LEGI NESCRISE
cutume, reguli, what's hot what's not
E clar ca in lumea asta nu s-ar putea trai fara legi. Cine spune contrariul, intra la categoria anarhisti. Dupa mine astia sunt o categorie de oameni care nu stiu ce isi doresc.
Acum, oportunitatea aplicabilitatea si corectitudinea unor legi.. depinde de multe chestii. Depinde si de cat de bun e avocatul care te reprezinta. Pana la urma justitia este oarba.
Fain inceput pentru un tratat de drept. As zice. Inutil inceput pentru un blog gay.
De fapt nu e un blog gay, e un blog personal al unei persoane care intamplator este si gay.
Tot despre legi vreau sa vorbesc, dar mai bine zis despre cele nescrise. Si desi eu le scriu aici tot nescrise raman pana apar in monitorul official si Parlamentul da un set de norme metodolgice de punere in aplicare, dupa dezbatere in comisii. De obicei care incurca toata idea legii, o complica, o fac de neaplicat si da paine unei armate de avocati, buni sau doar cu av (sau avp) in fata numelui.
Deci legi nescrise. Oare cate romane si ghiduri de bune maniere, de vanzari, de psihologia cumparatorului, de eticheta, nu or fi fost scrise pe lumea asta. Si apoi un om cu o inteligentie medie care isi intine picioarele sub masa sorbind lenesh dintr-o bere care se incalzeste, nu cred ca e in stare sa scoata nu stiu ce perle de gandire care revolutioneaza modul oamenilor de a privi lucrurile.
Prin urmare nici eu.
Legi-legi nescrise. Dupa astea s-a guvernat omenirea zeci de mii de ani inaintea aparatiei codului lui Hamurappi.(cati p si cati m are cuvantul asta?)
Ma gandeam (again) la lumea gay.
Nu stiu daca cineva contabilizeaza asta, dar sunt atat de multe lucruri care ‘se fac’ sau ‘nu se fac’ in aceasta lume.
Paranteza.( Din nou)
In general urasc sintagmele de genul comunitate gay, lume gay si noi suntem oameni uatevar…. Din mai multe motive. Nu suntem o enclava (doamne fereste) traim interactionam cu lumea din jur sau reactionam la aceasta. Asa ca, o expresie care sa incerce o delimitare clara, sau o integrare fara discernamant sau limite.. ambele mi se par trase de par (sau de mustatza sau de perciuni; ca doara la freza suntem sensibili si pe piept se practica epilatul) .
Revin: legi nescrise’ to do’ or ‘not to do’ list. Fara pretentia de a le stii pe toate, completari din partea celor care isi pierd timpul pe aici sunt binevenite, dar traim inconjurati de lucruri care se fac sau nu se fac. Unele sunt ‘tabu’.. subintelese (tu nu intrebi eu nu-ti spun).
Altele sunt subiecte de dicutie: mama ce a facut sau a zis ala.. asa ceva nu se zice/face.
Pustan fiind la scoala la ora de sport era clar: fetele jucau handball, baietii jucau fotbal. Normal ca trebuia sa joc fotbal. Nu puteam sa spun ca uitandu-ma la 20 de oameni fugind dupa o minge; nu mi se pare cat de cat incitant sau interesant. Nici handbalul nu mi se parea catusi de putin interesant. In general gay-i se feresc de sporturile de echipa nu stiu de ce. Poate e sentimentul ca sunt altfel, poate e diferenta de a fi diferiti. Rari vezi unul implicat in asa ceva. Da era o lege nescrisa: nu jucai fotbal.. erai ‘fetita’.
Si cate nu am facut ca sa ma feresec de statutul asta. Sa nu fiu luat drept finutz sau fetitza, desi nu cred ca sunt un tip efeminat.
Mereu mi se spune nu arati gay…
Acum.. daca asta e un comportament dobandit sau innascut naiba stie. Poate ca traind intr-o atmosfera machista m-am adaptat pana la nivelul la care a devenit o a doua natura. Poate ca nu.
Cred ca asta a fost una din primele chestii nescrise care veneau de la sine: baietii joaca fotbal. ‘baietii se uita la fotbal’ m-a sarit din schema :)) preferam patinajul artistic sau gimnastica. Primul era frumos. Al doilea era pur si simplu antrenant pentru ca Romania era mereu la concureta pentru podium. Si imi placea asta. Noi si mega puterile. David si Goliath. Spre exemplu nu ma uitam la gimnastica masculina desi erau sanse sa vezi trupuri puternice in pantaloni scurti....
Asa ca ma gandeam la Moise (film vintage alb-negru).. coboara de pe munte cu trei tablite de lut a cate 5 porunci. Aaaaaaaam 15 porunci pentru voi (pe o voce grava cu ecou). Scapa o tablita care se sparge. Aaaaaaaam 10 porunci pentru voi.
Nu te da la tipul unui prieten. Apa trece pietrele raman. Asta e o chestie nescrisa. Se poate, cateodata, ca un prieten sa apara cu cineva nou (asta daca face greseala sa-l prezinte inainte sa fie sigur pe el). Tipul poate fi ok, poate parea interesant. Aproape sigur e ‘fresh’ Abtine-te la a te da la el. Din doua motive: pierzi un prieten, oricare ar fi rezultatul. Si apoi daca nu e o chestie serioasa… ai rabdare doua saptamani. Atunci va fi liber si va fi acelasi. Alfel.. pierzi un prieten… te alegi cel mult cu o partida…daca sare de la unul la altul oricum nu o sa te alegi cu mai mult. Nu iti fa planuri de genul asta. Daca ‘pusca’ din prima. Va ‘pusca’ si al al doilea pe care il vede.Sau al treilea. Si o tura nu merita sa pierzi ceva ce oricum castigi greu si mentii foarte greu. Respectul celor din jur. Asa ca ..iubitul/amantul unui prieten vechi e off limits.
Kiss and tell. E bine sa iti tii gura. Ai fost cu cineva .. bravo tie. Nu bate toba. Nu se stie niciodata cine te asculta. Poate un cunoscut comun.. poate cineva care ar fi interesat de tine si isi da seama ca ar deveni subiect de discutie la urmatoarea bere cu prietenii. Nu toti sunt atat de exhibitionisti. In general ma feresc de unul care spune am fost si cu ala. Sau daca tot vrei sa te destainui.. nu minti, nu improviza nu iti imagina fanteziile ca fiind fapte reale cu inca 20 la masa. E o regula nescrisa.. what happens in Vegas (or room 314 de camin) stays in Vegas (sau in acelasi room 314)
Faptul ca suntem gay nu inseamna obligatoriu ca suntem prieteni. E si asta o chestie de care multa lume nu e constienta. Ne cunoastem din vedere fiindca umblam in acelasi club. Dar nu e obligatoriu sa ma salut cu toata lumea care merge pe Heaven (daca am fost acolo, spre exemplu). Ne cunoastem poate fiindca suntem gay, devenit prieteni din alte motive. In general prietenii, cum am mai spus, ar trebui sa fie cei similari reclamei: 50 de cunosc cativa iti stiu numele cu cativa mergi la bere, dar pe mult mai putini i-ai suna noaptea sa te ajute. Restul sunt oameni pe care ii stii din vedere. Nu e obligatoriu sa te saluti cu toti si asta nu e neaparata dovada de prosta crestere. Daca esti hetero nu saluti toti barbatii despre care stii ca le plac femeile.
Ce e in cuplu ramane in cuplu. Uuu cate capitole as putea sa scriu despre asta. Am ecshi pe care ii ingrozeste si simpla idée ca m-as apuca sa scriu. Mi-am facut si eu mea-culpa si as fi in stare sa scriu obiectiv. Sper. Si oricum nu am renuntat la ideea de a exorciza si acest demon. Oricat de mult ar ingrozi pe cineva ideea. O voi face atunci cand intr-un final imi voi pune ganurile in ordine. Fara detalii scabroase. Fara ora data moment si nume. Doar ca stare de spirit. Dar, sunt chestii care raman intr-un cuplu. Tot ceea ce iese pe dinafara… de obicei da nastere la controverse.. la probleme la animozitati. Orice iese nu e de bine. In plus.. daca ma inseli vreau sa aflu de la tine. S-ar putea sa ma supar. S-ar putea sa ne despartim. Dar.. daca aflu seara in club dupa doua pahare de gin.. e mult mai rau.
Nu te baga intr-un cuplu. Daca te bagi totusi baga-te deodata. Ideal la mijloc. Asta e legat de prima regula. Una la mana daca cineva are o relatie lasa-l sa o continue sau sa o duca la sfarsit. Cum o fi el. Cum ziceam intr-un post anterior intr-o lume dominta de sex.. toti suntem curve. Da macar fi cu stil. Pe de alta parte jumatatea dintr-un cuplu care apleaca urechea la ce i se spune fara ca sa vada ce are in fata…. Merita toate lucrurile ‘ bune’ care o sa i se intample. Dar in general e un lucru care nu se face. Unii zic ca e vinovat cel care incearca. Altii zic ca e de vina jumatatea care cedeaza
Istorie. Asta e atasat de ceea ce am scris mai sus. Un om fara istorie.. e mincinos sau proaspat clonat si scos din laboratoare underground. Daca intri intr-o relatie..Ceea ce iubesti e produsul acelei istorii. Nu ar fi fost ceea ce este de la comportament in pat sau aiurea pana la alte detalii daca nu si-ar fi trait istoria. Si nu judeca pentru asta. Si nu incerca sa afli cu orice prêt ce cand cum. E o regula nescrisa. Daca iti place cineva iti place pentru ce este in acest moment. Daca iti place doar ceva anume si restul vrei sa schimbi dupa chipul si asemanarea nu shtiu cui.. ori nu iese, ori te trezesti la final ca ti-a placut de la bun inceput s-a pierdut pe parcurs. Si la faza asta cu schimbatul.. istoria nu poti sa o schimbi. Poti doar sa o accepti, sa o cunosti obiectiv.
Three some. Se intampla, unii il cauta, de obicei e un semn ca nu merge bine in relatia aia. E un semn de ‘boala’. O simptoma intr-o oarecare masura. (parere pur personala )In plus al treilea trebuie sa stie bine sa se’ imparta ‘(n-am gasit alt cuvant). Daca o face doar ca modalitate de a ajunge la unul dintre cei doi si face un compromise.. sau unul din cuplu il doreste pe al treile si isi invita si prietenul la petrecere ca san u aiba sentimente de vinovatie dupa…. E tabu rau de tot subiectul asta daca ma gandesc mai bine. Oricum placerea nu e la fel pentru toti trei. Echidistanta asta e tot o lege nescrisa.
Fair play pe net: primesti poza, dai poza. Chiar daca nu iti place persoana. Asta ar fi tot o regula. Tot din alea care nu se aplica mai deloc.
Nu ridica primul piatra daca te deranjeaza musca de pe caciula. Si asta ar fi o regula nescrisa. Yadda yadda (vorba gastii lui Seinfeld). La asta suntem toti buni.
Esti la agatat in cruising areas. Cineva isi fereste privirea de tine. Nu te baga in seama. E semnul de go away. Si .. replica cu ‘n-ai un foc’ e prea seventies…Daca te uiti uita-te cu bun simt nu ca bou. Adica e de ajuns ca sa iti arati interesul. Si un feed back vine. Sau nu. E ca si cum te-ai zgai la un cuplu care se saruta. In mod normal nu te uiti tinta, nu?
Cineva e cu altcineva aiurea pe strada sau in tramvai
Cineva te saluta din priviri fara sa isi arunce poseta pe spate. Un zambet sau atat e de ajuns. Omul nu vrea sa dea explicatii cine esti si de unde te stie.
Nu-ti prezenta prietenul drept verisor. S-ar putea sa nici nu semene cu tine. Merge bine coleg de facultate sau fratele mai mic al prietenei mele dooh
Daca iti da cineva de inteles ca nu esti genul lui.. nu insista. Chiar nu esti. Si nu te jigni din cauza asta. E normal. E imposibil sa te placa toata lumea.
Nu spune unui gay ca s-a ingrashat. Zambeste da’ te uraste toata viata.
Nu-ti baga nasul in jurnal sau agenda telefonica. Chiar daca formati un cuplu. Oricare ar fi motivele nu e bine. Daca nu ai incredere… poate nu esti cu cine trebuie. Sau cauti doar motive.. daca vreau sa te insel te insel cu tine de mana. La fel id uri de messenger, mail..etc.
Nu tine partea unuia sau a altuia daca un cuplu se desparte. Nu stii ce a fost acolo.. eh sau peste doua saptamani sunt inapoi si ia gandeste-te cum se uita la tine si aduce aminte ce ai zis de unul sau de celalalt
Daca prietenul tau e indragostit de cineva (mai ales nedeclarat) nu incerca sa ii arati ca ai fost mai bun si clar nu ii spune ca l-ai avut weekendul trecut. Tine-o pentru tine. Sexul chiar nu e sport olimpic.
Uita-te la perete la un pisoar. (adika in fata la nivelul ochilor la randul 12 de faianta) Jiii ce regula straight. E imposibila si pentru straight.. :)
Coming-out ul e ceva personal intim si important. Oare am scris destul de clar PERSONAL. Daca cineva isi face curaj si se deschide spre tine. Nu e subiect de poveste dupa o partida de sex. La tigara de dupa …pot fi si alte subiecte de discutie..
Si orice ar fi in aceiasi tema… orice se intampla intre tine si un alt gay. Familia este mai presus decat toate celelalte. Nu bate la usa lui maca-sa sa ii spui: ai pierdut un fiu; ai castigat o fiica. Asta e deja de neiertat nici macar nu se incadreaza in limita mcilor barfe gay. E dincolo de limita acceptabilului.
Best friend nu e compatibil cu fuck buddy. S-ar putea ca prietenia pe care o pierzi sa fie mai buna decat sexul in sine…
Cate ar mai fi… dar iara fac un mega post pe are nu il citeste nimeni pana la sfarsit.
Oricum cum spuneam.. ce mi-a scapat sigur se poate completa.
Dar la astea am shezut eu shi am cugetat. Sau numa’ am shezut.
Acelasi
2q2Bstr8
Se afișează postările cu eticheta fara eticheta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fara eticheta. Afișați toate postările
miercuri, august 26, 2009
duminică, iulie 26, 2009
36. CURVE
CURVE
Stau in parc
O da. Shock si oroare. Chiar in parcul Central. Atat de rau famatul si blamatul Parc Central. Adica… asa ceva nu se recunoaste
Adevarul e ca venind de la munca e unul din locurile cu atat de multa verdeata inca sa fie relativ departe de zgomotul brut al strazi,i de praf si de caldura asta care imi lipeste talpile de asphalt.
Partea cea mai simpatia a verii este ca trebuie sa umblu in pantofi la munca. Chiar daca sunt o varianta sport nu as putea merge la munca nici in adidasi si cred ca in nici un caz in sandale. Asa ca cel putin mersul de la munca pana acasa, mai ales ca imi place sa merg pe jos, un soi de calvar zilnic imi place sa merg pe jos dar tot ceea ce imi doresc de fapt e un dush rece si sa sar in sandalele mele jerpelite de anul trecut.
Ca sa revin.. stau in parcul central si ma uit in jur. Se spune ca e un loc in care vin ‘curvele’. Si de multe ori imi trece prin cap o definitie a acestui cuvant pana la urma.
Ce inseamna sa fii curva-bitch –biatch uatevar : in acceptiunea gay a cuvantului:
Nu fac judecati de valoare..incerc doar sa pun in ordine idei care mi se ratacesc prin bibilica.
Se zbate intre doua extreme: prima toti ceilalti sunt curve io mi’s donna immaculata.
Sau mai bine zici din prima: sunt curva , deci fuck off!
Asta din urma e chiar haioasa. Si mereu ma gandesc pentru statul official de curva se munceste mama, curge apa pe Bega pana te poti autodeclara asa ceva….E un statut care se obtine greu mai ales daca il adopti cu titlu de noblete. Si apa pe Bega curge greu si lenesh.
Da’ pana la urma lumea gay e dominata de sex,fie ca ne place sa recunoastem, ca nu ne place, ca ne prefacem ca nu e asa, sau ne imaginam ca nu e asa. Nu se schimba nimic. Cu cat ne acceptam mai repede acest adevar , cu atat mai bine si mai simplu. Si scapam de jumate din dramele personale.
Despicand firul in patru.
Pana la urma curva poate fi un tip care face mult sex. Asta poate fi bine. Dar de fapt poate fi rau daca nu ai nici un principiu si un minim criteriu de selectie. Cu oricine oricand si oriunde. Nu cred ca aduce satisfactii. N-are cum. Pana la urma te strica de cap. Ca orice excess.
Curvele gen ‘producatori’ astia sunt o specie interesanta: bisexuali sau hetero declarati dar fac orice pentru cativa bani. De obicei umbla in haite. Au tupeu cand sunt mai multi. Singuri dau din colt in colt. Incearca si ei sa vanda ce au mai bun. Cei mai multi nu stiu nici sa vanda. Si printre ei cativa care arata bine si eticheta vinde singura produsul. In rest mare atentie, au gura mare si degete lipicioase. Nu toti. Dar marea majoritate. Ce e enervant la specia asta e ca ii auzi: gay-i sunt asa si pe dincolo. Numa buba e ca uita ca traiesc de pe urma gay-lor. Si apoi se intalnesc la ceas de seara pe bancile parcului si isi povestesc aventurile. De obicei in toate ei au fost activi feroce si dominanti si ‘clientul’ a fost extrem de satisfacut. Ma intreb atunci daca sunt asa de buni de ce nu le creste ratingul?.. scorul? De ce nu ajung la urmatorul nivel? Noah pana la urma se recomanda puternic actiuni privind igiena personala, vocabularul, aspectul, tehnici de ‘lupta’ aa….. cam totul. Ca pan la urma ce ramane: prelungire inutila a p@#$.
Cel de escort adevarat ar fi urmatorul nivel. Apoi sincer eu nu am vazut inca asa ceva pe la noi. Adica sunt cu siguranta dar de obicei activeaza pe la frankoforte sau aiurea ca la italieni li s-a taiat macaroana. Nu-I bai.. vin italienii incoace. Nu stiu care e data de pensii in Italia (daca o fi vreuna fixa) dar se simte dupa traficul aeroport –lloyds.
Asta e alt gen de curva. Si de obicei ajuta sa fii un pic gay ca sa iti iasa pe deplin. Sau extrem de bun actor. Se recunoaste usor si dupa romeo: poze din toate colturile lumii, de obicei singur in poza. La job e trecut liber profesionist sau in cautare… cum naiba or reusi astia sa haladuie prin Barcelona naiba stie. Io bag ca migu la munca 9 ore pe zi si in scurta vacanta trebuie sa pandesc biletele last minute. In fine pana la urma unii isi cunosc meseria.. si daca e sa ne luam dupa ideea ca face cine vrea ce vrea in propria intimitate..nu as putea sa spun ca prezenta lor ma deranjeaza in vreun fel. E bine ca exista. Ca doara o sa am si eu 60 de ani la un moment dat. Numa ca sper sa fac avere pana atunci ca altfel nu e de bine.
Apoi ar fi alta categorie semiprofesionala si semiprofesionista: publitim si caile de iesire din oras.. spre arad spre lugoj… alea spre sarbi inca nu sunt interesante. Nu prea e traffic de camioane grele…
Un pic travesty, reusit sau nu, ajuta pana la urma. Acum stau si ma gandesc: zi de zi si accentuez ZI DE ZI in ultimii doi ani dimineata la ora 8 juma cand plec spre munca in acelasi loc vad aceiasi fata cu o fustitza de 14 cm stand la lucru. Jur ca vazand-o pe marginea drumului la ora 8 dimineata in decembrie la minus enshpe mii de grade m-a cuprins un soi de admiratie ciudata. Eu inca nu eram treaz pe deplin si uram momentul in care va trebui sa intru din nou in birou si ma gandeam ca mi-s ghninionist in viata ca trebuie sa muncesc pentru o paine si ca pe tata nu l-a chemat Isarescu. Dar vazand-o pe fata asta acolo..m-am rushinat de gandurile mele. Si aici vorbesc de o fata (cu tzatze si celelalte).Mah da atata dedicatie pentru profesie daca ar avea jumate din romani… jur ca am baga in buzunarul de la spate al PIB-ului jumate din Europa.
Asa ca facand o paralela. Nu stiu ce sa zic despre categoria mai sus mentionata. Nu imi place ca exista si surpriza… asta nu are nici o legatura. Vor mai exista multe milenii dupa ce io voi fi dust-to-dust. E ca si cum te-ai supara pe ploaie… poi prima meserie de pe pamant nu o sa dispara. Un respect oarecum sinistru este pentru faptul ca se face pe fata. Mi se par mult mai periculosi cei care te iubesc cu ardoare pana iti golesc cardul si/sau sufletul decat cei care spun asta e tariful asta e serviciul. It’s a fair deal after all.
Mult mai periculosi mi se par altii. Cel mai dificil de citit observat si de multe ori revelatia nu e tocmai placuta sunt curvele de oameni. Eu fac o diferenta peiorativa: sunt gay, homosexuali …. Celor care sunt si curve de oameni le zic bulangii (indifferent de orientarile sau dezorientarile sexuale) eh astia ti-o pun fara preludiu fara sarutari fara schimb de numere de telefon. Ti-o pun si gata. Si ramai si f ‘tut si cu banii luati cum s-ar zice. De ti-ar lua numai banii ar fi bine. Banii se fac.. mai greu mai ushor da pana la urma ies daca ai un pic de energie de consumat.
Dar iti stirbesc putin increderea in oameni in general. Sau in lumea gay intr-un general mai restrans. Si poi ciobiturile astea adunate…te acresc. Din fericire omul are doua calitati extreme de importante: e regenerabil la nivel interior (adica nu iti creste un deget daca ti-l prinzi la portiera…. Sau portjartiera…) dar restul se repara. A doua mare calitate a omului si cel mai bun prieten nu e speranta care blah blah moare ultima (ce cliseu ‘eftin). De fapt cel mai mare prieten al omului (si aici o sa ma urasca studentii in sesiune) e Uitarea. Daca as tine minte cu lux de detalii totul… cred ca un moment dat o iei razna. Ma gandesc cum ar fi sa retraiesti over’nd over cu lux de detalii o durere de dinti din clasa a shaptea… Asa ca gandesc ca pan la urma uitarea e unul dintre darurile cele mai importante pe care le-am primit de la ursitoare. ( a mele or cam gresit pagina cand or dat cu vrajile sau au citit invers de jos in sus si de la dreapta la stanga)
Iara m-am pierdut in sinergia faptelor care eludeaza meandrele concretului.
Revin la curvele de oameni. Categorie aparte. De evitat. Ar fi bine daca le-ar scrie in frunte. Nu poti decat sa uiti si sa ierti. Who me??? Nu uit si nu iert. Sorry nu mi-s atat de bun crestin. Si lovesc dublu inapoi. Desi traznetul nu loveste de doua ori in acelasi loc. Mai sunt exceptii. Si daca asta ma face si pe mine curva de om.. so be it.
Apoi pe tema asta bitches & sons of the above-mentioned e multa tampeneala de scris.
Ar mai fi cei de pe romeo care au prieten si cauta nothing, chat sau prieteni la ora 3 noaptea. Astia sunt rai si mai peversi decat cei cu anunt in publitim.
Apoi mai sunt alea mici si proaste care’s mici da sunt multe, jiiizus, ca ciupercile. Emo figuri, curele albe D&G si care daca se cred dorite de vreunu sunt in al noualea cer si le creste orgoliu: mama draga vreau sa ti-o pun nu sa te duc la Ciuhandru in rochie alba de voal. Inca nu fac diferenta dintre cine le vrea o tura si cine vrea mai mult.
Sunt selective… pana isi face unu mai multa rabdare si le abureste de le baga in vreo gashka. Si atunci sa vezi ping pong…de la unu la altu. Da asta nu le turteste deloc motzu. Ba il infoiaza un pic si il inclina pe stanga cu trei suvitze rebele chinuite cu placa pe spranceana edreapta.
Si printre ele sunt unele cu potential de Liga Campionilor da zboara direct in Inter-Toto si anu’ urmator nu se mai califica nici in grupe. Si le uita si galleria si sponsorii si poi se retrag ofensate ca ele n-or vrut sa fie niciodata fotbaliste.. ca lor de fapt le place patinaju’ artistic sau gimnastica aia cu bile panglici si ciocane da-o’n saracie ca am uitat cum ii zice. Astea sunt cu potential de a afirma : sunt curva si gata. De astea ziceam.. statutul asta luat cu titlu de noblete.. vine cu munca si transpiratie.. cu rabdare si tutun. Rabdare si tutun. Pentru genul asta de statut trebuie sa ai potentialul, capacitatea si inteligenta de allege tu. Daca esti tu ales ca la loto ca numa shase’s norocoase…nu se pune. Sorry galls.
Una peste alta stau dupa-amiaza in Parcul Central. Pe banca. Cand am venit in Timisoara asta era un loc placut. Mai ales vara. Ne intalneam seara mai multi. La mijto. La caterinca. Eram impreuna si inca era faza aia in care nu stia daca sa te ascunzi sau nu de politie. A trecut ceva vreme de atunci. Da era o atmosfera faina. Acum ma uit in jur: e o banca mai incolo pe care sunt vreo 20 de articole de cod penal vorba lui T. Apoi un picutz mai incolo cativa producatori: ‘da-mi o tigara ca mi-e o foame de nu am unde dormi la noapte’.
Si vesnicele 'babe' in cautare de orice. Inca sunt confuze de noua libertate. O confunda cu tupeul.
Nu tanti nu e liber langa mine. Am treaba si mai sunt 40 de banci libere. Te cred ca te simti in forta ca ai luat pensia. Si pe de o parte ma intristeaza statutul asta. Sunt oameni care au stat in the closet vreo 30-40 de ani si nu cunosc gestica mimica.. de hai incoa sau go away.
Vad doi tipi pe care daca i-ai intreba daca au fost vreodata prin parc ar jura pe sfintele moashte ca nu. Merg catre casa de la serviciu. Un pic confuzi cred de la caldura. Ca ba e serviciul in stanga si casa in dreapta. Ba e casa in stanga si servicul in dreapta. S-or fi ratacit ca e mare parcu si intortocheat.
De fapt asta a fost stimulentul care m-a facut sa scriu ce scriu acum. Ce…? Ai fost in parc? Ce…? Umbli in sauvage? Sigur esti de doi lei si esti curva. Eu stau doar pe romeo si caut chat si trec prin parc doar de la serviciu catre casa. A pro pos acu’ e casa in spate si servicul in dreapta. Fata! Meri dreapta si aseaza-te naibii ca am ametzit. Ca noah nu o sa zic la nimeni ca te-am vazut trecand prin parc. Nu e treaba mea.
Pana la urma privind din aceste puncte de vedere luate pe rand separate sau in conjunctie doua cate doua toti suntem un pic bitchy. Diferenta e ca unii recunosc iar ceilalti nu.
Si eu am fost bitchy in tot ce am scris pe aici da cateodata mai simt un pic asha nevoie sa urlu: jos mashtile. Gata cu carnavalul si sa vad cine ridica primul piatra.
Gata. Ajunge. E devreme inca: ‘nici la politie nu a inchis inca’ :))
(ma gandesc sa schimb titlul in ceva mai inglish ….suna mai bine; de fapt mi-e groaza ca iara ajung pe blog heteristi disperati care dau search pe google ‘curve care vor sa faca sex cu mine acum-gratis’ – da noah femeile e curve si barbatii e porci)
Acelasi
2q2Bstr8
Stau in parc
O da. Shock si oroare. Chiar in parcul Central. Atat de rau famatul si blamatul Parc Central. Adica… asa ceva nu se recunoaste
Adevarul e ca venind de la munca e unul din locurile cu atat de multa verdeata inca sa fie relativ departe de zgomotul brut al strazi,i de praf si de caldura asta care imi lipeste talpile de asphalt.
Partea cea mai simpatia a verii este ca trebuie sa umblu in pantofi la munca. Chiar daca sunt o varianta sport nu as putea merge la munca nici in adidasi si cred ca in nici un caz in sandale. Asa ca cel putin mersul de la munca pana acasa, mai ales ca imi place sa merg pe jos, un soi de calvar zilnic imi place sa merg pe jos dar tot ceea ce imi doresc de fapt e un dush rece si sa sar in sandalele mele jerpelite de anul trecut.
Ca sa revin.. stau in parcul central si ma uit in jur. Se spune ca e un loc in care vin ‘curvele’. Si de multe ori imi trece prin cap o definitie a acestui cuvant pana la urma.
Ce inseamna sa fii curva-bitch –biatch uatevar : in acceptiunea gay a cuvantului:
Nu fac judecati de valoare..incerc doar sa pun in ordine idei care mi se ratacesc prin bibilica.
Se zbate intre doua extreme: prima toti ceilalti sunt curve io mi’s donna immaculata.
Sau mai bine zici din prima: sunt curva , deci fuck off!
Asta din urma e chiar haioasa. Si mereu ma gandesc pentru statul official de curva se munceste mama, curge apa pe Bega pana te poti autodeclara asa ceva….E un statut care se obtine greu mai ales daca il adopti cu titlu de noblete. Si apa pe Bega curge greu si lenesh.
Da’ pana la urma lumea gay e dominata de sex,fie ca ne place sa recunoastem, ca nu ne place, ca ne prefacem ca nu e asa, sau ne imaginam ca nu e asa. Nu se schimba nimic. Cu cat ne acceptam mai repede acest adevar , cu atat mai bine si mai simplu. Si scapam de jumate din dramele personale.
Despicand firul in patru.
Pana la urma curva poate fi un tip care face mult sex. Asta poate fi bine. Dar de fapt poate fi rau daca nu ai nici un principiu si un minim criteriu de selectie. Cu oricine oricand si oriunde. Nu cred ca aduce satisfactii. N-are cum. Pana la urma te strica de cap. Ca orice excess.
Curvele gen ‘producatori’ astia sunt o specie interesanta: bisexuali sau hetero declarati dar fac orice pentru cativa bani. De obicei umbla in haite. Au tupeu cand sunt mai multi. Singuri dau din colt in colt. Incearca si ei sa vanda ce au mai bun. Cei mai multi nu stiu nici sa vanda. Si printre ei cativa care arata bine si eticheta vinde singura produsul. In rest mare atentie, au gura mare si degete lipicioase. Nu toti. Dar marea majoritate. Ce e enervant la specia asta e ca ii auzi: gay-i sunt asa si pe dincolo. Numa buba e ca uita ca traiesc de pe urma gay-lor. Si apoi se intalnesc la ceas de seara pe bancile parcului si isi povestesc aventurile. De obicei in toate ei au fost activi feroce si dominanti si ‘clientul’ a fost extrem de satisfacut. Ma intreb atunci daca sunt asa de buni de ce nu le creste ratingul?.. scorul? De ce nu ajung la urmatorul nivel? Noah pana la urma se recomanda puternic actiuni privind igiena personala, vocabularul, aspectul, tehnici de ‘lupta’ aa….. cam totul. Ca pan la urma ce ramane: prelungire inutila a p@#$.
Cel de escort adevarat ar fi urmatorul nivel. Apoi sincer eu nu am vazut inca asa ceva pe la noi. Adica sunt cu siguranta dar de obicei activeaza pe la frankoforte sau aiurea ca la italieni li s-a taiat macaroana. Nu-I bai.. vin italienii incoace. Nu stiu care e data de pensii in Italia (daca o fi vreuna fixa) dar se simte dupa traficul aeroport –lloyds.
Asta e alt gen de curva. Si de obicei ajuta sa fii un pic gay ca sa iti iasa pe deplin. Sau extrem de bun actor. Se recunoaste usor si dupa romeo: poze din toate colturile lumii, de obicei singur in poza. La job e trecut liber profesionist sau in cautare… cum naiba or reusi astia sa haladuie prin Barcelona naiba stie. Io bag ca migu la munca 9 ore pe zi si in scurta vacanta trebuie sa pandesc biletele last minute. In fine pana la urma unii isi cunosc meseria.. si daca e sa ne luam dupa ideea ca face cine vrea ce vrea in propria intimitate..nu as putea sa spun ca prezenta lor ma deranjeaza in vreun fel. E bine ca exista. Ca doara o sa am si eu 60 de ani la un moment dat. Numa ca sper sa fac avere pana atunci ca altfel nu e de bine.
Apoi ar fi alta categorie semiprofesionala si semiprofesionista: publitim si caile de iesire din oras.. spre arad spre lugoj… alea spre sarbi inca nu sunt interesante. Nu prea e traffic de camioane grele…
Un pic travesty, reusit sau nu, ajuta pana la urma. Acum stau si ma gandesc: zi de zi si accentuez ZI DE ZI in ultimii doi ani dimineata la ora 8 juma cand plec spre munca in acelasi loc vad aceiasi fata cu o fustitza de 14 cm stand la lucru. Jur ca vazand-o pe marginea drumului la ora 8 dimineata in decembrie la minus enshpe mii de grade m-a cuprins un soi de admiratie ciudata. Eu inca nu eram treaz pe deplin si uram momentul in care va trebui sa intru din nou in birou si ma gandeam ca mi-s ghninionist in viata ca trebuie sa muncesc pentru o paine si ca pe tata nu l-a chemat Isarescu. Dar vazand-o pe fata asta acolo..m-am rushinat de gandurile mele. Si aici vorbesc de o fata (cu tzatze si celelalte).Mah da atata dedicatie pentru profesie daca ar avea jumate din romani… jur ca am baga in buzunarul de la spate al PIB-ului jumate din Europa.
Asa ca facand o paralela. Nu stiu ce sa zic despre categoria mai sus mentionata. Nu imi place ca exista si surpriza… asta nu are nici o legatura. Vor mai exista multe milenii dupa ce io voi fi dust-to-dust. E ca si cum te-ai supara pe ploaie… poi prima meserie de pe pamant nu o sa dispara. Un respect oarecum sinistru este pentru faptul ca se face pe fata. Mi se par mult mai periculosi cei care te iubesc cu ardoare pana iti golesc cardul si/sau sufletul decat cei care spun asta e tariful asta e serviciul. It’s a fair deal after all.
Mult mai periculosi mi se par altii. Cel mai dificil de citit observat si de multe ori revelatia nu e tocmai placuta sunt curvele de oameni. Eu fac o diferenta peiorativa: sunt gay, homosexuali …. Celor care sunt si curve de oameni le zic bulangii (indifferent de orientarile sau dezorientarile sexuale) eh astia ti-o pun fara preludiu fara sarutari fara schimb de numere de telefon. Ti-o pun si gata. Si ramai si f ‘tut si cu banii luati cum s-ar zice. De ti-ar lua numai banii ar fi bine. Banii se fac.. mai greu mai ushor da pana la urma ies daca ai un pic de energie de consumat.
Dar iti stirbesc putin increderea in oameni in general. Sau in lumea gay intr-un general mai restrans. Si poi ciobiturile astea adunate…te acresc. Din fericire omul are doua calitati extreme de importante: e regenerabil la nivel interior (adica nu iti creste un deget daca ti-l prinzi la portiera…. Sau portjartiera…) dar restul se repara. A doua mare calitate a omului si cel mai bun prieten nu e speranta care blah blah moare ultima (ce cliseu ‘eftin). De fapt cel mai mare prieten al omului (si aici o sa ma urasca studentii in sesiune) e Uitarea. Daca as tine minte cu lux de detalii totul… cred ca un moment dat o iei razna. Ma gandesc cum ar fi sa retraiesti over’nd over cu lux de detalii o durere de dinti din clasa a shaptea… Asa ca gandesc ca pan la urma uitarea e unul dintre darurile cele mai importante pe care le-am primit de la ursitoare. ( a mele or cam gresit pagina cand or dat cu vrajile sau au citit invers de jos in sus si de la dreapta la stanga)
Iara m-am pierdut in sinergia faptelor care eludeaza meandrele concretului.
Revin la curvele de oameni. Categorie aparte. De evitat. Ar fi bine daca le-ar scrie in frunte. Nu poti decat sa uiti si sa ierti. Who me??? Nu uit si nu iert. Sorry nu mi-s atat de bun crestin. Si lovesc dublu inapoi. Desi traznetul nu loveste de doua ori in acelasi loc. Mai sunt exceptii. Si daca asta ma face si pe mine curva de om.. so be it.
Apoi pe tema asta bitches & sons of the above-mentioned e multa tampeneala de scris.
Ar mai fi cei de pe romeo care au prieten si cauta nothing, chat sau prieteni la ora 3 noaptea. Astia sunt rai si mai peversi decat cei cu anunt in publitim.
Apoi mai sunt alea mici si proaste care’s mici da sunt multe, jiiizus, ca ciupercile. Emo figuri, curele albe D&G si care daca se cred dorite de vreunu sunt in al noualea cer si le creste orgoliu: mama draga vreau sa ti-o pun nu sa te duc la Ciuhandru in rochie alba de voal. Inca nu fac diferenta dintre cine le vrea o tura si cine vrea mai mult.
Sunt selective… pana isi face unu mai multa rabdare si le abureste de le baga in vreo gashka. Si atunci sa vezi ping pong…de la unu la altu. Da asta nu le turteste deloc motzu. Ba il infoiaza un pic si il inclina pe stanga cu trei suvitze rebele chinuite cu placa pe spranceana edreapta.
Si printre ele sunt unele cu potential de Liga Campionilor da zboara direct in Inter-Toto si anu’ urmator nu se mai califica nici in grupe. Si le uita si galleria si sponsorii si poi se retrag ofensate ca ele n-or vrut sa fie niciodata fotbaliste.. ca lor de fapt le place patinaju’ artistic sau gimnastica aia cu bile panglici si ciocane da-o’n saracie ca am uitat cum ii zice. Astea sunt cu potential de a afirma : sunt curva si gata. De astea ziceam.. statutul asta luat cu titlu de noblete.. vine cu munca si transpiratie.. cu rabdare si tutun. Rabdare si tutun. Pentru genul asta de statut trebuie sa ai potentialul, capacitatea si inteligenta de allege tu. Daca esti tu ales ca la loto ca numa shase’s norocoase…nu se pune. Sorry galls.
Una peste alta stau dupa-amiaza in Parcul Central. Pe banca. Cand am venit in Timisoara asta era un loc placut. Mai ales vara. Ne intalneam seara mai multi. La mijto. La caterinca. Eram impreuna si inca era faza aia in care nu stia daca sa te ascunzi sau nu de politie. A trecut ceva vreme de atunci. Da era o atmosfera faina. Acum ma uit in jur: e o banca mai incolo pe care sunt vreo 20 de articole de cod penal vorba lui T. Apoi un picutz mai incolo cativa producatori: ‘da-mi o tigara ca mi-e o foame de nu am unde dormi la noapte’.
Si vesnicele 'babe' in cautare de orice. Inca sunt confuze de noua libertate. O confunda cu tupeul.
Nu tanti nu e liber langa mine. Am treaba si mai sunt 40 de banci libere. Te cred ca te simti in forta ca ai luat pensia. Si pe de o parte ma intristeaza statutul asta. Sunt oameni care au stat in the closet vreo 30-40 de ani si nu cunosc gestica mimica.. de hai incoa sau go away.
Vad doi tipi pe care daca i-ai intreba daca au fost vreodata prin parc ar jura pe sfintele moashte ca nu. Merg catre casa de la serviciu. Un pic confuzi cred de la caldura. Ca ba e serviciul in stanga si casa in dreapta. Ba e casa in stanga si servicul in dreapta. S-or fi ratacit ca e mare parcu si intortocheat.
De fapt asta a fost stimulentul care m-a facut sa scriu ce scriu acum. Ce…? Ai fost in parc? Ce…? Umbli in sauvage? Sigur esti de doi lei si esti curva. Eu stau doar pe romeo si caut chat si trec prin parc doar de la serviciu catre casa. A pro pos acu’ e casa in spate si servicul in dreapta. Fata! Meri dreapta si aseaza-te naibii ca am ametzit. Ca noah nu o sa zic la nimeni ca te-am vazut trecand prin parc. Nu e treaba mea.
Pana la urma privind din aceste puncte de vedere luate pe rand separate sau in conjunctie doua cate doua toti suntem un pic bitchy. Diferenta e ca unii recunosc iar ceilalti nu.
Si eu am fost bitchy in tot ce am scris pe aici da cateodata mai simt un pic asha nevoie sa urlu: jos mashtile. Gata cu carnavalul si sa vad cine ridica primul piatra.
Gata. Ajunge. E devreme inca: ‘nici la politie nu a inchis inca’ :))
(ma gandesc sa schimb titlul in ceva mai inglish ….suna mai bine; de fapt mi-e groaza ca iara ajung pe blog heteristi disperati care dau search pe google ‘curve care vor sa faca sex cu mine acum-gratis’ – da noah femeile e curve si barbatii e porci)
Acelasi
2q2Bstr8
vineri, iulie 03, 2009
33. WHAT'S NEXT
WHAT’S NEXT?
Acum cativa ani a avea blog era o chestie wow. Apoi au aparut siteuri dedicate pe care cu cateva clickuri pe next te alegi cu un blog in care poti sa spui vrute si nevrute . Cu putin noroc ajungi si citit te mai leaga unul de altul ba cine stie ajungi full time blogger.
Acum nu mai e foarte fashionable. E prea usor sa il faci si cei care le aveau acum cativa ani s-au saturat de ele. Te face sa te intrebi what’s next? E o stare asa febrila de asteptare pana va aparea ceva nou.
Ma gandeam la twitter. Care sincer mi se mare un mare B.S. Ce ma mira e ca a prins teribil la planeta. De fapt a prins la americani si de acolo ca de obicei va prinde la toata lumea. Ma mira sa aud de twitter pe CNN si la Casa Alba. Pana la urma care e faza? E un soi de status.. si unii te urmaresc si tu urmaresti pe altii. Ma gandesc cu teama ca chestia asta minimalista va ajunge o moda si pe aici de dragul imitatiei.
Am vrut eu scopuri inalte si am zis ce fain e si mama ce ok e, sa scriu;
mi-a placut sa scriu pentru multe motive. Probabil m-au impulsionat si lungile seri singuratice de iarna sau primavera.
Ploua e urat afara si in cele din urma stai pe ganduri si cum spuneam mult mai usor iti pui ordine in ganduri odata puse pe hartie.
Asa a fost si la mine. Apoi ma gandisem la blog la un recycle bin. Nu a fost asa nu mi-am putut exprima toata frustrarile aici. Nu stiu de ce. Poate nu sunt atat de dispus sa pun pe tava tot ceea ce gandesc.
Si daca as pune toata gandurile pe care le am pe hartie as deveni un guru al depresivilor si sinucigasilor. In 90% din cazuri blogul a atras oameni suparati pe viata poate mai suparati ca mine. Dar sincer nu de asta aveam nevoie.
Am spus la un moment dat ca unii oameni nu sunt facuti sa aiba liniste. Chiar nu.
Si ma regasesc acolo
Apoi am spus ca oamenii pe masura ce imbatranesc sunt ca vinul. Unii se transforma in sampanie altii in otet. Si mie imi placea sa cred ca ma imbunatatesc ca ma slefuiesc ca ma intrebt spre ceea ce mi-am imaginat ca ar ttrebui sa fiu la un moment dat.
Dar . si e un mare dar imi dau seama ca ma acresc din ce in ce mai rau. Ma acresc rau de tot si din cate stiu eu procesul asta nu este reversibil.
Si nu sunt fericit sau multumit de asta. Dar ceva undeva pe parcurs . s-ar rupt. Si nu stiu unde si nu stiu cand si nu stiu cui sa multumesc. Cu siguranta ar fi mai multi pe lista.
Am ajuns un singuratic si un moroconos si incerc cateodata sa imi dau seama ce se intampla. Cred ca asta a fost si rostul initial al blogului. Am incercat sa imi aduc aminte si sa pun cap la cap toate cele pe care le stiu.
Apoi a inceput lumea sa citeasca ce scriu si undeva in adancul sufletului am sperat ca cineva va stii sa ma citeasca si va avea curajul sa imi arate din nou ca viata poate fi frumoasa.. si are un rost macar pe termen scurt.
Speram ca cine va avea rabdarea sa ma cunoasca si sa se apropie de mine asa cum sunt. Atunci cand voi afla cine sunt. Eram altcineva. Nu stiu cine e strainul asta care se uita la mine in oglinda. Adevarul e ca.. nici eu nu l-as baga in seama.
Nu a fost sa fie. Si noah speranta moare ultima dar totusi moare.
De fapt mitologia spunea ca speranta zboara ultima. Nu spunea nimik de moarte. Cred ca a ramas in cutia pandorei de lene sau de plictiseala sau era prea firava.
Recycle Bin. Ar fi bine ca odata ce scriu ceva aici sa dispara … sa se stearga. Dar nuh merge chiar asa.
As urla acum daca as putea… era un film in care un tip se ducea cu masina la spalatorie si in momentul in care intra in tunelul ala cu perii urla. Mi-as dori si eu sa pot face asa ceva.
De multe ori.
Sa urlu pana ragusesc.
What’s next?
Nu am scris de mult timp. A fost ziua mea. Pentru prima data in viata mea.. evenimentul asta m-a distrus psihic. Abia am asteptat ca si cum ar fi fost ceva special. A fost o zi in care ar fi trebuit sa fiu fericit. Ar fi fost o zi in care ar fi trebuit sa ma astept la vreo surpriza. Nu a fost asa. Chiar nu a fost. O zi ordinara. Mai proasta ca altele.
De obicei in ziua asta mi se pare cel mai scarbos posibil faptul ca trebuie sa spui cuiva ca e ziua ta. Sau sa zici hai sad au de baut ca e ziua mea. Mi se pare o milogeala. In mod normal lucrurile ar fi trebuit sa fie invers: daca isi adduce cineva aminte de tine dai de baut si sarbatoresti evenimentul. Invers mi se pare o porcarie.
Pana la urma am ajuns pur si simplu neimportant in viata celor mai multi. E destul de greu de inghitit asta. M-am ascuns intr-un colt la chef.. si am plans. Nu a observat nimeni cred. Si cine a observat oricum nu i-a pasat.Nu stiu de ce am facut-o.
Da ar fi fain sa scriu aici doar chestii super faine. Dar nu e chiar asa.
Viata mea e chiar o porcarie. Si poate a multor altora . dar ma mai prefac ca nu e asa.
De amorul artei.
Si ca sa nu ma sinucid. Nu as face-o fiindca ar muri cainele de foame in casa pana s-ar prinde cineva ca am disparut. De multe ori a fost singurul lucru care m-a oprit.
Pana la urma cine are nevoie de un prieten depresiv?
E un bagaj prea greu prea mare. E prea mult pentru o relatie light bulangistica.
Lucrurile sunt si ar trebui sa fie mai usoare.
Si oricum cei deprimati sau ‘negri’ sunt neatractivi.
Trebuie sa arati in putere sanatos si cu toate vapoarele in port. Anything less e nesexy sau magnet de inadaptati sau nedoriti.
Asa ca am devenit acru… si nu o sa mai abtin la am declara ca nu sunt.
Nu m-a ajutat la nimic si a ma preface vesel.
Asa ca what’s next?
Probably nothing.
A BIG BLACK FUCKING NOTHING.
Acum cativa ani a avea blog era o chestie wow. Apoi au aparut siteuri dedicate pe care cu cateva clickuri pe next te alegi cu un blog in care poti sa spui vrute si nevrute . Cu putin noroc ajungi si citit te mai leaga unul de altul ba cine stie ajungi full time blogger.
Acum nu mai e foarte fashionable. E prea usor sa il faci si cei care le aveau acum cativa ani s-au saturat de ele. Te face sa te intrebi what’s next? E o stare asa febrila de asteptare pana va aparea ceva nou.
Ma gandeam la twitter. Care sincer mi se mare un mare B.S. Ce ma mira e ca a prins teribil la planeta. De fapt a prins la americani si de acolo ca de obicei va prinde la toata lumea. Ma mira sa aud de twitter pe CNN si la Casa Alba. Pana la urma care e faza? E un soi de status.. si unii te urmaresc si tu urmaresti pe altii. Ma gandesc cu teama ca chestia asta minimalista va ajunge o moda si pe aici de dragul imitatiei.
Am vrut eu scopuri inalte si am zis ce fain e si mama ce ok e, sa scriu;
mi-a placut sa scriu pentru multe motive. Probabil m-au impulsionat si lungile seri singuratice de iarna sau primavera.
Ploua e urat afara si in cele din urma stai pe ganduri si cum spuneam mult mai usor iti pui ordine in ganduri odata puse pe hartie.
Asa a fost si la mine. Apoi ma gandisem la blog la un recycle bin. Nu a fost asa nu mi-am putut exprima toata frustrarile aici. Nu stiu de ce. Poate nu sunt atat de dispus sa pun pe tava tot ceea ce gandesc.
Si daca as pune toata gandurile pe care le am pe hartie as deveni un guru al depresivilor si sinucigasilor. In 90% din cazuri blogul a atras oameni suparati pe viata poate mai suparati ca mine. Dar sincer nu de asta aveam nevoie.
Am spus la un moment dat ca unii oameni nu sunt facuti sa aiba liniste. Chiar nu.
Si ma regasesc acolo
Apoi am spus ca oamenii pe masura ce imbatranesc sunt ca vinul. Unii se transforma in sampanie altii in otet. Si mie imi placea sa cred ca ma imbunatatesc ca ma slefuiesc ca ma intrebt spre ceea ce mi-am imaginat ca ar ttrebui sa fiu la un moment dat.
Dar . si e un mare dar imi dau seama ca ma acresc din ce in ce mai rau. Ma acresc rau de tot si din cate stiu eu procesul asta nu este reversibil.
Si nu sunt fericit sau multumit de asta. Dar ceva undeva pe parcurs . s-ar rupt. Si nu stiu unde si nu stiu cand si nu stiu cui sa multumesc. Cu siguranta ar fi mai multi pe lista.
Am ajuns un singuratic si un moroconos si incerc cateodata sa imi dau seama ce se intampla. Cred ca asta a fost si rostul initial al blogului. Am incercat sa imi aduc aminte si sa pun cap la cap toate cele pe care le stiu.
Apoi a inceput lumea sa citeasca ce scriu si undeva in adancul sufletului am sperat ca cineva va stii sa ma citeasca si va avea curajul sa imi arate din nou ca viata poate fi frumoasa.. si are un rost macar pe termen scurt.
Speram ca cine va avea rabdarea sa ma cunoasca si sa se apropie de mine asa cum sunt. Atunci cand voi afla cine sunt. Eram altcineva. Nu stiu cine e strainul asta care se uita la mine in oglinda. Adevarul e ca.. nici eu nu l-as baga in seama.
Nu a fost sa fie. Si noah speranta moare ultima dar totusi moare.
De fapt mitologia spunea ca speranta zboara ultima. Nu spunea nimik de moarte. Cred ca a ramas in cutia pandorei de lene sau de plictiseala sau era prea firava.
Recycle Bin. Ar fi bine ca odata ce scriu ceva aici sa dispara … sa se stearga. Dar nuh merge chiar asa.
As urla acum daca as putea… era un film in care un tip se ducea cu masina la spalatorie si in momentul in care intra in tunelul ala cu perii urla. Mi-as dori si eu sa pot face asa ceva.
De multe ori.
Sa urlu pana ragusesc.
What’s next?
Nu am scris de mult timp. A fost ziua mea. Pentru prima data in viata mea.. evenimentul asta m-a distrus psihic. Abia am asteptat ca si cum ar fi fost ceva special. A fost o zi in care ar fi trebuit sa fiu fericit. Ar fi fost o zi in care ar fi trebuit sa ma astept la vreo surpriza. Nu a fost asa. Chiar nu a fost. O zi ordinara. Mai proasta ca altele.
De obicei in ziua asta mi se pare cel mai scarbos posibil faptul ca trebuie sa spui cuiva ca e ziua ta. Sau sa zici hai sad au de baut ca e ziua mea. Mi se pare o milogeala. In mod normal lucrurile ar fi trebuit sa fie invers: daca isi adduce cineva aminte de tine dai de baut si sarbatoresti evenimentul. Invers mi se pare o porcarie.
Pana la urma am ajuns pur si simplu neimportant in viata celor mai multi. E destul de greu de inghitit asta. M-am ascuns intr-un colt la chef.. si am plans. Nu a observat nimeni cred. Si cine a observat oricum nu i-a pasat.Nu stiu de ce am facut-o.
Da ar fi fain sa scriu aici doar chestii super faine. Dar nu e chiar asa.
Viata mea e chiar o porcarie. Si poate a multor altora . dar ma mai prefac ca nu e asa.
De amorul artei.
Si ca sa nu ma sinucid. Nu as face-o fiindca ar muri cainele de foame in casa pana s-ar prinde cineva ca am disparut. De multe ori a fost singurul lucru care m-a oprit.
Pana la urma cine are nevoie de un prieten depresiv?
E un bagaj prea greu prea mare. E prea mult pentru o relatie light bulangistica.
Lucrurile sunt si ar trebui sa fie mai usoare.
Si oricum cei deprimati sau ‘negri’ sunt neatractivi.
Trebuie sa arati in putere sanatos si cu toate vapoarele in port. Anything less e nesexy sau magnet de inadaptati sau nedoriti.
Asa ca am devenit acru… si nu o sa mai abtin la am declara ca nu sunt.
Nu m-a ajutat la nimic si a ma preface vesel.
Asa ca what’s next?
Probably nothing.
A BIG BLACK FUCKING NOTHING.
duminică, mai 10, 2009
26. MAINSTREAM - log out
MAINSTREAM - over and out
De cati blogger-i este nevoie pentru a se schimba/inlocui un bec?
-1 pentru a schimba becul
-1 pentru a posta si anunta ca becul a fost schimbat
-14 pentru a impartasi experiente similare si a arata noi modalitati de schimbare a becului
-7 pentru a avertiza asupra pericolelor ce apar la schimbarea becurilor
-27 pentru a corecta greseli gramaticale aparute in posturile despre schimbarea becurilor
-53 pentru a lua la misto pe cei ce au corectat greselile gramaticale
-2 profesionisti in domeniu care sa atraga atentia ca termenul corect este ''lampa''
-15 care sa pretinda ca au lucrat in domeniu si termenul ''bec''este la fel de corect
-109 care spun ca forumul nu este despre becuri si discutia trebuie mutata pe un forum despre becuri
-111 care sustin ca atata timp cat toti folosim becuri, discutia este utila pe forum
-306 pentru a discuta care sunt cele mai bune metode de a schimba becuri, care sunt cele mai bune, de unde se pot cumpara si cat costa
-27 pentru a posta linkuri catre siteuri unde pot fi vazute diverse modele de becuri
-14 pentru a spune ca linkurile nu sunt corecte si a posta pe cele corecte
-33 pentru a cita tot ce s-a postat pana in momentu respectiv si a raspunde ''si eu''
-6 pentru a atrage atentia sa se foloseasca functia ''cautare''
-12 pentru a posta ca ei renunta definitiv la forum din cauza divergentelor aparute pe marginea subiectului
-143 pentru a spune ''cauta intai pe google si daca nu gasesti nimic despre becuri atunci intreaba pe forum''
-16 posturi unde doi membri poarta o discutie total paralela cu subiectul
-24 posturi in care li se atrage atentia sa foloseasca mesajele private sau e-mailul
-1 moderator care sa avertizeze ca daca nu se inceteaza cu mesajele aiurea va inchide topicul
-1 membru nou al forumului care raspunde la 6 luni dupa ultimul post si totul o ia de la inceput...
Cele de mai sus nu imi apartin ca idee si concept in sine. Dara cat sunt de adevarate.
Atunci cand am hotarat sa imi fac un blog.. nu luseam in considerare toate cele de mai sus.
Era pus si simplu neavoia de impartasire . si cum imaginea de a ma baga sub patrafirul unui popa care ma ia cu ‘fiule’ nu mi se pare catushi de putin sexy sau linistitoare…
De aceea am inceput sa scriu.
Am mai zis cuvintele parca odata scrise prind un soi de viata a lor. Verba volant.
Si ma gandesc la diverse lucruri. Si trec . Dar odata scrise raman. E un fel de decizie luata.
Ma recunosc. Sunt un om care ia foarte greu o decizie importanta. Poate gandesc prea mult si mereu incerc sa iau in considerare toata aspectele. Si atunci ia mult.
Poate fiindca nu imi plac surprizele. Si sunt un soi de control freak. Poate.
Dar odata luata o decizie… sunt incapatanat pana la Marea Moarta si inapoi (de cateva ori)
Deci, am inceput sa scriu pentru a-mi pune ordine in ganduri si nu ma gandisem la o goaza de chestii: blogosfera, linkuri, rank-uri de pagina…
Dupa cateva luni imi dau seama ca lumea asta are un soi de viata a ei. Intri in ea si te prinde.
Si apoi incerci sa intri in mainstream si apoi te gandesti sa te mentii acolo si apoi iti dai seama ca poate vrei sa fii acolo si apoi pierzi timp cu celelalte detalii.
Si odata ajuns acolo ma intreb: ce naiba caut eu aici? Pana la urma?
Vreau sa ajung in top 10? (n-am timp de scris zilnic doua posturi de trei randuri), candidez la blog-ul anului? (nu le am cu hackeritul si schimbarea IP -urilor sa ma votez de un catralion de ori), se lasa cu premii pe undeva? (nu am rabdare sa pup in fund pe cine decide), ma bag sa fac bani din reclame? (la traficul meu probabil o sa adun 100 de euro in 5 ani). Daca dau mass cu linkul spre blog o fac din comoditate intr-un fel. Sunt cativa oameni pe care ii intereseaza ce mai scriu. Multi decid sa ramana anonimi si a trimite mesaj cu mesaj pana la urma e dificil.
Si atunci....?
Adica, chiar nu ma intereseaza undeva in adanc cat de citite sunt randurile mele, si numarul de comentarii.
Si apoi ma gandesc la puzderia de mesaje tampite/ puzderia de mesaje anonime.
Culmea e ca am am inceput sa identific anonimul dupa stil si greselile de ortografie. Culmea ca la un moment dat m-au enervat. Apoi au inceput sa ma amuze.
Apoi m-a mirat ca sunt anonimi care se cred interesanti si care cred ca raman anonimi. Desi uitandu-ma in lista ip urilor.. pot sa vad inainte sa deschid bloggul in sine cam la cate clickuri in check boxul ‘plictisitor’ o sa gasesc.
Pentru ca pur si simplu ma cunosc indeajuns ca sa stiu ca sunt oricum altfel decat plictisitor. Si sunt sigur ca asta nu inseamna defel ca sunt de laudat sau de blamat. Pur si simplu sunt orice mai putin plictisitor. Dincolo de modestie falsa. Si de aceea ma amuza cei care se simt datori sa dea click pe una sau pe alta.
Pur si simplu nu conteaza. (punct)
Am gasit si optiunea care nu permite postarea mesajelor anonime asa ca am rezolvat efortul de a le sterge..
Google imi gaseste bloggul dupa diverse criterii de cautare: ‘cum sterg un id de mess’, I duri de baieti timisoara, firma men at work, ba si pizde din timisoara ( desi cred ca doar o data sau de doua ori am folosit cuvantul asta in postarile mele). Incurcate-s caile domnului…..
Motivul acestui post se datoreaza totushi unui comment.
Si cei care ma cunosc ar trebui sa salveze ce scriu aici. Pentru referinte ulterioare: Recunosc ca am gresit. Desi nu eram de acord cu commentul respectiv.
Trecand peste momentul rarrissim in care recunosc ca am gresit.. respectivul ma lua la rost intr-un fel pentru ceea ce scrisesem.
Am facut-o nu stiu cum purtat de valul tip mainstream de care am vorbit mai sus.
Si mi-am transformat jurnalul personal intr-o tribuna de discutii legate de un subiect care era dincolo de ceea ce vroiam sa scriu aici.
Am facut o greseala.
Si imi fac MEA CULPA aici.
Are un prieten de-al meu o expresie: prostitutie intelectuala. Cam asa m-am simtit. Pana la urma oricat de pasional am fost legat de un anumit subiect nu isi avea locul aici.
Semana cu o tentativa de a intra in mainstream. Si e o never ending story.. brickwall, gay fest, se inchide purple, se deschide french kiss, se redeschide purple si din nou brickwall si gay fest. Sunt lucruri care ma intereseaza dar sunt departe de ce vreau eu sa scriu aici. Sunt doar subiecte la moda.
Poate am inclinatii/atitudini/aptitudini spre activism gay. Dar pe blogguri se ridica o voce o idee. Cei care nu sunt deja aici oricum nu vad si cei care sunt deja in genul asta de hey rup oricum sunt deja aici.
Imi cer scuze fata de mine in acest moment. Si imi promit ca voi reveni la zipp-zero, la momentul in care am inceput sa scriu aici. Adica ceea ce simt,
adica voiaj personal in trecut si in viitor cu rare popasuri in prezent.
Acelasi
2q2Bstr8
Abonați-vă la:
Postări (Atom)