40. EX-orcism

Meditatie pe tema data.
Pozitie de yoga. Mantre murmurate in iz de betisoare parfumate…
Semi intuneric in cautarea linistii. Tulburate doar de rasuflarea adanca si pacea interioara care se revarsa asupra mea…

Scaaaaaaaaaartzz !! - lung cat juma de post- de masina de cocalar prea grabit in intersectie aglomerata. Rush hour in Timisoara. Lumea fuge acasa. Lumea fuge sa prinda magazine deschise. Lumea fuge.
Si se duse dracu tot momentul meu zen.
Stau la bere. Ca de obicei la ora asta. Nu e vreme de bere. Nu e cald. Nici macar nu mi-e pofta. Nici macar nu ma simt inspirat sa scriu.

Numa’ gandul la ce am de gand sa scriu ma ingrozeste. Pe de o parte. Daca pici de pe cal trebuie sa te sui imediat inapoi sau nu te mai sui nicodata.
Odata era sa ma inec. Pe bune. In strand la un metru jumate de mal, la inaltimea mea si inconjurat de cel putin 200 de persoane, in circumstante care nu isi au locul aici.
Dar faze de genul ‘mi-a trecut toata viata prin fata ochilor’ e cumplit de BS. Nu vedeam decat bulbuci si ma gandeam cred ca o sa mor ca prostu’ aici.
Mai degraba imi trece viata prin fata ochilor uite acum… la bere la o terasa (aceiasi de ceva vreme).

De ce e berea rece cand e frig afara? De ce e calda cand sunt 40 de grade? De ce fanta e facuta din chimicale si in detergentul de vase este lamaie?

Ex-orcism. Am zis de multe ori ca unul din scopurile acestui blog, pe langa acela de a castiga concursul de blogul anului )) e de a scoate monstri la iveala.
Nu neaparat in sens literal.

In utlima vreme ma gandesc la o chestie: cand am abordat subiectul EX unul dintre ei imi spune mai bine ai lasa-o balta cu cronica relatiei. Cand te pui sa dai erase la anumite lucruri e destul de greu sa reconstitui toate fazele. Apoi vorbesc cu un prieten , cu un altul si subiectul asta imi revine ca un laitmotiv. Inca o chestie despre care nu se vorbeste pe de o parte sau se vorbeste prea mult pe de alta. De obicei se vorbeste prea mult cand nu trebuie si esti dispus sa spui oricui este cate de cat dispus sa te asculte despre asta.

Un alt lait motiv: de obicei EX-ul este unul rau care a facut si a dres si care te-a lasat cu buza umflata sau ti-a ranit sentimentele. Sau nu se vorbeste despre asta deloc. Cine spune ca trece cu adevarat 100% peste orelatie importanta cu siguranta minte. E practice imposibil . orice relatie lasa urme. Bune.. rele dar lasa ceva. Oricum omlu care iese dintr-o relatie nu mai este acelasi cu omul care a intrat in ea. Te schimba, te imbunatateste sau de inraieste. In orice caz forteaza o schimbare.

Ca o paranteza: aici vorbim de ecshii adevarati: o noapte nu se pune. Poate nici doua.
Ca sa vorbim de ex ar trebui poate sa dau eu o definitie simplista a ceea ce inteleg eu in termini prozaici ca ar fi o relatie:

Sa ne iubim mult sa ne respectam sa nu ne inselam si sa traim dragoste adevarata pana la sfarsitul lumii.
Nu rade cititorule e doar un citat din romeo. Gayromeo. Gayromeo dot com (disponibil si in limba romana pentru cei care insista cu: u tekc mi aout of hier in roumenia papal are bed)
Dar eu vad lucrurile muult muult mai prozaic: bataia pe telecomanda, factura comuna la ENEL si uscatul ciorapilor pe acelasi calorifer.

Ma amuz teribil. Am terminat o pagina in word (letter style cu margini elegante si nu am inceput sa scriu despre ce vroiam de fapt) nu fi mirat daca pana la final voi ajunge unde trebuia sau nu. Inca nici eu nu sunt sigur de asta. Probabil o sa ma invart dupa coada.
Nu am sa ma refer la a anumita relatie. Am sa ma gandesc la un rezumat cat mai complet.

Ma gandeam ca in general cu catziva ecshi poti ramane prieten. Poate nu imediat. Poate nu la nivelul de a va povesti amintirile. Dara pana la uma sunt oameni care te cunosc bine pe care ii cunosti bine, care iti stiu defectele calitatile si pe care ii cunosti poate in aceiasi masura. Sunt genul de prieteni pe care poate nu incetezi sa ii iubesti nicodata. Doar ca e altfel de sentiment. Inveti doar sa traiesti fara ei.
Te amuza amintirile comune.
Te amuza tachinarile reciproce de genul oare ce dracu mi-o placut la tine… cred ca eram beat cand te-am luat acasa.
Si desi te-ai despartit la un moment dat, poate motivele pentru care ai facut-o atunci, acum ti se par puerile si de fapt poate era doar momentul ca acea relatie trebuia sa se termine.
Motivele pentru care s-a terminat au fost doar pretexte pentru ca fiecare sa o poata apuca pe drumul lui.


Apoi raman despartirile mai dureroase. Eh aici e subiect greu gay. Cu drama queen cu melodrama, cu Draga Neni (T:))). Nu cred ca e cineva care sa nu fi intalnit macar un gay sau un cuplu gay sau un fost cuplu in care toate asta sa nu apara la un moment dat cele de mai sus.
Pe de o parte din afara poate fi amuzant. Sau subiect de discutie. Daca esti in acea situatie s-ar putea san u fie atat de amuzant.

Acum, punand punctul pe I si virgule sub S (sh), nu cred sincer chiar nu cred ca sunt gay care nu au trecut macar o data in viata prin asa ceva. Fie ca eram mici si prosti, fie ca nu ne stie nimeni… a fost. Nimeni nu e de piatra. Acum, cat de mare sau cat de public e tot circul depinde de la persoana la persoana, in functie de caracter.. de persoana, de situatie Depinde de multe. Poate unii se manifesta. Poate altii se ascund. Poate unii refuza sa fie victime. Poate altii se folosesc de statutul de victima. Si e o intreaga strategie pe tema asta. Au nevoie de confort si il gasesc la cei care sunt dispusi sa asculte cate de rau e ex-ul sau cat de curva sau cat de asa sau pe dincolo.
Sunt ecshi cu care redevii prieten. Poate mai bun decat inainte.
Sunt ecshi carora le-ai dat papucii si nu ai nici o remuscare din cauza asta.
Sunt ecshi care ti-au dat papucii cu fraza nu esti tu de vina sunt eu. Sau pur si simplu au disparut. Sau au reaparut cu altcineva si te intreaba de ce esti surprins sa ma vezi.
Sunt ecshi pe care ii vei iubi mereu si cu care nu vei mai fi niciodata.
Sunt ecshi la care te uiti sit e intrebi oare ce naiba ati avut in comun.
Sunt ecshi pe care cand ii vezi si dupa ani de zile ti se face inima cat un purice si un gol un stomac
Sunt ecshi pe care regreti ca i-ai cunoscut.
Sunt ecshi pe care regreti ca nu i-ai cunoscut destul.
Sunt unii pe care iti doresti sa ii revezi
Sunt altii pe care nu mai vrei sa ii vezi niciodata.
Sunt unii pe care i-ai inselat si altii pentru care erai doar entertainmentul de miercuri.
Apoi sunt unii cu care ti-ai fi dorit sa ramai toata viata. Apoi sunt ceilalti cu care ai sentimentul ca ai pierdut ani din viata.

Pe o parte sunt unii cu care totul ti se parea perfect, pe de alta parte altii cu care nu ai avut niciodata nimik in comun.
Sunt ecshi pe care ii ierti si altii pe care nu poti acum si poate niciodata.
Sunt ecshi care te-au lasta mai bogat. Sunt altii care te-au secatuit.

Sunt unii care trec la faza urmatoare. Sunt altii care se cupleaza cu sosii de ale tale mai mult sau mai putin reusite.

Asa ca dragul meu ex (nenominal si fara a se referi la o singura persoana):
Iti reprosez ca:
Ai scos ce e mai rau din mine;
Ca ne stiau prea multi adresa unde stam;
Ca m-ai inselat cu unul de doi lei si 10 bani;
Ca ai fost un egoist extrem;
Ca preludiu e pentru tine doar o poveste din dictionary;
Ca te duci la spectacol in timp ce eu sunt la dentist;
Ca m-ai balacarit la toti prietenii comuni si necomuni;
Ca te-ai cuplat cu urmatorul iubit la cateva zile dupa ce ne-am despartit;
Ca fluieri dupa mine ca dupa Bodri(cainele scarii);
Ca incercai sa imi verifici telefonu si imi blochezi simul;
Ca te-am vazut in pat cu altul;
Ca nu aveai timp niciodata pentru mine, pentru noi;
Ca ti-ai adus amantul la cina. Ca a ramas chiar si dupa ce am iesit din casa;
Ca nu ai ratat nici o ocazie sa imi demonstrezi cat esti tu de fericit cu noua ta relatie;
Ca ma lasai singur de craciun ca sa iei cina cu mama;
Ca imi spuneai ca pleci cu colegii in fagaras si de fapt erai in ungaria cu prietenul tau;
Ca a trebuit sa rup legaturile de prietenie cu oamenii apropiati fiindca erai gelos sau iti era teama de ce o sa zica vecinii;
Ca abuzai de expesia socializat pe romeo;
Ca mi-ai furat telefonul cand aveam mai multa nevoie de el;
Ca ai sunat unde lucram sa le spui ca sunt prostituat international.
Ca nu puteai iesi din casa pana nu iti beai cafeaua desi intarziam la munca;
Ca probleme tale erau ale noastre si ale mele erau doar ale mele;
Ca veneai de la munca si faceai istericale ca nu am frecat gresia de pe hol cu buretele de bucatarie; desi si eu venisem de la munca.
Ca te bagai langa mine in pat la 4 noaptea mirosind a sex si lubrigel si te mirai ca nu te iau in brate.
Ca credeai ca daca esti bisexual a face sex cu o femeie nu se considera inselat.
Ca m-ai jignit si si nsultat public in multe randuri.

Ce imi reprosez:
Ca am luat totul mult prea in serios;
Ca m-am aruncat cu capul inainte, am asteptat prea multe si apoi am fost macinat de dezamagire si frustrari;
Ca te-am inselat cu unul de doi lei si 10 bani; ar fi trebuit ca atunci cand am aflat ca tu o faceai san e despartim pur si simplu; imi reprosez ca am apucat-o pe calea aia;
Imi reprosez ca la un moment dat nu am mai avut curajul sa iti spun ceea ce simteam;
Imi reprosez ca mi-am pierdut total increderea in tine;
Ca nu te-am tinut in brate atat cat mi-as fi dorit;
Ca am sperat ca ceva se va schimba fara ca sa fac nimic in privinta asta;
Ca am acceptat sa te impart cu altii;
Si din nou ca te-am inselat cu unul de doi lei si 10 bani;
Ca am cerut de la tine mai mult decat puteai oferi;
Ca nu am inteles ca un gay proaspat iesit din dulap nu se poate multumi cu o singura persoana;
Imi reprosez ca nu am putut ierta si uita
Imi reprosez ca am ramas pana in ultimul moment;
Imi reprosez ca inca nu pot uita si ierta. Nu sunt atat de bun crestin;
Imi reprosez ca nu am vorbit destul cu tine; ca inca nu o pot face;
Ca am devenit l un moment dat un bloc de gheata;
Si din nou ca am ramas in relatia asta pana in acel moment sin u am avut curajul sa renunt putin mai repede.
Ca spun toate astea intr-un loc sa zicem public. Desi mereu am considerat ca astfel de lucruri nu ar trebui sa iasa nicodata in public.








Dar sunt nenominale. Nu se refera la o singura persoana… sunt adunate din diverse situatii. Or fi unii (nu multi) care se regasesc aici. Or fi unii (nu multi) care ar mai avea de adaugat aici. Sunt multe pe care le-am ignorat intentionat. Sunt prea aiurea ca sa aiba loc pe un blog.
O pot face.

Ex-orcism.
Am lasat intentionat loc gol deasupra la ce imi reprosez. Ar mai fi de scris cate ceva pe acolo la ce imi reprosez Astea in vin in minte acum.
Dar trebuia sa le scriu.
Daca gandesti, nu spune, daca spui.. nu scrie.. daca scrii… ai pus-o
Asa se zice.
Trebuiau scrise.
Acum ca au trecut nu mai au asa un impact. Pur si simplu au fost.
Si scriu la asta de 4 zile. Si ar mai fi de scris vreo doua luni.
Poate o sa completez ulterior. Om vedea.
Dar deocamdata la astea am shezut si am cugetat.

adaugire pe 25 ale lunii:
pana la urma razboaiele de genul asta se pot face si mai public:
Hai sa facem haz de necaz:
pan' la urma se supara unu pe popescu:

EX-orcism
faza faina e ca nici daca s-ar fi inteles nu ar fi intrat deodata on line pe romeo. dar macar la atat: unu caut sex celalalt chat, plus amandoi pasivi declarati..era o relatie sortita pieirii de la inceput. orb sa fii sa nu vezi.lol

dar stati ca mai este...
popescu episod 2


comentarii? eu am ramas fara.
Si ca sa fie clar in caz ca nu ati priceput de prima data; bai popescule de cate ori sa iti zica omul?


Da... acu e crunta razbunarea.. cred ca o sa redevin str8 adica hetero (ce mai conteaza ca sunt pasiv? )



cum ziceam... la asta am shezut si am cugetat.


Sau numa am shezut.
Acelasi
2q2Bstr8

32. TANGO

TANGO

‘Si..ma stropeste din nou si sar in apa dupa el si il prind, in mijlocul lacului la o pluta de busteni care era acolo, si il stropesc si il prind si la un moment dat ma trezesc cu el la mine in brate, isi pune picioarele in jurul meu si buzele mele ajung la 5 milimetri de buzele lui
A fost cel mai electrizant ‘nesarut’ pe care l-am trait vreodata. Moment de genul: daca as muri acum as muri fericit.
Si restul e istorie care nu isi are locul aici. A fost o vara exceptionala. A fost pasiune. A fost abandon, a fost altceva.’


Amintirea asta ma bantuie cateodata. O pluta de busteni un lac rotund de munte, un baiat blondutz cu o mutra de pisoi plouat agatat de mine.. si un prim sarut de milisecunde, furat ca din greseala si carui singura dovada de intensitate era inima care statea sa imi sara din piept si senzatia aia de sfarseala…
Se spunea pe undeva ca viata nu se masoara in numarul de rasuflari ci prin momentele care iti taie rasuflarea.

Cred ca mereu in toata aventura vietii mele de dupa am fost in cautarea unui astfel de moment.
E drept ca e o cautare chinuita, astfel de lucruri nu se fabrica in serie. Chiar nu. Sunt piese rare de colectie pe care le tii intr-un clasor undeva si nu le arati nimanui. Te uiti noaptea tarziu la ele la lumina lampii si le manevrezi cu gentiletze. Sa nu se franga.

Poate nu as arata nimanui colectia mea de momente speciale, din cele pe care le tii minte toata viata. Oricum.. it doesn’t make a difference.


Dar ma uit pe romeo. Hm acelasi site albastru care parea sa fie rezolvarea tututror problemelor. E ca un chestionar. Multe intrebari, multe raspunsuri. Ar fi trebuit sa fie totul atat de simplu. E totul la un click sau dublu click distanta.


Si ma gandesc acum la emisiunea aia \pretul correct\. Trei concurenti alesi ca din intamplare din public trebuiau sa ghiceasca niste preturi exagerate la niste produse. Trucul cel mare nu era ca trebuia sa se descurce concurentul singur… il ajutau spectatorii. Da se crea tocmai efectul invers: strigau toti.. mai mult mai putin mai mult mai putin… se crea o cacofonie generala… si rezultatul era acelasi… nu intelegeai nimik, daca iti zambea fortuna in seara aia plecai in excursie in Barbados sau… primeai un aparat de epilat muste pe picioare.
De ce ma duce gandul ala asta, se presupune ca libertatea de alege si multitudinea de informatii ar trebui sa te ajute. Dar sunt prea multe informatii sunt prea multe informatii false sau sunt noninformatii sau sunt chestii care pur si simplu iti lasa gustul ala amar sau dulce acrisor.. oricum nu ajuta.

Si nu voi gasi acolo unul din momentele alea… fiindca daca stau sa ma gandesc niciodata nu mi s-a parut incitant cineva despre care stiu prea multe sau prea usor sau prea deodata…si nu vreau sa imi fac un process de constiinta de genul imi fac profil dar stiu ca nu voi gasi ce caut. Ma gandesc mai degraba ca sentimentul ala de asteptare de nedumerire… de curiozitate…nu il poti obtine aici.

Ma uit pe romeo

Se zic stau degeaba pe aici m nu gasesc nimik.
Si poate nu gasesc si stiu De Ce. E prea exhaustiv
Vorbisem la un moment dat despre chestionar

Sunt prea multe detalii Mai lipseste marca de pasta de dinti pe care o folosesti.

Mi-am facut ditamai chestionarul…fuck cu el…


Imi aduc aminte .. la un chef vad un baiat . nu stiam cine e.. cum il cheama.. mi-a placut fara sa stiu de ce. L-am prins intr-un colt. L-am sarutat si am plecat .fara o vorba. L-am lasta perplex acolo. ,i-era teama de reactia dupa surpiza. dupa o vreme aflu cine e.. si ajungem sa ma intalnim, nu cred ca am sa uit cat a ras de mine… eu ratacit in cartier, ma suna si ma intreaa unde sunt si eu raspund senin…pe o strada cu tramvai


Sau in parc. Renumitul si acum rau famatul parc. Trece. Revine. Clar mi se pare. E prea baietos.
Intrebarrea aia.. oare o fi.. oare nu o fi…
E senzatia de asteptare de mirare…incitant.
Facem cunostinta, mergem pe jos catre casa, aceiasi directie…
pot sa tin si eu de lesa catelul? Tine’l.
aproape doi ani au urmat.

Astea sunt momente de tinut minte


Revin la romeo. Care ar putea foarte bine sa fie alt site. Sau ar putea fi inlocuit de alt site cu mai multe optiuni gratuite, mai multe facilitati sau pur si simplu mai interesant vizual,

Fiindca pur si simplu ne limiteaza la cateva informatii de ordin vizual, imagini pixelate sau modificate sau sir de numere , sir de informatii despre noi despre cum ne-am dori sa fim. Si cine raspunde cu no comment la cele de colo o face din alte motive din pacate nu pe aceiasi lungime de unda cu ce scriu aici.

Si imi neaga dreptul. Repet.. dreptul privilegiul si placerea de a descoperi. Neaga simturi. Simturi de baza poate.Cele 6.
Dar… neaga placerea unui miros a unei atingeri a unei priviri, a unei voci a unei mici imperfectiuni pe care ajungi sa o iubesti. Si neaga fiorul placerea unei strangeri de mana intr-un loc in care te-ar putea vedea si altcineva a unui gest care iti place a unei stangacii care te amuza…


Nu te lasa sa te bucuri de faptul ca el un pic rarait,
ca are o suvita de par care nu ii sta bine orice ar face,
ca m-am saturat de camasile lui in carouri…
ca se inroseste cand ii fac un compliment
ca sughite cand bea bere
ca danseaza doar cand e beat,
ca ma tine in brate cand doarme,
ca imi zice piticule
ca imi canta la chitara fara pic de talent… da incearca
ca imi ia ochelarii de pe ochi sa nu ii rup cand sunt pe jumate adormit la tv.
ca ii place sa doarma cu tricoul meu
ca ii place inghetata de capsuni,
ca ma minte ca sunt sexy.

pana la urma daca ceva face click cand trebuie si unde trebuie restul este doar poveste, restul se descopera.


In cautarea acelei prime senzatii…sau senzatii primare
O fi tipul asta care sta cu piciorul lipit de mine in tren? Sta cu cochii inchisi asculta muzica. Imi zambeste. Damn ce ochi frumosi are. Simt ca mi se inrosesc urechile. Ii zambesc tamp inapoi.
Sau brunetul asta care s-a pus langa mine in autobuz desi prietenii lui stau in capatul celalalt?
Colegul asta de birou care sta lipit de mine peste umarul meu in timp ce ii pregatesc o oferta? Imi place mirosul aftershave ului lui.
Hmmm o fi gestionarul de la firma de langa noi? Parca are ceva.. ce imi aduce aminte de altcineva…


Cautarea acelui prim sarut acelui prim dans (siropos termen da asta e…). cred ca mai degraba Tango.
Oricum Tango-ul e un dans pornit din cluburile gay ale ghetourilor din Buenos Aires.
Deci clar asa ramane. Tango.
Cred ca imi caut partener de Tango

Acelasi

2q2Bstr8

23. BEEN THERE DONE THAT

Been_there_done_that
(post de postul pastelui, sau de primavara)

Era o vorba

If ‘gay ‘ is an illness let’s all call in sick.
Nu stiu daca am nimerit-o io pe a buna in ingles da cam asta era idea.
M-am trezit azi cu o lene monumentala. Da’ crunta si mi-am stors eu bibilica ce sa fac sa scap de munca. Am inventat una rapida si am sunat la seful meu si i-am zis: ma f#te o lene, ma doare in c^r de firma voastra si imi bag p@la.

Adica in limbaj corporate: ‘Buna dimineata domn director imi cer scuze ca va deranjez atat de dimineata, insa, a intervenit o problema neprevazuta care imi necesita atentia imediata si, cu permisiunea dumneavoastra, as dori sa imi iau o zi libera pentru a o rezolva. In principiu as avea nevoie de o ora doua, dar, avand in vedere ca implica niste institutii publice, nu cred ca voi termina atat de repede (stiti cum e cu bugetarii astia..) si ca sa nu va incurc, mai bine iau toata ziua libera’

Si am inchis telefonul si m-am intors pe partea cealalta si am bagat nasu sub plapuma.

Ce urasc la zilele de genul asta. Mi-am facut un obicei o data pe luna cel putin sa fac chestia asta. Avand in vedere ca nu se platesc orele suplimentare si acumulez cam 20 pe luna, imi bag cate o zi de asta. La finalul lunii cand se trage linie ies cu toate orele muncite asa ca nu ma ataca la salariu, ca nu au cum (deocamdata). Dar, ce urasc la zilele astea e ca desi poate pic de somn cand ma hotarasc ca stau acasa, odata ce am rezolvat-o ma trezesc ca am o zi intreaga just for myself si intru in stare de agitatie. Am timp liber sa face ceva! Si tb sa fac si aia si cealalta si dau cu aspiratorul si spal cainele (ca vrea ca, nu vrea ca trebuie, ca nu trebuie).

Dar azi m-am pus cu nasu in laptop si am inceput sa scriu. Fara noima fara tinta ca de obicei.

Been_there_done_that. Asa am avut la un moment dat id ul pe romeo. Cata aroganta, cata desteptaciune acumulata......... Am cateodata senzatia ca le-am vazut si facut pe toate.
Si totusi nu e asha. Surpriza! As exprima autoironic. Ca sa nu zica altul. Doamne ajuta pe de alta parte. Oare cum ar fi sa le fi facut si trait pe toate?

E drept ca am vazut prea multe si cateodata am impresia ca le-am vazut pe toate.
Asta apare in special atunci cand incep sa intrevad un model de personalitate, de situatie, de comportament la cineva. Pe care l-am mai vazut o data de doua ori. Si am senzatia ca stiu ce va urma si cum se vor desfasura lucrurile.
Am o vorba atunci cand sunt intrigat: ‘Doua saptamani am rabdare’ . Adica intrevazand oarecum o evolutie, nu am ce sa fac decat sa stau si sa astept se va ajunge unde ma asteptam. Tare mi-as dori cateodata sa nu am dreptate. Si atunci cand am... intr-un fel ma intristeataza si ma duce iara la gandul bee_there_done_that.

Nu cred ca mi-as dori sa stiu cum se simte cand le-ai vazut si facut pe toate.

Dintr-un singur mare motiv.
Lipsa dorintei. Odata ajuns la punctul ala nu cred ca ti-ai mai dori ceva. Nu ar fi ce.
Si cred ca dorinta face pamantul sa se invarta. Nu banii.
Ca, dupa logica mea de tabla la care fac iara apel....acum e criza sunt mai putini bani.. ar trebui sa se invarta pamantul mai incet. Whoops! De aia o fi devenit ziua mai lunga??. Aia ar insemna ca imbatranim mai incet.. si aia nu e rau.
Ma gandeam sa ma mut – in aceiasi idee- la Salonta.
De ce Salonta? E.. de ce.. de ce. De aia. Acolo (zic astia la televizor) fabrica de salam are de vreo trei ani ( de cand se difuzeaza reclama) tot 30 de ani. Da noah a intepeni la 30 de ani nu e tocmai o dorinta absurda ( doua puncte paranteza inchisa).
Lol sunt tampit.

Deci dupa o introducere cat un treisfert de post, imi fac curaj sa scriu despre ce vroiam sa scriu. Sau , ma rog, ideea care m-a facut sa deschis capacul la laptop azi.

Ma gandeam ca a trecut un an jumate aproape. In fine unul si 4 luni de cand ultima mea relatie a esuat lamentabil. Am evitat subiectul asta un an de zile. Nici acum nu cred ca am sa intru in el cu toate fortele. Mai degraba tatonez cu ideea de a scrie despre asta. Pana una alta zgariu un pic suprafata.(zgarii sau zgariu?? Nu am chef de dex acum).

Mai degraba incerc sa ma gandesc la ce am ramas dupa aceasta relatie. Nu e un post de broken heart. Nu e un post de life’s a bitch.
Imi dau seama ca raul cel mai mare cu care am avut de luptat. A fost o idee.
Multi isi trateaza perioada post-relatie in multe feluri:
- Alcool and drop-dead party;
- repede – o – alta- relatie;
- random sex;
- indiferenta;
- nu-pot-trece-peste;
- mi-s ranit si n-am incredere in altii;
- combinatii din cele de mai susu;

Eu, ei bine eu... sa ma ia naiba daca stiu de ce. Intru in stand by. Cochetez cu toate ideile de mai sus da parca nici una nu mi se potriveste. Si imi dau seama ca dupa fiecare din cele trei relatii (numarabile si serioase) am o stare generala de ‘nu-mi pasa’ care mascheaza o stare generala de ‘imi vine sa sparg capul cuiva’. Care are in mod normal o durata de viata de un an.

Asa ca pana la urma, ultimei relatii nu am sa ii reprosez acum decat faptul ca parca perioada asta descrisa mai sus, se prelungeste putin prea mult. M-a consumat energetic la un nivel care, parca cere mai mult timp pentru refill. Si cand vezi ca dupa trei zile esti inlocuit cu urmatoarea mare dragoste e destul de greu de suportat. Descriam eu strategiile mai sus (cum le vad eu), dar a fi inlocuit dupa trei-patru zile, paca asta e cel mai greu de inghitit. Nu m-a facut decat sa ma gandesc ca cine nu te mai iubeste dupa trei zile... nu te-a iubit deloc. Avand in vedere ‘nestrategia mea’ genul asta de abordare a lucrurilor nu are alt inteles. Nu cred ca poti iubi pe cineva si dupa trei zile sa iubesti pe altcineva.

Si am gandeam acum been_there_done_that pe dracu.

Sunt din nou la inceput. Back to basis.
Adika sunt prost facut gramada. Am ajuns la concluzia ca trebuie din nou sa invat sa am o relatie. De obicei lucrurile astea vin de la sine cred. Dar acum chiar am senzatia ca trebuie sa fiu un pic mai atent in jurul meu si sa invat de la 0 sa am o relatie.

Am cunoscut cativa baieti cu care as fi putut incerca. Din pacate sau fericire nu pot mima sentimente. Mi-ar fi fost mai bine cateodata sa o pot face. Dar nu pot. Mi se citeste pe toata fata ce simt la un moment dat.
Urasc asta. Nu am ce face.
Deci ABC.
Ma straduiesc sa invat din nou sa am rabdare.
Ma straduiesc din nou sa invat ce se ascunde dincolo de o simpla imagine a cuiva.
Ma straduiesc din nou sa invat sa spun ce simt.
Ma straduiesc sa raspund cu aceiasi moneda. Din nou
Poate si blogul asta l-am facut ca pur exercitiu. Ar fi bine daca as putea invata de aici sa pot sa spun ce gandesc fara sa imi fie teama ca va fi altcumva interpretat.

Paranteza: nu stiu daca e primavara si blah blah albinutze si fluturashi, dar mi-am promis sa imi mai acord o sansa.
Si singuratea e ca un drog. Oficial cred ca se numeste independenta.
Am peterecut o seara cu cineva. Nu imi vine sa cred ca m-a prins ora 3 razand si povestind. Nu m-am plictisit, nu m-am gandit ca l-as tavali pe covor (decat de teri ori). Nu m-am gandit decat: sper sa il vad si maine. Sper sa vina maine sa ne uitam la un film. Cu popcorn.

Nu stiu daca se topeste calota glaciara. Si sincer nu imi pasa. Pare interesant New-York-ul post incalzire globala transformat in Venezia (cum il arata sf urile).
Cum ziceam, nu stiu daca se topeste calota glaciara dar aud zgomote infundate de gheata cedand si prapusindu-se cu zgomot in apa.

Been_there_done_that

But.
I’ll go there again and do it all over again. (twice as far, twice as good. Twice)

Gata
Acelasi
2q2Bstr8

15. ORDONATI !!!

Ordonati !


Nu imi vine sa scriu. Si ma gandesc de ce naiba, nu din lipsa de subiecte. Din pacate/ fericire subiecte sunt si multumesc lui dzeu ca am avut o viata plina.
Nu imi vine sa scriu si ma analizez...
O fi criza scriitorilor, o fi vreo chestie de aia despre care am mai vorbit ...cu muza (a.k.a. muzu),
si pana la urma bling! im dau seama ce e...
e... 'aversiunea fatza de autoritate'... E oprelistea care mi se aseaza pe piept atunci cand am sentimentul ca trebuie sa fac ceva . Chiar daca nu trebuie 100%, sentimentul e apasator. Ca prima de zi dupa vacanta cand nu ti-ai facut rezumatul la lecturile citite si ai romana ora a doua...


Cu alte cuvinte bloggerul asta o luat-o razna, parca vad vreunul: 'what a f#$ck is he talking about'?.

De fapt ma gandeam la un moment dat ca ma simteam oarecum fortat sa scriu. Fiindca lume intreaba.. nu ai mai scris nimik? Lumea.. adika cei cativa care ma urmaresc mai atent. Si mi-am dat seama ca mereu am fost gica-contra.
Niciodata nu am facut ceea ce se astepta de la mine. Nu stiu de ce . Asa sunt. Veci pururi nu m-a putut forta cineva sa fac ceva anume. Cred ca am eu vreo gena de genul asta.

Vreo gena de berbec sau de tzap sau catar. Desi ma gandesc acum la catelul meu cand invata sa umble cu lesa. Deci daca el nu mai vroia, nu mai vroia si gata. Punea frana cu toate picioarele din dotare si nu se lasa miscat. Nu conta ca eram pe trecerea de pietoni si era roshu deja...

Asha fac si eu cateodata. Frana si gata.

Si maaama cat am avut de tras din cauza asta.. peste tot.
Bine ca la ora asta imi vine in cap armata.
Kinky, huh?
(puii mei mi-e murdar ecranul am scris virgula de trei ori si am sters-o ca pe ecranul meu se vedea punct si virgula)

Deci nu, nu genul ala de povestiri din armata. Deocamdata.
Mereu am avut o problema acolo ca nu suportam sa imi spuna cineva ce si cum sa fac mai ales daca erau chestii aiurea, doar asa ca iti umple timpul. Ma gandesc la momentele cand ne puneau sa maturam frunzele din padure. Jur. Luase foc o unitate din cauza unei tigari si noi fiind tot in padure exista riscul sa sara rachetele in aer.. watever. Asa ca trei saptamani, toamna fiind, maturam un strat de un metru de frunze dintr-o padure de stejar... si duceam frunzele peste gard. Eu sunt un om foarte calm. (martea si joi dupa amiaza tarziu) dar totul are o limita si.. noah pentru chestii de astea am zburat la arest.. de doua ori. Odata am lustruit holul comandamentului cu ceara... tampenii...

Alta data o luasem razna in garda... eram in varful muntelui langa Campina. Langa spitalul de nebuni.. si ne-au facut instructajul ca noaptea daca cineva nu raspunde la somatie.. sa nu tragem imediat ca mai fug nebunii din spital si daca nu isi dau seama ca trebuie sa coboare ca sa ajunga in orash... urcau la noi. Si aveam munitie de razboi. Era distractie. Urlai: Staaaaai! Si ei ziceau : Nenea nu trage ca ne plimbam si noi pe aici. 3 noapte in creierul muntilor. Tu cu AK47 pe umar...

Cred ca prin asociere intrasem intr-o stare apropiata... si intrasem intr-un soi de stand by. Consumam curent.. aveam beculetzul roshu pornit, da’ nu se vedea nik pe ecran... abia asteptam sa fie gata.

Aversiune fatza de autoritate clara, plus alte cateva tampenii facute pe acolo... ma trezisem ca fiind ala care mereu comenteaza si mereu are ceva de spus.
Faceam flotari o data la ora.
Una peste alta in armata era o chestie tare faina. Cel mai inalt din pluton, in cazul acesta eram eu, devenea intr-un fel automat comandant de pluton.. A fost haios sa vad vreo 25 de baietashi facand ce vreau eu... nu cred ca o sa mi se mai intample asa ceva curand. Asta chiar e kinky .
Si mai fan era cand se rastea capitanul meu ‘preferat’ la mine. Luam pozitia aia regulamentara de drepti. Degetu mare la vipushka si privirea la 30 de grade la orizont.
Eu avand vreo 30 de cm mai multi ca el... asta micu turba ca nu ii vedeam nici chipiul.
Era de coma.. si asta se sufoca de nervi. Si se isteriza in fatza mea , dupa cum ii vedeam chipiul odata la 5 secunde am impresia ca sarea. Dupa gafaieli imi dadeam seama ca ceva efort facea. Nu am reusit sa-l vad niciodata. Oricum cred ca as fi intrat in coma de ras. Cred ca era singurul moment in care eram 100% regulamentar. Eram acolo, dar mi se povestea de asta.. )
Odata i-am spus I usually get kissed BEFORE I get fucked. Ghinionul meu stia engleza.. asa ca iara la arrest.

Si ghidusie facute in garda fiind si desperat si plictisit noapteA in padure am scris cu carbune pe zidul depozitului de rachete:
‘Forget All Hope Ye Who Enter’- lasati orice speranta voi cei ce intrati… infernul lui Dante clar.
Am scris cat am putut eu de sus, sa nu mazgaleasca nimeni prostii peste.
Deci cam cat de destept puteam fi ??????????. Eram singurul din unitate care ajungea acolo fiind cel mai inalt... Asta iti dai seama ca am realizat-o a doua zi cand era prea tarziu... si again..


Un pic kinky tot am sa devin. Nu pot rata ocazia asta.
De fapt..
down the memory lane..

Cam asta e contextul..
Mereu avusesem fantezii legate de armata etc.. cine zice ca nu.. oricum nu cred
Dushuri comune dormitoare blah, stereotipuri cu orgii.
Dar,
Cand ma gandesc la zilele alea... imi trece.
Erau sa faca aia hetero practicant din mine.
B.S.!!
Glumeam.

In orice caz au fost si cateva momente faine...
Ne-au repartizat in dormitor in ordine alfabetica..
Paturi lipite cate doua nu suprapuse..
Si m-am nimerit vecin de pat (mai degranba in pat) cu cea mai minunata creatura purtatoare de p din unitatea aia. Asa s-a nimerit. Noah apoi dormi in pat cu ala, daca poti.
Cel mai fain era ca ma lua noaptea in brate. Ne faceau aia din planton poze cu telefonul )). Binenteles ca le vedea toata lumea. Dar chiar nu ma interesa. Erau la mijto oricum.
Asta genu ala de barbat fatal.. il sunau doua trei iubite pe zi. Bani tigari pachete... Probabil stia el ce si cum sa faca. Una peste alta imi era drag. Si la un moment dat nu te mai gandeai la nimik de genul asta. De fapt asta vroiam sa zic. Dupa o vreme relativ scurta armata nu mai e sexy. E doar o lectie de a-ti tine gura si de te infrana. Oricat de gica-contra as fi fost eu pana atunci, aici clar s-a acutizat.

Deci cu tipul asta sa ii zicem Q, a fost un soi de relatie tare ciudata.

Gaydarul imi atragea atentia asupra unui locotenent. Dar nu am indraznit nimic desi cred ca ne-am simtit reciproc. Odata a venit la mine in dormitor, eram putini in unitate era weekend, a stat la mine pe pat si mi-a cantat la chitara doua ore. Eu eram un picutz melancolic (surpriza, do-oh) Mi-ar placea sa il revad odata... cine stie.

Oricum dupa 5 luni dormite cu Q in pat, ma trezesc ca ma intreaba odata, stateam la marginea padurii in iarba , fumam si ma intreaba: auzi pot sa te intreb ceva? Poate te superi, sa te ia naiba daca nu imi spui adevarul: Esti gay?
Cred ca m-am uitat in gol pana a ajuns tigara la filtru si mi-a ars degetele. Si ii zic da, de ce intrebi. Si el imi zice: am un prieten bun care zice ca te cunoaste.... Ne petrecem permisiile impreuna cand merg acasa si mi-a zis ca te stie...


Sa dormi 5 luni jumate cu un tip in pat si sa... afli asta...
Acum ma umfla un pic rasul....
Incurcate-s caile....
Cateodata... ordinea alfabetica poate sa faca multe..
Stateam si ma gandeam... oare cam cate perechi de palme ar trebui sa imi trag
Am fumat un pachet in seara aia... si m-am plimbat in padure de era sa nu mai stiu sa ma intorc inapoi. Seara imi zice: unde naiba stai in capatul celalalt? hai mai aproape de mine ca mi-e frig....Nu ma uitam in ochii lui.
Si am stat asa cu el in brate fara un cuvant.....Si ma gandeam.. iara si-a taiat perciunii stramb. Ala din stanga il taia mereu mai scurt... si puii mei maine dimineata iara cerem zahar de la M. Ca nu o sa avem de cafea si ma uitam la el si imi ziceam sigur imi fura iara perna la noapte ca a mea e mai moale... si ii trag pe umeri patura aia ciudata tzepoasa militareasca. Si ma intreb oare doarme? ...

In gara Campina, stateam pe valizele alea de lemn.. si el urca in trenul de Brasov. Si eu astept acc de Bucuresti, mai am o ora de stat si ma striga camarazii de la carciuma garii ca au luat bere.. si ma uit dupa trenul ala....un pic curba, cred ca mai era pe hol. Nu’s sigur. Imi place sa ma gandesc ca da.

Cateodata nu e sa fie....si cateodata e mai mult decat te astepti si cateodata less is more.
Si cateodata nu te indragostesti. Si cateodata ai momente pe care le pretuiesti.
Asa e asta: perciunii inegali, o patura albastra MapN, intr-o unitate de rachete, in creierul Bucegilor. Si pana la urma nu a fost atat de rau. 

Cred ca am sa opresc pe undeva in drum catre casa. Inca nu sunt pregatit sa revin acasa. Mi-am dorit, am nevoie de o zi- doua sa revin la restul vietii mele.


Intors la realitate si la ce pornisem de fapt...
mi-e greu acum sa ma intorc. Ce subiect tampit am inceput si unde am coborat.
Nu mai vreau sa urc de acolo. E placut sentimentul.

Pe scurt am sa incei sa dau o forma cat de cat postului asta.
Sunt rebel fara cauza. Sunt giga contra. In relatii, in viata de zi cu zi, la job...

Intr-un fel ma simtam obligat sa scriu.
In alt fel cand pornesc.... uite unde ajung.

Intr-un fel scriu pentru mine
In alt fel ma uit sa vad vreun comment nou. imi lipseste parca daca nu e.

Intr-un fel nu vreau sa ma citeasca o masa de oameni
In alt fel nu vreau sa-l tin secret

Intr-un fel sunt introvertit
In alt fel dau click pe PUBLICARE (din nou).

Gata.

5. GWM SKS GWM 4 LTR

GWM SKS GWM 4 LTR

Am vazut anuntul asta undeva.

Un anunt unde cred ca se platea la cuvant:
Gay white male seeks gay white male for longterm relationship.

Adica: ‘ imi caut iubirea vietii dar in loc sa platesc 10 cuvine mai bine platesc doar 5.
Am facut economie de 5 dolari, asa ca daca va da bunul Dumnezu sa o gasesc voi avea castigul maxim cu investitie minima. Mama ce eficient sunt.’


Poate sunt eu ciudat, poate trebuie sa fiu scos la cofetarie si ‘aburit’ un pic inainte sa
Ma gandesc la o potentiala relatie cu cineva, dar ma gandeam...
Nu i-as scrie unuia ca asta niciodata , m-as simti jignit, m-as simti ieftin.
Mai ieftin cu 5 dolari.

Ce cauti?
Intrebare de baraj cam peste tot. Apoi sincer naiba sa ma ia daca stiu ce caut.
Si acum o iau prin eliminare. Nu cred ca e fiinta pe planeta asta care sa nu isi doreasca
Pe cineva aproape. Oricat de ‘arici spinos’ ar fi. ( o sa radeti ma gandeam la animalul ala porky pine dar am tradus ceva mai bland : ), dar imaginea aia imi venise in minte.. cred ca ma uit prea mult pe Animal Planet)

Poate unii amana gandul asta si isi zic perioada asta nu caut nimic, vreau doar sex. Poate unii zic vreau chat, vreau conversatie. Poate unii zic caut prieteni, amici etc, companie. Oricine orice ar zice.....
Dar hai sa fim seriosi. Dincolo de toate astea scopul final e acelasi: toti ne dorim pe cineva sa ne completeze, stimuleze, sa ne provoace. Undeva deep deep inside constient sau nu, ne dorim asta. Ne dorim sa se incheie cautarea.
Cum ar trebui sa fie acel cineva.. e poveste tare lunga si cred ca fiecare are imaginea lui. Fiecare are plaja lui de valori, mai larga , mai ingusta, cu plusuri cu minusuri cu...ceva anume chiar daca nu o pot defini la un moment dat.

Deci ce caut? Naiba stie. Cum caut ? cateodata cu indarjire, cateodata fara speranta, cateodata optimist, scopul poate scuza mijloacele, dar mijloacele nu sunt mereu potrivite pentru un scop. Nu stiu ce caut. Dar cand voi gasi nu pot decat sa sper ca voi avea prezenta de spirit si curajul sa afirm : asta cautam.

Acum imi fac procese de constiinta : incepe sa sune prea siropos ce am scris si incepe sa sune a filosofie ieftina. Mereu am fost prea gay pentru a fi str8 si mereu am fost prea str8 pentru a fi gay. Nu ma dezbina gandirea asta, nu ma face nehotarat, dar, cand alunec pe o panta sau pe cealalta, mereu e un feeling care imi zice : hoppa ! baiatu ai luat-o razna. Asta am simtit recitind ce am scris.

Conversatie pe mirc (apropo de mijloacele de mai sus). Imi spune unu : Caut relatie.
Copil , baiatul asta. Si ma intriga raspunsul lui. La 18-19 ani iti stabilesti un scop de genul asta: Asta caut si gata.
Dar cum naiba procedezi? Vorbesti doar cu cineva care vrea doar relatie si apoi conversezi cautand cu disperare punctele comune (daca esti optimist) sau il depunctezi la fiecare fraza daca sesizezi vreo potentiala problema? Adica.. cum merge treaba asta? Faci un chestionar ca la scoala de soferi??
Poate pica la intrebarile despre mecanica: ce naiba face o bujie, cum se schimba uleiul sau cum ridici capota? Mereu ma blocheaza oamenii astia. Daca nu raspund la 22 din 26 pic testul? Si daca il trec.. oare imi trebuie premiul???

Si imi zic: astia habar nu au ce inseamna o relatie si de obicei ii intreb: cum definesti tu o relatie. Si apoi ma gandesc (again) : am pus o intrebare idioata, doara nu o sa primesc un raspuns OK. Vorba aia GIGO- garbage in-garbage out.

Down the Memory Lane... Prima mea relatie...

In acelasi minunat orasel cat un timbru, trecut oarecum de faza cine naiba sunt, ma hotarasem pe o linie , acum trebuia si sa vad ce fac mai departe.

La noi in fata blocului seara mai ales vara ne adunam o gashka intreaga. Cred ca eram vreo 20. Si stateam ca nebunii pe bancile alea pana noaptea tarziu. Bancuri, chitara, era fain. Prieteni. Prieteni din copilarie, prieteni cu care aveam multe in comun, prieteni simpli fara figuri, ne stiam prea bine unul pe celalalt pentru a incerca sa ne prefacem.

Intr-o vizita acasa, dupa multi ani, mi-am dat seama ca serile alea nu mai exista la mine la bloc. Generatiile de dupa considerau ca nu mai era destul de cool, era plictisitor sa faci asta. Imi pare rau de ei. Mereu am un sentiment de caldura cand ma gandesc la noptile alea petrecute afara, cu berea ascunsa sub banca 

Si iara am deviat de la subiect, postul asta o sa devina o carte in sine.....

La blocul de vis-a-vis , vara venea un tip la bunici. Venea din Timisoara. Mereu sarea in ochi, avea poate un stil anume, avea poate tzoale mai deosebite.. Nu stiu. Ii zicea lumea Rocky. Inaltutz, blond cu parul semilung, un pic rebel ca atitudine. Intr-o zi il vad pe pe balcon intorcandu-se cu ai lui de la munte. Avea o perecehe de blugi albi cu talie joasa, bronzat, si cu tricoul aruncat asa pe un umar. Stateau fain blugii aia pe el. Erau..pentru el facuti.
Si am avut o senzatie ciudata: nu stiu altii cum sunt dar la mine cand ceva face click! E de rau, aveam senzatia aia in stomac pe care o ai intr-un lift care coboara prea repede.
Fetele de la noi din gashka: ‘Mama ce mijto e Timisoreanul!’ Eu: ‘da-l incolo ca are figuri’. Doara nu era sa zic: eu sunt mijto, timisorenul e de-a dreptul bestial!

La un moment dat noi in gashka in fata blocului, el statea singur in fata blocului de vis a vis vizibil... plictisit.Fetele tot chicoteau si le zic: pai mergeti chemati-l la noi ca si asa sta singur acolo. Si aveam una mai mica si mai nebuna si se duce si-l aduce la noi. Si vine si face cunostinta cu noi si era chiar timid dincolo de aparente si se pune langa mine pe banca. Tot asa , fara tricou, avea o salopeta de blugi si imi deau seama cand se aseaza langa mine ca de fapt avea doar blugii pe el. Erau largi si ii vedeam soldul si diferenta de culoare de unde avusese slipul, era bronzat cu dunga . Si restul nu imi mai aduc aminte. Eram in transa. Incepe sa semene a Sandra Brown....povestea asta.

Si ne-am imprietenit, si am avut o vara de neuitat. Venea dimineata ma trezea mergeam la un lac de munte de aici, toata ziua si nu cred ca ma plictiseam de el. Veneam acasa mancam si ieseam in oras si desi proveneam din medii diferite si eram firi diferite si erau toate motivele pentru care noi nu am fi avut de ce sa petrecem nici macar 5 minute impreuna. Bag pixu in el chestionar. Chiar nu conta.

La un moment dat am inceput sa iesim doar noi doi fara restul trupei. La un moment dat ma intrebau restul; ma voi doi sunteti impreuna? Si ziceam razand: nu suntem fiindca nu imi plac blonzii. Si radeam, ca sincer chiar nu imi plac blonzii. Apropo de acelasi chestionar.
Si la un moment dat ii spun: stii, mie imi plac si baietii. Si rade si intreaba, cum si de unde si de ce. Si incerc sa ii explic. Si pleaca acasa. Si ma gandeam; nu o sa il mai vad niciodata. Si a doua zi dimineata: imi bate la usa: nu esti gata ? hai sa ne grabim ca cred ca dupa masa ploua si pierdem o zi de baie. Si la lac.. eu faceam plaja, el inota si la un moment dat vine si ma stropeste. Stiti senzatia. Am spus: daca ma mai stropesti odata jur ca inot dupa tine te prin in lac iti fur slipul si te las in pielea goala sa vad cum iesi de acolo.
Si..ma stropeste din nou si sar in apa dupa el si il prind, in mijlocul lacului la o pluta de busteni care era acolo, si il stropesc si il prind si la un moment dat ma trezesc cu el la mine in brate, isi pune picioarele in jurul meu si buzele mele ajung la 5 milimetri de buzele
A fost cel mai electrizant ‘nesarut’ pe care l-am trait vreodata. Moment de genul: daca as muri acum as muri fericit.
Si restul e istorie care nu isi are locul aici. A fost o vara exceptionala. A fost pasiune. A fost abandon, a fost altceva.

Pusca mea , da, a fost relatie.

Si asta vroiam sa zic, a fost relatie fara sa stabilim dinainte ce va fi, cum va fi si daca va fi. Urmatoarele trei veri le-am petrecut impreuna. Iunie-Octombrie.
Si nu ma intrebati daca era gay, bi, activ, pasiv. Nici nu conta. Era ce imi dorisem eu atunci.

Acum, sunt si eu in Timisoara. De 8 ani. El e timisorean. L-am vazut de doua ori. E insurat, are doua fetite, acelasi zambet strengaresc, aceiasi freza de pustan. Si aceleasi apucaturi de copilandru care vrea sa se poarte mai matur decat este. Si nevasta-sa e o fata deosebita si stie ca la un moment dat eu si el am fost ceva unul pentru celalalt.
Si accepta si respecta asta

Si ca sa inchei ‘romanul asta’ Nu stiu ce caut, nu imi fac planuri, nu pot decat sa sper ca genul asta de emotie mai exista undeva ascuns in mine si ca undeva acel click! ruginit va face click din nou.
Gata.
See you around