marți, aprilie 21, 2009

24. WHAT A FUCK

What a fuck?


(ma mai ia lumea la rost ca nu am mai scris.. am scris.. mereu o fac. Doar ca nu am publicat... repar asta pe parcurs)

De multe ori stau in fata calculatorului si ma uit aiurea pe net.
Ma uit in jur inca incercand ca noi toti sa imi raspund la intrebarea ce naiba caut.
Sau cum raspund la intrebarea ce mai fac

Nu stiu cati si-au facut o idee clara.
Adica intrebarea este pana la urma ce cauti tu? Cum definesti toate astea?
Cat esti dispus sa lashi de la tine. Cat esti dispus sa ierti altora.

Si te uit in jur incerci sa iti dai seama cum se definesc ceilalti.
Ma uit la oameni care se acund sub ‘ nu imi place sa vorbesc despre mine’ cred ca astia ‘pica din start’ ori nu ai nimik de spus despre tine ori esti prea lenesh ori naiba mai stiu nu ti-ai facut nicodata o auto analiza. Cine naiba esti. Si cum poti trai fara sa te definesti intr-un fel. Nu imi vine a crede ca nu stii cum esti sau ca incercand sa nu iti recunosti sper ca isi va face altcineva o impresie despre tine.
Cu putin noroc, mai buna decat realitatea.

Am prieteni mai vechi, fosti colegi de scoala si asa mai departe care au dat de blogul meu. Si imi spun imi era dor de tine. Aici esti asa cum te stiu: putin acid, putin pesimist, putin critic, putin cu un pic de umor negru.
Si cateodata stau si eu ca prostu si citesc ce am scris si.. ma mir.
Imi place sa scriu. Ma face sa ma simt un pic mai bine.

Daca e sa te autodefinesti..

Lucrurile pe care nu le alegi te definesc de fapt:

Familia, cartierul, parintii..
Lumea e mandra de astea de parca ar fi propria realizare.
E pur si simplu e o intamplare. Pana la urma suntem definiti de accesorii, suntem definiti de lucrurile care sunt in jurul nostru...de lucruri pe care nu le alegi.

Ca orice bun reprezentant al depresiei bulangistice, le mai am si eu pe ale mele.
De obicei in perioada sarbatorilor ‘de familie’.
Mah, una peste alta e cam aiurea.
Fara familie, departe de cartierul in care ai crescut, departe de orasul in care ai crescut. Pana la urma ce ramane? E drept ca nu tare mult.

Mi-e dor de ouale roshii vospsite ‘cu frunza’ intr-un dress vechi innodat. Mi-e dor de mers cu udatul. Mergeam la M. Maica-sa facea niste oua super mijto cu nu stiu ce ceara picurata pe ele.

Mi-e dor de mers dupa ghiocei pe Oboroca. Asta am facut 10 ani de zile in prima zi de pasti. Pe shaua muntelui sunt vreo 3 hectare acoperite cu ghiocei. Ii puteai lua cu coasa.

Down the memory lane :)
Odata ne-a prins noaptea sus si coborand te orbeau luminile de jos din orash de la mina. nu vedeai unde calci. si am gasit noi o tzeava de gaz care stiam ca duce la curtea minei. si bocanind cu piciorul in ea am coborat in sir indian pana in curtea minei. Era curtea minei intr-adevar. Numai ca in orashul vecin. Am ajuns acasa la vreo 12 noaptea. In fata blocului comitetul de parinti venise care de pe unde plecase: la baza drumului de urcare, la morga, la spital. Nu mai stiau unde sa mearga. Au crezut ca unul dintre noi a patit ceva si ne e frica sa venim acasa.
Eram toata generatia a treia din cele doua scari de bloc, vreo 14 pustani.
Mai mergi tu dupa ghiocei cand o fi Oboroca la noi pe balcon imi spune tata. Si bataie in cor de pe vreo trei etaje... nu mai are rost sa zic..pedepsiti in casa. ne facusem retea de galene de telefon cu sarma de puscat... (un fel de mess - ca sa inteleaga astia mai tineri). Cu buzz urile aveam probleme asa ca clar era noroc cu tzeava de la calorifer si ciocan in morse. S-au saturat ai nostri de bocaneli pe retea si ne-au 'eliberat'...

E un gol care nu cred ca se va umple vreodata.
Si nu e aiurea ideea in sine de acum. E mai ingrozitoare ideea: va fi vreodata?

Asta e destul de aiurea.

In ultima vreme cand sunt sarbatori de genul asta.. ma prefac ca nu sunt. E doar minivacanta. Timp liber un pic in plus. Si ma fac ca nu aud si nu vad in jur ce se intampla.
ignor mirosul de cozonaci de pe scara,
Si inventez la munca vreo poveste: am fost in viena sau uatever. Ceva orice sa fie.
n-o sa zic ca am stat in casa si probabil nici nu o sa spun ca nu mi-a trimis careva vreun sms sa intrebe ce fac zilele astea.

Pana la urma la fel cum am mai zis-o si in alte randuri genul asta de sarbatori nu tin neaparat de rezultatul in sine ci mai degraba de pregatirea, de febra dinainte.
E un fel de ciclu anual. Craciun, valentine’s day, paste, ziua de nastere, vacanta de vara... si pentru fiecare din aceste faze parca te astepti sa fie intr-un anume fel. Sau ar trebui sa fie intr-un anume fel. Ca sa fie. Cadouri de craciun si lumina nasterii blah blah. Si inimioare de ciocolata si blah blah. Si lumina invierii si blah blah. Si la multi ani si poze idioate de pe toboganul din mamaia cu ochelari D&G...
Daca mai primesc vreun mass cu cristos a inviat o iau razna. Adica e doar politete sau ‘what a fuck’. Ar trebui sa fiu mai fericit?

Avem cate o zi pe an in care suntem mai piosi, mai evlavioshi, sau nu mancam carne, o zi pe an iubim, o zi pe an facem nebuniile pe care ni le doream, ba mai nou si o zi in care sa fim mandri ca suntem gay.
What a fuck are we supposed to be for the rest of 300 and something days left?


Cam cat ar trebui sa fii de dur sa te prefaci ca nu ai nevoie de toate astea.
Si pana la urma, toate astea te definesc?
Nu cred. Trebuie sa fie ceva dincolo de astea. O fi oare? Sau pana la urma doar lucrurile astea de baza conteaza? si.. daca nu ai baza... poti construi ceva asa suspendat?

Noah ca am scris..am scris ce simteam. Nu ma face mai fericit. Nu ma face altcumva.
E un post din seria celor fara noima.
Bag pixu iara ma mir de ce scriu.

Acelasi

2q2Bstr8

marți, martie 31, 2009

23. BEEN THERE DONE THAT

Been_there_done_that
(post de postul pastelui, sau de primavara)

Era o vorba

If ‘gay ‘ is an illness let’s all call in sick.
Nu stiu daca am nimerit-o io pe a buna in ingles da cam asta era idea.
M-am trezit azi cu o lene monumentala. Da’ crunta si mi-am stors eu bibilica ce sa fac sa scap de munca. Am inventat una rapida si am sunat la seful meu si i-am zis: ma f#te o lene, ma doare in c^r de firma voastra si imi bag p@la.

Adica in limbaj corporate: ‘Buna dimineata domn director imi cer scuze ca va deranjez atat de dimineata, insa, a intervenit o problema neprevazuta care imi necesita atentia imediata si, cu permisiunea dumneavoastra, as dori sa imi iau o zi libera pentru a o rezolva. In principiu as avea nevoie de o ora doua, dar, avand in vedere ca implica niste institutii publice, nu cred ca voi termina atat de repede (stiti cum e cu bugetarii astia..) si ca sa nu va incurc, mai bine iau toata ziua libera’

Si am inchis telefonul si m-am intors pe partea cealalta si am bagat nasu sub plapuma.

Ce urasc la zilele de genul asta. Mi-am facut un obicei o data pe luna cel putin sa fac chestia asta. Avand in vedere ca nu se platesc orele suplimentare si acumulez cam 20 pe luna, imi bag cate o zi de asta. La finalul lunii cand se trage linie ies cu toate orele muncite asa ca nu ma ataca la salariu, ca nu au cum (deocamdata). Dar, ce urasc la zilele astea e ca desi poate pic de somn cand ma hotarasc ca stau acasa, odata ce am rezolvat-o ma trezesc ca am o zi intreaga just for myself si intru in stare de agitatie. Am timp liber sa face ceva! Si tb sa fac si aia si cealalta si dau cu aspiratorul si spal cainele (ca vrea ca, nu vrea ca trebuie, ca nu trebuie).

Dar azi m-am pus cu nasu in laptop si am inceput sa scriu. Fara noima fara tinta ca de obicei.

Been_there_done_that. Asa am avut la un moment dat id ul pe romeo. Cata aroganta, cata desteptaciune acumulata......... Am cateodata senzatia ca le-am vazut si facut pe toate.
Si totusi nu e asha. Surpriza! As exprima autoironic. Ca sa nu zica altul. Doamne ajuta pe de alta parte. Oare cum ar fi sa le fi facut si trait pe toate?

E drept ca am vazut prea multe si cateodata am impresia ca le-am vazut pe toate.
Asta apare in special atunci cand incep sa intrevad un model de personalitate, de situatie, de comportament la cineva. Pe care l-am mai vazut o data de doua ori. Si am senzatia ca stiu ce va urma si cum se vor desfasura lucrurile.
Am o vorba atunci cand sunt intrigat: ‘Doua saptamani am rabdare’ . Adica intrevazand oarecum o evolutie, nu am ce sa fac decat sa stau si sa astept se va ajunge unde ma asteptam. Tare mi-as dori cateodata sa nu am dreptate. Si atunci cand am... intr-un fel ma intristeataza si ma duce iara la gandul bee_there_done_that.

Nu cred ca mi-as dori sa stiu cum se simte cand le-ai vazut si facut pe toate.

Dintr-un singur mare motiv.
Lipsa dorintei. Odata ajuns la punctul ala nu cred ca ti-ai mai dori ceva. Nu ar fi ce.
Si cred ca dorinta face pamantul sa se invarta. Nu banii.
Ca, dupa logica mea de tabla la care fac iara apel....acum e criza sunt mai putini bani.. ar trebui sa se invarta pamantul mai incet. Whoops! De aia o fi devenit ziua mai lunga??. Aia ar insemna ca imbatranim mai incet.. si aia nu e rau.
Ma gandeam sa ma mut – in aceiasi idee- la Salonta.
De ce Salonta? E.. de ce.. de ce. De aia. Acolo (zic astia la televizor) fabrica de salam are de vreo trei ani ( de cand se difuzeaza reclama) tot 30 de ani. Da noah a intepeni la 30 de ani nu e tocmai o dorinta absurda ( doua puncte paranteza inchisa).
Lol sunt tampit.

Deci dupa o introducere cat un treisfert de post, imi fac curaj sa scriu despre ce vroiam sa scriu. Sau , ma rog, ideea care m-a facut sa deschis capacul la laptop azi.

Ma gandeam ca a trecut un an jumate aproape. In fine unul si 4 luni de cand ultima mea relatie a esuat lamentabil. Am evitat subiectul asta un an de zile. Nici acum nu cred ca am sa intru in el cu toate fortele. Mai degraba tatonez cu ideea de a scrie despre asta. Pana una alta zgariu un pic suprafata.(zgarii sau zgariu?? Nu am chef de dex acum).

Mai degraba incerc sa ma gandesc la ce am ramas dupa aceasta relatie. Nu e un post de broken heart. Nu e un post de life’s a bitch.
Imi dau seama ca raul cel mai mare cu care am avut de luptat. A fost o idee.
Multi isi trateaza perioada post-relatie in multe feluri:
- Alcool and drop-dead party;
- repede – o – alta- relatie;
- random sex;
- indiferenta;
- nu-pot-trece-peste;
- mi-s ranit si n-am incredere in altii;
- combinatii din cele de mai susu;

Eu, ei bine eu... sa ma ia naiba daca stiu de ce. Intru in stand by. Cochetez cu toate ideile de mai sus da parca nici una nu mi se potriveste. Si imi dau seama ca dupa fiecare din cele trei relatii (numarabile si serioase) am o stare generala de ‘nu-mi pasa’ care mascheaza o stare generala de ‘imi vine sa sparg capul cuiva’. Care are in mod normal o durata de viata de un an.

Asa ca pana la urma, ultimei relatii nu am sa ii reprosez acum decat faptul ca parca perioada asta descrisa mai sus, se prelungeste putin prea mult. M-a consumat energetic la un nivel care, parca cere mai mult timp pentru refill. Si cand vezi ca dupa trei zile esti inlocuit cu urmatoarea mare dragoste e destul de greu de suportat. Descriam eu strategiile mai sus (cum le vad eu), dar a fi inlocuit dupa trei-patru zile, paca asta e cel mai greu de inghitit. Nu m-a facut decat sa ma gandesc ca cine nu te mai iubeste dupa trei zile... nu te-a iubit deloc. Avand in vedere ‘nestrategia mea’ genul asta de abordare a lucrurilor nu are alt inteles. Nu cred ca poti iubi pe cineva si dupa trei zile sa iubesti pe altcineva.

Si am gandeam acum been_there_done_that pe dracu.

Sunt din nou la inceput. Back to basis.
Adika sunt prost facut gramada. Am ajuns la concluzia ca trebuie din nou sa invat sa am o relatie. De obicei lucrurile astea vin de la sine cred. Dar acum chiar am senzatia ca trebuie sa fiu un pic mai atent in jurul meu si sa invat de la 0 sa am o relatie.

Am cunoscut cativa baieti cu care as fi putut incerca. Din pacate sau fericire nu pot mima sentimente. Mi-ar fi fost mai bine cateodata sa o pot face. Dar nu pot. Mi se citeste pe toata fata ce simt la un moment dat.
Urasc asta. Nu am ce face.
Deci ABC.
Ma straduiesc sa invat din nou sa am rabdare.
Ma straduiesc din nou sa invat ce se ascunde dincolo de o simpla imagine a cuiva.
Ma straduiesc din nou sa invat sa spun ce simt.
Ma straduiesc sa raspund cu aceiasi moneda. Din nou
Poate si blogul asta l-am facut ca pur exercitiu. Ar fi bine daca as putea invata de aici sa pot sa spun ce gandesc fara sa imi fie teama ca va fi altcumva interpretat.

Paranteza: nu stiu daca e primavara si blah blah albinutze si fluturashi, dar mi-am promis sa imi mai acord o sansa.
Si singuratea e ca un drog. Oficial cred ca se numeste independenta.
Am peterecut o seara cu cineva. Nu imi vine sa cred ca m-a prins ora 3 razand si povestind. Nu m-am plictisit, nu m-am gandit ca l-as tavali pe covor (decat de teri ori). Nu m-am gandit decat: sper sa il vad si maine. Sper sa vina maine sa ne uitam la un film. Cu popcorn.

Nu stiu daca se topeste calota glaciara. Si sincer nu imi pasa. Pare interesant New-York-ul post incalzire globala transformat in Venezia (cum il arata sf urile).
Cum ziceam, nu stiu daca se topeste calota glaciara dar aud zgomote infundate de gheata cedand si prapusindu-se cu zgomot in apa.

Been_there_done_that

But.
I’ll go there again and do it all over again. (twice as far, twice as good. Twice)

Gata
Acelasi
2q2Bstr8

marți, martie 17, 2009

22.FUM

FUM
(si aburi de alcool si laser)

Scari curbe.. baieti fugind sa raspunda la telefon…
Muzica infundata..din ce in ce mai tare..
Indreapta spatele privirea sus...


Imi dau jos geaca, sper ca nu mi-e sifonata camasha...
Lume inghesuita la bar
Priviri
Zambete false...

O barbie patratzoasa... o privire aruncata prin/ peste mine/pe langa mine sau direct spremi... intuneric
Miros de fum
Si din nou un blitz

Si aceiasi ochi negri stralucind in intuneric

Un zambet din coltzul celalalt de bar...

O alta privire
Lumini de laser, fum...’ce mai faci?’ imi zambesti.. mi-ai scoate ochii

Si inca un pahar
Prea mult whisky. Laser verde.. roshu.ma pishka ochii.
Uita-l pe ala micu. E ba aici ba acolo nu are stare


Imi place piesa asta. Cred ca eram la mare cand a aparut.
Am chef sa dansez..se mai uita unu altu. Nu ma intereseaza inchid ochii. Inca o tigara. Chiar imi place piesa asta.

Ma duc sa imi iau bere?
De care?
Nu conteaza.bere sa fie
Hm imi place tipul asta. A.. e cu gashka din Arad. Ce sa-i spun. Nu ii spun nimic
Ii zambesc. Cred ca m-a vazut ca ma holbam la el. Mdah oare ala o fi prietenul lui..probabil. nu conteaza doar ma uitam.

Ma duc la baie sa ma spal pe fatza. Macar ma mai plimb un pic.
mi-e dor de cineva. Mi-e dor rau.

Ce fain le sta la stia impreuna.
Ala e tip fain. Hi-hi daca ala e gay eu sunt popa. Mdah nu mi-s in ziua de salariu.

E fain laserul asta. Da pana la urma e cam obositor si monoton in toata agitatia lui.
Inca o piesa faina. Sau in fine mie imi place. E kylie. Pardon Kylie.

Fund fain are tipu asta. nu prea e la locul lui aici. E cu prietena. Ori ii e prietena bisexuala. Ori el e un pic bisexual? Nu stiu se uita dupa baieti. Se straduieste sa nu se uite prea mult.

Ma sprijin de perete. Am senzatia ca ma plictisesc. Lume multa. Inghesuiala.
Asta se tot holbeaza la mine. Ii zambesc ‘ce vrei’ Cauza pierduta. Cum se pot lasa unii sa se ingrashe in halul asta?

e.. a venit M. E ciudat. Dupa o noapte cum ar trebui sa ma port? Care e limita de discretie. Ne zambim peste multime. E cu prietenul. Ma simt cam aiurea

imi mai iau o bere. Nu imi mai pica bine. Ma amorteste. Oare de cand nu am mai plecat cu cineva de aici. Cineva pe care sa il fii cunoscut aici. Cred ca de vreun an.

Opa astia s-au lipit. Maama cata dragoste. Cam fortata se vede de la o posta. Miroase a disperare. Ii tine vreo doua saptamani. Sufera trei zile si apoi : next

Iara mint ca ne vedem saptamana asta la o cafea.
Nu o sa ies.
Cred ca ma duc acasa.
Ma plictisesc.am transpirat. Am baut prea mult

It’s crazy world out there.

Da.. nu te uita chiar plec singur. Si nu-s depresiv. E o alegere.
Poate nu cea mai buna..
Uu e cam frig afara..
Oare am buletinu la mine? Cred ca il am . cheile..in buzunar..

Am fost la club.
Se putea si mai rau. As fi putut sta pe mess.
FUM si aburi de alcool si laser