(ma mai ia lumea la rost ca nu am mai scris.. am scris.. mereu o fac. Doar ca nu am publicat... repar asta pe parcurs)
De multe ori stau in fata calculatorului si ma uit aiurea pe net.
Ma uit in jur inca incercand ca noi toti sa imi raspund la intrebarea ce naiba caut.
Sau cum raspund la intrebarea ce mai fac
Nu stiu cati si-au facut o idee clara.
Adica intrebarea este pana la urma ce cauti tu? Cum definesti toate astea?
Cat esti dispus sa lashi de la tine. Cat esti dispus sa ierti altora.
Si te uit in jur incerci sa iti dai seama cum se definesc ceilalti.
Ma uit la oameni care se acund sub ‘ nu imi place sa vorbesc despre mine’ cred ca astia ‘pica din start’ ori nu ai nimik de spus despre tine ori esti prea lenesh ori naiba mai stiu nu ti-ai facut nicodata o auto analiza. Cine naiba esti. Si cum poti trai fara sa te definesti intr-un fel. Nu imi vine a crede ca nu stii cum esti sau ca incercand sa nu iti recunosti sper ca isi va face altcineva o impresie despre tine.
Cu putin noroc, mai buna decat realitatea.
Am prieteni mai vechi, fosti colegi de scoala si asa mai departe care au dat de blogul meu. Si imi spun imi era dor de tine. Aici esti asa cum te stiu: putin acid, putin pesimist, putin critic, putin cu un pic de umor negru.
Si cateodata stau si eu ca prostu si citesc ce am scris si.. ma mir.
Imi place sa scriu. Ma face sa ma simt un pic mai bine.
Daca e sa te autodefinesti..
Lucrurile pe care nu le alegi te definesc de fapt:
Familia, cartierul, parintii..
Lumea e mandra de astea de parca ar fi propria realizare.
E pur si simplu e o intamplare. Pana la urma suntem definiti de accesorii, suntem definiti de lucrurile care sunt in jurul nostru...de lucruri pe care nu le alegi.
Ca orice bun reprezentant al depresiei bulangistice, le mai am si eu pe ale mele.
De obicei in perioada sarbatorilor ‘de familie’.
Mah, una peste alta e cam aiurea.
Fara familie, departe de cartierul in care ai crescut, departe de orasul in care ai crescut. Pana la urma ce ramane? E drept ca nu tare mult.
Mi-e dor de ouale roshii vospsite ‘cu frunza’ intr-un dress vechi innodat. Mi-e dor de mers cu udatul. Mergeam la M. Maica-sa facea niste oua super mijto cu nu stiu ce ceara picurata pe ele.
Mi-e dor de mers dupa ghiocei pe Oboroca. Asta am facut 10 ani de zile in prima zi de pasti. Pe shaua muntelui sunt vreo 3 hectare acoperite cu ghiocei. Ii puteai lua cu coasa.
Down the memory lane :)
Odata ne-a prins noaptea sus si coborand te orbeau luminile de jos din orash de la mina. nu vedeai unde calci. si am gasit noi o tzeava de gaz care stiam ca duce la curtea minei. si bocanind cu piciorul in ea am coborat in sir indian pana in curtea minei. Era curtea minei intr-adevar. Numai ca in orashul vecin. Am ajuns acasa la vreo 12 noaptea. In fata blocului comitetul de parinti venise care de pe unde plecase: la baza drumului de urcare, la morga, la spital. Nu mai stiau unde sa mearga. Au crezut ca unul dintre noi a patit ceva si ne e frica sa venim acasa.
Eram toata generatia a treia din cele doua scari de bloc, vreo 14 pustani.
Mai mergi tu dupa ghiocei cand o fi Oboroca la noi pe balcon imi spune tata. Si bataie in cor de pe vreo trei etaje... nu mai are rost sa zic..pedepsiti in casa. ne facusem retea de galene de telefon cu sarma de puscat... (un fel de mess - ca sa inteleaga astia mai tineri). Cu buzz urile aveam probleme asa ca clar era noroc cu tzeava de la calorifer si ciocan in morse. S-au saturat ai nostri de bocaneli pe retea si ne-au 'eliberat'...
E un gol care nu cred ca se va umple vreodata.
Si nu e aiurea ideea in sine de acum. E mai ingrozitoare ideea: va fi vreodata?
Asta e destul de aiurea.
In ultima vreme cand sunt sarbatori de genul asta.. ma prefac ca nu sunt. E doar minivacanta. Timp liber un pic in plus. Si ma fac ca nu aud si nu vad in jur ce se intampla.
ignor mirosul de cozonaci de pe scara,
Si inventez la munca vreo poveste: am fost in viena sau uatever. Ceva orice sa fie.
n-o sa zic ca am stat in casa si probabil nici nu o sa spun ca nu mi-a trimis careva vreun sms sa intrebe ce fac zilele astea.
Pana la urma la fel cum am mai zis-o si in alte randuri genul asta de sarbatori nu tin neaparat de rezultatul in sine ci mai degraba de pregatirea, de febra dinainte.
E un fel de ciclu anual. Craciun, valentine’s day, paste, ziua de nastere, vacanta de vara... si pentru fiecare din aceste faze parca te astepti sa fie intr-un anume fel. Sau ar trebui sa fie intr-un anume fel. Ca sa fie. Cadouri de craciun si lumina nasterii blah blah. Si inimioare de ciocolata si blah blah. Si lumina invierii si blah blah. Si la multi ani si poze idioate de pe toboganul din mamaia cu ochelari D&G...
Daca mai primesc vreun mass cu cristos a inviat o iau razna. Adica e doar politete sau ‘what a fuck’. Ar trebui sa fiu mai fericit?
Avem cate o zi pe an in care suntem mai piosi, mai evlavioshi, sau nu mancam carne, o zi pe an iubim, o zi pe an facem nebuniile pe care ni le doream, ba mai nou si o zi in care sa fim mandri ca suntem gay.
What a fuck are we supposed to be for the rest of 300 and something days left?
Cam cat ar trebui sa fii de dur sa te prefaci ca nu ai nevoie de toate astea.
Si pana la urma, toate astea te definesc?
Nu cred. Trebuie sa fie ceva dincolo de astea. O fi oare? Sau pana la urma doar lucrurile astea de baza conteaza? si.. daca nu ai baza... poti construi ceva asa suspendat?
Noah ca am scris..am scris ce simteam. Nu ma face mai fericit. Nu ma face altcumva.
E un post din seria celor fara noima.
Bag pixu iara ma mir de ce scriu.
Acelasi
2q2Bstr8
3 comentarii:
Na, post-uri din astea ma fac sa ma simt vinovat ca nu te cunosc ceva mai bine. Si ca nu iti spun o data, hai ba, nebunule, la o cafea, sa despicam firu'-n patru cum nu s-a vazut nici in povesti. :)
Stii ce-mi place mie la blogul asta? Ca e ca si cum citesc o carte. Si e o carte buna, ca eu din alea cheap nu citesc.
Pe bune, hai sa ne vedem intr-o zi la cafea. Nu ca sa ne dam rotunzi, ca de bine, de rau, ne-am tot citit pana acum si stim care, unde, se afla. :)
Tu scri din suflet,nu faci compuneri artistice,frumoase meleaguri de bastina ai,de fapt si eu tot de acolo sunt.Chiar imi place ce scri,si le citesc pe toate,bravo.Cu drag Gigi
de sarbatori.
hmm! de sarbatori de regula sunt varza. ma imbat cu toata gasca mea colorata si evlavioasa. bem la loc comanda si daca sunt 3 zile de sarbatoare, sunt si tot atatea nopti. le bem si pe alea.
scandalizam si atragem oprobiul :)) radem si suntem guralivi, ne pierdem in orasul asta mare si oarecum dement, lasam la o parte toate telefoanele, problemele si mesajele de curtoazie, privim peste umar si zambim. unii, zambesc amar, altii zambesc din suflet, important este ceea ce va sa vin. ce a fost, e dus si nu se mai poate face nimic.
timpul intr-un mod inefabil trece.
tic-tac....tic tac.
p.s a fost pastele? ah! da :) a fost ca la inviere. adica am invatat si noi ce inseamna sa te invii a doua zi:)
una peste alta viata si acordeoane. la cate probleme exista, era cu totul aiurea sa ne strangem sa stam si sa bocim eventual sa facem schimb intre noi cu distonocalm.
Trimiteți un comentariu