38. GAY-TO-STRAIGHT

Straight-to-gay Gay- to-straight


Ma tenteaza sa scriu un post despre minunatele descoperiri ale APA (American psychological association) cu privire la faptul ca terapiile gay to straight nu functioneaza.

Adica, c’mon vrea sa vad unul dintre cititorii acestui blog care se mira de acest lucru. Astea sunt stiri pentru lumea straight, noi restul pacatosilor stim deja asta. La fel si faptul ca nu se considera din anii 70 ca fiind o boala psihica. Noi stim si simtitm asta. E o stire pentru lumea straight. Noi stim deja asta. Desi in Romania inca suntem la faza de a face lumea sa inteleaga ca macaroana asta are gaura din anii 70 si noua ne ia 40 de ani s-o descoperim. 20 de ani dam vin pe comunisti, 20 de ani pe cine dam vina? Pe crestini pe democrati pe liberali pe biserica pe noaua dreapta pe sfintii apostolic. Da asta e alta poveste.


Mi-am facut un obicei de o vreme,
Imi place sa scriu in aer liber, fie ca ies din casa doar pe malul Begai fie ca raman cand ma intorc de la munca prin parc sau pe la vreo terasa la o bere.

Imi place pe de o parte agitatia din jur si pe de alta parte e profilaxie pentru vremurile ploioase care vor urma cat de curand si care ma vor tintui intre 4 pereti. E ca si cum ai dormi trei zile ca sa nu trebuiasca sa dormi o saptamana dupa. Din pacate nu merge asa. Dar merita incercat.

Asa ca incerc sa profit ca de mult de chestia asta.
Stau la o terasa in centru. Pe de o parte blestem wireless ul ca nu functioneaza pe laptopul asta, pe de alta parte e o binecuvantare ca cu siguranta as intepenit pe vreun programel gen mess si as povesti aiureli cu un perfect stranger.
Asa ca stau aici si scriu dar sa fiu al naibii daca stiu in ce directie o voi apuca de la paragraful sase.

Hmm ma mai gandesc la o chestie care de fapt e o chestie importanta care s-a intamplat in ultima vreme.

Cei care ma cunosc stiu ca din varii motive am rupt legatura in cea mai mare parte cu locurile materne. Nu are nici o legatura/influenta . sau ma rog nu este legat de ‘me being gay’??. Decat partial.
Ma gandeam de multe ori atunci cand am fost cu cineva, sa ma duc catre casa si sa trebuiasca sa dau explicatii in legatura cu cine e persoana care ma acompaniaza………... Sau.. in mod sigur nu ar fi trebuit sa dau explicatii da’ ar fi trebuit sa am vreo fraza care sa raspunda scurt si la obiect si fara loc de interpretare la o privire intrebatoare din partea oamenilor care ma cunosc de ani de zile.

Paranteza: nu stiu daca treaba asta e valabila in cazul tuturor oarselor mici, dar la mine acasa vecinii sunt aceiasi de cand in anii 60 cand s-a construit blocul. Adica deja locuieste in aceleasi apartamente generatia trei sau patru , considerandu-ma pe mine generatia 3. E genul de loc in care pe de o parte esti acasa de cum intri in cartier sau in bloc, e un loc in care stii toata istoria celor din jur. Cu siguranta ai fost la nunta unuia sau a celuilalt.
Iti aduci aminte cand s-a nascut unul sau celalalt..

E sensul adevarat de comunitate. Uneori, de cele mai multe ori imi lipseste asta. Si cu siguranta faptul ca sunt gay m-a facut sa incerc sa ma indepartez, sa ma deranjeze implicarea celor din jur in viata personala. Sigur ca daca lucrurile ar fi stat altfel in lume sau aiurea, nu cred ca m-as fi indepartat de toate astea. Deci....de buna voie si fortat de imprejurari traiesc de ani buni inconjurat de straini despre care nu stiu nimic. Asta e pretul pe care trebuie sa il platesti pentru ca nici cei din jurul tau sa nu stie nimic de tine
.
O repet nu mi-e rusine ca sunt gay. Poate mi-a fost la un moment dat rusine da faptul ca sunt putin diferit de ceilalti. Motivul pentru care nu umblu cu un tricou pe care sa scrie mare negru pe alb I’M GAY SO FUCKING WHAT? e ca in cea mai mare a timpului imi place sa ma pierd in multime si ma bucur de un status de anonimitate.

E comoda anonimitatea asta. Imi cunosc doar vecinul din usa’n usa.; si asta pentru alte motive: e genul meu :) si administratorul de la bloc ca il vad o data la doua luni cand imi platesc intretinerea.
Cateodata nu e placuta…. E greu de inteles. Nu imi pot imagina care ar fi fost situatia in momentul de fata, daca as fi fost in contact cu familia. Cei dragi s-au dus si cei care au ramas nu ma intereseaza catusi de putin. Si cred ca nici pe ei situatia mea. Asa ca suntem chit.

Poate ca sunt Gemeni (ca zodie doar, daca as avea un frate geaman… nu cred ca lumea ar fi pregatita pentru doi ca mine da macar as avea o sansa sa fie si unu mai bun pe planeta) dar mereu m-am lovit de dualitate:
job-off –job;
gay- straight-acting;
good-guy – bitchy gay;
intelligent-incredible stupid;
deschis-incredibil de incapatanat;
inima mare cat o paine – egoism extrem;
saint-whore; asexual-horny pig;
best friend-worst enemy;
(ce dracu am luat-o pe engleza :)) da parka limba asta asa concisa cum e ea, nu lasa loc de interpretari.

Asa…. Intre timp am baut o bere juma cu un prieten vechi, cealalta jumatata o savurez pana nu se incalzeste singura si continui sa scriu cat e muzu prin zona..

Zilele trecute doua sfere diferite ale lumi mlele se ciocnesc intr-un soi de Big Bang personal, ma vait ca zilele sunt plictisitoare. Ei bine…Nu sunt.

Un cunoscut de acasa. Spun cunoscut. De fapt e prieten, e un baiat de care imi aduc aminte de cand era maica-sa gravida cu el. Deci chiar imi aduc aminte vremurile alea. Plus multe alte chestii care se pot intapla in 24 de ani. Un cunoscut imi spune: vreau sa imi incerc si eu sansa in Timisoara. Cred ca am sa vin cateva zile sa incerc sa imi gasesc ceva de lucru pe acolo.

Incerc, printe randuri, sa ii spun sa nu isi faca mari sperante ca e totusi criza, e recesiune, nu sunt pea multe locuri de munca si cele care sunt sunt relative prost platite. Pe de alta parte daca as fi judecat dupa sanse nu as fi plecat nici ei eu de acolo. Si ii zic hai ca vedem noi ce om face, ceva de lucru tot gasim si de acolo vedem cum ne orientam.

Eh lumea mea de acasa se ciocneste cu lumea pe care mi-am construit-o de cand sunt in Timisoara. /sunt doua lumi pe care le-am tinut mereu separate.

Si acum gay -2-str8.
sigur toata lumea a vazut macar un film in care un cuplu gay isi ascunde statuile cu Adonis, simbolurile falice si cd urile cu filme porno de colectie pe undeva, noah cam asa au fost doua zile din concediul meu:
Rearanjeaza lumanarile colorate sa nu fie neaparat in ordinea rainbow, baga bine pliantele de la accept, goleste calculatorul de poze cu penisuri primite pe mess, string-ul ala negru de piele trebuie pus bine undeva in sertarul cu cravate… poza cu febletea mea trebuie pusa sub restul de documente personale. Cred ca in dosarul cu facturile de Enel nu va interesa pe nimeni sa arunce o privire.
E un proces gay to straight. Uuuf asa m-am dezobishnuit de asta. Chiar imi place sa am cateva simboluri gay discrete in jur. Cred ca mi-am castigat dreptul la minima libertate de constiinta. Poate nu in lumea reala, dar macar intre cei patru pereti pentru care sunt mandru platitor de chirie..imi aduc aminte de o ex-relatie, venea maica-sa in vizita in weekend. Si luam casa la puricat: ascunde o periuta de dinti.. nu trebuie sa fie doua aparate de ras. Lenjeria trebuie pusa separat la spalat. Pernele pe pat (oare cum dormiti voi doi baieti in patul asta?? ) una intr-un capat una in celalalt. Aaa da si ascunde cremele de fata, maini si calcaie. (adica un hetero ar trebui sa aiba cel mult after shave pe raft)

Si tot procesul asta ma enerveaza pe de o parte. Nu vreau si nu pot sa ma ascund pe de o parte
Pe de alta parte … ma intreb de ce sa imi neg eu viata doar pentru a face pe altcineva sa nu se simta inconfortabil cu ea .

In fine, vine.. il colectez de la gara.. ajungem acasa si seara iesim la o terasa cu un prieten comun. Statea si incercam sa imi aduc eu aminte de prima experienta timsoreana, atat de multa informatie in atat de putin timp. Informatie pe care trebuie sa o absorbi, sa o intelegi sa te adaptezi la ea.. e prea mult pentru un timp atat de scurt

Asta imi spunea constiinta. Ratiunea si dorinta de a fi EU imi spunea altceva .
Stam la o terasa, in centru. Seara, un concert de jazz in aer liber. E unul din motivele pentru care iubesc orashul asta. Atmosfera asta lenesha de sambata seara.

In fine.. prietenul comun care era cu noi imi spune: vezi ca am impresia ca stie cate ceva si nu stie cum sa te intrebe. Celalalt se intoarce de la toaleta si zice : ce sa intreb.
Si atunci ma hotarasc: orice intrebare vrei sa pui raspunsul este da.
Dar de unde stii ce vroiam sa intreb?
Ii zic: uita-te la mine ma stii de multi ani. Am foarte multe defecte da acela ca sunt prost nu e unul dintre ele.
Pai da.. da cum adica.. tu? Te stiu de atatia ani?
Si care e problema? Asta sunt si nu cred ca o sa mai schimb acum. Ce legatura are cu de cati ani ma stii?
Pai da.. nu are legatura.. pana la urma esti acelasi.
Ei vezi..

Am mai vorbit eu despre coming out.. despre care se vorbeste mult si nu exista o reteta. Da un lucru e clar, in timp devine mult mai usor. Si cu cat devii mai sigur pe tine, cu atat e mai usor. Si cu cat esti mai sigur pe tine, cu atat cei din jur accepta mai usor.

Si e clar ca daca cineva te cunoaste bine… asta nu schimba lucrurile foarte mult
Din experienta stiu ca efectele se vad pe termen lung. Cine te accepta din prima.. judeca lucrurile in timp. Trece peste faza de noutate si soc. Si rezultatele se vad in timp. Se vede in luni de zile daca chiar a trecut peste. Atunci vezi daca iti mai cauta compania, sau cauta scuze ca sa te evite.

Asta e cu totul alta poveste. Pana la urma e pierderea lor.

Dar una peste alta terapia (sub control medical sau nu) gay to straight nu functioneaza.
Sau nu merita efortul. Eu am rezistat cam.. 7 ore
E doar o decizie pe care am luat-o.
O promisiune pe care mi-am facut-o sa fiu sincer cu mine. Corolar : poate si cu cei din jur.

Acum e ciudat… ca am alta problema: daca incerci sa pari prea cool cu chestia asta… te trezesti cum m-am trezit eu…cu problema straight to gay.

Adica daca e asa ok.. ce am de pierdut daca incerc… si nu.. spre surpriza multora nu am de gand sa fac experimente.

Asa mi-a trebuit, mi-am dus proaspat socatii prieteni straight in Sauvage o seara.
Asta e parte din lumea mea, le spun. Nu e reprezentativa, dar exista si daca o ignori, nu dispare de la sine.

Am fost surprins ca s-au distrat. Sau macar recunoscator intr-o oarecare masura ca au incercat. De multe ori am zis ca nu cred ca eu as fi asa permisiv sau asa tolerant :)
Le-au placut cativa travestiti. De unul au fost chiar impresionati.

Dar am apreciat un oarecare simt al ridicolului. Si-au dat seama dintr-o privire ce faze, comportamente, sunt ridicole sau exagerate. Eram de aceiasi parere. Si nici nu s-au inghesuit intr-un colt ca altii, doar ca sa faca mijto de unul sau de altul… dar replici de genul hey guys get a room au mai fost. Pe buna dreptate.

Pana la urma straight to gay si gay to straight nu functioneaza
In nici o directie.

Peste vreo 30 de ani o sa inceapa lumea si pe la noi sa se gandeasca la asta mai bine.

Gata.

2q2Bstr8

37. PRAGURI

PRAGURI
(nesomn, ganduri de nesomn despre praguri limite si evolutie nedarwinista)


Eu nu sunt o persoana religioasa, din varii motive. Mi-ar placea sa cred ca acolo undeva sus e un nene cu barba alba, care sta si ne pazeste. Spunea cineva o chestie de genul: ne da natura, ne integreaza in ea, ne da toate acele dorinte si nevoi. Si apoi tranteste niste reguli care sunt total impotriva. Pana la urma chiar nu cred ca se asteapta sa le respecte cineva 100%. Cred ca sunt doar puse ca abaterile de la calea cea dreapta sa fie cat mai putine. Deloc.. da intr-un fanatism periculos. Apoi ma intreb daca asta ar fi religia cea buna ce se intampla cu elelalte miliarde de non crestini care nu se ghideaza dupa aceste reguli? Merg toti in iad? Adica saracii nu au nici o sansa…Plus crestinii pacatosi.. cred ca e chiar inghesuiala acolo. Din orice punct de vedere religios nu e ok. Orice religie lasa pe dinafara 2/3 din planeta.


Cred, intr-o oarecare masura, ca religiile orientale se apropie cel mai mult de idea de baza. Forteaza omul sa se imbunatateasca sa mearga in trepte, sa evolueze pana ajunge la perfectiune. Perfectiune care… nu va fi atinsa nicodata dar macar e un scop frumos.

Dar e vorba de trepte, e vorba de limite care odata atinse primesti acceptul spre nivelul urmator. Un soi de joc on line al pustimii de azi. Faci un nivel si ai pauza…. Treci la urmatorul si tot asa..

Deci pana la urma eu cred ca sunt praguri si cred ca pentru fiecare prag din viata, ar fi bine sa te gasesti la un anumit nivel de evolutie. Sa fii oarecum pregatit

Nu stiu cum as putea defini aceste praguri pana la urma. Poate sunt legate de varsta. Lucru despre care o sa incerc sa-l dezvolt mai tarziu. Poate sunt legate de anumite evenimente din viata, fericite sau nu.

Ma uit din nou in urma si incerc sa imi aduc aminte de momente, de praguri ; cele de care imi aduc aminte mai clar. Cele de care nu imi aduc aminte, inseamna ca nu erau importante.

Nu stiu de ce, da' chiar nu stiu, imi aduc aminte extrem de clar ziua de nastere de cand am implinit 5 ani. Ma amuza teribil chestia asta. Adika imi aduc aminte vag celelate alniversari si cateodata trebuie sa ma concentrez sa imi aduc aminte cati ani aveam la un moment, dat cand era vreun party din asta. Da aia de la 5 ani mio-o aduc aminte. Primisem o tabla mare neagra pe trepied.

Alta imagine: Imi aduc aminte clar … citeam ziarul Tineretul Liber pe scarile liceului. Pagina trei, stanga jos, un articol de 5/5 cm. Parada homosexualilor din New York. 10.000 de participanti. Uuuf erau mai multi. Le zice homosexuali si da sunt mai multi, nu sunt singur.
Cea mai frecventa intrebare e: de cand esti gay? Sau auzi unii spunand: atunci nu eram gay. Sau.. sunt gay de doi ani… sau acum am descoperit ca sunt gay. Nu cred ca exista gay care sa spuna : sunt gay de pe 17 februarie 2003.

e posibil.. sa fie o data fixa de cand esti gay.. cum spun eu gay practicant.. dar clar nu exista o data in care Zbang! esti gay. Cu siguranta exista o data in care Zbang! Iti dai seama ca ceea ce iti doreai sau ceea ce simti e similar cu dorintele sau simtamintele unei persoane incadrate in termenul gay. Poi mai sunt si cei care se mint ani de zile cu statutul bisexual. Cred ca astia sunt cei care nu pot sau nu vor sa aleaga din teama ca alinierea pe o directie sau cealalta le-ar aduce frustrari. Si atunci penduleaza la mijloc.
Deci da, un prag e si momentul in care iti recunosti tie ca esti gay.

(incerc sa nu ating aici alte praguri personale legate de parinti, de decizia de a pleca de acasa si de alte decizii dificile sau riscante si in care de multe ori au fost oameni care m-au ajutat sa schimb la un moment dat macazul intr-o directie sau cealalta.)

Apoi e clar coming-out-ul

Apoi incet, incet, treci de toate. Primul meu contact cu o persoana care spunea it’s ok to be gay era cu un tip Tony pe care l-am cunoscut prin corespondenta in circumstante despre care am scris mai demult. In fine era prima persona care imi spunea o data la trei randuri si in diferite feluri.. it’s ok to be gay si lucrurile se vor imbunatati si vei face pace cu tine si cu ceilalti. Sincer naiba il credea atunci: ma gandeam da.. pentru tine e usor stai in Londra, te sui in autobus si in juma de ora esti intr-o cafenea gay in care poti vorbi liber cu cine vrei si cum vrei. Ma gandeam.. da pentru tine e usor esti crescut de un cuplu gay.. te poti duce acasa sa zici azi am cunoscut un baiat , mi-a placut, maine mergem la film impreuna…

E drept ca lucrurile nu s-au imbunatatit chiar la nivelul ala, dar, in timp din prag in prag au devenit mai bune.

Sunt si anumite praguri legate de varsta. Hi -hi aici e subiect sensibil. Ma uit pe net mirc merc morc murc planetromeo, gayromeo, gayscapade, xcapade, gay log gaydezlog,…… toate astea: lumea cauta parteneri care trebuie sa aiba o varsta: intre si intre, sau pana la, sau de la, sau…

Ma amuza intr-un fel, privesc lucrurile prin prisma unui om care nu mai are 18 si nu a ajuns la 45. Se presupune ca o anumita varsta ar trebui sa prezinte un personaj cu un character daltuit intr-un anume fel sau o anumita varsta ar trebui sa garanteze un aspect fizic daltuit intr-un anume fel.

Un soi de standard de Hollywood. Si pana la urma daca te uiti in jur, sunt doar exceptii care confirma regula; atat de multe exceptii incat stai si te intrebi daca regula aia exista sau e doar o teorema. Culmea, o contrateorema adica una care nu se aplica nicodata:

Conform lumii gay lucrurile ar trebui sa stea poate in felul urmator:
18-20 de ani fresh meat. Un soi de Brad collegeboy din idioatele de filme cu colegii americane. Asta ar fi o extrema sau un soi de emo pervers din desenele animate japoneze.
20-25 de ani asta ar trebui sa fie o lume mai aparte. Preferabil studenti, sau asa ar trebui sa fie, in floarea varstei, inteligenti, liberi, cu sesiuni de doua ori pe an cu chef de distractie si inteligenta peste medie.
25-30 ani se presupn toate calitatile dinainte dar probabil deja un job si ceva mai multa experienta de viata.
30-35 tipi trecuti obositi si consumati fara chef de viata cu chelie ochelari si o burtica destul de prezenta, ramasi un pic in urma in ceea ce privesc lucrurile trendy si cool.
35-40 cei de mai sus cu 10 kg in plus, da interesanti pentru pustime: au masina deja au ceva banuti si daca poti sa treci peste toate alea 10 kile suplimentare iti fac toate poftele

Peste 40? Ce e asta? Exista si asa ceva???

Si exista aceste prejudecati pe care ni le asumam sau nu. Si gandind exact in aceiasi termeni incercam sa ne incadram on line in limitele in care simtim ca suntem sau avem impresia ca se cauta la un moment dat?

Si cat e de adevarat ca de exemplu un tip la 30 de ani are toate calitatile si defectele varstei? Eu am vazut unii care gandesc ca unul de 18, am vazut altii care ‘sunt gay de 1 an’
Si e obligatoriu ca un pustan de 20 e fit, fresh si toate alea? E posbil si sa fie o epava emotionala cu probleme grave de nutritie.
Si e posibil ca si un tip de 40 de ani sa arate pur si simplu bestial.

Bine ar fi ca toate astea sa fie un standard. Am vazut un sondaj pe gay2gay, cand sunt gay-I expirati din punct de vedere social, s-au impartit raspunsurile intre nu exista asa ceva si peste 35 de ani. Acum sincer nu cred ca cititorii unui blog intelligent sunt neaparat cel mai bun esantion de studiu. Pana la urma devoratorii de bloguri sunt o mica parte a lumii gay. Si cei care comenteaza sau se implica interactiv intr-un blog sunt o minoritate in aceasta minoritate. Asa ca e inca de dezbatut.

Asa ca pana la urma de fapt e o vreme pentru fiecare prag in parte.
E o limita pentru fiecare pas din evolutia personala;
E o vreme pentru coming out
E o vreme pentru primul sarut
E o vreme pentru a fi student
E o vreme chiar si pentru casatorie
E chiar si o vreme pentru a avea copii

Si pragurile astea, nu pot fi sarite.
Unii se opresc la un moment dat.
Dar nu pot fi sarite, nu pot fi ignorate si nu vin la data fixa.
Nu poti presupune ca experientele unui om sunt similare cu ale aceleasi persoane, de aceiasi varsta.

E rau cand se presupune ca ai ajuns la un anumit prag si te trezesti ca de fapt ai ratat jumate din experientele care ar fi trebuit sa te aduca in mod natural acolo. Atunci incep dramele. Atunci incep regretele.
Atunci incepi sa mergi cu spatele uitandu-te in urma si gandindu-te la experientele pe care nu ar fi trebuit sa le ratezi la un moment dat. Sau risti sa fii considerat ca esti trecut la faza 3 si tu sa iti doresti inca experientele din faza 2. sa fii restant 4 semestre.
Bantui ca o stafie. Esti unde nu vrei sa fii, iti doresti sa fii altundeva, nu ai ajuns inca si mergi cu spatele, uitandu-te in urma.
Si atunci bantui in noua lume lasand lucruri nerezolvate in lumea dinainte.
Pe de alta parte cred ca e la fel de rau sau treci un anumit prag fortat de varsta si sa continui sa te porti ca unul de 18 ani. Sau sa sari la cel al unui om de 30 fara sa iti traiesti nebuniile de 18 ani. si la 40 de ani sa te apuce pandaliile caracteristice unuia de 18.

Am trecut de 18 ani si nu am ajuns la 45. Dar ma deranjeaza cand cineva ma ia cu ASL. Ma deranjeaza si mai mult atunci cand ma ia de pe gayromania cu ASL. Si atunci raspund f 65 cj. Si se blocheaza …

Ma deranjeaza ca daca spui o varsta automat esti legat de un stereotip: ar trebui sa fii intr-un anume fel.
Am acelasi nick pe mirc de exemplu de 8 ani de zile. Si nu ma ascund dupa deget. Nu trebuie sa ma prefac ca am 22 de ani ca sa agatz ceva. Si nu trebuie sa ma ascund. Nu mi-e rusine ca vreau conversatie, sau vreau sex sau vreau pur si simplu sa beau o bere.
Si mi se pare patetic sa ai 30 de ani sa te dai de 22 si sa te ascunzi de tine si de ceilalti. Si sunt enorm de multi care sunt asa.

Am o varsta. Poate nici nu o arat nici nu o simt. Am o varsta: am o varsta in bulletin, am o varsta pe net, am o varsta fata in fata si am o varsta odihnit si barbierit . si toate varstele astea nu sunt egale ca valoare si au diferente intre ele. Niciuna dintre ele nu ma face mai bun sau mai rau, nu ma jignesc daca cineva imi spune ca nu-s genul lui (dintre cei care au tupeul in general sa spuna asta altfel decat ascunsi dupa alt nick la doua zile sau de dupa un profil fara poze)

Adica am trecut niste praguri: multe, putine.. cate or fi ele, dar ma uit inainte si astept cu nerbdare ce urmeaza. Caut poate momente din trecut. Ca sa le retraiesc, nu ca sa-mi transform fanteziile neimplinite in realitate.

Asta e inca unul din posturile scrise la nesomn. Nu cu tare multa noima si am impresia ca nu are coada si cap. De ce ar trebui sa aiba? Asa e regula? Cine a zis?

Imi licare icon-ul de la mIRC din nou.. oare sa mai dau asl –uri? Hmm, nu cred . am avut trei azi si le-am dat pe toate dimineata. (poate daca imi zice hy –ce dracu o fi insemnand si asta si pls…)

Acelasi,
2q2Bstr8

9. 2+2

2+2


Hai sa vedem la ce ma duce mintea cand vad un titlu de genul asta:
Clasa I-a
Sex in grup. Nu stiu daca swingers intra la sex in grup sau nu.
Bancul cu blonde: ‘ mai dati-i o sansa!!’ (nu stiu daca il stiti)
Idee generica despre concluzii.



Cel putin la asta ma duce pe mine intr-o prima faza. Sincer ma gandesc de fapt la altceva dar imi fac o introducere decenta...

Clasa 1-a.
Sincer nu m-a incantat ideea de a merge la scoala. Nu stiu de ce. Erau povestile alea cu emotiile despre prima zi de scoala. Nici nu stiu cati ani la rand cartile de citire incepeau cu lectia ‘ prima zi de scoala’ in care era totul atat de fals, in care ti se spunea de fapt despre cum ar trebui sa te simti si bucuria nemarginita de a-ti vedea colegii si pe ‘tovarasha’. B.S.!! eu am fost terorizat.  in prima zi.. dimineata stiu ca s-a lasat cu circ si scandal. Nu am vrut si pace. A stiut toata scara a IV-a si cateva apartamente din a III-a ca Andy incepe scoala. Si ‘poi eu cand faceam circ, apoi faceam dupa toate regulile artei. Tin minte ca sughitam de plans si pe drum catre scoala. Erau doar vreo 500 de metri pana acolo. Parca stiam ce ma asteapta. 19 ani din viata.. am facut scoala. Daca mi-ar fi prezis cineva asta atunci...cred ca as fi fugit de acasa cu banii de paine )))

Swingers....
Asta e complicat subiectul...Controversat si isi va merita o reflectie profunda inainte de a scrie despre asta. Poate si cateva experiente, da pana atunci va trebui sa am ce sa dau la schimb ) ca doara nu oi lua unu din cuplu si celalalt va trebui sa se cupleze cu partenerul meu imaginar, ))
Era un banc: doua cupluri (presupuse hetero) se hotarasc pentru condimentarea relatiei (asta parca e motivatia oficiala, nu? ) sa faca sex in grup. Se intalnesc la un hotel, sting becul se dezbraca, sar in pat...Dupa o vreme unul din tipi se ridica aprinde becul si zice: hai sa ne organizam ca de 5 minute numa mwie iau!.
Cam sec bancul pentru on blog gay. Adika.. comm’on.. e banc de hetero. Un gay ar zice: si ce naiba te plangi dupa 5 minute. ? Plus ca nici celalalt nu se plange- probabil te descurcai bine - asa ca mergea treaba. Si nici tipele nu v-au simtit lipsa... a trebuit sa strici tu toata distractia!!

Mai dati-i o sansa!!
Adica un stadion de blonde.. una este intrebata cat face 2+2 si era raspunde 5.
Si striga stadionul: ‘mai dati-i o sansa mai dati-o sansa. !!’
A treia oara la aceiasi intrebare raspunde: 4.
Stadionul: ‘mai dati- i o sansa, mai dati-i o sansa.!!!!! ‘
Ca sa vezi ce ii trece unui prin cap. Complicaciune creierul asta, ce asocieri face.
Cel putin al meu.




Ca sa trecem la lucruri serioase. Whoops! Daca as trece la lucruri serioase m-as apuca sa imi fac bagajele ( intrat intr-un miniconcediu) in loc sa stau cocotzat pe laptop.

Deci daca trec de fapt la motivul acestor randuri si subiectul despre care vroiam sa vorbesc: 2+2 adica... o asociere care duce la o concluzie usor de ghicit fara a da raspunsul efectiv. Lasi complicaciunea de creier sa traga concluzia si speri ca nu te duce la bancul cu blonde.



Ieri aveam messngerul deschis si la status aveam linkul catre blog. In id –ul de messenger gay (sa-i zicem id-ul gay) am doar doua trei persoane prieteni gay-friendly si fata de care mi-am facut la un moment dat coming-out-ul. Despre asta vreau de fapt sa vorbesc acum:

Coming-Out. (capital ‘C’-capital ‘O’)
Englezii au o vorba: Every family has a skeleton in the closet. Adica fiecare familie are un schelet in dulap. Un secret murdar, un secret care ramane in familie. Un secret care poate fi si un membru al familiei, gay.
Coming-out of the closet.. sau coming-out. Un secret care refuza sa mai fie secret.



Si la un moment dat una dintre aceste prietene, cu care ma stiu din copilarie, ma abordeaza si imi spune : ti-ai tras blog ! ce fain!
M-am blocat un pic. Bun.. ea stie ca sunt gay. Dar eram pregatit fata de persoanele non gay sa le las sa intre in dezvaluirile pe care mi le fac aici? M-am simtit un picutz incurcat si am batut in retragere.
Si asta m-a pus un pic pe ganduri si ma gandeam la coming-out. E ok. E important. Americanii au si o zi anuala a coming-out ului. Dar .. e un proces mai ciudat e un proces greu si care nu se termina niciodata: a spune cuiva ca esti gay sau a lasa pe cineva sa isi dea seama ca esti gay, a-ti recunoaste tie ca esti gay si a lasa si pe altii sa recunoasca asta.

Dincolo de implicatiile profunde pe care le are un astfel de voiaj continuu la nivel personal, emotional, social.. mereu apar intrebarile:

De ce sa spun, cum spun, cui spun... si cat de mult spun.

Cred ca raspunsurile la astea patru intrebari definesc de fapt faze ale dezvoltarii personale, definesc un caracter si un fel de a fi si de a te comporta. Si definesc tipul, intensitatea si felul coming- out ului
Am inceput sa folosesc cuvinte mari: ‘faze ale dezvoltarii personale’. Auzi la mine: zici ca este studiu despre sinergia faptelor si meandrele concretului.... )


Si ca de obicei atunci cand ma blochez... apelez la ce stiu cel mai bine. La mine si istoria mea:

Down the memory lane (again)

Ma gandeam acum la intrebarile pe care le-am pus mai sus. De ce simti nevoia sa spui cuiva asta?
Poate ca la un moment dat, iti spui tie. Poate la un moment dat, tu si cu tine cadeti de acord si la un alt moment dat, ai nevoie sa spui ce simti si altora. Poate doar ca sa te convingi ca e adevarat. Poate doar ca povara e mai usoara daca e impartasita. Poate doar vrei sa te auzi spunand cuvintele astea , odata spuse parca devin reale.
Poate.. poate.. poate.. parca.
Asta ma gandesc eu acum, nu zic ca e o regula general valabila.. De aceea poate, poate poate, parca...

Si cui spui.
E aici e problema cea mare si cum spui.
Aici sunt cele doua alternative mari si late:
Terapia soc! Sau 2+2! Sau combinatii intre astea doua.

Teoria 2+2 : sa lasi cate putin sa se vada, sa raspunzi la un banc cu o gluma, sa dai non-raspunsuri la intrebari directe. Sa lasi ca cineva sa traga propriile concluzii. E o metoda mai safe s-ar spune. Mereu poti da inapoi, mereu poti spune: ti se pare, mereu iti poti gasi o prietena pentru 2 luni ....Si poti sa si testezi virulenta reactiei, modul de a privi lucrurile a celui care te intreaba. Dar in functie de reactie.. poti si sa mergi mai departe... si la un moment dat sa raspunzi la o intrebare directa: cu DA.
Si atunci treci la faza shock! Sau macar intermediara. De obicei asta apare atunci cand ori te-ai saturat sa te minti si sa minti, ori poate fi o strategie: tai coada cainelui deodata, nu tai bucatele.

Nu fac teoria chibritului aici. Si nu recomand vreuna dintre alternative. Plus ca am uitat una: poti sa nici nu iti faci coming-out-ul. Adica nu e obligatoriu. E o optiune pur si simplu.
Cui spui? Pai sunt cateva categorii cu care toata lumea are de-a face: familie, prieteni gay, prieteni str8, colegi de munca, colegi de scoala, restul lumii. Cat spui, cum spui si cate spui... te fac mai mult sau mai putin out.
Ce bine ar fi sa fie o reteta. Un manual de reguli. Nu este. Si poate e mai bine asa. As vrea sa-l vad pe cel ce ar face ce scrie intr-o carte, fara sa treaca prin filtrul personal experientele. Cred ca sunt atatea feluri de coming-out cati gay sunt.

Prima oara cand am recunoscut – intr-un fel public – ca sunt gay.. fata de alte persone ca sunt gay a fost experienta Cluj (vezi experienta Napoca). Acolo m-am trezit intr-o sala in care lumea venise sa faca revelionul impreuna cu alte peste 100 de persoane. Dupa ce am intrat am stat un pic intr-un coltz.. speriat un pic de bombe si l-am un moment dat ma aplec usor spre urechea lui Z si il intreb in soapta; auzi astia de aici sunt toti gay? A zambit un pic, nerautacios.. dar avea expresia aia pe fatza: DOOH !. Dupa ce am scos porumbelul mi-am dat seama ca pusesem o intrebare de genul 2+2. (mai dati-i o sansa !!!!striga stadionul ) atunci mi-am facut practic o prima faza a coming –out ului.

Imi dau seama ca multi se gandesc la asta cand se gandesc sa mearga intr-un club gay. Parca odata intrati acolo, nu mai e cale de intoarcere. E o prima faza. E importanta. Si poate noi, intre noi, contribuim sa nu facem asta o experienta placuta pentru cineva. Eu am fost norocos, dar ma uit la baietii care ajung poate pentru prima oara in Sauvage: un pic pierduti, un pic speriati, un pic nelalocul lor. Ar fi fain sa ne aducem aminte de momentul asta cand ii vedem. Inainte de a le face avansuri de doi lei. Oamenii astia acum se descopera. Si e un pas iportant in viata lor. Un moment care ar trebui celebrat. Nu abuzat de el.
La Cluj au venit doi baieti la mine: hey de unde esti?
De ce stai singur ? Hai stai cu noi, hai ca nu iti face nimeni nimic. A fos un moment important. Nu m-au intrebat cat o am, daca sunt activ sau pasiv, daca am loc si nici nu mi-au spus ce mi-ar face daca m-ar prinde la intuneric. Aici vorbesc de un moment in spatiu si timp care e sigur ca nu se mai gaseste astazi. Dar totusi e un subiect de reflectie. Baiatul ala poate sa vina si sambata viitoare daca simte ca si-a gasit locul. Sau poate sa intre din nou ‘ in the closet’ o veme lunga. Poate avem responsablitatea asta. Nu ne place sa fim responsabili pentru altii de obicei. Dar la asta ar trebui sa ne gandim un pic. Poate.

Asta a fost o prima faza a coming-out-ului personal.


Student fiind, prin anul 1 se compun bisericutele si gastile. Se fac chefurile alea de sudare a grupei, dar in cele din urma, te trezesti ca ajungi sa stai, sa te ‘lipesti’ cu cativa care la un nivel iti sunt pe aceiasi lungime de unda. Asa am patit si eu. Si m-am trezit intr-o mica trupa de 6 oameni. Si incepe romance-ul si incep relatiile alea gen Beverly Hills 90210 (cand ,ca sa nu bage actori noi ii cuplau si decuplau pe aiceiasi 6 intre ei, mai ales pe episoadele de final ). In tot jocul asta ajung sa am prietena. Frumoasa foc. Si tupeista si o figura de om si nu stiu cum era pe gustul meu. Se dezvolta un fel de relatie, un pic platonica, un pic sexy. Si se dezvolta aceasta relatie, ne simteam bine impreuna. Si totul era ok pana erau tentativele de a se ajunge la mai mult. Si atunci mereu gaseam o scuza mereu gaseam ceva. Ori ne certam, ori ii spuneam ca nu asta caut . Adica sex. Si asta o faceam sa ma placa si mai mult culmea. Si asa am tinut-o un du-te vino, de cateva luni.
Si la un moment dat de Sf. Valentin , ne certam din nou. Eram in camera in camin. Trebuia sa iesim seara. In clubul studentilor la dans.
Si iau de mana ma uit in ochii ei mari, verzi si inlacrimati si ii spun: Mihaela, nu e vina ta. E vina mea. Cred ca sunt gay.
CRED CA SUNT GAY.
4 cuvinte de o greutate inimaginabila. 4 cuvinte. Care m-au schimbat pentru totdeauna. Si imi dau lacrimile si simt un soi de sfarseala, un soi de ususurare si groaza. Da groaza. Ce o sa zica, ce o sa faca.
Si tinandu-ma de mana se uita in ochii mei si imi zice: nenorocitule!!! Ma gandeam ca ai vreo boala, ai SIDA sau altceva, sau ceva e in neregula cu tine. M-ai speriat. Si o intreb: si acum ce facem? Ma mai bagi in seama ? mai vrei sa iesim? Ce facem?

Raspuns: auzi ... cum naiba sa nu iesim??!?? Mergem in clubul ala si daca ne place un baiat, ori cu tine, ori cu mine ori cu amandoi ajunge acasa. Alta sansa nu are. Si am inceput sa radem plangand. Si ma ia in brate. Si asa ne gasesc colegii de camera: plangand imbratisati. Si era Sf. Valentin. ‘ in sfarsit v-ati impacat! Am crezut ca ne stricati si ziua asta ‘

De acel ‘cred’ ca sunt gay. S-a agatat cateva luni. Imi spunea: poate nu iti place de mine, sunt eu grasa, sau sunt urata, sau sunt nesexy. Sigur o sa gasesti vreuna care o sa fie pe gustul tau. Ai spus ‘cred ca sunt gay’, inseamna ca mai este o sansa sa te vindeci. Asta a inteles mai tarziu: nu sunt bolnav , nu trebuie sa ma vindec. Nu vreau. Dar pana atunci mergeam pe strada –de mana- si ma strangea si ma intreba: ce zici de ala? Sau de celalalt? Lunile astea sunt o poveste in sine.. care o sa merite niste randuri scrise altcandva.

Asta a fost faza a doua.
Cica faze... zici ca sunt racheta in trepte catre Luna.

Apoi parintii si familia. De fapt doar tatal. Cum sa va zic eu: de la 14 ani am fost invatat sa fiu pe propriile picioare. Sa imi iau propriile decizii. Si sa supot consecintele. Ai mei m-au ajutat daca am luat cumva o decizie proasta. Dar nu mi-au influentat drumul: mi-am ales singur liceul, imi alegeam prietenii. Nu aveam program de ajuns acasa. Mi-au acordat deplina incredere. Pe de alta parte nici nu s-au bagat in viata mea. Mi-au spus cand nu sunt de acord cu un lucru sau cu celalalt. Dar atat : ‘ai grija ce faci’.
Asa ca am decis sa nu spun pur si simplu direct. Si am decis sa nu aplic teoria soc. Si nu ma batea tata la cap cu ai prietena? Si de ce nu ai ...

Am ajuns la 2+2: imi spunea tata: cine e baiatul asta? Sau cine e ala? Si asta imi place si al nu imi place. Si x nu mai vine pe la tine si te-a cautat y. Si cu ala sa nu te mai vad. Nu e pentru tine. Cam asa ceva.
Faza faina: la un moment dat devenea acaparator. Daca ma vizita vreun prieten: il lua la povesti si la discutii. La un moment dat ma bagam si ziceam: Hey lasa-l pe baiatu asta sa respire. A venit la mine nu la tine ! ))). Era un om placut in general.. si il placeau prietenii mei. Muream cand ne adum mai multi si venea sa ne povesteasca chestii de pe la armata si de pe la munca. Si radeau astia cu lacrimi. Si pe mine ma enerva..

Aveam la un moment dat un prieten mai special. Si venea la mine pe la ora 11 seara si pleca dimineata. Inainte sa se trezeasca tata. Ciudat .. In fine tata nu intra niciodata la mine in camera. Daca usa era inchisa stia . Mai blocam eu usa cu fotoliul daca era cazul.. )).
Intr-o dimineata ne beam cafeaua impreuna ca de obicei si imi spune: auzi de ce il trimiti pe ala micu acasa in fiecare dimineata la 7? Doar e in vacanta , de ce sa se trezeasca asa devreme.? Am venit aseara sa va acopar , e asa de micutz ca nici nu l-am vazut in pat. Nu stiu cum il gasesti tu. Bine.. ala micu, era doar scundutz. Cine nu e fatza de mine??
Mai e nevoie de comentarii? A doua zi, l-am lasat sa doarma si am mers la servici. Cand m-am intors ei erau in suragerie: jucau sah. Au petrecut toata ziua impreuna: au facut piata, au curatat cartofi….
Si cu tata asa a ramas : eu nu i-am spus niciodata. El nu a intrebat niciodata.
Cred ca a adunat 2+2. Si eu nu i-am spus ca e 4 si el nu m-a intrebat cat face. Poate sunt unul dintre cei norocosi. Poate m-am mintit mereu si poate l-am mintit eu. Dar cred ca nu am vrut sa ne ranim unul pe celalalt. Si cred ca eu nu am apreciat destul asta. Sper ca el a apreciat asta. Si m-a inteles.
Dar asa a fost.
Asta a fost faza trei.

Colegii mei de facultate....Prin anul trei..am devenit extrem de apropiati. Cum nu cred ca am avut multi prieteni in viata. Aveam un medalion.. erau doua cercuri de alea cu sageata (semnul din biologie pentru mascul) inlantuite. Un medalion mic, finutz , de argint. Si imi dau seama ca oamenii astia ma cunosc mai bine decat ma cunosc multi. Sau ma cunosc cel mai bine. Si imi zic: ce-o fi, o fi: erau un cuplu de multi ani: E si L. Si imi scot medalionul si zic: am ceva important despre mine sa va spun: nu stiu daca dupa aia o sa mai vreti sa vorbiti cu mine. Nu stiu ce o sa credeti. Dar sunteti singurii din sufletul meu si ma simt vinovat ca va mint. Si le arat medalionul atunci cand ceea ce am spus le-a captat atentia. E. se apropie, se uita atent si parca il vad gandind cu voce tare: un mascul, doi masculi.. adica.. esti gay??????. Si zic Da!. Da-te-ncolo ca te tii de bancuri si prostii. Dar Mihaela? Pai zic: Mihaela stie de un an. Wow.!
Si Reactie: E. imi zice: auzi? Noi 3 ani de zile am dormit impreuna, am mancat din aceiasi farfurie, am invatat impreuna, am facut dush impreuna... de ce nu te-ai dat la mine? Nu’s baiat destul de frumos????

Mai zi ceva. Daca poti. Si de atunci a fost super fericit. Nu ii placea sa danseze. Mie si prietenei lui ne placea. Era super incantat ca poate sa mearga linistit in clubul lui rock underground si eu puteam sa merg cu L. la club fara sa isi faca probleme. Asta e pe scurt. E o intrega odisee.

Un singur episod mentionez. (unul intamplat dupa vreo doi ani): E. merge in acelasi bar de rockeri; eu cu L mergem in clubul din minunatul meu orasel natal . Si dansam si ne distram. Ma potriveam cu ea la dans, la pasi. Ne simteam super fain impreuna. Plus ca era o bruneta inalta frumoasa, supla. Sexy dupa toate standardele. Si e clar ca sarisem in ochi (oras mic) Si toata lumea credea ca suntem un cuplu. Si pretenii lui E aruncau ocheade prelungii. Era cineva care ii dansa prietena lui E...
Si spre dimineata E vine din minunatul lui bar rock sa ne regrupam catre casa. Si o saruta pe L. Noi stateam la o masa cand a intrat . Si se uita lumea ca la felul paishpe ca nu mai stia ce sa creada. Eu dansasem cu tipa asta toata noaptea si vine unu si o saruta. Si eu beam linistit din bere, fara reactii de sticle sparte si pumni in gura... Si observ reactia din jur si le zic ca am bagat lumea in ceata. La care E zice: sa mor eu de nu va sarutati si voi. Si ne face semn cand se uita lumea parca mai nelamurita si ma ridic peste masa deodata cu L si ne sarutam. De la priviri discrete.. s-a ajuns la gura cascata in jurul nostru.
E zice din ce in ce mai amuzat ( pe toti ne umfla rau rasul ). Hey eu cu ea, tu cu ea, dar noi doi nimik? Si nu termina bine fraza si ma lipeste de perete cu un sarut de ala in toata regula. Nu stiu care e faza urmatoare celei de ‘gura cascata’ Dar acolo se ajunsese. Si ne ridicam si iesim din club. A fost una dintre cele mai dragi amintiri de ale mele. Astia eram noi: o gashka de nebuni. Si a fost subiect de dicutii cred ca saptamani bune pe acolo. Dar chiar nu ma interesa. Nu ne interesa.


Apoi a fost seviciul. Mereu am incercat sa tin astea doua lucruri separate. Nu mi-a reusit mereu. La un moment dat, patronul firmei in care lucram. Patron olandez (hetero  ) ma intreba la inaugurarea noului sediu (avem pe cladire steagul uniunii europene, al Romaniei, al regiunii lui din Olanda, al juidetului HD ) nu punem si steagul Rainbow pe cladire??? WTF! Zice: iscam scandal si facem publicitate gratuita. Zice: stai linistit ca nu ma intereseaza ce si cu cine faci dupa ora 17 atat timp cat sunt multumit ce faci pentru mine pana la ora 5. In rest am evitat subiectul unde lucrez. Transporturi: soferi, magazioneri, etc. Am experiente neplacute cu gay la servici. Si desi nu ar trebui, stiu ca un astfel de coming out mi-ar afecta autoritatea. Si nu ar ajuta la nimic. Nu simt nevoia sa fiu acceptat drept gay acolo. Nici pe mine nu ma intereseaza viata lor personala..

Si fazele 7, 8, 9 si 15 inca sunt in desfasurare. Daca ma intreba cineva direct daca sunt gay. Spun da. Sau spun apropos nu stiu daca ti-am spus ca sunt gay.. samd. Deja ma amuza fazele astea si fetzele. Nu sunt disperat sa ma accepte toata lumea. Poate doar oamenii la care tin.

Si am avut noroc. Stiu ca nu au fost toti asa. Eu , pana acum am avut foarte putine experiente neplacute din punctul asta de vedere. Dar una peste alta.
Dupa toate, e mai bine. E altceva.


Ditamai romanul am scris. Dar cum observa cineva. E pe sleau. E din suflet. E real. Si e al meu, daca cineva a avut rabdarea sa-l citeasca pana la sfarsit. E bine. Daca nu. Iara e bine. Un feed back mi-ar facea placere.
Mi-ar placea sa stiu cum a fost si pentru altii. Nu am gasit pe nimeni deschis sa spuna asta. Poate nu au ajuns la faza de coming out la care eu sa fiu unul din raspunsurile la una din intrebarile:
DE CE? CAT? CUM? Si CUI?

Gata.

See u around,