sâmbătă, iunie 06, 2009

32. TANGO

TANGO

‘Si..ma stropeste din nou si sar in apa dupa el si il prind, in mijlocul lacului la o pluta de busteni care era acolo, si il stropesc si il prind si la un moment dat ma trezesc cu el la mine in brate, isi pune picioarele in jurul meu si buzele mele ajung la 5 milimetri de buzele lui
A fost cel mai electrizant ‘nesarut’ pe care l-am trait vreodata. Moment de genul: daca as muri acum as muri fericit.
Si restul e istorie care nu isi are locul aici. A fost o vara exceptionala. A fost pasiune. A fost abandon, a fost altceva.’



Amintirea asta ma bantuie cateodata. O pluta de busteni un lac rotund de munte, un baiat blondutz cu o mutra de pisoi plouat agatat de mine.. si un prim sarut de milisecunde, furat ca din greseala si carui singura dovada de intensitate era inima care statea sa imi sara din piept si senzatia aia de sfarseala…
Se spunea pe undeva ca viata nu se masoara in numarul de rasuflari ci prin momentele care iti taie rasuflarea.

Cred ca mereu in toata aventura vietii mele de dupa am fost in cautarea unui astfel de moment.
E drept ca e o cautare chinuita, astfel de lucruri nu se fabrica in serie. Chiar nu. Sunt piese rare de colectie pe care le tii intr-un clasor undeva si nu le arati nimanui. Te uiti noaptea tarziu la ele la lumina lampii si le manevrezi cu gentiletze. Sa nu se franga.

Poate nu as arata nimanui colectia mea de momente speciale, din cele pe care le tii minte toata viata. Oricum.. it doesn’t make a difference.


Dar ma uit pe romeo. Hm acelasi site albastru care parea sa fie rezolvarea tututror problemelor. E ca un chestionar. Multe intrebari, multe raspunsuri. Ar fi trebuit sa fie totul atat de simplu. E totul la un click sau dublu click distanta.


Si ma gandesc acum la emisiunea aia \pretul correct\. Trei concurenti alesi ca din intamplare din public trebuiau sa ghiceasca niste preturi exagerate la niste produse. Trucul cel mare nu era ca trebuia sa se descurce concurentul singur… il ajutau spectatorii. Da se crea tocmai efectul invers: strigau toti.. mai mult mai putin mai mult mai putin… se crea o cacofonie generala… si rezultatul era acelasi… nu intelegeai nimik, daca iti zambea fortuna in seara aia plecai in excursie in Barbados sau… primeai un aparat de epilat muste pe picioare.
De ce ma duce gandul ala asta, se presupune ca libertatea de alege si multitudinea de informatii ar trebui sa te ajute. Dar sunt prea multe informatii sunt prea multe informatii false sau sunt noninformatii sau sunt chestii care pur si simplu iti lasa gustul ala amar sau dulce acrisor.. oricum nu ajuta.

Si nu voi gasi acolo unul din momentele alea… fiindca daca stau sa ma gandesc niciodata nu mi s-a parut incitant cineva despre care stiu prea multe sau prea usor sau prea deodata…si nu vreau sa imi fac un process de constiinta de genul imi fac profil dar stiu ca nu voi gasi ce caut. Ma gandesc mai degraba ca sentimentul ala de asteptare de nedumerire… de curiozitate…nu il poti obtine aici.

Ma uit pe romeo

Se zic stau degeaba pe aici m nu gasesc nimik.
Si poate nu gasesc si stiu De Ce. E prea exhaustiv
Vorbisem la un moment dat despre chestionar

Sunt prea multe detalii Mai lipseste marca de pasta de dinti pe care o folosesti.

Mi-am facut ditamai chestionarul…fuck cu el…


Imi aduc aminte .. la un chef vad un baiat . nu stiam cine e.. cum il cheama.. mi-a placut fara sa stiu de ce. L-am prins intr-un colt. L-am sarutat si am plecat .fara o vorba. L-am lasta perplex acolo. ,i-era teama de reactia dupa surpiza. dupa o vreme aflu cine e.. si ajungem sa ma intalnim, nu cred ca am sa uit cat a ras de mine… eu ratacit in cartier, ma suna si ma intreaa unde sunt si eu raspund senin…pe o strada cu tramvai


Sau in parc. Renumitul si acum rau famatul parc. Trece. Revine. Clar mi se pare. E prea baietos.
Intrebarrea aia.. oare o fi.. oare nu o fi…
E senzatia de asteptare de mirare…incitant.
Facem cunostinta, mergem pe jos catre casa, aceiasi directie…
pot sa tin si eu de lesa catelul? Tine’l.
aproape doi ani au urmat.

Astea sunt momente de tinut minte


Revin la romeo. Care ar putea foarte bine sa fie alt site. Sau ar putea fi inlocuit de alt site cu mai multe optiuni gratuite, mai multe facilitati sau pur si simplu mai interesant vizual,

Fiindca pur si simplu ne limiteaza la cateva informatii de ordin vizual, imagini pixelate sau modificate sau sir de numere , sir de informatii despre noi despre cum ne-am dori sa fim. Si cine raspunde cu no comment la cele de colo o face din alte motive din pacate nu pe aceiasi lungime de unda cu ce scriu aici.

Si imi neaga dreptul. Repet.. dreptul privilegiul si placerea de a descoperi. Neaga simturi. Simturi de baza poate.Cele 6.
Dar… neaga placerea unui miros a unei atingeri a unei priviri, a unei voci a unei mici imperfectiuni pe care ajungi sa o iubesti. Si neaga fiorul placerea unei strangeri de mana intr-un loc in care te-ar putea vedea si altcineva a unui gest care iti place a unei stangacii care te amuza…


Nu te lasa sa te bucuri de faptul ca el un pic rarait,
ca are o suvita de par care nu ii sta bine orice ar face,
ca m-am saturat de camasile lui in carouri…
ca se inroseste cand ii fac un compliment
ca sughite cand bea bere
ca danseaza doar cand e beat,
ca ma tine in brate cand doarme,
ca imi zice piticule
ca imi canta la chitara fara pic de talent… da incearca
ca imi ia ochelarii de pe ochi sa nu ii rup cand sunt pe jumate adormit la tv.
ca ii place sa doarma cu tricoul meu
ca ii place inghetata de capsuni,
ca ma minte ca sunt sexy.

pana la urma daca ceva face click cand trebuie si unde trebuie restul este doar poveste, restul se descopera.


In cautarea acelei prime senzatii…sau senzatii primare
O fi tipul asta care sta cu piciorul lipit de mine in tren? Sta cu cochii inchisi asculta muzica. Imi zambeste. Damn ce ochi frumosi are. Simt ca mi se inrosesc urechile. Ii zambesc tamp inapoi.
Sau brunetul asta care s-a pus langa mine in autobuz desi prietenii lui stau in capatul celalalt?
Colegul asta de birou care sta lipit de mine peste umarul meu in timp ce ii pregatesc o oferta? Imi place mirosul aftershave ului lui.
Hmmm o fi gestionarul de la firma de langa noi? Parca are ceva.. ce imi aduce aminte de altcineva…


Cautarea acelui prim sarut acelui prim dans (siropos termen da asta e…). cred ca mai degraba Tango.
Oricum Tango-ul e un dans pornit din cluburile gay ale ghetourilor din Buenos Aires.
Deci clar asa ramane. Tango.
Cred ca imi caut partener de Tango

Acelasi

2q2Bstr8

miercuri, iunie 03, 2009

31. SIROP CU APA RECE

Sirop cu apa rece.

De multa vreme incercam sa imi pun la punct o colectie de filme si filmulete cu tematica gay. Nu din cele deocheate ca de alea sunt pe toate gardurile. Ci unele cu subiect (alt subiect decat yah give it to me babe).

Si m-a lovit faptul ca am ramas fara laptop. Decedat pe motive de arsura de disco duro.

Asa ca in weekend instalat pe demult nefolositul desktop… m-am pus sa dau jos filme.. asa cu nemiluita din topul celor mai bune 50 de filme gay. Vasusem brokeback ca toata lumea si inca vreo 4 aleatoriu… dar acum am inceput systematic…

N-o sa ma apuc sa dau linkuri si stelutze si note. Au fost cateva care mi-au mers la suflet.
Am petrecut trei nopti de weekend si mare parte din zi uitandu-ma la povestile altora.
O fi un soi de voyeurism ciudat poate dar incercam sa imi aduc aminte ce inseamna sa simti ceva cu adevarat. Am incercat sa ma regasesc in experientele altora.
Si cat mi-s io de lung si lat mi-am dat seama ca m-am inmuiat teribil ca o fetitza care citeste basme cu fetzi frumosi.

N-o sa zic ca am plans pe ici pe colo. Nici n-o sa zic ca nu.

Dar am descoperit un lucru pe care il credeam pierdut pe undeva.
Atat de prins in viata de zi cu zi am redescoperit o sensibilitate pe care o credeam de mult pierduta.trecuta.uitata.

Cat e de fain sa simti ceva. Chiar si sa plangi chiar si sa iti doresti ceva sau sa visezi cu ochii deschisi la happy end-uri.

Si… una peste alta a simti ceva nu e o slabiciune. Orice ai simti.
Mereu am considerat chestia asta… masca de fier sau poker face (ca e la moda) o chestie care vine cu varsta care vine cu timpul si care odata venita ramane acolo sa ne domine.
Vestea buna e ca nu e asa.
Nu se duce asta. Chiar nu dispare. Poate se ascunde poate uneori uiti ca e in tine.
Dar e acolo si abia asteapta sa apara. Acum depinde cat de multi lupti sa o tii ascunsa…


Asta am simtit eu weekendul asta. Dor de altceva. Dor de mine.
Si am plans aiurea. Si nu mi-e rusine de asta. Si sunt si happy enduri.
Surpriza e ca cred intr-unul acum.

M-am imbatat doua nopti cu sirop cu apa rece. Si am vrut sa sting becul in bucatarie. Si dupa ce am dat sus jos de buton si am bagat vreo doi dumnezei ca s-a stricat intreupatorul.

Era dimineata. Nah stinge rasaritu daca poti cu intrerupatorul din bucatarie.

Acelasi,
2Q2bSTR8