PRAGURI
(nesomn, ganduri de nesomn despre praguri limite si evolutie nedarwinista)
Eu nu sunt o persoana religioasa, din varii motive. Mi-ar placea sa cred ca acolo undeva sus e un nene cu barba alba, care sta si ne pazeste. Spunea cineva o chestie de genul: ne da natura, ne integreaza in ea, ne da toate acele dorinte si nevoi. Si apoi tranteste niste reguli care sunt total impotriva. Pana la urma chiar nu cred ca se asteapta sa le respecte cineva 100%. Cred ca sunt doar puse ca abaterile de la calea cea dreapta sa fie cat mai putine. Deloc.. da intr-un fanatism periculos. Apoi ma intreb daca asta ar fi religia cea buna ce se intampla cu elelalte miliarde de non crestini care nu se ghideaza dupa aceste reguli? Merg toti in iad? Adica saracii nu au nici o sansa…Plus crestinii pacatosi.. cred ca e chiar inghesuiala acolo. Din orice punct de vedere religios nu e ok. Orice religie lasa pe dinafara 2/3 din planeta.
Cred, intr-o oarecare masura, ca religiile orientale se apropie cel mai mult de idea de baza. Forteaza omul sa se imbunatateasca sa mearga in trepte, sa evolueze pana ajunge la perfectiune. Perfectiune care… nu va fi atinsa nicodata dar macar e un scop frumos.
Dar e vorba de trepte, e vorba de limite care odata atinse primesti acceptul spre nivelul urmator. Un soi de joc on line al pustimii de azi. Faci un nivel si ai pauza…. Treci la urmatorul si tot asa..
Deci pana la urma eu cred ca sunt praguri si cred ca pentru fiecare prag din viata, ar fi bine sa te gasesti la un anumit nivel de evolutie. Sa fii oarecum pregatit
Nu stiu cum as putea defini aceste praguri pana la urma. Poate sunt legate de varsta. Lucru despre care o sa incerc sa-l dezvolt mai tarziu. Poate sunt legate de anumite evenimente din viata, fericite sau nu.
Ma uit din nou in urma si incerc sa imi aduc aminte de momente, de praguri ; cele de care imi aduc aminte mai clar. Cele de care nu imi aduc aminte, inseamna ca nu erau importante.
Nu stiu de ce, da' chiar nu stiu, imi aduc aminte extrem de clar ziua de nastere de cand am implinit 5 ani. Ma amuza teribil chestia asta. Adika imi aduc aminte vag celelate alniversari si cateodata trebuie sa ma concentrez sa imi aduc aminte cati ani aveam la un moment, dat cand era vreun party din asta. Da aia de la 5 ani mio-o aduc aminte. Primisem o tabla mare neagra pe trepied.
Alta imagine: Imi aduc aminte clar … citeam ziarul Tineretul Liber pe scarile liceului. Pagina trei, stanga jos, un articol de 5/5 cm. Parada homosexualilor din New York. 10.000 de participanti. Uuuf erau mai multi. Le zice homosexuali si da sunt mai multi, nu sunt singur.
Cea mai frecventa intrebare e: de cand esti gay? Sau auzi unii spunand: atunci nu eram gay. Sau.. sunt gay de doi ani… sau acum am descoperit ca sunt gay. Nu cred ca exista gay care sa spuna : sunt gay de pe 17 februarie 2003.
e posibil.. sa fie o data fixa de cand esti gay.. cum spun eu gay practicant.. dar clar nu exista o data in care Zbang! esti gay. Cu siguranta exista o data in care Zbang! Iti dai seama ca ceea ce iti doreai sau ceea ce simti e similar cu dorintele sau simtamintele unei persoane incadrate in termenul gay. Poi mai sunt si cei care se mint ani de zile cu statutul bisexual. Cred ca astia sunt cei care nu pot sau nu vor sa aleaga din teama ca alinierea pe o directie sau cealalta le-ar aduce frustrari. Si atunci penduleaza la mijloc.
Deci da, un prag e si momentul in care iti recunosti tie ca esti gay.
(incerc sa nu ating aici alte praguri personale legate de parinti, de decizia de a pleca de acasa si de alte decizii dificile sau riscante si in care de multe ori au fost oameni care m-au ajutat sa schimb la un moment dat macazul intr-o directie sau cealalta.)
Apoi e clar coming-out-ul
Apoi incet, incet, treci de toate. Primul meu contact cu o persoana care spunea it’s ok to be gay era cu un tip Tony pe care l-am cunoscut prin corespondenta in circumstante despre care am scris mai demult. In fine era prima persona care imi spunea o data la trei randuri si in diferite feluri.. it’s ok to be gay si lucrurile se vor imbunatati si vei face pace cu tine si cu ceilalti. Sincer naiba il credea atunci: ma gandeam da.. pentru tine e usor stai in Londra, te sui in autobus si in juma de ora esti intr-o cafenea gay in care poti vorbi liber cu cine vrei si cum vrei. Ma gandeam.. da pentru tine e usor esti crescut de un cuplu gay.. te poti duce acasa sa zici azi am cunoscut un baiat , mi-a placut, maine mergem la film impreuna…
E drept ca lucrurile nu s-au imbunatatit chiar la nivelul ala, dar, in timp din prag in prag au devenit mai bune.
Sunt si anumite praguri legate de varsta. Hi -hi aici e subiect sensibil. Ma uit pe net mirc merc morc murc planetromeo, gayromeo, gayscapade, xcapade, gay log gaydezlog,…… toate astea: lumea cauta parteneri care trebuie sa aiba o varsta: intre si intre, sau pana la, sau de la, sau…
Ma amuza intr-un fel, privesc lucrurile prin prisma unui om care nu mai are 18 si nu a ajuns la 45. Se presupune ca o anumita varsta ar trebui sa prezinte un personaj cu un character daltuit intr-un anume fel sau o anumita varsta ar trebui sa garanteze un aspect fizic daltuit intr-un anume fel.
Un soi de standard de Hollywood. Si pana la urma daca te uiti in jur, sunt doar exceptii care confirma regula; atat de multe exceptii incat stai si te intrebi daca regula aia exista sau e doar o teorema. Culmea, o contrateorema adica una care nu se aplica nicodata:
Conform lumii gay lucrurile ar trebui sa stea poate in felul urmator:
18-20 de ani fresh meat. Un soi de Brad collegeboy din idioatele de filme cu colegii americane. Asta ar fi o extrema sau un soi de emo pervers din desenele animate japoneze.
20-25 de ani asta ar trebui sa fie o lume mai aparte. Preferabil studenti, sau asa ar trebui sa fie, in floarea varstei, inteligenti, liberi, cu sesiuni de doua ori pe an cu chef de distractie si inteligenta peste medie.
25-30 ani se presupn toate calitatile dinainte dar probabil deja un job si ceva mai multa experienta de viata.
30-35 tipi trecuti obositi si consumati fara chef de viata cu chelie ochelari si o burtica destul de prezenta, ramasi un pic in urma in ceea ce privesc lucrurile trendy si cool.
35-40 cei de mai sus cu 10 kg in plus, da interesanti pentru pustime: au masina deja au ceva banuti si daca poti sa treci peste toate alea 10 kile suplimentare iti fac toate poftele
Peste 40? Ce e asta? Exista si asa ceva???
Si exista aceste prejudecati pe care ni le asumam sau nu. Si gandind exact in aceiasi termeni incercam sa ne incadram on line in limitele in care simtim ca suntem sau avem impresia ca se cauta la un moment dat?
Si cat e de adevarat ca de exemplu un tip la 30 de ani are toate calitatile si defectele varstei? Eu am vazut unii care gandesc ca unul de 18, am vazut altii care ‘sunt gay de 1 an’
Si e obligatoriu ca un pustan de 20 e fit, fresh si toate alea? E posbil si sa fie o epava emotionala cu probleme grave de nutritie.
Si e posibil ca si un tip de 40 de ani sa arate pur si simplu bestial.
Bine ar fi ca toate astea sa fie un standard. Am vazut un sondaj pe gay2gay, cand sunt gay-I expirati din punct de vedere social, s-au impartit raspunsurile intre nu exista asa ceva si peste 35 de ani. Acum sincer nu cred ca cititorii unui blog intelligent sunt neaparat cel mai bun esantion de studiu. Pana la urma devoratorii de bloguri sunt o mica parte a lumii gay. Si cei care comenteaza sau se implica interactiv intr-un blog sunt o minoritate in aceasta minoritate. Asa ca e inca de dezbatut.
Asa ca pana la urma de fapt e o vreme pentru fiecare prag in parte.
E o limita pentru fiecare pas din evolutia personala;
E o vreme pentru coming out
E o vreme pentru primul sarut
E o vreme pentru a fi student
E o vreme chiar si pentru casatorie
E chiar si o vreme pentru a avea copii
Si pragurile astea, nu pot fi sarite.
Unii se opresc la un moment dat.
Dar nu pot fi sarite, nu pot fi ignorate si nu vin la data fixa.
Nu poti presupune ca experientele unui om sunt similare cu ale aceleasi persoane, de aceiasi varsta.
E rau cand se presupune ca ai ajuns la un anumit prag si te trezesti ca de fapt ai ratat jumate din experientele care ar fi trebuit sa te aduca in mod natural acolo. Atunci incep dramele. Atunci incep regretele.
Atunci incepi sa mergi cu spatele uitandu-te in urma si gandindu-te la experientele pe care nu ar fi trebuit sa le ratezi la un moment dat. Sau risti sa fii considerat ca esti trecut la faza 3 si tu sa iti doresti inca experientele din faza 2. sa fii restant 4 semestre.
Bantui ca o stafie. Esti unde nu vrei sa fii, iti doresti sa fii altundeva, nu ai ajuns inca si mergi cu spatele, uitandu-te in urma.
Si atunci bantui in noua lume lasand lucruri nerezolvate in lumea dinainte.
Pe de alta parte cred ca e la fel de rau sau treci un anumit prag fortat de varsta si sa continui sa te porti ca unul de 18 ani. Sau sa sari la cel al unui om de 30 fara sa iti traiesti nebuniile de 18 ani. si la 40 de ani sa te apuce pandaliile caracteristice unuia de 18.
Am trecut de 18 ani si nu am ajuns la 45. Dar ma deranjeaza cand cineva ma ia cu ASL. Ma deranjeaza si mai mult atunci cand ma ia de pe gayromania cu ASL. Si atunci raspund f 65 cj. Si se blocheaza …
Ma deranjeaza ca daca spui o varsta automat esti legat de un stereotip: ar trebui sa fii intr-un anume fel.
Am acelasi nick pe mirc de exemplu de 8 ani de zile. Si nu ma ascund dupa deget. Nu trebuie sa ma prefac ca am 22 de ani ca sa agatz ceva. Si nu trebuie sa ma ascund. Nu mi-e rusine ca vreau conversatie, sau vreau sex sau vreau pur si simplu sa beau o bere.
Si mi se pare patetic sa ai 30 de ani sa te dai de 22 si sa te ascunzi de tine si de ceilalti. Si sunt enorm de multi care sunt asa.
Am o varsta. Poate nici nu o arat nici nu o simt. Am o varsta: am o varsta in bulletin, am o varsta pe net, am o varsta fata in fata si am o varsta odihnit si barbierit . si toate varstele astea nu sunt egale ca valoare si au diferente intre ele. Niciuna dintre ele nu ma face mai bun sau mai rau, nu ma jignesc daca cineva imi spune ca nu-s genul lui (dintre cei care au tupeul in general sa spuna asta altfel decat ascunsi dupa alt nick la doua zile sau de dupa un profil fara poze)
Adica am trecut niste praguri: multe, putine.. cate or fi ele, dar ma uit inainte si astept cu nerbdare ce urmeaza. Caut poate momente din trecut. Ca sa le retraiesc, nu ca sa-mi transform fanteziile neimplinite in realitate.
Asta e inca unul din posturile scrise la nesomn. Nu cu tare multa noima si am impresia ca nu are coada si cap. De ce ar trebui sa aiba? Asa e regula? Cine a zis?
Imi licare icon-ul de la mIRC din nou.. oare sa mai dau asl –uri? Hmm, nu cred . am avut trei azi si le-am dat pe toate dimineata. (poate daca imi zice hy –ce dracu o fi insemnand si asta si pls…)
Acelasi,
2q2Bstr8
Too cute to be straight, too straight to be gay--- personal voyage past present future - politically incorrect
miercuri, august 12, 2009
duminică, iulie 26, 2009
36. CURVE
CURVE
Stau in parc
O da. Shock si oroare. Chiar in parcul Central. Atat de rau famatul si blamatul Parc Central. Adica… asa ceva nu se recunoaste
Adevarul e ca venind de la munca e unul din locurile cu atat de multa verdeata inca sa fie relativ departe de zgomotul brut al strazi,i de praf si de caldura asta care imi lipeste talpile de asphalt.
Partea cea mai simpatia a verii este ca trebuie sa umblu in pantofi la munca. Chiar daca sunt o varianta sport nu as putea merge la munca nici in adidasi si cred ca in nici un caz in sandale. Asa ca cel putin mersul de la munca pana acasa, mai ales ca imi place sa merg pe jos, un soi de calvar zilnic imi place sa merg pe jos dar tot ceea ce imi doresc de fapt e un dush rece si sa sar in sandalele mele jerpelite de anul trecut.
Ca sa revin.. stau in parcul central si ma uit in jur. Se spune ca e un loc in care vin ‘curvele’. Si de multe ori imi trece prin cap o definitie a acestui cuvant pana la urma.
Ce inseamna sa fii curva-bitch –biatch uatevar : in acceptiunea gay a cuvantului:
Nu fac judecati de valoare..incerc doar sa pun in ordine idei care mi se ratacesc prin bibilica.
Se zbate intre doua extreme: prima toti ceilalti sunt curve io mi’s donna immaculata.
Sau mai bine zici din prima: sunt curva , deci fuck off!
Asta din urma e chiar haioasa. Si mereu ma gandesc pentru statul official de curva se munceste mama, curge apa pe Bega pana te poti autodeclara asa ceva….E un statut care se obtine greu mai ales daca il adopti cu titlu de noblete. Si apa pe Bega curge greu si lenesh.
Da’ pana la urma lumea gay e dominata de sex,fie ca ne place sa recunoastem, ca nu ne place, ca ne prefacem ca nu e asa, sau ne imaginam ca nu e asa. Nu se schimba nimic. Cu cat ne acceptam mai repede acest adevar , cu atat mai bine si mai simplu. Si scapam de jumate din dramele personale.
Despicand firul in patru.
Pana la urma curva poate fi un tip care face mult sex. Asta poate fi bine. Dar de fapt poate fi rau daca nu ai nici un principiu si un minim criteriu de selectie. Cu oricine oricand si oriunde. Nu cred ca aduce satisfactii. N-are cum. Pana la urma te strica de cap. Ca orice excess.
Curvele gen ‘producatori’ astia sunt o specie interesanta: bisexuali sau hetero declarati dar fac orice pentru cativa bani. De obicei umbla in haite. Au tupeu cand sunt mai multi. Singuri dau din colt in colt. Incearca si ei sa vanda ce au mai bun. Cei mai multi nu stiu nici sa vanda. Si printre ei cativa care arata bine si eticheta vinde singura produsul. In rest mare atentie, au gura mare si degete lipicioase. Nu toti. Dar marea majoritate. Ce e enervant la specia asta e ca ii auzi: gay-i sunt asa si pe dincolo. Numa buba e ca uita ca traiesc de pe urma gay-lor. Si apoi se intalnesc la ceas de seara pe bancile parcului si isi povestesc aventurile. De obicei in toate ei au fost activi feroce si dominanti si ‘clientul’ a fost extrem de satisfacut. Ma intreb atunci daca sunt asa de buni de ce nu le creste ratingul?.. scorul? De ce nu ajung la urmatorul nivel? Noah pana la urma se recomanda puternic actiuni privind igiena personala, vocabularul, aspectul, tehnici de ‘lupta’ aa….. cam totul. Ca pan la urma ce ramane: prelungire inutila a p@#$.
Cel de escort adevarat ar fi urmatorul nivel. Apoi sincer eu nu am vazut inca asa ceva pe la noi. Adica sunt cu siguranta dar de obicei activeaza pe la frankoforte sau aiurea ca la italieni li s-a taiat macaroana. Nu-I bai.. vin italienii incoace. Nu stiu care e data de pensii in Italia (daca o fi vreuna fixa) dar se simte dupa traficul aeroport –lloyds.
Asta e alt gen de curva. Si de obicei ajuta sa fii un pic gay ca sa iti iasa pe deplin. Sau extrem de bun actor. Se recunoaste usor si dupa romeo: poze din toate colturile lumii, de obicei singur in poza. La job e trecut liber profesionist sau in cautare… cum naiba or reusi astia sa haladuie prin Barcelona naiba stie. Io bag ca migu la munca 9 ore pe zi si in scurta vacanta trebuie sa pandesc biletele last minute. In fine pana la urma unii isi cunosc meseria.. si daca e sa ne luam dupa ideea ca face cine vrea ce vrea in propria intimitate..nu as putea sa spun ca prezenta lor ma deranjeaza in vreun fel. E bine ca exista. Ca doara o sa am si eu 60 de ani la un moment dat. Numa ca sper sa fac avere pana atunci ca altfel nu e de bine.
Apoi ar fi alta categorie semiprofesionala si semiprofesionista: publitim si caile de iesire din oras.. spre arad spre lugoj… alea spre sarbi inca nu sunt interesante. Nu prea e traffic de camioane grele…
Un pic travesty, reusit sau nu, ajuta pana la urma. Acum stau si ma gandesc: zi de zi si accentuez ZI DE ZI in ultimii doi ani dimineata la ora 8 juma cand plec spre munca in acelasi loc vad aceiasi fata cu o fustitza de 14 cm stand la lucru. Jur ca vazand-o pe marginea drumului la ora 8 dimineata in decembrie la minus enshpe mii de grade m-a cuprins un soi de admiratie ciudata. Eu inca nu eram treaz pe deplin si uram momentul in care va trebui sa intru din nou in birou si ma gandeam ca mi-s ghninionist in viata ca trebuie sa muncesc pentru o paine si ca pe tata nu l-a chemat Isarescu. Dar vazand-o pe fata asta acolo..m-am rushinat de gandurile mele. Si aici vorbesc de o fata (cu tzatze si celelalte).Mah da atata dedicatie pentru profesie daca ar avea jumate din romani… jur ca am baga in buzunarul de la spate al PIB-ului jumate din Europa.
Asa ca facand o paralela. Nu stiu ce sa zic despre categoria mai sus mentionata. Nu imi place ca exista si surpriza… asta nu are nici o legatura. Vor mai exista multe milenii dupa ce io voi fi dust-to-dust. E ca si cum te-ai supara pe ploaie… poi prima meserie de pe pamant nu o sa dispara. Un respect oarecum sinistru este pentru faptul ca se face pe fata. Mi se par mult mai periculosi cei care te iubesc cu ardoare pana iti golesc cardul si/sau sufletul decat cei care spun asta e tariful asta e serviciul. It’s a fair deal after all.
Mult mai periculosi mi se par altii. Cel mai dificil de citit observat si de multe ori revelatia nu e tocmai placuta sunt curvele de oameni. Eu fac o diferenta peiorativa: sunt gay, homosexuali …. Celor care sunt si curve de oameni le zic bulangii (indifferent de orientarile sau dezorientarile sexuale) eh astia ti-o pun fara preludiu fara sarutari fara schimb de numere de telefon. Ti-o pun si gata. Si ramai si f ‘tut si cu banii luati cum s-ar zice. De ti-ar lua numai banii ar fi bine. Banii se fac.. mai greu mai ushor da pana la urma ies daca ai un pic de energie de consumat.
Dar iti stirbesc putin increderea in oameni in general. Sau in lumea gay intr-un general mai restrans. Si poi ciobiturile astea adunate…te acresc. Din fericire omul are doua calitati extreme de importante: e regenerabil la nivel interior (adica nu iti creste un deget daca ti-l prinzi la portiera…. Sau portjartiera…) dar restul se repara. A doua mare calitate a omului si cel mai bun prieten nu e speranta care blah blah moare ultima (ce cliseu ‘eftin). De fapt cel mai mare prieten al omului (si aici o sa ma urasca studentii in sesiune) e Uitarea. Daca as tine minte cu lux de detalii totul… cred ca un moment dat o iei razna. Ma gandesc cum ar fi sa retraiesti over’nd over cu lux de detalii o durere de dinti din clasa a shaptea… Asa ca gandesc ca pan la urma uitarea e unul dintre darurile cele mai importante pe care le-am primit de la ursitoare. ( a mele or cam gresit pagina cand or dat cu vrajile sau au citit invers de jos in sus si de la dreapta la stanga)
Iara m-am pierdut in sinergia faptelor care eludeaza meandrele concretului.
Revin la curvele de oameni. Categorie aparte. De evitat. Ar fi bine daca le-ar scrie in frunte. Nu poti decat sa uiti si sa ierti. Who me??? Nu uit si nu iert. Sorry nu mi-s atat de bun crestin. Si lovesc dublu inapoi. Desi traznetul nu loveste de doua ori in acelasi loc. Mai sunt exceptii. Si daca asta ma face si pe mine curva de om.. so be it.
Apoi pe tema asta bitches & sons of the above-mentioned e multa tampeneala de scris.
Ar mai fi cei de pe romeo care au prieten si cauta nothing, chat sau prieteni la ora 3 noaptea. Astia sunt rai si mai peversi decat cei cu anunt in publitim.
Apoi mai sunt alea mici si proaste care’s mici da sunt multe, jiiizus, ca ciupercile. Emo figuri, curele albe D&G si care daca se cred dorite de vreunu sunt in al noualea cer si le creste orgoliu: mama draga vreau sa ti-o pun nu sa te duc la Ciuhandru in rochie alba de voal. Inca nu fac diferenta dintre cine le vrea o tura si cine vrea mai mult.
Sunt selective… pana isi face unu mai multa rabdare si le abureste de le baga in vreo gashka. Si atunci sa vezi ping pong…de la unu la altu. Da asta nu le turteste deloc motzu. Ba il infoiaza un pic si il inclina pe stanga cu trei suvitze rebele chinuite cu placa pe spranceana edreapta.
Si printre ele sunt unele cu potential de Liga Campionilor da zboara direct in Inter-Toto si anu’ urmator nu se mai califica nici in grupe. Si le uita si galleria si sponsorii si poi se retrag ofensate ca ele n-or vrut sa fie niciodata fotbaliste.. ca lor de fapt le place patinaju’ artistic sau gimnastica aia cu bile panglici si ciocane da-o’n saracie ca am uitat cum ii zice. Astea sunt cu potential de a afirma : sunt curva si gata. De astea ziceam.. statutul asta luat cu titlu de noblete.. vine cu munca si transpiratie.. cu rabdare si tutun. Rabdare si tutun. Pentru genul asta de statut trebuie sa ai potentialul, capacitatea si inteligenta de allege tu. Daca esti tu ales ca la loto ca numa shase’s norocoase…nu se pune. Sorry galls.
Una peste alta stau dupa-amiaza in Parcul Central. Pe banca. Cand am venit in Timisoara asta era un loc placut. Mai ales vara. Ne intalneam seara mai multi. La mijto. La caterinca. Eram impreuna si inca era faza aia in care nu stia daca sa te ascunzi sau nu de politie. A trecut ceva vreme de atunci. Da era o atmosfera faina. Acum ma uit in jur: e o banca mai incolo pe care sunt vreo 20 de articole de cod penal vorba lui T. Apoi un picutz mai incolo cativa producatori: ‘da-mi o tigara ca mi-e o foame de nu am unde dormi la noapte’.
Si vesnicele 'babe' in cautare de orice. Inca sunt confuze de noua libertate. O confunda cu tupeul.
Nu tanti nu e liber langa mine. Am treaba si mai sunt 40 de banci libere. Te cred ca te simti in forta ca ai luat pensia. Si pe de o parte ma intristeaza statutul asta. Sunt oameni care au stat in the closet vreo 30-40 de ani si nu cunosc gestica mimica.. de hai incoa sau go away.
Vad doi tipi pe care daca i-ai intreba daca au fost vreodata prin parc ar jura pe sfintele moashte ca nu. Merg catre casa de la serviciu. Un pic confuzi cred de la caldura. Ca ba e serviciul in stanga si casa in dreapta. Ba e casa in stanga si servicul in dreapta. S-or fi ratacit ca e mare parcu si intortocheat.
De fapt asta a fost stimulentul care m-a facut sa scriu ce scriu acum. Ce…? Ai fost in parc? Ce…? Umbli in sauvage? Sigur esti de doi lei si esti curva. Eu stau doar pe romeo si caut chat si trec prin parc doar de la serviciu catre casa. A pro pos acu’ e casa in spate si servicul in dreapta. Fata! Meri dreapta si aseaza-te naibii ca am ametzit. Ca noah nu o sa zic la nimeni ca te-am vazut trecand prin parc. Nu e treaba mea.
Pana la urma privind din aceste puncte de vedere luate pe rand separate sau in conjunctie doua cate doua toti suntem un pic bitchy. Diferenta e ca unii recunosc iar ceilalti nu.
Si eu am fost bitchy in tot ce am scris pe aici da cateodata mai simt un pic asha nevoie sa urlu: jos mashtile. Gata cu carnavalul si sa vad cine ridica primul piatra.
Gata. Ajunge. E devreme inca: ‘nici la politie nu a inchis inca’ :))
(ma gandesc sa schimb titlul in ceva mai inglish ….suna mai bine; de fapt mi-e groaza ca iara ajung pe blog heteristi disperati care dau search pe google ‘curve care vor sa faca sex cu mine acum-gratis’ – da noah femeile e curve si barbatii e porci)
Acelasi
2q2Bstr8
Stau in parc
O da. Shock si oroare. Chiar in parcul Central. Atat de rau famatul si blamatul Parc Central. Adica… asa ceva nu se recunoaste
Adevarul e ca venind de la munca e unul din locurile cu atat de multa verdeata inca sa fie relativ departe de zgomotul brut al strazi,i de praf si de caldura asta care imi lipeste talpile de asphalt.
Partea cea mai simpatia a verii este ca trebuie sa umblu in pantofi la munca. Chiar daca sunt o varianta sport nu as putea merge la munca nici in adidasi si cred ca in nici un caz in sandale. Asa ca cel putin mersul de la munca pana acasa, mai ales ca imi place sa merg pe jos, un soi de calvar zilnic imi place sa merg pe jos dar tot ceea ce imi doresc de fapt e un dush rece si sa sar in sandalele mele jerpelite de anul trecut.
Ca sa revin.. stau in parcul central si ma uit in jur. Se spune ca e un loc in care vin ‘curvele’. Si de multe ori imi trece prin cap o definitie a acestui cuvant pana la urma.
Ce inseamna sa fii curva-bitch –biatch uatevar : in acceptiunea gay a cuvantului:
Nu fac judecati de valoare..incerc doar sa pun in ordine idei care mi se ratacesc prin bibilica.
Se zbate intre doua extreme: prima toti ceilalti sunt curve io mi’s donna immaculata.
Sau mai bine zici din prima: sunt curva , deci fuck off!
Asta din urma e chiar haioasa. Si mereu ma gandesc pentru statul official de curva se munceste mama, curge apa pe Bega pana te poti autodeclara asa ceva….E un statut care se obtine greu mai ales daca il adopti cu titlu de noblete. Si apa pe Bega curge greu si lenesh.
Da’ pana la urma lumea gay e dominata de sex,fie ca ne place sa recunoastem, ca nu ne place, ca ne prefacem ca nu e asa, sau ne imaginam ca nu e asa. Nu se schimba nimic. Cu cat ne acceptam mai repede acest adevar , cu atat mai bine si mai simplu. Si scapam de jumate din dramele personale.
Despicand firul in patru.
Pana la urma curva poate fi un tip care face mult sex. Asta poate fi bine. Dar de fapt poate fi rau daca nu ai nici un principiu si un minim criteriu de selectie. Cu oricine oricand si oriunde. Nu cred ca aduce satisfactii. N-are cum. Pana la urma te strica de cap. Ca orice excess.
Curvele gen ‘producatori’ astia sunt o specie interesanta: bisexuali sau hetero declarati dar fac orice pentru cativa bani. De obicei umbla in haite. Au tupeu cand sunt mai multi. Singuri dau din colt in colt. Incearca si ei sa vanda ce au mai bun. Cei mai multi nu stiu nici sa vanda. Si printre ei cativa care arata bine si eticheta vinde singura produsul. In rest mare atentie, au gura mare si degete lipicioase. Nu toti. Dar marea majoritate. Ce e enervant la specia asta e ca ii auzi: gay-i sunt asa si pe dincolo. Numa buba e ca uita ca traiesc de pe urma gay-lor. Si apoi se intalnesc la ceas de seara pe bancile parcului si isi povestesc aventurile. De obicei in toate ei au fost activi feroce si dominanti si ‘clientul’ a fost extrem de satisfacut. Ma intreb atunci daca sunt asa de buni de ce nu le creste ratingul?.. scorul? De ce nu ajung la urmatorul nivel? Noah pana la urma se recomanda puternic actiuni privind igiena personala, vocabularul, aspectul, tehnici de ‘lupta’ aa….. cam totul. Ca pan la urma ce ramane: prelungire inutila a p@#$.
Cel de escort adevarat ar fi urmatorul nivel. Apoi sincer eu nu am vazut inca asa ceva pe la noi. Adica sunt cu siguranta dar de obicei activeaza pe la frankoforte sau aiurea ca la italieni li s-a taiat macaroana. Nu-I bai.. vin italienii incoace. Nu stiu care e data de pensii in Italia (daca o fi vreuna fixa) dar se simte dupa traficul aeroport –lloyds.
Asta e alt gen de curva. Si de obicei ajuta sa fii un pic gay ca sa iti iasa pe deplin. Sau extrem de bun actor. Se recunoaste usor si dupa romeo: poze din toate colturile lumii, de obicei singur in poza. La job e trecut liber profesionist sau in cautare… cum naiba or reusi astia sa haladuie prin Barcelona naiba stie. Io bag ca migu la munca 9 ore pe zi si in scurta vacanta trebuie sa pandesc biletele last minute. In fine pana la urma unii isi cunosc meseria.. si daca e sa ne luam dupa ideea ca face cine vrea ce vrea in propria intimitate..nu as putea sa spun ca prezenta lor ma deranjeaza in vreun fel. E bine ca exista. Ca doara o sa am si eu 60 de ani la un moment dat. Numa ca sper sa fac avere pana atunci ca altfel nu e de bine.
Apoi ar fi alta categorie semiprofesionala si semiprofesionista: publitim si caile de iesire din oras.. spre arad spre lugoj… alea spre sarbi inca nu sunt interesante. Nu prea e traffic de camioane grele…
Un pic travesty, reusit sau nu, ajuta pana la urma. Acum stau si ma gandesc: zi de zi si accentuez ZI DE ZI in ultimii doi ani dimineata la ora 8 juma cand plec spre munca in acelasi loc vad aceiasi fata cu o fustitza de 14 cm stand la lucru. Jur ca vazand-o pe marginea drumului la ora 8 dimineata in decembrie la minus enshpe mii de grade m-a cuprins un soi de admiratie ciudata. Eu inca nu eram treaz pe deplin si uram momentul in care va trebui sa intru din nou in birou si ma gandeam ca mi-s ghninionist in viata ca trebuie sa muncesc pentru o paine si ca pe tata nu l-a chemat Isarescu. Dar vazand-o pe fata asta acolo..m-am rushinat de gandurile mele. Si aici vorbesc de o fata (cu tzatze si celelalte).Mah da atata dedicatie pentru profesie daca ar avea jumate din romani… jur ca am baga in buzunarul de la spate al PIB-ului jumate din Europa.
Asa ca facand o paralela. Nu stiu ce sa zic despre categoria mai sus mentionata. Nu imi place ca exista si surpriza… asta nu are nici o legatura. Vor mai exista multe milenii dupa ce io voi fi dust-to-dust. E ca si cum te-ai supara pe ploaie… poi prima meserie de pe pamant nu o sa dispara. Un respect oarecum sinistru este pentru faptul ca se face pe fata. Mi se par mult mai periculosi cei care te iubesc cu ardoare pana iti golesc cardul si/sau sufletul decat cei care spun asta e tariful asta e serviciul. It’s a fair deal after all.
Mult mai periculosi mi se par altii. Cel mai dificil de citit observat si de multe ori revelatia nu e tocmai placuta sunt curvele de oameni. Eu fac o diferenta peiorativa: sunt gay, homosexuali …. Celor care sunt si curve de oameni le zic bulangii (indifferent de orientarile sau dezorientarile sexuale) eh astia ti-o pun fara preludiu fara sarutari fara schimb de numere de telefon. Ti-o pun si gata. Si ramai si f ‘tut si cu banii luati cum s-ar zice. De ti-ar lua numai banii ar fi bine. Banii se fac.. mai greu mai ushor da pana la urma ies daca ai un pic de energie de consumat.
Dar iti stirbesc putin increderea in oameni in general. Sau in lumea gay intr-un general mai restrans. Si poi ciobiturile astea adunate…te acresc. Din fericire omul are doua calitati extreme de importante: e regenerabil la nivel interior (adica nu iti creste un deget daca ti-l prinzi la portiera…. Sau portjartiera…) dar restul se repara. A doua mare calitate a omului si cel mai bun prieten nu e speranta care blah blah moare ultima (ce cliseu ‘eftin). De fapt cel mai mare prieten al omului (si aici o sa ma urasca studentii in sesiune) e Uitarea. Daca as tine minte cu lux de detalii totul… cred ca un moment dat o iei razna. Ma gandesc cum ar fi sa retraiesti over’nd over cu lux de detalii o durere de dinti din clasa a shaptea… Asa ca gandesc ca pan la urma uitarea e unul dintre darurile cele mai importante pe care le-am primit de la ursitoare. ( a mele or cam gresit pagina cand or dat cu vrajile sau au citit invers de jos in sus si de la dreapta la stanga)
Iara m-am pierdut in sinergia faptelor care eludeaza meandrele concretului.
Revin la curvele de oameni. Categorie aparte. De evitat. Ar fi bine daca le-ar scrie in frunte. Nu poti decat sa uiti si sa ierti. Who me??? Nu uit si nu iert. Sorry nu mi-s atat de bun crestin. Si lovesc dublu inapoi. Desi traznetul nu loveste de doua ori in acelasi loc. Mai sunt exceptii. Si daca asta ma face si pe mine curva de om.. so be it.
Apoi pe tema asta bitches & sons of the above-mentioned e multa tampeneala de scris.
Ar mai fi cei de pe romeo care au prieten si cauta nothing, chat sau prieteni la ora 3 noaptea. Astia sunt rai si mai peversi decat cei cu anunt in publitim.
Apoi mai sunt alea mici si proaste care’s mici da sunt multe, jiiizus, ca ciupercile. Emo figuri, curele albe D&G si care daca se cred dorite de vreunu sunt in al noualea cer si le creste orgoliu: mama draga vreau sa ti-o pun nu sa te duc la Ciuhandru in rochie alba de voal. Inca nu fac diferenta dintre cine le vrea o tura si cine vrea mai mult.
Sunt selective… pana isi face unu mai multa rabdare si le abureste de le baga in vreo gashka. Si atunci sa vezi ping pong…de la unu la altu. Da asta nu le turteste deloc motzu. Ba il infoiaza un pic si il inclina pe stanga cu trei suvitze rebele chinuite cu placa pe spranceana edreapta.
Si printre ele sunt unele cu potential de Liga Campionilor da zboara direct in Inter-Toto si anu’ urmator nu se mai califica nici in grupe. Si le uita si galleria si sponsorii si poi se retrag ofensate ca ele n-or vrut sa fie niciodata fotbaliste.. ca lor de fapt le place patinaju’ artistic sau gimnastica aia cu bile panglici si ciocane da-o’n saracie ca am uitat cum ii zice. Astea sunt cu potential de a afirma : sunt curva si gata. De astea ziceam.. statutul asta luat cu titlu de noblete.. vine cu munca si transpiratie.. cu rabdare si tutun. Rabdare si tutun. Pentru genul asta de statut trebuie sa ai potentialul, capacitatea si inteligenta de allege tu. Daca esti tu ales ca la loto ca numa shase’s norocoase…nu se pune. Sorry galls.
Una peste alta stau dupa-amiaza in Parcul Central. Pe banca. Cand am venit in Timisoara asta era un loc placut. Mai ales vara. Ne intalneam seara mai multi. La mijto. La caterinca. Eram impreuna si inca era faza aia in care nu stia daca sa te ascunzi sau nu de politie. A trecut ceva vreme de atunci. Da era o atmosfera faina. Acum ma uit in jur: e o banca mai incolo pe care sunt vreo 20 de articole de cod penal vorba lui T. Apoi un picutz mai incolo cativa producatori: ‘da-mi o tigara ca mi-e o foame de nu am unde dormi la noapte’.
Si vesnicele 'babe' in cautare de orice. Inca sunt confuze de noua libertate. O confunda cu tupeul.
Nu tanti nu e liber langa mine. Am treaba si mai sunt 40 de banci libere. Te cred ca te simti in forta ca ai luat pensia. Si pe de o parte ma intristeaza statutul asta. Sunt oameni care au stat in the closet vreo 30-40 de ani si nu cunosc gestica mimica.. de hai incoa sau go away.
Vad doi tipi pe care daca i-ai intreba daca au fost vreodata prin parc ar jura pe sfintele moashte ca nu. Merg catre casa de la serviciu. Un pic confuzi cred de la caldura. Ca ba e serviciul in stanga si casa in dreapta. Ba e casa in stanga si servicul in dreapta. S-or fi ratacit ca e mare parcu si intortocheat.
De fapt asta a fost stimulentul care m-a facut sa scriu ce scriu acum. Ce…? Ai fost in parc? Ce…? Umbli in sauvage? Sigur esti de doi lei si esti curva. Eu stau doar pe romeo si caut chat si trec prin parc doar de la serviciu catre casa. A pro pos acu’ e casa in spate si servicul in dreapta. Fata! Meri dreapta si aseaza-te naibii ca am ametzit. Ca noah nu o sa zic la nimeni ca te-am vazut trecand prin parc. Nu e treaba mea.
Pana la urma privind din aceste puncte de vedere luate pe rand separate sau in conjunctie doua cate doua toti suntem un pic bitchy. Diferenta e ca unii recunosc iar ceilalti nu.
Si eu am fost bitchy in tot ce am scris pe aici da cateodata mai simt un pic asha nevoie sa urlu: jos mashtile. Gata cu carnavalul si sa vad cine ridica primul piatra.
Gata. Ajunge. E devreme inca: ‘nici la politie nu a inchis inca’ :))
(ma gandesc sa schimb titlul in ceva mai inglish ….suna mai bine; de fapt mi-e groaza ca iara ajung pe blog heteristi disperati care dau search pe google ‘curve care vor sa faca sex cu mine acum-gratis’ – da noah femeile e curve si barbatii e porci)
Acelasi
2q2Bstr8
sâmbătă, iulie 04, 2009
35. UMBRELA NEAGRA
UMBRELA NEAGRA
Era o joi dupa masa. Inceput de iulie. Toata ziua am stat ca pe ace la munca si mi se inchideau ochii de somn.
Una peste alta si inceput de luna. Luna trecuta s-a incheiat cu rezultate pe care nu le astepta nimeni la munca si era o atmosfera un pic relaxata. Nu aveam cheF de un nou hey rup.
Se simte un pic atmosfera de vacanta. Toata lumea vorbeste de concedii unde, cand, cum.
Eu anul asta nu cred ca o sa merg. Inca nu sunt sigur daca imi iau concediu.
Probabil vor fi doar cateva weekenduri prelungite vineri + luni.
Oricum am ajuns un robot. Munca si acasa. Asa ca oricum nu voi simti diferenta. Functionez pe pilot automat
Asa ca, la ora 3 inventez o scuza tampita si imi cer cateva ore libere sa plec catre casa.
Numa bine plecau si soferii acasa si aveam cu cine sa ajung in orash.
Ma opresc la o cafea si ajung acasa tot la 6.
Mare lucru nu am castigat ca am raspuns mereu la telefon.. si tot asa.
Doar ca iesisem din birou.
Ma sui in tramvai. Nu am mai fost de mult. Imi iau un bilet cu o singura calatorie. Imi mai iau cu doua si oricum nu le am cu mine nicodata cand am nevoie.
Le pierd prin casa. Merg rar cu tramvaiul in ultima vreme.
Ajung intr-un final acasa
Dau sa deschid usa ..cand pun mana pe clanta se deschide larg.
Ma asteptam sa navaleasca Honey pe mine. In schimb liniste. Nu apare. Am inghetat in prag. Ceva nu e bine. Sigur doarme pe balcon. O strig. Nimic.
Ma cuprinde panica, inima sta sa imi sara din piept. Ceva nu e bine. Plumb in picioare si un sentiment de panica.
Ceva nu e bine.
Intru in camera. Vraiste. Pantofi aruncati pe pat. Dulapul rascolit. Lenjeriile aduse de la spalatorie aruncate pe pat.
Cainele inchis pe balcon.
O innebunit asta? Nu a mai facut niciodata asa ceva. Nu in ultimii 5 ani in orice caz. S-o fi facut curent si s-a tantit usa de la balcon. A ramas afara.
Apoi vad. Manerul de la balcon in jos. Adica inchis.
Si atunci ma loveste: A FOST CINEVA LA MINE IN CASA!!!!!
Pe pat, o umbrela neagra. Nu am mai vazut-o niciodata. Barbateasca cu maner de lemn. Tocita cu vopeaua sarita. In toata casa hainele vraiste. Pe jos cabluri . de alimentare..prelungitoare.. de conectare la calculator.. la monitor.
Ce calculator? Ce monitor?
Nu mai sunt!!!!!
Usa la dulap rupta. Functioneaza slide. A fost clar trasa si dulapul demontat efectiv.
A fost cineva la mine in casa. …….. Si nu a plecat cu mana goala.
Am inceput sa ma uit in jur: telefonul este, televizorul este. Cainele pare ok….
Toatele cele de mai sus s-au intamplat in 30 de secunde . revad totul in slow motion.
Inca nu imi vine sa cred. Mintea imi cauta disperata o explicatie logica. Nu gasesc. Ma sufoc. Imi vine sa vars. Sau sa plang sau sa fug afara sau sa.. nu stiu. Stau in mijlocul camerei si ma uit in jur.
Restul e deja istorie.
Am iesit si am sunat la politie.
A venit un echipaj in 10 minute. Mi se spune nu atinge nimik. Mi se rupe sufletul. Cainele e clar batut. E inchis pe balcon si nu pot atinge manerul de la balcon. Cine a fost clar a pus mana acolo. Se uita la mine prin geamul ala si sta cu nasul lipit de sticla. Si se bucura ca ma vede. si plange si da din coada.
Ma ingrozeste un gand. Daca ajungeam acasa la 3? Am vrut sa ajung repede acasa. Daca ajungeam acasa la 3… dumnezeule.
Mi se spune: nu intra in locuinta stai afara si asteapta echipa de la criminalistica . Vin in juma de ora.
Am stat pe scara 2 ore si am fumat tigara de la tigara.
Le sting pe trepte. Mi se rupe de ce zice administratorul. A venit pana sus. Ii zic. Mi s-a furat din nou din apartament. Nu ati vazut pe nimeni intrand cu o umbrela neagra in mana? Sau iesind cu un calculator si un monitor. Nu au vazut pe nimeni.
Logic. In rest vad absolut totul. Un jaf in ziua mare nu se vede. Cine i-a lasat in scara nu i-a vazut. Tot drumul de la etajul 8 nu i-a vazut nimeni intrand iesind.. in lift. Nimeni.
Daca as fi venit cu prietenul de mana ar fi vazut sigur tot blocul.
Vreau sa sun pe cineva. Nu stiu pe cine. Imi sun seful. Nu vin maine la munca. Mi s-a spart apartamentul. A.. da? Cum? Nu stiu. Am venit acasa si am gasit totul pe dos.
Apar criminalistii. Doi la numar. Unu care parea foarte interesat, celalalt un tip transpirand abundent vizibil plictisit si cu sentimental de vreau acasa.
Incep sa umple totul cu negru. Intrerupatoare, usi, dulapul, umbrela. Ma asteptam la ceva gen CSI. Imi lasa un puternic sentiment de impotenta si plictiseala. Ma uit prea mult la televizor. Le spun cine a fost la mine cu o zi inainte (doi verisori) le spun blocul de vis a vis are camere de jur imprejur. Le spun intrebati vecinii. Ii intreb amprentele mele nu le luati? Adika daca tot luati amprenete macar sa stiti daca le-ati luat pe ale mele sau nu.
Nimic.
Unul scrie. A terminat 3 pagini. De scris marunt si indescifrabil. Nici nu ma intereseaza ce scrie. El constata si ma pune sa dau o declaratie. Si sa fac o plangere formala prin care solicit organelor sa ia masurile legale ce se impun. Ai documente pe ce iti lipseste? Le caut, le gasesc. Le dau. Serii de inregistrare, descriere, fisa tehnica. Cutie cu cod de bare si serial number.
Aham. Tu nu locuiesti cu forme legale aici, nu?Zic am contractul de inchiriere. Sa-l vedem. Mai aveam un pic si am arestau ca nu am flotantul pe adresa asta. Observa pe un raft o carte de la Accept – Orientarea sexuala ghid pentru profesori. Orientarea sexuala?? Ma intreaba. Zic da. Am lucrat pentru ARAS zic eu. Ce e aia? Le explic. Nu am vrut sa aduc vorba despre Accept. Imi zice: aaa inseamna ca poti sa imi faci rost de manushi de cauciuc. Ma blochez. Daca vreti va dau prezervative. Manushi de cauciuc nu am.
Le semnez hartiile. Habar nu am ce am semnat si nici rabdare sa citesc. Nu ma mai intereseaza.
Isi iau hartiile imi iau butucul de la yala de la usa sa-l studieze expertii. Ii intreb.. umbrela neagra nu o luati? Cu siguranta se poate identifica apartinatorul. E o proba importanta. Cine naiba merge la furat cu o umbrela dupa el? Sunt 30 de grade afara,
Nu.. tine-o amintire imi spune razand.
Au plecat. Am ramas in casa si ma uit in tavan. Nu stiu ce simt. Ma simt violat.ma simt satul de toate. Ma gandesc cine a furat, a venit foarte hotarat pe calculator. Imi stia programul. Stia ca am caine. Stain unde tin banii. De ce dracu mi-a furat parfumul? Si de ce mi-a aruncat pantofii in pat? Ma gandesc ca ii placeau. Si ma gandesc ca in cele din urma a renuntat fiindca era foarte personali. Nu stiu multa lume cu adidasi de lac mov. Sau violet in degrade. Mdah m-a intrebat criminalistu cand i-am zis luati amprente de pe ei. Sunt de lac se vad amprentele. Sunt curati si sunt sigur ca doar eu am pus man ape ei si cine a fost aici. Ma intreaba zambind din coltul gurii: ii porti pe astia?
Nu mi-au furat telefonul. Si nici imprimanta nou- nouta in cutie castigata de la Accept.
Nici macar nu am instalat-o. poate era prea mare in cutie.
Ma uit in tavan. Ma uit la umbrela aia neagra aruncata pe pat. Daca nu ar fi aici m-as gandi ca am un cosmar. Ca nu e adevarat. Ma izbeste un gand. Abia mi-am reisntalat windowsul pe calculatorul ala. Nu aveam decat o groaza de filme descarcate de pe torente. Dar inainte de a instala tot mi-am facut back up pe dvd uri. Si dvd ul pe care erau toate fotografiile mele era in comp. imi pare rau de el. Erau ani de amintiri acolo.
Sun un prieten. Am fost jefuit. Sunt blocat in casa. Nu pot pleca. Nu pot inchide usa . nu am yala. Nu mai am bani decat de vreo doua pachete de tigari. Sun un alt prieten. Ii asigura alibiul pe toata ziua unuia dintre suspectii la care m-am gandit prima oara. Ceva nu e in regula. Asa am un sentiment.
Ceva nu e in regula.
Sun pe altcineva. Ii spun cat am fost la tine la cafea mi-au spart apartamentul. Rade la telefon. Ce sa-ti zic ? sa-ti zic ca ti-am zis eu? Si atat. ma gandeam ca poate va veni la mine sau macar sa isi ofere suportul intr-un fel. o pula. prieteni. ce naiba de cuvant se foloseste pentru oamenii pe care ii cunosti? cunoscuti? sau..?
Pe scurt:
Toata lumea se gandeste ca e sigur vreo aventura de-a mea care s-a sfarsit prost.
Adica daca esti bulangiu e normal sa ti se intample asa ceva. Da.. politia nu face nimik in sensul asta. Ca esti bulangiu. Adika e normal.
Ca o paranteza. Sunt absolut, dar absolut sigur, ca are legatura cu lumea gay. Dar sunt absolut sigur ca nu e vreunu de a mai fost la mine in casa. Doar cineva care stia ca sunt toata ziua la munca.
Sa revin: e normal edaca esti bulangiu sa fii pradat. E doar una din chestiile alea normale. Adika trebuie sa te pazesti. Adika cum? Ceri buletinul si cazierul? Sau cum faci. Te inchizi in casa? Sau cum faci?
E normal si nu am primit decat surasuri:
Mi se spune, ca sfat: gaseste-ti si tu un barbat care sa stea toata ziua acasa.
Mi se spune: asa iti trebuie
Mi se spune: ti-am spus eu.
Mi se spune: ce… nu ti-ai schimbat yala cand te-ai mutat acolo (s-a schimbat in ziua in care m-am mutat acolo, sa se stie)
Mi se spune: esti sigur ca asa s-a intamplat?
ma jugnesc rau intrebarile astea. ma intristeaza mai mult decat faptul in sine. sunt psihic la pamant si speram ca... dracu mai stie ce speram.
Mi-as fi dorit sa ma intrebe cineva pe bune, cum sunt.
Mi-as fi dorit sa ma sune cineva sa vrea sa vorbeasca cu mine.
Mi-as fi dorit sa ma intrebe cineva daca am bani sa imi iau paine sau daca am cum sa scot catelul afara.
Mi-as fi dorit multe.
Dar, nu. Sunt chestii normale care li se intampla la bulangii.
Doara de aia cei care fura sunt mereu bine primiti in randul adunaturii. (sorry nu exista comunitate). Doara de aceea cei care fura vin fara teama sa vanda ce au furat tot in randul adunaturii. Un chilipir.. e totdeauna un chilipir , nu? Nu conteaza de unde provine. Nu poti sa dai un tel la politie sa zici este unul , vinde un telefom de 20 de milioane. Intrebati-l de unde il are.
A si e ok. Stim ca unu sau altu fura sau tainueste obiecte furate. Da e ok.
Daca aia de la care s-a furat sunt prosti. Logic, e normal. Da-l un pula de fraier. Asa ii trebuie. Hai sa ne vedem de ale noastre.
E ok sa stai cu unu de vorba care are o geanta de telefoane. E ok sa vezi un vanzator de ziare care are in buzunar un telefon de 20 de milioane pe care a dat probabil un million jumate.
Nu cred ca ce mi s-a intamplat are legatura cu a fi gay. Si daca ar avea.
E logic. Daca esti bulangiu sunt chestii normale.
Fapte de viata.
E normal sa ti se dea si in cap. Daca ai fost prost.
a.. da. Si chestiile astea trebuie ascunse. Trebuie sa iti fie rusine ca ti s-a intamplat asa ceva. Ca sigur e din cauza ca ai fost gay. Ca doara daca esti gay… oricine iti calca pragul are voie sa te jecmaneasca.
A .. da si chestiile astea trebuie sa fie secrete. Nu trebuie sa zici la nimeni. Doara o sa zic fetele ca ai fost fraier. Nu trebuie sa zici la nimeni. Trebuie sa taci. Sa nu chemi politia… sa nu spui la nimeni. Asa se face.Hush Hush
De ce se face asa?
Ca sa nu auzi:
Mi se spune, ca sfat: gaseste-ti si tu un barbat care sa stea toata ziua acasa.
Mi se spune: asa iti trebuie
Mi se spune: ti-am spus eu.
Mi se spune: ce… nu ti-ai schimbat yala cand te-ai mutat acolo (s-a schimbat in ziua in care m-am mutat acolo, sa se stie)
Mi se spune: esti sigur ca asa s-a intamplat? Parka nu imi vine a crede. Sigur ascunzi tu ceva.
Mi se spune: imi pare rau de ce ti s-a intamplat. Asta face comunitatea noastra. Asa se intampla si that’s it.
Asta e mai rau decat a spune politiei: sunt gay.
Mai bine tac doara nu vreau sa intru in gura ‘fetelor’
Ca daca fetele cred ca e ok doara nu o sa te astepti de la politie sa considere casa ta mai sfanta decat casa altuia, probabil hetero cu doi copii.
Tot eu ar trebui sa ma simt vinovat si sa imi fie rusine ca am fost pradat?????????
Ultimele doua posturi… le aveam scrise de ceva vreme.
Ieri seara le-am publicat fiindca le-am simtit mai adevarate ca oricand.
Si apoi m-am gandit bine: sa fereasca dumnezeu pe care mai vine sa vanda ceva furat.
Sau doar sa aflu. Si cel care vinde sic el care cumpara… sa fereasca dumnezeu de ei.
Deocamdata sunt prea scarbit de toate ca sa mai am energie sa dau cu ochii de minunata noastra comunitate (adunatura)
Am sa trec si prin asta singur ca de obicei pana la urma in ultima vreme.
Nu stiu ce voi face in continuare.
daca afla cineva de un monitor i-Pure TFT de 17 inch argintiu de vanzare... sa imi dea de stire. am o umbrela neagra de returnat
Poate un blog cu pozele si declaratiile celor pagubiti. Cu pozele hotilor.
Cu datele lor de identificare.
Din cand in cand linkul poate fi trimis si pe adresa politiei asa impotenta cum e ea.
Poate fi un proiect vigilante.
Poate fi sortit esecului.
Dar…. Cine stie.
O sa tin pe post de amintire: o umbrela neagra.
Acelasi
2q2Bstr8
Era o joi dupa masa. Inceput de iulie. Toata ziua am stat ca pe ace la munca si mi se inchideau ochii de somn.
Una peste alta si inceput de luna. Luna trecuta s-a incheiat cu rezultate pe care nu le astepta nimeni la munca si era o atmosfera un pic relaxata. Nu aveam cheF de un nou hey rup.
Se simte un pic atmosfera de vacanta. Toata lumea vorbeste de concedii unde, cand, cum.
Eu anul asta nu cred ca o sa merg. Inca nu sunt sigur daca imi iau concediu.
Probabil vor fi doar cateva weekenduri prelungite vineri + luni.
Oricum am ajuns un robot. Munca si acasa. Asa ca oricum nu voi simti diferenta. Functionez pe pilot automat
Asa ca, la ora 3 inventez o scuza tampita si imi cer cateva ore libere sa plec catre casa.
Numa bine plecau si soferii acasa si aveam cu cine sa ajung in orash.
Ma opresc la o cafea si ajung acasa tot la 6.
Mare lucru nu am castigat ca am raspuns mereu la telefon.. si tot asa.
Doar ca iesisem din birou.
Ma sui in tramvai. Nu am mai fost de mult. Imi iau un bilet cu o singura calatorie. Imi mai iau cu doua si oricum nu le am cu mine nicodata cand am nevoie.
Le pierd prin casa. Merg rar cu tramvaiul in ultima vreme.
Ajung intr-un final acasa
Dau sa deschid usa ..cand pun mana pe clanta se deschide larg.
Ma asteptam sa navaleasca Honey pe mine. In schimb liniste. Nu apare. Am inghetat in prag. Ceva nu e bine. Sigur doarme pe balcon. O strig. Nimic.
Ma cuprinde panica, inima sta sa imi sara din piept. Ceva nu e bine. Plumb in picioare si un sentiment de panica.
Ceva nu e bine.
Intru in camera. Vraiste. Pantofi aruncati pe pat. Dulapul rascolit. Lenjeriile aduse de la spalatorie aruncate pe pat.
Cainele inchis pe balcon.
O innebunit asta? Nu a mai facut niciodata asa ceva. Nu in ultimii 5 ani in orice caz. S-o fi facut curent si s-a tantit usa de la balcon. A ramas afara.
Apoi vad. Manerul de la balcon in jos. Adica inchis.
Si atunci ma loveste: A FOST CINEVA LA MINE IN CASA!!!!!
Pe pat, o umbrela neagra. Nu am mai vazut-o niciodata. Barbateasca cu maner de lemn. Tocita cu vopeaua sarita. In toata casa hainele vraiste. Pe jos cabluri . de alimentare..prelungitoare.. de conectare la calculator.. la monitor.
Ce calculator? Ce monitor?
Nu mai sunt!!!!!
Usa la dulap rupta. Functioneaza slide. A fost clar trasa si dulapul demontat efectiv.
A fost cineva la mine in casa. …….. Si nu a plecat cu mana goala.
Am inceput sa ma uit in jur: telefonul este, televizorul este. Cainele pare ok….
Toatele cele de mai sus s-au intamplat in 30 de secunde . revad totul in slow motion.
Inca nu imi vine sa cred. Mintea imi cauta disperata o explicatie logica. Nu gasesc. Ma sufoc. Imi vine sa vars. Sau sa plang sau sa fug afara sau sa.. nu stiu. Stau in mijlocul camerei si ma uit in jur.
Restul e deja istorie.
Am iesit si am sunat la politie.
A venit un echipaj in 10 minute. Mi se spune nu atinge nimik. Mi se rupe sufletul. Cainele e clar batut. E inchis pe balcon si nu pot atinge manerul de la balcon. Cine a fost clar a pus mana acolo. Se uita la mine prin geamul ala si sta cu nasul lipit de sticla. Si se bucura ca ma vede. si plange si da din coada.
Ma ingrozeste un gand. Daca ajungeam acasa la 3? Am vrut sa ajung repede acasa. Daca ajungeam acasa la 3… dumnezeule.
Mi se spune: nu intra in locuinta stai afara si asteapta echipa de la criminalistica . Vin in juma de ora.
Am stat pe scara 2 ore si am fumat tigara de la tigara.
Le sting pe trepte. Mi se rupe de ce zice administratorul. A venit pana sus. Ii zic. Mi s-a furat din nou din apartament. Nu ati vazut pe nimeni intrand cu o umbrela neagra in mana? Sau iesind cu un calculator si un monitor. Nu au vazut pe nimeni.
Logic. In rest vad absolut totul. Un jaf in ziua mare nu se vede. Cine i-a lasat in scara nu i-a vazut. Tot drumul de la etajul 8 nu i-a vazut nimeni intrand iesind.. in lift. Nimeni.
Daca as fi venit cu prietenul de mana ar fi vazut sigur tot blocul.
Vreau sa sun pe cineva. Nu stiu pe cine. Imi sun seful. Nu vin maine la munca. Mi s-a spart apartamentul. A.. da? Cum? Nu stiu. Am venit acasa si am gasit totul pe dos.
Apar criminalistii. Doi la numar. Unu care parea foarte interesat, celalalt un tip transpirand abundent vizibil plictisit si cu sentimental de vreau acasa.
Incep sa umple totul cu negru. Intrerupatoare, usi, dulapul, umbrela. Ma asteptam la ceva gen CSI. Imi lasa un puternic sentiment de impotenta si plictiseala. Ma uit prea mult la televizor. Le spun cine a fost la mine cu o zi inainte (doi verisori) le spun blocul de vis a vis are camere de jur imprejur. Le spun intrebati vecinii. Ii intreb amprentele mele nu le luati? Adika daca tot luati amprenete macar sa stiti daca le-ati luat pe ale mele sau nu.
Nimic.
Unul scrie. A terminat 3 pagini. De scris marunt si indescifrabil. Nici nu ma intereseaza ce scrie. El constata si ma pune sa dau o declaratie. Si sa fac o plangere formala prin care solicit organelor sa ia masurile legale ce se impun. Ai documente pe ce iti lipseste? Le caut, le gasesc. Le dau. Serii de inregistrare, descriere, fisa tehnica. Cutie cu cod de bare si serial number.
Aham. Tu nu locuiesti cu forme legale aici, nu?Zic am contractul de inchiriere. Sa-l vedem. Mai aveam un pic si am arestau ca nu am flotantul pe adresa asta. Observa pe un raft o carte de la Accept – Orientarea sexuala ghid pentru profesori. Orientarea sexuala?? Ma intreaba. Zic da. Am lucrat pentru ARAS zic eu. Ce e aia? Le explic. Nu am vrut sa aduc vorba despre Accept. Imi zice: aaa inseamna ca poti sa imi faci rost de manushi de cauciuc. Ma blochez. Daca vreti va dau prezervative. Manushi de cauciuc nu am.
Le semnez hartiile. Habar nu am ce am semnat si nici rabdare sa citesc. Nu ma mai intereseaza.
Isi iau hartiile imi iau butucul de la yala de la usa sa-l studieze expertii. Ii intreb.. umbrela neagra nu o luati? Cu siguranta se poate identifica apartinatorul. E o proba importanta. Cine naiba merge la furat cu o umbrela dupa el? Sunt 30 de grade afara,
Nu.. tine-o amintire imi spune razand.
Au plecat. Am ramas in casa si ma uit in tavan. Nu stiu ce simt. Ma simt violat.ma simt satul de toate. Ma gandesc cine a furat, a venit foarte hotarat pe calculator. Imi stia programul. Stia ca am caine. Stain unde tin banii. De ce dracu mi-a furat parfumul? Si de ce mi-a aruncat pantofii in pat? Ma gandesc ca ii placeau. Si ma gandesc ca in cele din urma a renuntat fiindca era foarte personali. Nu stiu multa lume cu adidasi de lac mov. Sau violet in degrade. Mdah m-a intrebat criminalistu cand i-am zis luati amprente de pe ei. Sunt de lac se vad amprentele. Sunt curati si sunt sigur ca doar eu am pus man ape ei si cine a fost aici. Ma intreaba zambind din coltul gurii: ii porti pe astia?
Nu mi-au furat telefonul. Si nici imprimanta nou- nouta in cutie castigata de la Accept.
Nici macar nu am instalat-o. poate era prea mare in cutie.
Ma uit in tavan. Ma uit la umbrela aia neagra aruncata pe pat. Daca nu ar fi aici m-as gandi ca am un cosmar. Ca nu e adevarat. Ma izbeste un gand. Abia mi-am reisntalat windowsul pe calculatorul ala. Nu aveam decat o groaza de filme descarcate de pe torente. Dar inainte de a instala tot mi-am facut back up pe dvd uri. Si dvd ul pe care erau toate fotografiile mele era in comp. imi pare rau de el. Erau ani de amintiri acolo.
Sun un prieten. Am fost jefuit. Sunt blocat in casa. Nu pot pleca. Nu pot inchide usa . nu am yala. Nu mai am bani decat de vreo doua pachete de tigari. Sun un alt prieten. Ii asigura alibiul pe toata ziua unuia dintre suspectii la care m-am gandit prima oara. Ceva nu e in regula. Asa am un sentiment.
Ceva nu e in regula.
Sun pe altcineva. Ii spun cat am fost la tine la cafea mi-au spart apartamentul. Rade la telefon. Ce sa-ti zic ? sa-ti zic ca ti-am zis eu? Si atat. ma gandeam ca poate va veni la mine sau macar sa isi ofere suportul intr-un fel. o pula. prieteni. ce naiba de cuvant se foloseste pentru oamenii pe care ii cunosti? cunoscuti? sau..?
Pe scurt:
Toata lumea se gandeste ca e sigur vreo aventura de-a mea care s-a sfarsit prost.
Adica daca esti bulangiu e normal sa ti se intample asa ceva. Da.. politia nu face nimik in sensul asta. Ca esti bulangiu. Adika e normal.
Ca o paranteza. Sunt absolut, dar absolut sigur, ca are legatura cu lumea gay. Dar sunt absolut sigur ca nu e vreunu de a mai fost la mine in casa. Doar cineva care stia ca sunt toata ziua la munca.
Sa revin: e normal edaca esti bulangiu sa fii pradat. E doar una din chestiile alea normale. Adika trebuie sa te pazesti. Adika cum? Ceri buletinul si cazierul? Sau cum faci. Te inchizi in casa? Sau cum faci?
E normal si nu am primit decat surasuri:
Mi se spune, ca sfat: gaseste-ti si tu un barbat care sa stea toata ziua acasa.
Mi se spune: asa iti trebuie
Mi se spune: ti-am spus eu.
Mi se spune: ce… nu ti-ai schimbat yala cand te-ai mutat acolo (s-a schimbat in ziua in care m-am mutat acolo, sa se stie)
Mi se spune: esti sigur ca asa s-a intamplat?
ma jugnesc rau intrebarile astea. ma intristeaza mai mult decat faptul in sine. sunt psihic la pamant si speram ca... dracu mai stie ce speram.
Mi-as fi dorit sa ma intrebe cineva pe bune, cum sunt.
Mi-as fi dorit sa ma sune cineva sa vrea sa vorbeasca cu mine.
Mi-as fi dorit sa ma intrebe cineva daca am bani sa imi iau paine sau daca am cum sa scot catelul afara.
Mi-as fi dorit multe.
Dar, nu. Sunt chestii normale care li se intampla la bulangii.
Doara de aia cei care fura sunt mereu bine primiti in randul adunaturii. (sorry nu exista comunitate). Doara de aceea cei care fura vin fara teama sa vanda ce au furat tot in randul adunaturii. Un chilipir.. e totdeauna un chilipir , nu? Nu conteaza de unde provine. Nu poti sa dai un tel la politie sa zici este unul , vinde un telefom de 20 de milioane. Intrebati-l de unde il are.
A si e ok. Stim ca unu sau altu fura sau tainueste obiecte furate. Da e ok.
Daca aia de la care s-a furat sunt prosti. Logic, e normal. Da-l un pula de fraier. Asa ii trebuie. Hai sa ne vedem de ale noastre.
E ok sa stai cu unu de vorba care are o geanta de telefoane. E ok sa vezi un vanzator de ziare care are in buzunar un telefon de 20 de milioane pe care a dat probabil un million jumate.
Nu cred ca ce mi s-a intamplat are legatura cu a fi gay. Si daca ar avea.
E logic. Daca esti bulangiu sunt chestii normale.
Fapte de viata.
E normal sa ti se dea si in cap. Daca ai fost prost.
a.. da. Si chestiile astea trebuie ascunse. Trebuie sa iti fie rusine ca ti s-a intamplat asa ceva. Ca sigur e din cauza ca ai fost gay. Ca doara daca esti gay… oricine iti calca pragul are voie sa te jecmaneasca.
A .. da si chestiile astea trebuie sa fie secrete. Nu trebuie sa zici la nimeni. Doara o sa zic fetele ca ai fost fraier. Nu trebuie sa zici la nimeni. Trebuie sa taci. Sa nu chemi politia… sa nu spui la nimeni. Asa se face.Hush Hush
De ce se face asa?
Ca sa nu auzi:
Mi se spune, ca sfat: gaseste-ti si tu un barbat care sa stea toata ziua acasa.
Mi se spune: asa iti trebuie
Mi se spune: ti-am spus eu.
Mi se spune: ce… nu ti-ai schimbat yala cand te-ai mutat acolo (s-a schimbat in ziua in care m-am mutat acolo, sa se stie)
Mi se spune: esti sigur ca asa s-a intamplat? Parka nu imi vine a crede. Sigur ascunzi tu ceva.
Mi se spune: imi pare rau de ce ti s-a intamplat. Asta face comunitatea noastra. Asa se intampla si that’s it.
Asta e mai rau decat a spune politiei: sunt gay.
Mai bine tac doara nu vreau sa intru in gura ‘fetelor’
Ca daca fetele cred ca e ok doara nu o sa te astepti de la politie sa considere casa ta mai sfanta decat casa altuia, probabil hetero cu doi copii.
Tot eu ar trebui sa ma simt vinovat si sa imi fie rusine ca am fost pradat?????????
Ultimele doua posturi… le aveam scrise de ceva vreme.
Ieri seara le-am publicat fiindca le-am simtit mai adevarate ca oricand.
Si apoi m-am gandit bine: sa fereasca dumnezeu pe care mai vine sa vanda ceva furat.
Sau doar sa aflu. Si cel care vinde sic el care cumpara… sa fereasca dumnezeu de ei.
Deocamdata sunt prea scarbit de toate ca sa mai am energie sa dau cu ochii de minunata noastra comunitate (adunatura)
Am sa trec si prin asta singur ca de obicei pana la urma in ultima vreme.
Nu stiu ce voi face in continuare.
daca afla cineva de un monitor i-Pure TFT de 17 inch argintiu de vanzare... sa imi dea de stire. am o umbrela neagra de returnat
Poate un blog cu pozele si declaratiile celor pagubiti. Cu pozele hotilor.
Cu datele lor de identificare.
Din cand in cand linkul poate fi trimis si pe adresa politiei asa impotenta cum e ea.
Poate fi un proiect vigilante.
Poate fi sortit esecului.
Dar…. Cine stie.
O sa tin pe post de amintire: o umbrela neagra.
Acelasi
2q2Bstr8
34. NOTEPAD
NOTEPAD
(prieteni, neprieteni, idei si altele)
Am asa un note pad pe calculator…………..
Pe care cand ma trazneste vreo idée ma apuc si o scriu acolo.
Asa cum imi vine bruta, fara semne de punctuatie fara cratima
Inchid documentul si il las acolo. In general sunt fraze. Fraze scurte si la obiect.
Inchid si nu ma mai gandesc la ele.
Atunci cand imi vine pofta de a scrie pana la urma deschid si gasesc o adevarata sursa de inspiratie. Sau de aducere aminte. Pana la 25 de ani tii minte…pana la 30 iti notezi in agenda.. dupa 30 uiti unde ai pus agenda…
Cei tare mijto acum e ca am pierdut aceasta pagina odata cu toate chestiile de pe acest minunat calculator.
Imi spunea cineva la un moment dat ca sunt tare complicat si le gandesc pe toate tare mult. Da-mi un fir si-l despic in patru. Sau in saishpe. Mi-ar placea cateodata sa privesc toate lucrurile mult mai simplu. Cu siguranta as fi mult mai fericit. Ca am tendinta din despicatul asta sa scot miezul cel mai miez si sa vad doar lucrurile negative si negativiste.
Fara suparare pentru multi poate care citesc pe aici, am descoperit ca ce scriu aici atrage alte spirite intunecate ca al meu.
De obicei evit perpetuarea unui contact cu o persoana care gandeste la fel ca mine. Sau care imi spune ma regasesc in ceea ce scrii. Nu stiu de ce. Nu sunt de parere ca minus cu minus da plus. Poate la inmultire. De fapt sigur la inmultire.. dar adunate nu dau decat un minus mai mare (si iara sunt in stare sa scriu 5 fraze pornind de la logica de algebra de clasa a 4-a. ca o paranteza in paranteza..probabil e logica de clasa a doua ca la modul in care merg lucrurile prin scoli astazi am avut probleme in a rezolva o problema de clasa a 5-a, spre dezamagirea nepotelului meu. )
Dar si blogul pana la urma a devenit o modalitate de a cunoaste oameni. Desi nu a avut aceasta intentie. Lumea asta virtuala facand planeta un satuc.. acest lucru nu ma prea avantajeaza. Cunosc oameni din diefrite colturi de planeta cu care ma trezesc vorbind ore in sir dupa aia.
Pana la urma toti avem nevoie de prieteni. Ca ne place sau nu sa recunoastem. Si cum eu in ultima vreme am devenit lup singuratic si ursuz… intr-un acces de sinceritate ma gandesc ca nue toata lumea nebuna si sunt eu cel normal… e clar ca am devenit eu cel anormal. Cand cum si de ce naiba stie. Maica-mea ura expresia asta ‘la naiba’ sau ‘ce naiba’ considera ca e un euphemism pentru ce dracu. Chestie pe care nu ar fi trebuit sa o folosesc. si atunci considera ca de fapt gandesc ce dracu si spun ce naiba numa asa ca sa o zic totusi.
Deci prieteni….
De cate feluri.. in cate moduri….
Categorii de prieteni pana la urma.
Ar fi fain sa fie ca Jacobs trei in unu din pacate nu toate combinatiile merg cum ar trebui
E faina reclama aia cu naufragiatul oprit de catre coloana oficiala: e mortala e geniala si cateodata ar fia sa de haioasa daca nu ar fi asa de adevarata. Mi-aduc aminte ca odata era sa ma loveasca o masina din coloana oficiala a lui Iliescu, eram pe trecerea de pietoni si nu stiu cum au considerat ei ca reprezint o amenintare pentru eminenta sa si au simtit nevoia sa se interpuna intre masina lui si mine. Idea e ca eu eram pe traiectoria lor.. era cat pe ce sa fiu subiect de tabloide. Eu nici macar nu stiam ca minunatia sa este in minunatul nostru orash. Sau ma rog in trecere.
.Pai prima data daca e sa ma gandesc… ai prietenii din copilarie. E.. astia sunt o categorie speciala. Din mai multe motive. Nu mai ai cum dupa o anumita varsta sa iti faci acelasi gen de prieteni. Pur si simplu nu ai cum. Pentru ca nu mai cum sa treci prin aceleasi experiente. Ce e foarte interesant e ca.. atunci chiar nu era chestie de character.. de preocupari commune. De obieci erau cei din imediata vecinatate . literalmente vecinatate fara alte criterii de alegere. Poate era intr-un fel comoditate . plus ca crd ca la varsta aia toti suntem mai maleabili toti suntem mai adaptabili sin u existau nepotriviri de character.
Il luai pe fiecare asa cum era. Nu conta ca e bogat sau ca e sarac, ca e premiant sau are toale mai mijto. Imparteam toate tampeniile toate prostiile chiar daca parintii nostri erau intr-o oarecare masura din clase diferite. Atat cat se puteau diferentia la vremea respective. Adica tatal unuia era inginer sef la mina (pozitie cu greutate intr-un orash mineresc, iar bunica celuilalt era tanti care spala scara blocului). Chiar nu conta. Deci astfel de prieteni sunt forever. Desi la un moment dat fiecare o apuca pe drumul lui in viata are preocupari diferite si incepe sa isi faca alti prieteni. Mereu iti aduci aminte niste momente commune.
Mereu tii minte cine care si cum era.
Apoi sunt prietenii de scoala. Astia cred ca sunt primii pe care nu ti-i alegi. Dar cu care inveti sa traiesti. In liceu.. e drept ca nu mi-am facut prieteni. Nu stiu de ce. Eram un tip timid introvertit. Aveam un coleg de banca in liceu. Cu care am ramas prieten si cu care pot sa zic ca eram apropiat. Apoi a devenit Baptist..cu convingeri religioase destul de profunde..si ne-am indepartat unul de celalalt. Chiar nu mai simteam ca pot sa ii spun orice gandesc fara sa am senzatia ca ma judeca sau priveste prin prisma biblica. Asta a facut sa nu devin total deschis fata de el. Apoi s-a insurat… eu am adoptat un stil de viata alternativ sin u ma mai simtam confortabil in prezenta lui. Apoi.. ne-a despartit viata in 50 de mii de directii.
Au urmat doi trei prieteni mai tarziu si bine-nteles prietenii din facultate. Astia.. sunt o categorie aparte. Ii asociez cu cei mai frumosi ani din viata mea. Cu bune.. cu rele. Fata de ei mi-am facut primul coming out adevarat.
Hmm ce urmeaza e o lista pur si simplu aleatoare. Ma gandeam la o ordine a importantei.. dar nu pot sa o fac acum..
.
Categorii de prieteni:
Prietenul de-o bere. Dispus oricand daca tu platesti. Astia sunt unii. Ceilalti iti tot promit hai san e vedem la o bere si uiti de ei sau ei de tine.
Prietenul de intelect. Impresionat intr-o oarecare masura. I-ar placea sa fie vazut in compania ta nu neaparat sa fie in compania ta
Prietenul de net: plictisit sau nu, discutii de doi lei si timp pierdut. Nici unul nu reprezinta sufficient interes incat sa provoace o intalnire. De obicei sunt cei de prin alti tari sau colturi de tara care nu au cu cine vorbi. In momentul in care apare ceva mai interesant de facut au disparut.
Prietenul de nevoie. La care iti vine sa suni cand ai o problema. Sau mai bine nu
Prietenul ne relatie. Cel cu care te gandesti la un moment dat ca ar fi o relatie. Apoi iti povesteste cat e de indragostit de altul si iti cere numarul de telefon
Prietenul post relatie. Daca ai avut noroc sa ai o relatie esti si mai norocos daca poti sa mentii o prietenie dupa. Cam dificil dar cateodata merge.
Prietenul intru dark side. Iti stie cele mai ascunse ganduri si dorinte. Si te impinge sa le urmezi. Poate nu e bine da e relaxant cateodata san u te preface mai bun decat esti.
Prietenul de distractie si prietenul de ce mai faci draga. Neimportanti. Deja am scirs prea mult.
Prietenul de esti prea periculos si important ca sa nu te am sub supraveghere
Prietenul de ar vrea sa si-o puna cu tine
Prietenii utili: instalatori si calculatoristi si electricieni (si un zugrav e bun din cand in cand)
Prietenii de spatiu locativ in diferite combinatii.
Cate feluri atatia oameni.
Postul asta e de fapt o scriere dinaintea celui anterior. Am zis ca ar trebui sa le pun deodata. Sunt legate. Am mai multe scrise. In aceiasi nota bruta.
Adevarul e ca imi zic ca nu am prieteni.
Adevarul e ca nici eu nu mai stiu sa fiu prietenul cuiva.
Nu pot. Din multe motive. Probabil e o chestie de echilibru.
Si am inchis toate portile. Si le-am ferecat bine.
si nu imi mai doresc prieteni doar asa sa fie la numar. pana la urma la ce bun?
Pana la urma un prieten.. ar trebui sa indeplineasca doua trei conditii de baza: sa iti stie numele complet, numarul de telefon si problemele.
Ca in reclama aia la nu stiu ce telefonie.
Mi-ar placea sa imi spune cineva pe sleau asa pe puncte ce am gresit.
Poate nu mi-ar placea dar macar as avea subiect de meditatie.
Oricum nu de diplomatie am nevoie sau prefacatorie.
Ceva trebuie sa fi facut eu gresit pana la urma.
Sau o fi chestia aia ca dupa 30 de ani in lumea gay esti ca si mort?
Probabil.
Acelasi
2q2Bstr8
(prieteni, neprieteni, idei si altele)
Am asa un note pad pe calculator…………..
Pe care cand ma trazneste vreo idée ma apuc si o scriu acolo.
Asa cum imi vine bruta, fara semne de punctuatie fara cratima
Inchid documentul si il las acolo. In general sunt fraze. Fraze scurte si la obiect.
Inchid si nu ma mai gandesc la ele.
Atunci cand imi vine pofta de a scrie pana la urma deschid si gasesc o adevarata sursa de inspiratie. Sau de aducere aminte. Pana la 25 de ani tii minte…pana la 30 iti notezi in agenda.. dupa 30 uiti unde ai pus agenda…
Cei tare mijto acum e ca am pierdut aceasta pagina odata cu toate chestiile de pe acest minunat calculator.
Imi spunea cineva la un moment dat ca sunt tare complicat si le gandesc pe toate tare mult. Da-mi un fir si-l despic in patru. Sau in saishpe. Mi-ar placea cateodata sa privesc toate lucrurile mult mai simplu. Cu siguranta as fi mult mai fericit. Ca am tendinta din despicatul asta sa scot miezul cel mai miez si sa vad doar lucrurile negative si negativiste.
Fara suparare pentru multi poate care citesc pe aici, am descoperit ca ce scriu aici atrage alte spirite intunecate ca al meu.
De obicei evit perpetuarea unui contact cu o persoana care gandeste la fel ca mine. Sau care imi spune ma regasesc in ceea ce scrii. Nu stiu de ce. Nu sunt de parere ca minus cu minus da plus. Poate la inmultire. De fapt sigur la inmultire.. dar adunate nu dau decat un minus mai mare (si iara sunt in stare sa scriu 5 fraze pornind de la logica de algebra de clasa a 4-a. ca o paranteza in paranteza..probabil e logica de clasa a doua ca la modul in care merg lucrurile prin scoli astazi am avut probleme in a rezolva o problema de clasa a 5-a, spre dezamagirea nepotelului meu. )
Dar si blogul pana la urma a devenit o modalitate de a cunoaste oameni. Desi nu a avut aceasta intentie. Lumea asta virtuala facand planeta un satuc.. acest lucru nu ma prea avantajeaza. Cunosc oameni din diefrite colturi de planeta cu care ma trezesc vorbind ore in sir dupa aia.
Pana la urma toti avem nevoie de prieteni. Ca ne place sau nu sa recunoastem. Si cum eu in ultima vreme am devenit lup singuratic si ursuz… intr-un acces de sinceritate ma gandesc ca nue toata lumea nebuna si sunt eu cel normal… e clar ca am devenit eu cel anormal. Cand cum si de ce naiba stie. Maica-mea ura expresia asta ‘la naiba’ sau ‘ce naiba’ considera ca e un euphemism pentru ce dracu. Chestie pe care nu ar fi trebuit sa o folosesc. si atunci considera ca de fapt gandesc ce dracu si spun ce naiba numa asa ca sa o zic totusi.
Deci prieteni….
De cate feluri.. in cate moduri….
Categorii de prieteni pana la urma.
Ar fi fain sa fie ca Jacobs trei in unu din pacate nu toate combinatiile merg cum ar trebui
E faina reclama aia cu naufragiatul oprit de catre coloana oficiala: e mortala e geniala si cateodata ar fia sa de haioasa daca nu ar fi asa de adevarata. Mi-aduc aminte ca odata era sa ma loveasca o masina din coloana oficiala a lui Iliescu, eram pe trecerea de pietoni si nu stiu cum au considerat ei ca reprezint o amenintare pentru eminenta sa si au simtit nevoia sa se interpuna intre masina lui si mine. Idea e ca eu eram pe traiectoria lor.. era cat pe ce sa fiu subiect de tabloide. Eu nici macar nu stiam ca minunatia sa este in minunatul nostru orash. Sau ma rog in trecere.
.Pai prima data daca e sa ma gandesc… ai prietenii din copilarie. E.. astia sunt o categorie speciala. Din mai multe motive. Nu mai ai cum dupa o anumita varsta sa iti faci acelasi gen de prieteni. Pur si simplu nu ai cum. Pentru ca nu mai cum sa treci prin aceleasi experiente. Ce e foarte interesant e ca.. atunci chiar nu era chestie de character.. de preocupari commune. De obieci erau cei din imediata vecinatate . literalmente vecinatate fara alte criterii de alegere. Poate era intr-un fel comoditate . plus ca crd ca la varsta aia toti suntem mai maleabili toti suntem mai adaptabili sin u existau nepotriviri de character.
Il luai pe fiecare asa cum era. Nu conta ca e bogat sau ca e sarac, ca e premiant sau are toale mai mijto. Imparteam toate tampeniile toate prostiile chiar daca parintii nostri erau intr-o oarecare masura din clase diferite. Atat cat se puteau diferentia la vremea respective. Adica tatal unuia era inginer sef la mina (pozitie cu greutate intr-un orash mineresc, iar bunica celuilalt era tanti care spala scara blocului). Chiar nu conta. Deci astfel de prieteni sunt forever. Desi la un moment dat fiecare o apuca pe drumul lui in viata are preocupari diferite si incepe sa isi faca alti prieteni. Mereu iti aduci aminte niste momente commune.
Mereu tii minte cine care si cum era.
Apoi sunt prietenii de scoala. Astia cred ca sunt primii pe care nu ti-i alegi. Dar cu care inveti sa traiesti. In liceu.. e drept ca nu mi-am facut prieteni. Nu stiu de ce. Eram un tip timid introvertit. Aveam un coleg de banca in liceu. Cu care am ramas prieten si cu care pot sa zic ca eram apropiat. Apoi a devenit Baptist..cu convingeri religioase destul de profunde..si ne-am indepartat unul de celalalt. Chiar nu mai simteam ca pot sa ii spun orice gandesc fara sa am senzatia ca ma judeca sau priveste prin prisma biblica. Asta a facut sa nu devin total deschis fata de el. Apoi s-a insurat… eu am adoptat un stil de viata alternativ sin u ma mai simtam confortabil in prezenta lui. Apoi.. ne-a despartit viata in 50 de mii de directii.
Au urmat doi trei prieteni mai tarziu si bine-nteles prietenii din facultate. Astia.. sunt o categorie aparte. Ii asociez cu cei mai frumosi ani din viata mea. Cu bune.. cu rele. Fata de ei mi-am facut primul coming out adevarat.
Hmm ce urmeaza e o lista pur si simplu aleatoare. Ma gandeam la o ordine a importantei.. dar nu pot sa o fac acum..
.
Categorii de prieteni:
Prietenul de-o bere. Dispus oricand daca tu platesti. Astia sunt unii. Ceilalti iti tot promit hai san e vedem la o bere si uiti de ei sau ei de tine.
Prietenul de intelect. Impresionat intr-o oarecare masura. I-ar placea sa fie vazut in compania ta nu neaparat sa fie in compania ta
Prietenul de net: plictisit sau nu, discutii de doi lei si timp pierdut. Nici unul nu reprezinta sufficient interes incat sa provoace o intalnire. De obicei sunt cei de prin alti tari sau colturi de tara care nu au cu cine vorbi. In momentul in care apare ceva mai interesant de facut au disparut.
Prietenul de nevoie. La care iti vine sa suni cand ai o problema. Sau mai bine nu
Prietenul ne relatie. Cel cu care te gandesti la un moment dat ca ar fi o relatie. Apoi iti povesteste cat e de indragostit de altul si iti cere numarul de telefon
Prietenul post relatie. Daca ai avut noroc sa ai o relatie esti si mai norocos daca poti sa mentii o prietenie dupa. Cam dificil dar cateodata merge.
Prietenul intru dark side. Iti stie cele mai ascunse ganduri si dorinte. Si te impinge sa le urmezi. Poate nu e bine da e relaxant cateodata san u te preface mai bun decat esti.
Prietenul de distractie si prietenul de ce mai faci draga. Neimportanti. Deja am scirs prea mult.
Prietenul de esti prea periculos si important ca sa nu te am sub supraveghere
Prietenul de ar vrea sa si-o puna cu tine
Prietenii utili: instalatori si calculatoristi si electricieni (si un zugrav e bun din cand in cand)
Prietenii de spatiu locativ in diferite combinatii.
Cate feluri atatia oameni.
Postul asta e de fapt o scriere dinaintea celui anterior. Am zis ca ar trebui sa le pun deodata. Sunt legate. Am mai multe scrise. In aceiasi nota bruta.
Adevarul e ca imi zic ca nu am prieteni.
Adevarul e ca nici eu nu mai stiu sa fiu prietenul cuiva.
Nu pot. Din multe motive. Probabil e o chestie de echilibru.
Si am inchis toate portile. Si le-am ferecat bine.
si nu imi mai doresc prieteni doar asa sa fie la numar. pana la urma la ce bun?
Pana la urma un prieten.. ar trebui sa indeplineasca doua trei conditii de baza: sa iti stie numele complet, numarul de telefon si problemele.
Ca in reclama aia la nu stiu ce telefonie.
Mi-ar placea sa imi spune cineva pe sleau asa pe puncte ce am gresit.
Poate nu mi-ar placea dar macar as avea subiect de meditatie.
Oricum nu de diplomatie am nevoie sau prefacatorie.
Ceva trebuie sa fi facut eu gresit pana la urma.
Sau o fi chestia aia ca dupa 30 de ani in lumea gay esti ca si mort?
Probabil.
Acelasi
2q2Bstr8
vineri, iulie 03, 2009
33. WHAT'S NEXT
WHAT’S NEXT?
Acum cativa ani a avea blog era o chestie wow. Apoi au aparut siteuri dedicate pe care cu cateva clickuri pe next te alegi cu un blog in care poti sa spui vrute si nevrute . Cu putin noroc ajungi si citit te mai leaga unul de altul ba cine stie ajungi full time blogger.
Acum nu mai e foarte fashionable. E prea usor sa il faci si cei care le aveau acum cativa ani s-au saturat de ele. Te face sa te intrebi what’s next? E o stare asa febrila de asteptare pana va aparea ceva nou.
Ma gandeam la twitter. Care sincer mi se mare un mare B.S. Ce ma mira e ca a prins teribil la planeta. De fapt a prins la americani si de acolo ca de obicei va prinde la toata lumea. Ma mira sa aud de twitter pe CNN si la Casa Alba. Pana la urma care e faza? E un soi de status.. si unii te urmaresc si tu urmaresti pe altii. Ma gandesc cu teama ca chestia asta minimalista va ajunge o moda si pe aici de dragul imitatiei.
Am vrut eu scopuri inalte si am zis ce fain e si mama ce ok e, sa scriu;
mi-a placut sa scriu pentru multe motive. Probabil m-au impulsionat si lungile seri singuratice de iarna sau primavera.
Ploua e urat afara si in cele din urma stai pe ganduri si cum spuneam mult mai usor iti pui ordine in ganduri odata puse pe hartie.
Asa a fost si la mine. Apoi ma gandisem la blog la un recycle bin. Nu a fost asa nu mi-am putut exprima toata frustrarile aici. Nu stiu de ce. Poate nu sunt atat de dispus sa pun pe tava tot ceea ce gandesc.
Si daca as pune toata gandurile pe care le am pe hartie as deveni un guru al depresivilor si sinucigasilor. In 90% din cazuri blogul a atras oameni suparati pe viata poate mai suparati ca mine. Dar sincer nu de asta aveam nevoie.
Am spus la un moment dat ca unii oameni nu sunt facuti sa aiba liniste. Chiar nu.
Si ma regasesc acolo
Apoi am spus ca oamenii pe masura ce imbatranesc sunt ca vinul. Unii se transforma in sampanie altii in otet. Si mie imi placea sa cred ca ma imbunatatesc ca ma slefuiesc ca ma intrebt spre ceea ce mi-am imaginat ca ar ttrebui sa fiu la un moment dat.
Dar . si e un mare dar imi dau seama ca ma acresc din ce in ce mai rau. Ma acresc rau de tot si din cate stiu eu procesul asta nu este reversibil.
Si nu sunt fericit sau multumit de asta. Dar ceva undeva pe parcurs . s-ar rupt. Si nu stiu unde si nu stiu cand si nu stiu cui sa multumesc. Cu siguranta ar fi mai multi pe lista.
Am ajuns un singuratic si un moroconos si incerc cateodata sa imi dau seama ce se intampla. Cred ca asta a fost si rostul initial al blogului. Am incercat sa imi aduc aminte si sa pun cap la cap toate cele pe care le stiu.
Apoi a inceput lumea sa citeasca ce scriu si undeva in adancul sufletului am sperat ca cineva va stii sa ma citeasca si va avea curajul sa imi arate din nou ca viata poate fi frumoasa.. si are un rost macar pe termen scurt.
Speram ca cine va avea rabdarea sa ma cunoasca si sa se apropie de mine asa cum sunt. Atunci cand voi afla cine sunt. Eram altcineva. Nu stiu cine e strainul asta care se uita la mine in oglinda. Adevarul e ca.. nici eu nu l-as baga in seama.
Nu a fost sa fie. Si noah speranta moare ultima dar totusi moare.
De fapt mitologia spunea ca speranta zboara ultima. Nu spunea nimik de moarte. Cred ca a ramas in cutia pandorei de lene sau de plictiseala sau era prea firava.
Recycle Bin. Ar fi bine ca odata ce scriu ceva aici sa dispara … sa se stearga. Dar nuh merge chiar asa.
As urla acum daca as putea… era un film in care un tip se ducea cu masina la spalatorie si in momentul in care intra in tunelul ala cu perii urla. Mi-as dori si eu sa pot face asa ceva.
De multe ori.
Sa urlu pana ragusesc.
What’s next?
Nu am scris de mult timp. A fost ziua mea. Pentru prima data in viata mea.. evenimentul asta m-a distrus psihic. Abia am asteptat ca si cum ar fi fost ceva special. A fost o zi in care ar fi trebuit sa fiu fericit. Ar fi fost o zi in care ar fi trebuit sa ma astept la vreo surpriza. Nu a fost asa. Chiar nu a fost. O zi ordinara. Mai proasta ca altele.
De obicei in ziua asta mi se pare cel mai scarbos posibil faptul ca trebuie sa spui cuiva ca e ziua ta. Sau sa zici hai sad au de baut ca e ziua mea. Mi se pare o milogeala. In mod normal lucrurile ar fi trebuit sa fie invers: daca isi adduce cineva aminte de tine dai de baut si sarbatoresti evenimentul. Invers mi se pare o porcarie.
Pana la urma am ajuns pur si simplu neimportant in viata celor mai multi. E destul de greu de inghitit asta. M-am ascuns intr-un colt la chef.. si am plans. Nu a observat nimeni cred. Si cine a observat oricum nu i-a pasat.Nu stiu de ce am facut-o.
Da ar fi fain sa scriu aici doar chestii super faine. Dar nu e chiar asa.
Viata mea e chiar o porcarie. Si poate a multor altora . dar ma mai prefac ca nu e asa.
De amorul artei.
Si ca sa nu ma sinucid. Nu as face-o fiindca ar muri cainele de foame in casa pana s-ar prinde cineva ca am disparut. De multe ori a fost singurul lucru care m-a oprit.
Pana la urma cine are nevoie de un prieten depresiv?
E un bagaj prea greu prea mare. E prea mult pentru o relatie light bulangistica.
Lucrurile sunt si ar trebui sa fie mai usoare.
Si oricum cei deprimati sau ‘negri’ sunt neatractivi.
Trebuie sa arati in putere sanatos si cu toate vapoarele in port. Anything less e nesexy sau magnet de inadaptati sau nedoriti.
Asa ca am devenit acru… si nu o sa mai abtin la am declara ca nu sunt.
Nu m-a ajutat la nimic si a ma preface vesel.
Asa ca what’s next?
Probably nothing.
A BIG BLACK FUCKING NOTHING.
Acum cativa ani a avea blog era o chestie wow. Apoi au aparut siteuri dedicate pe care cu cateva clickuri pe next te alegi cu un blog in care poti sa spui vrute si nevrute . Cu putin noroc ajungi si citit te mai leaga unul de altul ba cine stie ajungi full time blogger.
Acum nu mai e foarte fashionable. E prea usor sa il faci si cei care le aveau acum cativa ani s-au saturat de ele. Te face sa te intrebi what’s next? E o stare asa febrila de asteptare pana va aparea ceva nou.
Ma gandeam la twitter. Care sincer mi se mare un mare B.S. Ce ma mira e ca a prins teribil la planeta. De fapt a prins la americani si de acolo ca de obicei va prinde la toata lumea. Ma mira sa aud de twitter pe CNN si la Casa Alba. Pana la urma care e faza? E un soi de status.. si unii te urmaresc si tu urmaresti pe altii. Ma gandesc cu teama ca chestia asta minimalista va ajunge o moda si pe aici de dragul imitatiei.
Am vrut eu scopuri inalte si am zis ce fain e si mama ce ok e, sa scriu;
mi-a placut sa scriu pentru multe motive. Probabil m-au impulsionat si lungile seri singuratice de iarna sau primavera.
Ploua e urat afara si in cele din urma stai pe ganduri si cum spuneam mult mai usor iti pui ordine in ganduri odata puse pe hartie.
Asa a fost si la mine. Apoi ma gandisem la blog la un recycle bin. Nu a fost asa nu mi-am putut exprima toata frustrarile aici. Nu stiu de ce. Poate nu sunt atat de dispus sa pun pe tava tot ceea ce gandesc.
Si daca as pune toata gandurile pe care le am pe hartie as deveni un guru al depresivilor si sinucigasilor. In 90% din cazuri blogul a atras oameni suparati pe viata poate mai suparati ca mine. Dar sincer nu de asta aveam nevoie.
Am spus la un moment dat ca unii oameni nu sunt facuti sa aiba liniste. Chiar nu.
Si ma regasesc acolo
Apoi am spus ca oamenii pe masura ce imbatranesc sunt ca vinul. Unii se transforma in sampanie altii in otet. Si mie imi placea sa cred ca ma imbunatatesc ca ma slefuiesc ca ma intrebt spre ceea ce mi-am imaginat ca ar ttrebui sa fiu la un moment dat.
Dar . si e un mare dar imi dau seama ca ma acresc din ce in ce mai rau. Ma acresc rau de tot si din cate stiu eu procesul asta nu este reversibil.
Si nu sunt fericit sau multumit de asta. Dar ceva undeva pe parcurs . s-ar rupt. Si nu stiu unde si nu stiu cand si nu stiu cui sa multumesc. Cu siguranta ar fi mai multi pe lista.
Am ajuns un singuratic si un moroconos si incerc cateodata sa imi dau seama ce se intampla. Cred ca asta a fost si rostul initial al blogului. Am incercat sa imi aduc aminte si sa pun cap la cap toate cele pe care le stiu.
Apoi a inceput lumea sa citeasca ce scriu si undeva in adancul sufletului am sperat ca cineva va stii sa ma citeasca si va avea curajul sa imi arate din nou ca viata poate fi frumoasa.. si are un rost macar pe termen scurt.
Speram ca cine va avea rabdarea sa ma cunoasca si sa se apropie de mine asa cum sunt. Atunci cand voi afla cine sunt. Eram altcineva. Nu stiu cine e strainul asta care se uita la mine in oglinda. Adevarul e ca.. nici eu nu l-as baga in seama.
Nu a fost sa fie. Si noah speranta moare ultima dar totusi moare.
De fapt mitologia spunea ca speranta zboara ultima. Nu spunea nimik de moarte. Cred ca a ramas in cutia pandorei de lene sau de plictiseala sau era prea firava.
Recycle Bin. Ar fi bine ca odata ce scriu ceva aici sa dispara … sa se stearga. Dar nuh merge chiar asa.
As urla acum daca as putea… era un film in care un tip se ducea cu masina la spalatorie si in momentul in care intra in tunelul ala cu perii urla. Mi-as dori si eu sa pot face asa ceva.
De multe ori.
Sa urlu pana ragusesc.
What’s next?
Nu am scris de mult timp. A fost ziua mea. Pentru prima data in viata mea.. evenimentul asta m-a distrus psihic. Abia am asteptat ca si cum ar fi fost ceva special. A fost o zi in care ar fi trebuit sa fiu fericit. Ar fi fost o zi in care ar fi trebuit sa ma astept la vreo surpriza. Nu a fost asa. Chiar nu a fost. O zi ordinara. Mai proasta ca altele.
De obicei in ziua asta mi se pare cel mai scarbos posibil faptul ca trebuie sa spui cuiva ca e ziua ta. Sau sa zici hai sad au de baut ca e ziua mea. Mi se pare o milogeala. In mod normal lucrurile ar fi trebuit sa fie invers: daca isi adduce cineva aminte de tine dai de baut si sarbatoresti evenimentul. Invers mi se pare o porcarie.
Pana la urma am ajuns pur si simplu neimportant in viata celor mai multi. E destul de greu de inghitit asta. M-am ascuns intr-un colt la chef.. si am plans. Nu a observat nimeni cred. Si cine a observat oricum nu i-a pasat.Nu stiu de ce am facut-o.
Da ar fi fain sa scriu aici doar chestii super faine. Dar nu e chiar asa.
Viata mea e chiar o porcarie. Si poate a multor altora . dar ma mai prefac ca nu e asa.
De amorul artei.
Si ca sa nu ma sinucid. Nu as face-o fiindca ar muri cainele de foame in casa pana s-ar prinde cineva ca am disparut. De multe ori a fost singurul lucru care m-a oprit.
Pana la urma cine are nevoie de un prieten depresiv?
E un bagaj prea greu prea mare. E prea mult pentru o relatie light bulangistica.
Lucrurile sunt si ar trebui sa fie mai usoare.
Si oricum cei deprimati sau ‘negri’ sunt neatractivi.
Trebuie sa arati in putere sanatos si cu toate vapoarele in port. Anything less e nesexy sau magnet de inadaptati sau nedoriti.
Asa ca am devenit acru… si nu o sa mai abtin la am declara ca nu sunt.
Nu m-a ajutat la nimic si a ma preface vesel.
Asa ca what’s next?
Probably nothing.
A BIG BLACK FUCKING NOTHING.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)