37. PRAGURI

PRAGURI
(nesomn, ganduri de nesomn despre praguri limite si evolutie nedarwinista)


Eu nu sunt o persoana religioasa, din varii motive. Mi-ar placea sa cred ca acolo undeva sus e un nene cu barba alba, care sta si ne pazeste. Spunea cineva o chestie de genul: ne da natura, ne integreaza in ea, ne da toate acele dorinte si nevoi. Si apoi tranteste niste reguli care sunt total impotriva. Pana la urma chiar nu cred ca se asteapta sa le respecte cineva 100%. Cred ca sunt doar puse ca abaterile de la calea cea dreapta sa fie cat mai putine. Deloc.. da intr-un fanatism periculos. Apoi ma intreb daca asta ar fi religia cea buna ce se intampla cu elelalte miliarde de non crestini care nu se ghideaza dupa aceste reguli? Merg toti in iad? Adica saracii nu au nici o sansa…Plus crestinii pacatosi.. cred ca e chiar inghesuiala acolo. Din orice punct de vedere religios nu e ok. Orice religie lasa pe dinafara 2/3 din planeta.


Cred, intr-o oarecare masura, ca religiile orientale se apropie cel mai mult de idea de baza. Forteaza omul sa se imbunatateasca sa mearga in trepte, sa evolueze pana ajunge la perfectiune. Perfectiune care… nu va fi atinsa nicodata dar macar e un scop frumos.

Dar e vorba de trepte, e vorba de limite care odata atinse primesti acceptul spre nivelul urmator. Un soi de joc on line al pustimii de azi. Faci un nivel si ai pauza…. Treci la urmatorul si tot asa..

Deci pana la urma eu cred ca sunt praguri si cred ca pentru fiecare prag din viata, ar fi bine sa te gasesti la un anumit nivel de evolutie. Sa fii oarecum pregatit

Nu stiu cum as putea defini aceste praguri pana la urma. Poate sunt legate de varsta. Lucru despre care o sa incerc sa-l dezvolt mai tarziu. Poate sunt legate de anumite evenimente din viata, fericite sau nu.

Ma uit din nou in urma si incerc sa imi aduc aminte de momente, de praguri ; cele de care imi aduc aminte mai clar. Cele de care nu imi aduc aminte, inseamna ca nu erau importante.

Nu stiu de ce, da' chiar nu stiu, imi aduc aminte extrem de clar ziua de nastere de cand am implinit 5 ani. Ma amuza teribil chestia asta. Adika imi aduc aminte vag celelate alniversari si cateodata trebuie sa ma concentrez sa imi aduc aminte cati ani aveam la un moment, dat cand era vreun party din asta. Da aia de la 5 ani mio-o aduc aminte. Primisem o tabla mare neagra pe trepied.

Alta imagine: Imi aduc aminte clar … citeam ziarul Tineretul Liber pe scarile liceului. Pagina trei, stanga jos, un articol de 5/5 cm. Parada homosexualilor din New York. 10.000 de participanti. Uuuf erau mai multi. Le zice homosexuali si da sunt mai multi, nu sunt singur.
Cea mai frecventa intrebare e: de cand esti gay? Sau auzi unii spunand: atunci nu eram gay. Sau.. sunt gay de doi ani… sau acum am descoperit ca sunt gay. Nu cred ca exista gay care sa spuna : sunt gay de pe 17 februarie 2003.

e posibil.. sa fie o data fixa de cand esti gay.. cum spun eu gay practicant.. dar clar nu exista o data in care Zbang! esti gay. Cu siguranta exista o data in care Zbang! Iti dai seama ca ceea ce iti doreai sau ceea ce simti e similar cu dorintele sau simtamintele unei persoane incadrate in termenul gay. Poi mai sunt si cei care se mint ani de zile cu statutul bisexual. Cred ca astia sunt cei care nu pot sau nu vor sa aleaga din teama ca alinierea pe o directie sau cealalta le-ar aduce frustrari. Si atunci penduleaza la mijloc.
Deci da, un prag e si momentul in care iti recunosti tie ca esti gay.

(incerc sa nu ating aici alte praguri personale legate de parinti, de decizia de a pleca de acasa si de alte decizii dificile sau riscante si in care de multe ori au fost oameni care m-au ajutat sa schimb la un moment dat macazul intr-o directie sau cealalta.)

Apoi e clar coming-out-ul

Apoi incet, incet, treci de toate. Primul meu contact cu o persoana care spunea it’s ok to be gay era cu un tip Tony pe care l-am cunoscut prin corespondenta in circumstante despre care am scris mai demult. In fine era prima persona care imi spunea o data la trei randuri si in diferite feluri.. it’s ok to be gay si lucrurile se vor imbunatati si vei face pace cu tine si cu ceilalti. Sincer naiba il credea atunci: ma gandeam da.. pentru tine e usor stai in Londra, te sui in autobus si in juma de ora esti intr-o cafenea gay in care poti vorbi liber cu cine vrei si cum vrei. Ma gandeam.. da pentru tine e usor esti crescut de un cuplu gay.. te poti duce acasa sa zici azi am cunoscut un baiat , mi-a placut, maine mergem la film impreuna…

E drept ca lucrurile nu s-au imbunatatit chiar la nivelul ala, dar, in timp din prag in prag au devenit mai bune.

Sunt si anumite praguri legate de varsta. Hi -hi aici e subiect sensibil. Ma uit pe net mirc merc morc murc planetromeo, gayromeo, gayscapade, xcapade, gay log gaydezlog,…… toate astea: lumea cauta parteneri care trebuie sa aiba o varsta: intre si intre, sau pana la, sau de la, sau…

Ma amuza intr-un fel, privesc lucrurile prin prisma unui om care nu mai are 18 si nu a ajuns la 45. Se presupune ca o anumita varsta ar trebui sa prezinte un personaj cu un character daltuit intr-un anume fel sau o anumita varsta ar trebui sa garanteze un aspect fizic daltuit intr-un anume fel.

Un soi de standard de Hollywood. Si pana la urma daca te uiti in jur, sunt doar exceptii care confirma regula; atat de multe exceptii incat stai si te intrebi daca regula aia exista sau e doar o teorema. Culmea, o contrateorema adica una care nu se aplica nicodata:

Conform lumii gay lucrurile ar trebui sa stea poate in felul urmator:
18-20 de ani fresh meat. Un soi de Brad collegeboy din idioatele de filme cu colegii americane. Asta ar fi o extrema sau un soi de emo pervers din desenele animate japoneze.
20-25 de ani asta ar trebui sa fie o lume mai aparte. Preferabil studenti, sau asa ar trebui sa fie, in floarea varstei, inteligenti, liberi, cu sesiuni de doua ori pe an cu chef de distractie si inteligenta peste medie.
25-30 ani se presupn toate calitatile dinainte dar probabil deja un job si ceva mai multa experienta de viata.
30-35 tipi trecuti obositi si consumati fara chef de viata cu chelie ochelari si o burtica destul de prezenta, ramasi un pic in urma in ceea ce privesc lucrurile trendy si cool.
35-40 cei de mai sus cu 10 kg in plus, da interesanti pentru pustime: au masina deja au ceva banuti si daca poti sa treci peste toate alea 10 kile suplimentare iti fac toate poftele

Peste 40? Ce e asta? Exista si asa ceva???

Si exista aceste prejudecati pe care ni le asumam sau nu. Si gandind exact in aceiasi termeni incercam sa ne incadram on line in limitele in care simtim ca suntem sau avem impresia ca se cauta la un moment dat?

Si cat e de adevarat ca de exemplu un tip la 30 de ani are toate calitatile si defectele varstei? Eu am vazut unii care gandesc ca unul de 18, am vazut altii care ‘sunt gay de 1 an’
Si e obligatoriu ca un pustan de 20 e fit, fresh si toate alea? E posbil si sa fie o epava emotionala cu probleme grave de nutritie.
Si e posibil ca si un tip de 40 de ani sa arate pur si simplu bestial.

Bine ar fi ca toate astea sa fie un standard. Am vazut un sondaj pe gay2gay, cand sunt gay-I expirati din punct de vedere social, s-au impartit raspunsurile intre nu exista asa ceva si peste 35 de ani. Acum sincer nu cred ca cititorii unui blog intelligent sunt neaparat cel mai bun esantion de studiu. Pana la urma devoratorii de bloguri sunt o mica parte a lumii gay. Si cei care comenteaza sau se implica interactiv intr-un blog sunt o minoritate in aceasta minoritate. Asa ca e inca de dezbatut.

Asa ca pana la urma de fapt e o vreme pentru fiecare prag in parte.
E o limita pentru fiecare pas din evolutia personala;
E o vreme pentru coming out
E o vreme pentru primul sarut
E o vreme pentru a fi student
E o vreme chiar si pentru casatorie
E chiar si o vreme pentru a avea copii

Si pragurile astea, nu pot fi sarite.
Unii se opresc la un moment dat.
Dar nu pot fi sarite, nu pot fi ignorate si nu vin la data fixa.
Nu poti presupune ca experientele unui om sunt similare cu ale aceleasi persoane, de aceiasi varsta.

E rau cand se presupune ca ai ajuns la un anumit prag si te trezesti ca de fapt ai ratat jumate din experientele care ar fi trebuit sa te aduca in mod natural acolo. Atunci incep dramele. Atunci incep regretele.
Atunci incepi sa mergi cu spatele uitandu-te in urma si gandindu-te la experientele pe care nu ar fi trebuit sa le ratezi la un moment dat. Sau risti sa fii considerat ca esti trecut la faza 3 si tu sa iti doresti inca experientele din faza 2. sa fii restant 4 semestre.
Bantui ca o stafie. Esti unde nu vrei sa fii, iti doresti sa fii altundeva, nu ai ajuns inca si mergi cu spatele, uitandu-te in urma.
Si atunci bantui in noua lume lasand lucruri nerezolvate in lumea dinainte.
Pe de alta parte cred ca e la fel de rau sau treci un anumit prag fortat de varsta si sa continui sa te porti ca unul de 18 ani. Sau sa sari la cel al unui om de 30 fara sa iti traiesti nebuniile de 18 ani. si la 40 de ani sa te apuce pandaliile caracteristice unuia de 18.

Am trecut de 18 ani si nu am ajuns la 45. Dar ma deranjeaza cand cineva ma ia cu ASL. Ma deranjeaza si mai mult atunci cand ma ia de pe gayromania cu ASL. Si atunci raspund f 65 cj. Si se blocheaza …

Ma deranjeaza ca daca spui o varsta automat esti legat de un stereotip: ar trebui sa fii intr-un anume fel.
Am acelasi nick pe mirc de exemplu de 8 ani de zile. Si nu ma ascund dupa deget. Nu trebuie sa ma prefac ca am 22 de ani ca sa agatz ceva. Si nu trebuie sa ma ascund. Nu mi-e rusine ca vreau conversatie, sau vreau sex sau vreau pur si simplu sa beau o bere.
Si mi se pare patetic sa ai 30 de ani sa te dai de 22 si sa te ascunzi de tine si de ceilalti. Si sunt enorm de multi care sunt asa.

Am o varsta. Poate nici nu o arat nici nu o simt. Am o varsta: am o varsta in bulletin, am o varsta pe net, am o varsta fata in fata si am o varsta odihnit si barbierit . si toate varstele astea nu sunt egale ca valoare si au diferente intre ele. Niciuna dintre ele nu ma face mai bun sau mai rau, nu ma jignesc daca cineva imi spune ca nu-s genul lui (dintre cei care au tupeul in general sa spuna asta altfel decat ascunsi dupa alt nick la doua zile sau de dupa un profil fara poze)

Adica am trecut niste praguri: multe, putine.. cate or fi ele, dar ma uit inainte si astept cu nerbdare ce urmeaza. Caut poate momente din trecut. Ca sa le retraiesc, nu ca sa-mi transform fanteziile neimplinite in realitate.

Asta e inca unul din posturile scrise la nesomn. Nu cu tare multa noima si am impresia ca nu are coada si cap. De ce ar trebui sa aiba? Asa e regula? Cine a zis?

Imi licare icon-ul de la mIRC din nou.. oare sa mai dau asl –uri? Hmm, nu cred . am avut trei azi si le-am dat pe toate dimineata. (poate daca imi zice hy –ce dracu o fi insemnand si asta si pls…)

Acelasi,
2q2Bstr8