Mind whisperer
De ce nu am scris nimik.\
Cand scriu scriu cu pasiune, cu frenezie.
Cand nu scriu....... nu scriu deloc.
Oare de ce fac totul cu atat de multa pasiune sau cu atat de mult dezinteres ?
Nu stiu o fi vreo dualitate astrologica , ceva legat de zodii.
E faina chestia asta cu zodiile in cel mai bun caz cand iti place ceva imbratisezi ideea, cand ceva nu intelegi te intriga si cand nu iti place, ignori pur si simplu, asta ca o paranteza.
Cum a mers blogul pana acum. In valuri: de la shockurile de trafic la minunatele mici vizite de genul: a mai scris asta oare ceva aici. Cred ca astea imi sunt cele mai dragi. Asta e micul meu secret. E ca si cum cineva m-ar intreba ce mai fac din cand in cand.
Trecand peste doi trei amici care intra doar ca sa dea click pe ‘plictisitor’ sau sa lase un mic comment rautacios......
Ma autoacuz de o chestie, de un lucru care nu imi place. A un sentiment ciudat ca ma autocenzurez. Mi se spune: e mai bine asa. O fi? Poate o fi in general. Dar atunci de ce mai scriu aici. Mi-am spus mereu scriu pentru mine. Si pentru cei cativa care mai vor sa stie ce mai fac.
Te intrebi ce impresia au oamenii din jurul tau despre tine.
Oricat de duri ne-am da pana la urma conteaza ce simt cei din jurul tau despre tine. Da sigur esti si strategia: nu ma intereseaza eu sunt super si magic si exceptional si cui nu-i place n-are decat. Si mai e fraza asta de care e inflatie in ultima vreme peste tot: cine nu ma inghite sa ma s!@ga.
Dar, desi nu ti pasa de cei din jurul tau, ma gandesc cata energie consumi doar ca sa nu –ti pese. Autocontrolul acesta. Consuma mai multa energie decat a-ti pasa pana la urma.
Si de fapt adevarul e la mijloc. E important si ce cred cei din jurul tau. Dar nu cel mai important lucru.
E o arta in sine sa mentii acest echilibru. Cat de mult iti pasa. Si cat de mult lasi sa se vada ca iti pasa. De fapt acolo e diferenta.
Sau te intrebi cum iti schimba tie acesta perceptia despre oameni. Cum ma influenteaza ceea ce cred altii despre mine . sau cum schimba aceasta perceptie comportamentul..
Mind whisperer. Atac direct la o idee pe care cineva a scapat-o la o bere in plus.. (fara alte comentarii).
Incerc sa parafrazez .....ce soptesti tu ca fiinta prin cuvinte nerostite celor din jurul tau.
E asta prima impresie? Pe scurt , da. E o stare de spirit pe care cei din jurul tau o simt?
Imi spunea cineva ca blogul asta i-a schimbat modul de a ma privi. Si te pune sa te intrebi in ce masura ceea ce vad altii la tine este adevarat. Si ce poti face sa schimbi asta. Daca vrei.
Si cateodata nu iti dai seama ca mici gesturi, priviri.. doua vorbe pot face pe cineva sa isi faca o parere despre tine. Buna sau rea.
Asta e una.
Oare cati oameni te cunosc cu adevarat. Oare cati oameni vor sa te cunoasca si.. cat esti de dispus esti sa te lasi cunoscut de altii.
Si cati isi creaza o imagine. Si cat e de important asta.
Ma gandeam.. imi place mult stilul sport trening, adidasi, basca etc. Dar imi place la altii pe mine nu ma prinde. Mereu am fost genul casual- clasic. Mereu m-am simtit bine in camasa si mai greu intr-un tricou sport. Iti creezi o imagine sau o imagine te adopta?
Si cat de credibila e imaginea asta.
Starea asta de lehamite care se mai simte printre randurile mele e mai pregnanta atunci cand am de-a face cu oameni al caror interior sau istorie iti sunt cunocute, vezi imaginea pe care incearca sa o proiecteze. Si pare aiurea si dezgustator.sau ilar Sunt oameni care sunt incapabili sa isi asume trecutul. Sa isi asume adevarul lor interior.
Apoi ma intreb daca imaginea pe care o proiectezi este adevarata.
CAT SUNTEM REALI CAT SUNTEM CEEA CE AM VREA SA CREADA ALTII CA SUNTEM?
Si apoi imaginea pe care o proiectezi despre tine celorlalti isi atinge scopul.?
Vinzi o imagine.. e credibila? Te dai destept si scoti cuvinte de 4 silabe. E bine. Doara ca esti pe langa subiect si pe langa logica. Deci nu merge..
Te dai cool dar nu te prinde. Nu tot ce e la moda prinde pe toata lumea.
E ceea ce suntem sau ceea ce ne-am dori sa creada altii despre noi?
De cate ori nu am primit impasibili o fosta iubire doar ca sa nu vada ca suferim.
De cate ori ne-am facut ca nu observam o privire admirativa. De cate ori te faci ca nu observi pe cineva care iti place doar fiindca te temi ca nu ti-ar raspunde la fel
Cat de mult comunicam cu privirea...... body language
Si cat de repede devii ceea ce vrei sa creada altii despre tine.
Si revin din nou, cata energie consuma asta. Si .... merita?
Si cat e de buna cartea ‘nu imi pasa’
Si coperta.. coperta:
coperta : sunt cool si sexy
coperta: sunt jmeker
coperta: sunt hetero
coperta: e la moda sa fii bi.
Chiar spune ceva despre continut?
Inchei un anti-post, un non post... doar cateva randuri...
Aici.. sa fie
Gata,
2q2Bstr8
Too cute to be straight, too straight to be gay--- personal voyage past present future - politically incorrect
4 comentarii:
Sa-ti raspund la "Mind whisperer"...Da....cei din jurul tau o simt...ani de zile am stat si am facut pe placul altora...sa le fie lor bine...m-am indoit de mine....si ceilalti au simtit asta..si m-au atact intr-un fel sau altul...acum incerc sa schimb foaia....si pot sa spun ca merge, cu cat ma simt mai bine cu mine insumi cu atat cei din jurul meu sunt atrasi de "my soul whisperer". Am invatat cu cat I don't give a fuck..cu atat nu-mi consum energia si nervii. In lumea noastra chiar daca faci ceva sau nu faci tot ti se pune o eticheta: esti o curva, esti sarac, esti batran etc. Cu cat negi si incerci sa te aperi de astfel de etichete cu atat mai mult te afunzi in aceste joculete stupide, dar daca inversezi jocul lor, ai puterea interioara sa devii "maestrul papusar",atunci o sa observi cat de frivola este parerea celor din jur. Siguranta sau nesiguranta de sine se simte si prin gesturile pe care le faci, din privirea ta, aici as putea sa-ti dau cateva exemple de atingeri sau priviri care ti le-am adresat, atingeri care vroiau sa-ti transmita o sinceritate mai puternica decat as fi putut sa-ti transmit prin cuvinte. Concluzia balbaielii mele de pana cum este ca tot ce esti ca fiinta se transmite, imaginea pe care o proiectezi poate sa fie credibila dar numai pentru o perioada...este acea perioada in care te minti pe tine insuti......intrebarea mea este...de de sa ma mint eu pe mine cand ceilalti din jurul meu se straduie atat de tare sa o faca ei?
hmmm...nici nu stiam ca existi. acum ca stiu, esti in blogrollul meu :)
Asta e pentru tine, nu stiu daca e de publicat sau nu... Tu decizi :)
Cand am vazut numele post-ului, mi-a stat mintea in loc. Prietenii stiu de ce...:) Nu ma asteptam la ceva anume, dar imi era familiar titlul.
Ca s-o lamurim... Imi pari suparat in post-ul asta, nu stiu de ce. Dorinta mea nu a fost sa te jignesc in vreun fel, sau sa conteze ce am spus. Imi place sa cred ca lucrurile pe care le spun, indiferent daca sunt cu sau fara doua beri in plus, sunt sincere si nu au menirea de a rani pe cineva - poate deranjeaza uneori. Asta una.
A doua, cred ca fiecare isi face o parere despre oamenii din jurul lui, buna sau rea, cum spui tu. Cert e ca foarte putini primesc a doua sansa, sansa de a arata ca "stai asa, nu m-ai citit bine din prima, de fapt sunt altfel". Si nu e vorba de sansa din partea mea, ca nu sunt eu un capat de lume, ci pur si simplu, SANSA, in general. Eu am apucat sa te citesc si a doua oara. Pana la urma nu e atat de important ca oamenii sa aiba impresia corecta si perfect clara despre ce si cum esti tu. Doar cei care conteaza merita sa te cunoasca in totalitate, clar, pana la capat.
In speranta ca mi s-a parut doar ca te-ai suparat, promit sa ma tin de promisiune si sa vezi niste soapte, in curand, asta daca te mai intereseaza. Oricum, pe subiectul post-ului, mai sunt lucruri de spus. :)
ce tontolici esti :))) nu m-am suparat. doar mi-a dat de gandit. un suboiect de meditatie incoerenta la miez de noapte. ma gandeam doar la ideea primei impresii si cand si daca avem ocazia sa o schimbam intr-un fel. cateodata dim fericire ... da. imi aminteam acum de primul interviu pe care l-am avut inainte de veni in timisoara. de fapt jobul pentru care am venit in timisoara... am ajuns primul .. m-au invitat primul.. eram emotionat.. m-am ratacit cautand hotelul Continental (asta ca sa iti imaginezi gradul de dezorientare.. e ca si cum as pierde turnul eiffel in paris..) si cand am intrat pus la 6 ace jumate cu cv ul in mana... m-am impiedicat si m-am intins pe gresia aia lucioasa vreo 4 metri adica doi din dotare si doi in alunecare lina). m-am ridicat , am zambit si desi era another moment ' de m-ar inghitzi pamantul ACUM' am salutat membri comisiei, terminand cu singura doamna din sala care trebuia sa fie prima.. am mai luat un stalp in brate din viteza... in fine: m-au angajat. am intrebat dupa ani: de ce? mi s-a raspuns: erai intr-o situatie jenanta si zambeai. putini oameni pot face asta in astfel de situatii.. asa ca prima impresie chiar si proasta sau ciudata poate duce la ceva bun. mie mi-a schimbat viata. (minipost cu dedicatie)
Trimiteți un comentariu