7. CAND DOI ITI SPUN CA ESTI BEAT

Cand doi iti spun ca esti beat du-te si te culca…. Suna un sfat.
Sfat general valabil , daca si receptorul acestuia este receptiv receptional la receptia receptata…….E ok. Daca nu... uite drama. Gii…..... adika uita-te la mine.

Daca mie imi spune cineva ca sunt beat, uuuf intr-o prima faza ma jignesc... Adica cine.. eu.???!?? Dupa aia sa vezi sir de demonstratii. Stiti de la tv fazele alea cu politistii de autostrada americani... mergi pe line atinge-ti nasul...
Aia sunt mici copii. Eu ridic piciorul, fac doua tumbe, fac ce trebuie, ca sa imi dovedesc vigilenta si spiritul alert.

Si ce ma enerveaza cel mai tare e faptul ca lumea considera ca daca esti beat esti mai prost. Mereu zic: Sunt beat nu sunt prost. Sunt mai dezinhibat in schimb, vad totul de doua ori mai bine (nu dublu) simt mai mult mai intens. Si sunt ma critic si mai carcotash si spun exact ce gandesc ( si apoi imi musc limba, sau zambesc – a doua varianta ma salveaza de obicei, prima imi da doar dureri).
Vaz enorm si simtz monstruos (asta ca sa vedeti ca la orele de romana eram atent in liceu desi clasa a doishpea de la mecanica juca baschet pe terenul din dreptul geamului meu. In pantaloni scurti)

Ca sa revenim la oile noastre. Mai exact la berbecul care se semneaza la autor sub randurile astea.

Stati ca sunt in parcarea de la mall imi astept in coleg sa se intoarca de la nu stiu ce birou de la nu stiu acte. Asa.. i-am sabotat cd-ul cu colinde de alea cu frunza verge verge de brad si Maria care umbla in susu si in josu...Si scriu pe genunchi la un bec chior in parcare.


Deci nu imi spun doi ca sunt beat... imi spun 5 ca sunt trist in ceea ce scriu. Si sunt tentat sa fac tumbe sa stau intr-un picior si sa imi ating varful nasului cu degetul cu ochii inchisi. Sa dovedesc ceva. Merge? Nu, nu cred.


Si atunci ma intreb ce naiba sa fac. Ma gandesc .. oare poate chiar asa sunt? trist. ?
Mereu am urat genul ala de mentalitate gay: e trist, sunt nenorocit ca sunt gay, si lumea nu ma intelege si nu ma iubeste nimeni si nu mi-l gasesc pe fat-frumos din lacrima (sau macar de la Bel-Ami sau Cadinot). Si urasc cand cineva ma asociaza cu genul ala de tristete.

Poate sunt un pic trist, poate mai degraba melancolic, poate un pic dezamagit. Dar nu sunt trist ca sunt gay , nu sunt dezamagit de lumea asta rea, nu sunt trist ca vezi-doamne nu ma iubeste unul sau celalalt.

Sunt in general trist ca poate am sentimentul ca am pierdut ceva undeva pe traseu.
Mereu imi zic ca ceea de ca temeam mai rau, s-a intamplat deja.
Sunt un pic ingrozit ca poate am devenit rece si acru. Pe de alta parte ma gandesc ca sunt lucruri care ca vinul.. in timp se transforma in sampanie si alele in otet. E clar ca nu m-am tranformat in otet. Cel putin pentru mine. Eu nu simt asta. Si nu sunt omul care sta inchis in casa scufundat in teorii si vise nerealiste. Ca dupa ce nu se realizeaza sa aiba un motiv in plus sa fie mai tristi.


Am un soi de tristete in mine impotriva careia nu lupt si pe care nu o consider o vina, un defect. Si poate de aia nu fac tumbe si nu stau intr-un picior. Nu simt ca trebuie sa demonstrez ceva cuiva.

Si in plus sunt chiar un om caruia ii place viata. Imi place sa cred ca sunt un om puternic, un om ca salcia, ma indoi dar nu am frang, un om care stie ce vrea de la viata.

De ce sunt trist? Poate vreau un pic mai mult de la viata, de la mine. Si apoi de la cei din jur. Stiti de ce sunt trist ? m-a enervat seful astazi: toata lumea se plange de criza- el vrea dulbarea veniturilor pe anul urmator- numa’ Tariceanu zicea ca Romania nu va fi afectata de criza si al meu e de acord cu el si, am uitat sa imi platesc curentul si mi-am ars cu fierul de calcat una din camasile preferate . Sunt trist ca iara mi-am aruncat ciorapii curati intr-un sac si sunt 20 fara pereche. Poate de aia sunt trist. Poate nu.

Poate ma prinde un pic tampenia aia. Depresie de craciun. Poate e in aer.
Dar chiar daca e aia nu o recunosc,
Am ajuns la faza de care imi era teama cand am inceput sa scriu aici. Chiar asa sa te pui pe tava unor oameni. M-as simti in pielea goala in public. Pentru un om care umbla in pantaloni scurti doar in cazuri extreme asta ar fi cam mult si prea deodata.

(Odata faceam pe mine, nu stiu in centrul carui oras. Si m-am bagat intre doua masini parcate pe strada. O strada destul de aglomerata dar nu mai puteam si era seara.. asa ca m-am riscat. Si ma deschid la slit si gata... maaama stiti voi senzatia. Dupa 3 secunde de tzzaar ... m-am trezit ca masina pe care o alesesem eu ca norocoasa castigatoare a ploii de stele.. aprinde farurile. Faza lunga. Si aveam doua optiuni : sa fac pe mine sau sa stau acolo intre reflectoare de j-de-mii de watts... Nu va recomand senzatia... desi unora le place am auzit. Cica sunt si baruri dedicate.. ).

Ca sa trag un soi de concluzie.. (alta paranteza .. recitind ce am scris pe aici imi dau seama ca orice mi se pare o poveste prea lunga si am tendinta sa fac rezumat la un moment dat cu promisiunea proprie ca voi reveni... oare ma mint sau ma ascund dupa deget)
Ca sa concluzionez concluzia de mai-nainte:

Sunt trist, dar nu o tristete patogena, nu o tristete bolnavicioasa. Sunt trist fiindca nu am nu stiu ce motive sa fiu fericit. Poate nici nu as stii sa ma bucur de cele fericite atunci cand apar. Si pana ele apar sunt un pic trist. Prefer starea asta unei stari de mi-de-rupe. Prefer starea asta unei fericiri tampe de genul : e si maine o zi, rasare soarele, la vita e bella si ceru e albastru si pasarelele canta si mielusheii zburda pe campii.
Prefer sa ma bucur de zile simple, imi doresc o fericire de aia fara margini (slap! Acum imi trag o palma... pe bune) Nu e fericire fara margini, doar prostie ziceau unii.


Pana atunci hai sa va zic de ce sunt fericit acum:

Stau in pat (intre timp m-am intrerupt din scris.. am ajuns acasa si sunt in pat) cu laptopu in brate.
Mi s-a rupt un ciorap la degetul mare (ciorapi de director ) ) si chiar nu ma intereseaza . o sa caut intre cei 20 doi la fel. Ma amuza cu iasa el razlet. Nu ma vede nimeni hi hi. Mama imi zicea mereu: ciorapi buni si chiloti curati ca cine stie ce se intampla...Daca fac inversa legilor lui Murphy : no sa mi se intample nimik. Cica: daca speli masina ploua dar nu incerca sa speli masina ca sa ploua

Mi-am luat o cutie de crema de ciocolata si o mananc cu lingura mare si m-am manjit pe nas si n-ar trebui sa o fac ca iara o sa ma doara maseaua doua zile. Dar acum sunt fericit.

Imi aprind o tigara si incerc sa fac cerculete de fum a mia oara (imi ies patratele- o sa va arat odata cum se face). La schimb cu know-how pe cerculete.

Catelul, dupa ce a mieunat juma de ora ca vrea in pat, acu s-a incalzit si ma impinge jos. Puii mei iara ii miroase gura a chappy. (ca doara nu o sa ii miroase a margarete)
Daca n-ar avea chef de pupat nu ar fi nici o problema.

Si inchei cele mai tampite si fara norma randuri pe care le-am scris.
Si am devenit unu dintre aia care scriu chestii siropoase. Mdah asta nu ma face fericit.
O sa revin la ce am inceput. Asta e doar o declaratie de conformitate a produsului.

Asa ca... nu imi cer scuze ca sunt trist. Asa sunt. Fara un motiv cu nume propriu. Nu imi place sa fiu considerat trist. Da melancolic, da nostalgic, da.. un soi de asteptare a ceva mai mult. Dar deocamdata , nu trist .

O sa pun postul asta pe blog pana nu ma razgandesc.. dau click pe postare...

Uff nu merge, server not available.. o fi vreun semn? Nu cred in semne. Nu fluier in casa, in rest nimik ):)
Gata...

See you around