11. Sarbatori Fericite (my ass!)

Sarbatori fericite, (my ass).

Imi vine sa urlu si sa sparg ceva. Dar cum mereu cand sparg ceva imi pare rau dupa aia, mai bine ma abtin.


E singurul moment in care de fapt iti vezi prietenii dusmanii etc.
Toata lumea simte nevoia sa fie alaturi de prieteni. Ca un cocon protector.

Sunt foarte ocupat sa raspund urarilor de bine de pe messenger.
Dupa o ora realizez ca sunt massuri. Glumeam nu mis chiar atat de tont.
In fine au fost si cateva urari personalizate. Felicitari virtuale si etc. Am multumit la toate, politicos. Nu cred ca am dat vreun mass de genul asta. Mi se pare un pic desantzat.

La fel ca sms-urile trimise de pe telefoanele de firma. Alea cu lumina nu stiu care si sfintele in sus si sfintele in jos. Astea sunt bune ca forma de marketing. Ma miram cate mesaje am primit de la persoane cu care nu am avut vreodata de-a face. Probabil aveau numarul meu salvat sau in fine numarul acesta cel mai sigur cu numele predecesorului meu in acest job. Fiindca eu sigur cu cel putin jumatate dintre acestia nu am vorbit.


M-am saturat la tv de filme cu mosh craciun... Ba se insoara, ba e ‘bad’ ba fiica lui mosh craciun, ba e o negresa, ba fiul lui mos craciun, la naiba si nevasta lui mos craciun. Si toti cei care nu cred in mos craciun si se intampla o minunata minune si le suna clopotei sau alte chestii si devin credinciosi in spiritul craciunului....

Faina treaba. Mie nu mi s-a intamplat. (what’s new).

In cele din urma mi s-a bulit si TV-ul. Asta e. Nu cred ca imi pare rau. Pur si simplu nu se mai aprinde. Si ma gandeam ca habar nu am unde si daca se mai depaneaza televizoare pe undeva.
Asta mi-a lipsit mereu in Timisoara si a contribuit la sentimentul de ‘ne –acasa’. Acasa mereu aveam un ‘nene’ care repara teleizoare, un croitor anume, un doctor anume, un pantofar anume si frizerul meu preferat. Aici si daca gasesti unul bun e posibil ca atunci cand mergi a doua oara sa nu te mai tina minte sau pur si simplu sa nu-l mai gasesti acolo. Sa fie magazin de vandut faianta sau shuruburi. Am reusit doar frizerul sa il mentin de vreo trei ani. Nu e vreunu cu apucaturi de stilist. Dar ma tunde simplu si repede si stie ce imi place si ce nu imi place si nu mai trebuie sa ii explic de 10 ori cum vreau pe laterale si cum vreau in spate si cat de lungi imi plac perciunii.


In alta ordine de idei.. nu am mai scrsi aici nimic de ceva vreme. Nu din lipsa de insipiratie. Adica am scris, doar ca nu am scris aici. Ma gandeam la faza asta cu prieteni si dusmani. Se pune ca puterea unui om este data de numarul prietenilor si puterea dusmanilor pe care ii are. Acum depinde cat esti de norocos adica ai prieteni apropiati multi si ai dusmani puternici sau macar importanti.

Blogul asta m-a apropiat relativ de cativa amici, si culmea a trezit monstri adormiti din trecut care se gaseau in povestirile de pe aici. Initial le-am lasat comentariile, dar apoi cand am vazut ca nu nici o noima si de fapt dreptul la replica nu e egal cu dreptul de a insulta pe cineva, mi-am zis ca asta e. Laif’s’a’bici ......nu trebuie mereu sa fie corecta.
Am moderat comentariile.

Dar m-a mirat intr-un fel dezechilibrul. Virulenta atacurilor, mitocania generalizata din acestea. M-a socat intr-o masura. Nu ma credeam in stare sa trezesc astfel de pasiuni in unii. Intr-un fel e ok. Decat sa scriu despre dilema: brad de brad sau brad de plastic 10 randuri si sa primesc 25 de comentarii. Mai bine asa.



Am cunoscut un baiat. Acum cateva luni. De fapt a fost ciudat ca pe mine ma rugase un prieten sa ii fac cunostinta cu el. Nu il stiam, m-am dus direct la el, l-am luat de mana si i-am zis: hai cu mine.
In aceiasi seara imi spune ca de fapt vroia sa fac cunostinta cu mine nu cu acela. A fost haioasa toata faza. Am facut schimb de id uri de mess si dupa vreo doua saptamani de dicutii, ne-am hotarat sa petrecem weekendul impreuna. Sa ne cunoastem mai bine.
M-a impresionat asta micu. A trecut prin multe in viata dar are un optimism in el. De invidiat. Si am ajuns sa il admir intr-un fel. Si sa imi devina drag.

Dar dincolo de toate astea ajungi la un moment dat intr-o semi relatie de genul asta sa te intrebi daca este ceea ce cauti. Momentele lungi de liniste. Si lipsa unor puncte comune de interes.. si asa ceva.
Si atunci stau si ma uit la dulceata asta de baiat. Si imi dau seama ca poate fi partenerul perfect pentru cineva. Dar nu pentru mine. Si imi dau seama ca are si el nevoie de cineva aproape si imi dau seama ca poate si eu am nevoie de el. Si mi se rupe inima dar imi dau seama ca pe zi ce trece ar fi din ce in ce mai greu sa fac asta. Si incerc sa ii spun ca mi-e drag, ca pentru o relatie trebuie mai mult decat atat, ca suntem oameni diferiti. Ca nu se poate cum si ce vrea el. Ma gandeam ca poate sunt si eu de vina. Nu cred ca as putea sari direct intr-o relatie completa de genul: hai sa ne mutam impreuna si sa traim fericiti pana ala adanci batraneti. Si ma gandesc ca poate desi nu recunosc sunt un sufelt ciuntit. Si va trebui sa il ranesc pe omultezu asta acum. Mai tarziu ar fi si mai greu si poate si mai dureros.
Si i-am propus sa ramanem prieteni. Am incercat sa ii explic cat am putut eu de bine ce si cum si de ce. Nu ma asteptam sa inteleaga din prima. Si ma gandeam ca ma va uri multi ani de acum inainte.
Si imi zice hai facem sarbatorile impreuna.
Sincer, ma gandeam, amandoi suntem singuri pana la urma nu are ce sa iasa rau.

Si a venit, si am facut bradul si am facut sarmale (in fine.. un fel de )) )
Mereu la atmosfera de craciun nu mi-a lispit rezultatul in sine, cat tot procesul acela, toata frenezia dinainte. Cred ca de fapt acolo e ce e mai fain.
A fost ok pana la punctul la care mi-am dat seama ca o luasem de la capat. Faza asta cu just friends nu functioneaza. Cere de la mine mai mult decat pot eu oferi. Si asta a fost chiar aiurea. Intr-un fel m-am simtit agresat. (ma umfla rasul, are cel putin un cap mai putin ca mine). Dar asa m-am simtit incoltit. Si vinovat ca nu pot sa ii ofer ceea ce vroia de la mine. Si vinovat ca poate nu reusesc sa ii explic asta. Si vinovat ca e craciunul si nu pot sa tin un discurs transant in directia asta.

Si suparat ca poate va trece f mult timp pana voi avea curajul sa fac un pas de genul asta: relatie noua. Sau poate va trece foarte mult timp pana nu ma voi mai gandi de 100 de ori inainte sa fac un pas de genul asta. Si poate ingrozit ca nu voi mai face niciodata un astfel de pas
Si din nou vinovat.

Si intr- seara in club il vad ca ii da numarul de telefon unui tip. Poate nu ar fi fost nimik nelalocul lui. Dar vorbim de un tip care se ocupa de diverse recrutari pentru clienti asa zis maturi de aici sau de prin Germania. Pe o scara de la 1 la 10 am explodat undeva la nivelul 18. si el zambea. Adica era ceva OK. Si din nou simt ca am esuat: in calitate de potential partener, in calitate de iubit, in calitate de prieten.

Ar fi trebuit sa ii explic ce si cum, ar fi trebuit sa ii explic ca nu tot ce zboara se mananca. Ar fi trebuit sa ii spun ca : daca e sa fim prieteni nu ii strica un sfat. Daca e sa fim parteneri.. sunt lucruri care se fac si lucruri care nu se fac. A-ti da numarul de telefon un recruiter de talente pentru Germania.. asta nu se face.

Si m-am mai certat cu doi acolo. Si mi-am mai stricat o seara. Si i-am spus: mergem acasa, dormim si dimineata cand te trezesti pleci acasa. Pana la urma nu sunt mandru de ce am facut. Sunt sigur ca nici nu stia cine e ala. Sunt sigur ca s-a simtit bine ca a fost poate complimentat si bagat in seama. Sunt sigur de astea.
Pana la urma asa am simtit. Pana la urma, mereu am fost dintr-o bucata. Oricat de rau ma simteam dupa.
Si a plecat. Si imi pare rau ca aplecat. Nu m-as fi simtit bine nici daca ar fi ramas.


Ce talmes-balmes de ganduri :


Asa ca craciunul asta :
M-am saturat de TV. Si el de mine (s-a stricat);
M-am simtit calcat in picioare din cauza blogului; (la asta m- asteptam)
Mi-am facut noi dusmani (la asta ma pricep);
Mi-am numarat prietenii care au sunat sa mai vada ce fac (vreo 2). Amandoi la sute de km distanta. Nu stiu ce si pe unde s-a pierdut pe traseu...Ceva s-a pierdut. Sau am pierdut. Fuck! Chiar nu stiu. Prieteni la nivel declarativ am zeci. Dar pe bune.. doar 1-2. Restul povesti.
Eu nu am sunat pe nimeni. Nu cred ca cineva ar avea chef de mine in starea asta.
Am renuntat la un prieten si o potentiala relatie;
Am petrecut cateva seri in Sauvage. Sunt satul si de clubul asta.
Ideea de a-mi face si revelionul acolo, ma deprima.
Mi-am anulat toate planurile de revelion; Lucrez pe 31.
Cand voi pleca din firma asta si voi fi intrebat de ce: asta va fi pe lista.


Una peste alta ...
Sarbatori fericite

(my ass)