34. NOTEPAD

NOTEPAD
(prieteni, neprieteni, idei si altele)
Am asa un note pad pe calculator…………..

Pe care cand ma trazneste vreo idée ma apuc si o scriu acolo.
Asa cum imi vine bruta, fara semne de punctuatie fara cratima
Inchid documentul si il las acolo. In general sunt fraze. Fraze scurte si la obiect.
Inchid si nu ma mai gandesc la ele.
Atunci cand imi vine pofta de a scrie pana la urma deschid si gasesc o adevarata sursa de inspiratie. Sau de aducere aminte. Pana la 25 de ani tii minte…pana la 30 iti notezi in agenda.. dupa 30 uiti unde ai pus agenda…

Cei tare mijto acum e ca am pierdut aceasta pagina odata cu toate chestiile de pe acest minunat calculator.

Imi spunea cineva la un moment dat ca sunt tare complicat si le gandesc pe toate tare mult. Da-mi un fir si-l despic in patru. Sau in saishpe. Mi-ar placea cateodata sa privesc toate lucrurile mult mai simplu. Cu siguranta as fi mult mai fericit. Ca am tendinta din despicatul asta sa scot miezul cel mai miez si sa vad doar lucrurile negative si negativiste.
Fara suparare pentru multi poate care citesc pe aici, am descoperit ca ce scriu aici atrage alte spirite intunecate ca al meu.

De obicei evit perpetuarea unui contact cu o persoana care gandeste la fel ca mine. Sau care imi spune ma regasesc in ceea ce scrii. Nu stiu de ce. Nu sunt de parere ca minus cu minus da plus. Poate la inmultire. De fapt sigur la inmultire.. dar adunate nu dau decat un minus mai mare (si iara sunt in stare sa scriu 5 fraze pornind de la logica de algebra de clasa a 4-a. ca o paranteza in paranteza..probabil e logica de clasa a doua ca la modul in care merg lucrurile prin scoli astazi am avut probleme in a rezolva o problema de clasa a 5-a, spre dezamagirea nepotelului meu. )

Dar si blogul pana la urma a devenit o modalitate de a cunoaste oameni. Desi nu a avut aceasta intentie. Lumea asta virtuala facand planeta un satuc.. acest lucru nu ma prea avantajeaza. Cunosc oameni din diefrite colturi de planeta cu care ma trezesc vorbind ore in sir dupa aia.
Pana la urma toti avem nevoie de prieteni. Ca ne place sau nu sa recunoastem. Si cum eu in ultima vreme am devenit lup singuratic si ursuz… intr-un acces de sinceritate ma gandesc ca nue toata lumea nebuna si sunt eu cel normal… e clar ca am devenit eu cel anormal. Cand cum si de ce naiba stie. Maica-mea ura expresia asta ‘la naiba’ sau ‘ce naiba’ considera ca e un euphemism pentru ce dracu. Chestie pe care nu ar fi trebuit sa o folosesc.  si atunci considera ca de fapt gandesc ce dracu si spun ce naiba numa asa ca sa o zic totusi.
Deci prieteni….
De cate feluri.. in cate moduri….

Categorii de prieteni pana la urma.
Ar fi fain sa fie ca Jacobs trei in unu din pacate nu toate combinatiile merg cum ar trebui

E faina reclama aia cu naufragiatul oprit de catre coloana oficiala: e mortala e geniala si cateodata ar fia sa de haioasa daca nu ar fi asa de adevarata. Mi-aduc aminte ca odata era sa ma loveasca o masina din coloana oficiala a lui Iliescu, eram pe trecerea de pietoni si nu stiu cum au considerat ei ca reprezint o amenintare pentru eminenta sa si au simtit nevoia sa se interpuna intre masina lui si mine. Idea e ca eu eram pe traiectoria lor.. era cat pe ce sa fiu subiect de tabloide. Eu nici macar nu stiam ca minunatia sa este in minunatul nostru orash. Sau ma rog in trecere.


.Pai prima data daca e sa ma gandesc… ai prietenii din copilarie. E.. astia sunt o categorie speciala. Din mai multe motive. Nu mai ai cum dupa o anumita varsta sa iti faci acelasi gen de prieteni. Pur si simplu nu ai cum. Pentru ca nu mai cum sa treci prin aceleasi experiente. Ce e foarte interesant e ca.. atunci chiar nu era chestie de character.. de preocupari commune. De obieci erau cei din imediata vecinatate . literalmente vecinatate fara alte criterii de alegere. Poate era intr-un fel comoditate . plus ca crd ca la varsta aia toti suntem mai maleabili toti suntem mai adaptabili sin u existau nepotriviri de character.
Il luai pe fiecare asa cum era. Nu conta ca e bogat sau ca e sarac, ca e premiant sau are toale mai mijto. Imparteam toate tampeniile toate prostiile chiar daca parintii nostri erau intr-o oarecare masura din clase diferite. Atat cat se puteau diferentia la vremea respective. Adica tatal unuia era inginer sef la mina (pozitie cu greutate intr-un orash mineresc, iar bunica celuilalt era tanti care spala scara blocului). Chiar nu conta. Deci astfel de prieteni sunt forever. Desi la un moment dat fiecare o apuca pe drumul lui in viata are preocupari diferite si incepe sa isi faca alti prieteni. Mereu iti aduci aminte niste momente commune.
Mereu tii minte cine care si cum era.


Apoi sunt prietenii de scoala. Astia cred ca sunt primii pe care nu ti-i alegi. Dar cu care inveti sa traiesti. In liceu.. e drept ca nu mi-am facut prieteni. Nu stiu de ce. Eram un tip timid introvertit. Aveam un coleg de banca in liceu. Cu care am ramas prieten si cu care pot sa zic ca eram apropiat. Apoi a devenit Baptist..cu convingeri religioase destul de profunde..si ne-am indepartat unul de celalalt. Chiar nu mai simteam ca pot sa ii spun orice gandesc fara sa am senzatia ca ma judeca sau priveste prin prisma biblica. Asta a facut sa nu devin total deschis fata de el. Apoi s-a insurat… eu am adoptat un stil de viata alternativ sin u ma mai simtam confortabil in prezenta lui. Apoi.. ne-a despartit viata in 50 de mii de directii.
Au urmat doi trei prieteni mai tarziu si bine-nteles prietenii din facultate. Astia.. sunt o categorie aparte. Ii asociez cu cei mai frumosi ani din viata mea. Cu bune.. cu rele. Fata de ei mi-am facut primul coming out adevarat.

Hmm ce urmeaza e o lista pur si simplu aleatoare. Ma gandeam la o ordine a importantei.. dar nu pot sa o fac acum..

.

Categorii de prieteni:

Prietenul de-o bere. Dispus oricand daca tu platesti. Astia sunt unii. Ceilalti iti tot promit hai san e vedem la o bere si uiti de ei sau ei de tine.

Prietenul de intelect. Impresionat intr-o oarecare masura. I-ar placea sa fie vazut in compania ta nu neaparat sa fie in compania ta


Prietenul de net: plictisit sau nu, discutii de doi lei si timp pierdut. Nici unul nu reprezinta sufficient interes incat sa provoace o intalnire. De obicei sunt cei de prin alti tari sau colturi de tara care nu au cu cine vorbi. In momentul in care apare ceva mai interesant de facut au disparut.

Prietenul de nevoie. La care iti vine sa suni cand ai o problema. Sau mai bine nu

Prietenul ne relatie. Cel cu care te gandesti la un moment dat ca ar fi o relatie. Apoi iti povesteste cat e de indragostit de altul si iti cere numarul de telefon

Prietenul post relatie. Daca ai avut noroc sa ai o relatie esti si mai norocos daca poti sa mentii o prietenie dupa. Cam dificil dar cateodata merge.

Prietenul intru dark side. Iti stie cele mai ascunse ganduri si dorinte. Si te impinge sa le urmezi. Poate nu e bine da e relaxant cateodata san u te preface mai bun decat esti.


Prietenul de distractie si prietenul de ce mai faci draga. Neimportanti. Deja am scirs prea mult.


Prietenul de esti prea periculos si important ca sa nu te am sub supraveghere
Prietenul de ar vrea sa si-o puna cu tine

Prietenii utili: instalatori si calculatoristi si electricieni (si un zugrav e bun din cand in cand)


Prietenii de spatiu locativ in diferite combinatii.

Cate feluri atatia oameni.
Postul asta e de fapt o scriere dinaintea celui anterior. Am zis ca ar trebui sa le pun deodata. Sunt legate. Am mai multe scrise. In aceiasi nota bruta.

Adevarul e ca imi zic ca nu am prieteni.
Adevarul e ca nici eu nu mai stiu sa fiu prietenul cuiva.
Nu pot. Din multe motive. Probabil e o chestie de echilibru.
Si am inchis toate portile. Si le-am ferecat bine.
si nu imi mai doresc prieteni doar asa sa fie la numar. pana la urma la ce bun?

Pana la urma un prieten.. ar trebui sa indeplineasca doua trei conditii de baza: sa iti stie numele complet, numarul de telefon si problemele.
Ca in reclama aia la nu stiu ce telefonie.

Mi-ar placea sa imi spune cineva pe sleau asa pe puncte ce am gresit.
Poate nu mi-ar placea dar macar as avea subiect de meditatie.
Oricum nu de diplomatie am nevoie sau prefacatorie.
Ceva trebuie sa fi facut eu gresit pana la urma.
Sau o fi chestia aia ca dupa 30 de ani in lumea gay esti ca si mort?
Probabil.



Acelasi
2q2Bstr8