ma mai ia lumea la rost ca nu am mai scris.. am scris.. mereu o fac. Doar ca nu am publicat... repar asta pe parcurs)

De multe ori stau in fata calculatorului si ma uit aiurea pe net.
Ma uit in jur inca incercand ca noi toti sa imi raspund la intrebarea ce naiba caut.
Sau cum raspund la intrebarea ce mai fac

Nu stiu cati si-au facut o idee clara.
Adica intrebarea este pana la urma ce cauti tu? Cum definesti toate astea?
Cat esti dispus sa lashi de la tine. Cat esti dispus sa ierti altora.

Si te uit in jur incerci sa iti dai seama cum se definesc ceilalti.
Ma uit la oameni care se acund sub ‘ nu imi place sa vorbesc despre mine’ cred ca astia ‘pica din start’ ori nu ai nimik de spus despre tine ori esti prea lenesh ori naiba mai stiu nu ti-ai facut nicodata o auto analiza. Cine naiba esti. Si cum poti trai fara sa te definesti intr-un fel. Nu imi vine a crede ca nu stii cum esti sau ca incercand sa nu iti recunosti sper ca isi va face altcineva o impresie despre tine.
Cu putin noroc, mai buna decat realitatea.

Am prieteni mai vechi, fosti colegi de scoala si asa mai departe care au dat de blogul meu. Si imi spun imi era dor de tine. Aici esti asa cum te stiu: putin acid, putin pesimist, putin critic, putin cu un pic de umor negru.
Si cateodata stau si eu ca prostu si citesc ce am scris si.. ma mir.
Imi place sa scriu. Ma face sa ma simt un pic mai bine.

Daca e sa te autodefinesti..

Lucrurile pe care nu le alegi te definesc de fapt:

Familia, cartierul, parintii..
Lumea e mandra de astea de parca ar fi propria realizare.
E pur si simplu e o intamplare. Pana la urma suntem definiti de accesorii, suntem definiti de lucrurile care sunt in jurul nostru...de lucruri pe care nu le alegi.

Ca orice bun reprezentant al depresiei bulangistice, le mai am si eu pe ale mele.
De obicei in perioada sarbatorilor ‘de familie’.
Mah, una peste alta e cam aiurea.
Fara familie, departe de cartierul in care ai crescut, departe de orasul in care ai crescut. Pana la urma ce ramane? E drept ca nu tare mult.

Mi-e dor de ouale roshii vospsite ‘cu frunza’ intr-un dress vechi innodat. Mi-e dor de mers cu udatul. Mergeam la M. Maica-sa facea niste oua super mijto cu nu stiu ce ceara picurata pe ele.

Mi-e dor de mers dupa ghiocei pe Oboroca. Asta am facut 10 ani de zile in prima zi de pasti. Pe shaua muntelui sunt vreo 3 hectare acoperite cu ghiocei. Ii puteai lua cu coasa.

Down the memory lane :)
Odata ne-a prins noaptea sus si coborand te orbeau luminile de jos din orash de la mina. nu vedeai unde calci. si am gasit noi o tzeava de gaz care stiam ca duce la curtea minei. si bocanind cu piciorul in ea am coborat in sir indian pana in curtea minei. Era curtea minei intr-adevar. Numai ca in orashul vecin. Am ajuns acasa la vreo 12 noaptea. In fata blocului comitetul de parinti venise care de pe unde plecase: la baza drumului de urcare, la morga, la spital. Nu mai stiau unde sa mearga. Au crezut ca unul dintre noi a patit ceva si ne e frica sa venim acasa.
Eram toata generatia a treia din cele doua scari de bloc, vreo 14 pustani.
Mai mergi tu dupa ghiocei cand o fi Oboroca la noi pe balcon imi spune tata. Si bataie in cor de pe vreo trei etaje... nu mai are rost sa zic..pedepsiti in casa. ne facusem retea de galene de telefon cu sarma de puscat... (un fel de mess - ca sa inteleaga astia mai tineri). Cu buzz urile aveam probleme asa ca clar era noroc cu tzeava de la calorifer si ciocan in morse. S-au saturat ai nostri de bocaneli pe retea si ne-au 'eliberat'...

E un gol care nu cred ca se va umple vreodata.
Si nu e aiurea ideea in sine de acum. E mai ingrozitoare ideea: va fi vreodata?

Asta e destul de aiurea.

In ultima vreme cand sunt sarbatori de genul asta.. ma prefac ca nu sunt. E doar minivacanta. Timp liber un pic in plus. Si ma fac ca nu aud si nu vad in jur ce se intampla.
ignor mirosul de cozonaci de pe scara,
Si inventez la munca vreo poveste: am fost in viena sau uatever. Ceva orice sa fie.
n-o sa zic ca am stat in casa si probabil nici nu o sa spun ca nu mi-a trimis careva vreun sms sa intrebe ce fac zilele astea.

Pana la urma la fel cum am mai zis-o si in alte randuri genul asta de sarbatori nu tin neaparat de rezultatul in sine ci mai degraba de pregatirea, de febra dinainte.
E un fel de ciclu anual. Craciun, valentine’s day, paste, ziua de nastere, vacanta de vara... si pentru fiecare din aceste faze parca te astepti sa fie intr-un anume fel. Sau ar trebui sa fie intr-un anume fel. Ca sa fie. Cadouri de craciun si lumina nasterii blah blah. Si inimioare de ciocolata si blah blah. Si lumina invierii si blah blah. Si la multi ani si poze idioate de pe toboganul din mamaia cu ochelari D&G...
Daca mai primesc vreun mass cu cristos a inviat o iau razna. Adica e doar politete sau ‘what a fuck’. Ar trebui sa fiu mai fericit?

Avem cate o zi pe an in care suntem mai piosi, mai evlavioshi, sau nu mancam carne, o zi pe an iubim, o zi pe an facem nebuniile pe care ni le doream, ba mai nou si o zi in care sa fim mandri ca suntem gay.
What a fuck are we supposed to be for the rest of 300 and something days left?


Cam cat ar trebui sa fii de dur sa te prefaci ca nu ai nevoie de toate astea.
Si pana la urma, toate astea te definesc?
Nu cred. Trebuie sa fie ceva dincolo de astea. O fi oare? Sau pana la urma doar lucrurile astea de baza conteaza? si.. daca nu ai baza... poti construi ceva asa suspendat?

Noah ca am scris..am scris ce simteam. Nu ma face mai fericit. Nu ma face altcumva.
E un post din seria celor fara noima.
Bag pixu iara ma mir de ce scriu.

Acelasi

2q2Bstr8