38. GAY-TO-STRAIGHT

Straight-to-gay Gay- to-straight


Ma tenteaza sa scriu un post despre minunatele descoperiri ale APA (American psychological association) cu privire la faptul ca terapiile gay to straight nu functioneaza.

Adica, c’mon vrea sa vad unul dintre cititorii acestui blog care se mira de acest lucru. Astea sunt stiri pentru lumea straight, noi restul pacatosilor stim deja asta. La fel si faptul ca nu se considera din anii 70 ca fiind o boala psihica. Noi stim si simtitm asta. E o stire pentru lumea straight. Noi stim deja asta. Desi in Romania inca suntem la faza de a face lumea sa inteleaga ca macaroana asta are gaura din anii 70 si noua ne ia 40 de ani s-o descoperim. 20 de ani dam vin pe comunisti, 20 de ani pe cine dam vina? Pe crestini pe democrati pe liberali pe biserica pe noaua dreapta pe sfintii apostolic. Da asta e alta poveste.


Mi-am facut un obicei de o vreme,
Imi place sa scriu in aer liber, fie ca ies din casa doar pe malul Begai fie ca raman cand ma intorc de la munca prin parc sau pe la vreo terasa la o bere.

Imi place pe de o parte agitatia din jur si pe de alta parte e profilaxie pentru vremurile ploioase care vor urma cat de curand si care ma vor tintui intre 4 pereti. E ca si cum ai dormi trei zile ca sa nu trebuiasca sa dormi o saptamana dupa. Din pacate nu merge asa. Dar merita incercat.

Asa ca incerc sa profit ca de mult de chestia asta.
Stau la o terasa in centru. Pe de o parte blestem wireless ul ca nu functioneaza pe laptopul asta, pe de alta parte e o binecuvantare ca cu siguranta as intepenit pe vreun programel gen mess si as povesti aiureli cu un perfect stranger.
Asa ca stau aici si scriu dar sa fiu al naibii daca stiu in ce directie o voi apuca de la paragraful sase.

Hmm ma mai gandesc la o chestie care de fapt e o chestie importanta care s-a intamplat in ultima vreme.

Cei care ma cunosc stiu ca din varii motive am rupt legatura in cea mai mare parte cu locurile materne. Nu are nici o legatura/influenta . sau ma rog nu este legat de ‘me being gay’??. Decat partial.
Ma gandeam de multe ori atunci cand am fost cu cineva, sa ma duc catre casa si sa trebuiasca sa dau explicatii in legatura cu cine e persoana care ma acompaniaza………... Sau.. in mod sigur nu ar fi trebuit sa dau explicatii da’ ar fi trebuit sa am vreo fraza care sa raspunda scurt si la obiect si fara loc de interpretare la o privire intrebatoare din partea oamenilor care ma cunosc de ani de zile.

Paranteza: nu stiu daca treaba asta e valabila in cazul tuturor oarselor mici, dar la mine acasa vecinii sunt aceiasi de cand in anii 60 cand s-a construit blocul. Adica deja locuieste in aceleasi apartamente generatia trei sau patru , considerandu-ma pe mine generatia 3. E genul de loc in care pe de o parte esti acasa de cum intri in cartier sau in bloc, e un loc in care stii toata istoria celor din jur. Cu siguranta ai fost la nunta unuia sau a celuilalt.
Iti aduci aminte cand s-a nascut unul sau celalalt..

E sensul adevarat de comunitate. Uneori, de cele mai multe ori imi lipseste asta. Si cu siguranta faptul ca sunt gay m-a facut sa incerc sa ma indepartez, sa ma deranjeze implicarea celor din jur in viata personala. Sigur ca daca lucrurile ar fi stat altfel in lume sau aiurea, nu cred ca m-as fi indepartat de toate astea. Deci....de buna voie si fortat de imprejurari traiesc de ani buni inconjurat de straini despre care nu stiu nimic. Asta e pretul pe care trebuie sa il platesti pentru ca nici cei din jurul tau sa nu stie nimic de tine
.
O repet nu mi-e rusine ca sunt gay. Poate mi-a fost la un moment dat rusine da faptul ca sunt putin diferit de ceilalti. Motivul pentru care nu umblu cu un tricou pe care sa scrie mare negru pe alb I’M GAY SO FUCKING WHAT? e ca in cea mai mare a timpului imi place sa ma pierd in multime si ma bucur de un status de anonimitate.

E comoda anonimitatea asta. Imi cunosc doar vecinul din usa’n usa.; si asta pentru alte motive: e genul meu :) si administratorul de la bloc ca il vad o data la doua luni cand imi platesc intretinerea.
Cateodata nu e placuta…. E greu de inteles. Nu imi pot imagina care ar fi fost situatia in momentul de fata, daca as fi fost in contact cu familia. Cei dragi s-au dus si cei care au ramas nu ma intereseaza catusi de putin. Si cred ca nici pe ei situatia mea. Asa ca suntem chit.

Poate ca sunt Gemeni (ca zodie doar, daca as avea un frate geaman… nu cred ca lumea ar fi pregatita pentru doi ca mine da macar as avea o sansa sa fie si unu mai bun pe planeta) dar mereu m-am lovit de dualitate:
job-off –job;
gay- straight-acting;
good-guy – bitchy gay;
intelligent-incredible stupid;
deschis-incredibil de incapatanat;
inima mare cat o paine – egoism extrem;
saint-whore; asexual-horny pig;
best friend-worst enemy;
(ce dracu am luat-o pe engleza :)) da parka limba asta asa concisa cum e ea, nu lasa loc de interpretari.

Asa…. Intre timp am baut o bere juma cu un prieten vechi, cealalta jumatata o savurez pana nu se incalzeste singura si continui sa scriu cat e muzu prin zona..

Zilele trecute doua sfere diferite ale lumi mlele se ciocnesc intr-un soi de Big Bang personal, ma vait ca zilele sunt plictisitoare. Ei bine…Nu sunt.

Un cunoscut de acasa. Spun cunoscut. De fapt e prieten, e un baiat de care imi aduc aminte de cand era maica-sa gravida cu el. Deci chiar imi aduc aminte vremurile alea. Plus multe alte chestii care se pot intapla in 24 de ani. Un cunoscut imi spune: vreau sa imi incerc si eu sansa in Timisoara. Cred ca am sa vin cateva zile sa incerc sa imi gasesc ceva de lucru pe acolo.

Incerc, printe randuri, sa ii spun sa nu isi faca mari sperante ca e totusi criza, e recesiune, nu sunt pea multe locuri de munca si cele care sunt sunt relative prost platite. Pe de alta parte daca as fi judecat dupa sanse nu as fi plecat nici ei eu de acolo. Si ii zic hai ca vedem noi ce om face, ceva de lucru tot gasim si de acolo vedem cum ne orientam.

Eh lumea mea de acasa se ciocneste cu lumea pe care mi-am construit-o de cand sunt in Timisoara. /sunt doua lumi pe care le-am tinut mereu separate.

Si acum gay -2-str8.
sigur toata lumea a vazut macar un film in care un cuplu gay isi ascunde statuile cu Adonis, simbolurile falice si cd urile cu filme porno de colectie pe undeva, noah cam asa au fost doua zile din concediul meu:
Rearanjeaza lumanarile colorate sa nu fie neaparat in ordinea rainbow, baga bine pliantele de la accept, goleste calculatorul de poze cu penisuri primite pe mess, string-ul ala negru de piele trebuie pus bine undeva in sertarul cu cravate… poza cu febletea mea trebuie pusa sub restul de documente personale. Cred ca in dosarul cu facturile de Enel nu va interesa pe nimeni sa arunce o privire.
E un proces gay to straight. Uuuf asa m-am dezobishnuit de asta. Chiar imi place sa am cateva simboluri gay discrete in jur. Cred ca mi-am castigat dreptul la minima libertate de constiinta. Poate nu in lumea reala, dar macar intre cei patru pereti pentru care sunt mandru platitor de chirie..imi aduc aminte de o ex-relatie, venea maica-sa in vizita in weekend. Si luam casa la puricat: ascunde o periuta de dinti.. nu trebuie sa fie doua aparate de ras. Lenjeria trebuie pusa separat la spalat. Pernele pe pat (oare cum dormiti voi doi baieti in patul asta?? ) una intr-un capat una in celalalt. Aaa da si ascunde cremele de fata, maini si calcaie. (adica un hetero ar trebui sa aiba cel mult after shave pe raft)

Si tot procesul asta ma enerveaza pe de o parte. Nu vreau si nu pot sa ma ascund pe de o parte
Pe de alta parte … ma intreb de ce sa imi neg eu viata doar pentru a face pe altcineva sa nu se simta inconfortabil cu ea .

In fine, vine.. il colectez de la gara.. ajungem acasa si seara iesim la o terasa cu un prieten comun. Statea si incercam sa imi aduc eu aminte de prima experienta timsoreana, atat de multa informatie in atat de putin timp. Informatie pe care trebuie sa o absorbi, sa o intelegi sa te adaptezi la ea.. e prea mult pentru un timp atat de scurt

Asta imi spunea constiinta. Ratiunea si dorinta de a fi EU imi spunea altceva .
Stam la o terasa, in centru. Seara, un concert de jazz in aer liber. E unul din motivele pentru care iubesc orashul asta. Atmosfera asta lenesha de sambata seara.

In fine.. prietenul comun care era cu noi imi spune: vezi ca am impresia ca stie cate ceva si nu stie cum sa te intrebe. Celalalt se intoarce de la toaleta si zice : ce sa intreb.
Si atunci ma hotarasc: orice intrebare vrei sa pui raspunsul este da.
Dar de unde stii ce vroiam sa intreb?
Ii zic: uita-te la mine ma stii de multi ani. Am foarte multe defecte da acela ca sunt prost nu e unul dintre ele.
Pai da.. da cum adica.. tu? Te stiu de atatia ani?
Si care e problema? Asta sunt si nu cred ca o sa mai schimb acum. Ce legatura are cu de cati ani ma stii?
Pai da.. nu are legatura.. pana la urma esti acelasi.
Ei vezi..

Am mai vorbit eu despre coming out.. despre care se vorbeste mult si nu exista o reteta. Da un lucru e clar, in timp devine mult mai usor. Si cu cat devii mai sigur pe tine, cu atat e mai usor. Si cu cat esti mai sigur pe tine, cu atat cei din jur accepta mai usor.

Si e clar ca daca cineva te cunoaste bine… asta nu schimba lucrurile foarte mult
Din experienta stiu ca efectele se vad pe termen lung. Cine te accepta din prima.. judeca lucrurile in timp. Trece peste faza de noutate si soc. Si rezultatele se vad in timp. Se vede in luni de zile daca chiar a trecut peste. Atunci vezi daca iti mai cauta compania, sau cauta scuze ca sa te evite.

Asta e cu totul alta poveste. Pana la urma e pierderea lor.

Dar una peste alta terapia (sub control medical sau nu) gay to straight nu functioneaza.
Sau nu merita efortul. Eu am rezistat cam.. 7 ore
E doar o decizie pe care am luat-o.
O promisiune pe care mi-am facut-o sa fiu sincer cu mine. Corolar : poate si cu cei din jur.

Acum e ciudat… ca am alta problema: daca incerci sa pari prea cool cu chestia asta… te trezesti cum m-am trezit eu…cu problema straight to gay.

Adica daca e asa ok.. ce am de pierdut daca incerc… si nu.. spre surpriza multora nu am de gand sa fac experimente.

Asa mi-a trebuit, mi-am dus proaspat socatii prieteni straight in Sauvage o seara.
Asta e parte din lumea mea, le spun. Nu e reprezentativa, dar exista si daca o ignori, nu dispare de la sine.

Am fost surprins ca s-au distrat. Sau macar recunoscator intr-o oarecare masura ca au incercat. De multe ori am zis ca nu cred ca eu as fi asa permisiv sau asa tolerant :)
Le-au placut cativa travestiti. De unul au fost chiar impresionati.

Dar am apreciat un oarecare simt al ridicolului. Si-au dat seama dintr-o privire ce faze, comportamente, sunt ridicole sau exagerate. Eram de aceiasi parere. Si nici nu s-au inghesuit intr-un colt ca altii, doar ca sa faca mijto de unul sau de altul… dar replici de genul hey guys get a room au mai fost. Pe buna dreptate.

Pana la urma straight to gay si gay to straight nu functioneaza
In nici o directie.

Peste vreo 30 de ani o sa inceapa lumea si pe la noi sa se gandeasca la asta mai bine.

Gata.

2q2Bstr8

37. PRAGURI

PRAGURI
(nesomn, ganduri de nesomn despre praguri limite si evolutie nedarwinista)


Eu nu sunt o persoana religioasa, din varii motive. Mi-ar placea sa cred ca acolo undeva sus e un nene cu barba alba, care sta si ne pazeste. Spunea cineva o chestie de genul: ne da natura, ne integreaza in ea, ne da toate acele dorinte si nevoi. Si apoi tranteste niste reguli care sunt total impotriva. Pana la urma chiar nu cred ca se asteapta sa le respecte cineva 100%. Cred ca sunt doar puse ca abaterile de la calea cea dreapta sa fie cat mai putine. Deloc.. da intr-un fanatism periculos. Apoi ma intreb daca asta ar fi religia cea buna ce se intampla cu elelalte miliarde de non crestini care nu se ghideaza dupa aceste reguli? Merg toti in iad? Adica saracii nu au nici o sansa…Plus crestinii pacatosi.. cred ca e chiar inghesuiala acolo. Din orice punct de vedere religios nu e ok. Orice religie lasa pe dinafara 2/3 din planeta.


Cred, intr-o oarecare masura, ca religiile orientale se apropie cel mai mult de idea de baza. Forteaza omul sa se imbunatateasca sa mearga in trepte, sa evolueze pana ajunge la perfectiune. Perfectiune care… nu va fi atinsa nicodata dar macar e un scop frumos.

Dar e vorba de trepte, e vorba de limite care odata atinse primesti acceptul spre nivelul urmator. Un soi de joc on line al pustimii de azi. Faci un nivel si ai pauza…. Treci la urmatorul si tot asa..

Deci pana la urma eu cred ca sunt praguri si cred ca pentru fiecare prag din viata, ar fi bine sa te gasesti la un anumit nivel de evolutie. Sa fii oarecum pregatit

Nu stiu cum as putea defini aceste praguri pana la urma. Poate sunt legate de varsta. Lucru despre care o sa incerc sa-l dezvolt mai tarziu. Poate sunt legate de anumite evenimente din viata, fericite sau nu.

Ma uit din nou in urma si incerc sa imi aduc aminte de momente, de praguri ; cele de care imi aduc aminte mai clar. Cele de care nu imi aduc aminte, inseamna ca nu erau importante.

Nu stiu de ce, da' chiar nu stiu, imi aduc aminte extrem de clar ziua de nastere de cand am implinit 5 ani. Ma amuza teribil chestia asta. Adika imi aduc aminte vag celelate alniversari si cateodata trebuie sa ma concentrez sa imi aduc aminte cati ani aveam la un moment, dat cand era vreun party din asta. Da aia de la 5 ani mio-o aduc aminte. Primisem o tabla mare neagra pe trepied.

Alta imagine: Imi aduc aminte clar … citeam ziarul Tineretul Liber pe scarile liceului. Pagina trei, stanga jos, un articol de 5/5 cm. Parada homosexualilor din New York. 10.000 de participanti. Uuuf erau mai multi. Le zice homosexuali si da sunt mai multi, nu sunt singur.
Cea mai frecventa intrebare e: de cand esti gay? Sau auzi unii spunand: atunci nu eram gay. Sau.. sunt gay de doi ani… sau acum am descoperit ca sunt gay. Nu cred ca exista gay care sa spuna : sunt gay de pe 17 februarie 2003.

e posibil.. sa fie o data fixa de cand esti gay.. cum spun eu gay practicant.. dar clar nu exista o data in care Zbang! esti gay. Cu siguranta exista o data in care Zbang! Iti dai seama ca ceea ce iti doreai sau ceea ce simti e similar cu dorintele sau simtamintele unei persoane incadrate in termenul gay. Poi mai sunt si cei care se mint ani de zile cu statutul bisexual. Cred ca astia sunt cei care nu pot sau nu vor sa aleaga din teama ca alinierea pe o directie sau cealalta le-ar aduce frustrari. Si atunci penduleaza la mijloc.
Deci da, un prag e si momentul in care iti recunosti tie ca esti gay.

(incerc sa nu ating aici alte praguri personale legate de parinti, de decizia de a pleca de acasa si de alte decizii dificile sau riscante si in care de multe ori au fost oameni care m-au ajutat sa schimb la un moment dat macazul intr-o directie sau cealalta.)

Apoi e clar coming-out-ul

Apoi incet, incet, treci de toate. Primul meu contact cu o persoana care spunea it’s ok to be gay era cu un tip Tony pe care l-am cunoscut prin corespondenta in circumstante despre care am scris mai demult. In fine era prima persona care imi spunea o data la trei randuri si in diferite feluri.. it’s ok to be gay si lucrurile se vor imbunatati si vei face pace cu tine si cu ceilalti. Sincer naiba il credea atunci: ma gandeam da.. pentru tine e usor stai in Londra, te sui in autobus si in juma de ora esti intr-o cafenea gay in care poti vorbi liber cu cine vrei si cum vrei. Ma gandeam.. da pentru tine e usor esti crescut de un cuplu gay.. te poti duce acasa sa zici azi am cunoscut un baiat , mi-a placut, maine mergem la film impreuna…

E drept ca lucrurile nu s-au imbunatatit chiar la nivelul ala, dar, in timp din prag in prag au devenit mai bune.

Sunt si anumite praguri legate de varsta. Hi -hi aici e subiect sensibil. Ma uit pe net mirc merc morc murc planetromeo, gayromeo, gayscapade, xcapade, gay log gaydezlog,…… toate astea: lumea cauta parteneri care trebuie sa aiba o varsta: intre si intre, sau pana la, sau de la, sau…

Ma amuza intr-un fel, privesc lucrurile prin prisma unui om care nu mai are 18 si nu a ajuns la 45. Se presupune ca o anumita varsta ar trebui sa prezinte un personaj cu un character daltuit intr-un anume fel sau o anumita varsta ar trebui sa garanteze un aspect fizic daltuit intr-un anume fel.

Un soi de standard de Hollywood. Si pana la urma daca te uiti in jur, sunt doar exceptii care confirma regula; atat de multe exceptii incat stai si te intrebi daca regula aia exista sau e doar o teorema. Culmea, o contrateorema adica una care nu se aplica nicodata:

Conform lumii gay lucrurile ar trebui sa stea poate in felul urmator:
18-20 de ani fresh meat. Un soi de Brad collegeboy din idioatele de filme cu colegii americane. Asta ar fi o extrema sau un soi de emo pervers din desenele animate japoneze.
20-25 de ani asta ar trebui sa fie o lume mai aparte. Preferabil studenti, sau asa ar trebui sa fie, in floarea varstei, inteligenti, liberi, cu sesiuni de doua ori pe an cu chef de distractie si inteligenta peste medie.
25-30 ani se presupn toate calitatile dinainte dar probabil deja un job si ceva mai multa experienta de viata.
30-35 tipi trecuti obositi si consumati fara chef de viata cu chelie ochelari si o burtica destul de prezenta, ramasi un pic in urma in ceea ce privesc lucrurile trendy si cool.
35-40 cei de mai sus cu 10 kg in plus, da interesanti pentru pustime: au masina deja au ceva banuti si daca poti sa treci peste toate alea 10 kile suplimentare iti fac toate poftele

Peste 40? Ce e asta? Exista si asa ceva???

Si exista aceste prejudecati pe care ni le asumam sau nu. Si gandind exact in aceiasi termeni incercam sa ne incadram on line in limitele in care simtim ca suntem sau avem impresia ca se cauta la un moment dat?

Si cat e de adevarat ca de exemplu un tip la 30 de ani are toate calitatile si defectele varstei? Eu am vazut unii care gandesc ca unul de 18, am vazut altii care ‘sunt gay de 1 an’
Si e obligatoriu ca un pustan de 20 e fit, fresh si toate alea? E posbil si sa fie o epava emotionala cu probleme grave de nutritie.
Si e posibil ca si un tip de 40 de ani sa arate pur si simplu bestial.

Bine ar fi ca toate astea sa fie un standard. Am vazut un sondaj pe gay2gay, cand sunt gay-I expirati din punct de vedere social, s-au impartit raspunsurile intre nu exista asa ceva si peste 35 de ani. Acum sincer nu cred ca cititorii unui blog intelligent sunt neaparat cel mai bun esantion de studiu. Pana la urma devoratorii de bloguri sunt o mica parte a lumii gay. Si cei care comenteaza sau se implica interactiv intr-un blog sunt o minoritate in aceasta minoritate. Asa ca e inca de dezbatut.

Asa ca pana la urma de fapt e o vreme pentru fiecare prag in parte.
E o limita pentru fiecare pas din evolutia personala;
E o vreme pentru coming out
E o vreme pentru primul sarut
E o vreme pentru a fi student
E o vreme chiar si pentru casatorie
E chiar si o vreme pentru a avea copii

Si pragurile astea, nu pot fi sarite.
Unii se opresc la un moment dat.
Dar nu pot fi sarite, nu pot fi ignorate si nu vin la data fixa.
Nu poti presupune ca experientele unui om sunt similare cu ale aceleasi persoane, de aceiasi varsta.

E rau cand se presupune ca ai ajuns la un anumit prag si te trezesti ca de fapt ai ratat jumate din experientele care ar fi trebuit sa te aduca in mod natural acolo. Atunci incep dramele. Atunci incep regretele.
Atunci incepi sa mergi cu spatele uitandu-te in urma si gandindu-te la experientele pe care nu ar fi trebuit sa le ratezi la un moment dat. Sau risti sa fii considerat ca esti trecut la faza 3 si tu sa iti doresti inca experientele din faza 2. sa fii restant 4 semestre.
Bantui ca o stafie. Esti unde nu vrei sa fii, iti doresti sa fii altundeva, nu ai ajuns inca si mergi cu spatele, uitandu-te in urma.
Si atunci bantui in noua lume lasand lucruri nerezolvate in lumea dinainte.
Pe de alta parte cred ca e la fel de rau sau treci un anumit prag fortat de varsta si sa continui sa te porti ca unul de 18 ani. Sau sa sari la cel al unui om de 30 fara sa iti traiesti nebuniile de 18 ani. si la 40 de ani sa te apuce pandaliile caracteristice unuia de 18.

Am trecut de 18 ani si nu am ajuns la 45. Dar ma deranjeaza cand cineva ma ia cu ASL. Ma deranjeaza si mai mult atunci cand ma ia de pe gayromania cu ASL. Si atunci raspund f 65 cj. Si se blocheaza …

Ma deranjeaza ca daca spui o varsta automat esti legat de un stereotip: ar trebui sa fii intr-un anume fel.
Am acelasi nick pe mirc de exemplu de 8 ani de zile. Si nu ma ascund dupa deget. Nu trebuie sa ma prefac ca am 22 de ani ca sa agatz ceva. Si nu trebuie sa ma ascund. Nu mi-e rusine ca vreau conversatie, sau vreau sex sau vreau pur si simplu sa beau o bere.
Si mi se pare patetic sa ai 30 de ani sa te dai de 22 si sa te ascunzi de tine si de ceilalti. Si sunt enorm de multi care sunt asa.

Am o varsta. Poate nici nu o arat nici nu o simt. Am o varsta: am o varsta in bulletin, am o varsta pe net, am o varsta fata in fata si am o varsta odihnit si barbierit . si toate varstele astea nu sunt egale ca valoare si au diferente intre ele. Niciuna dintre ele nu ma face mai bun sau mai rau, nu ma jignesc daca cineva imi spune ca nu-s genul lui (dintre cei care au tupeul in general sa spuna asta altfel decat ascunsi dupa alt nick la doua zile sau de dupa un profil fara poze)

Adica am trecut niste praguri: multe, putine.. cate or fi ele, dar ma uit inainte si astept cu nerbdare ce urmeaza. Caut poate momente din trecut. Ca sa le retraiesc, nu ca sa-mi transform fanteziile neimplinite in realitate.

Asta e inca unul din posturile scrise la nesomn. Nu cu tare multa noima si am impresia ca nu are coada si cap. De ce ar trebui sa aiba? Asa e regula? Cine a zis?

Imi licare icon-ul de la mIRC din nou.. oare sa mai dau asl –uri? Hmm, nu cred . am avut trei azi si le-am dat pe toate dimineata. (poate daca imi zice hy –ce dracu o fi insemnand si asta si pls…)

Acelasi,
2q2Bstr8