33. WHAT'S NEXT

WHAT’S NEXT?

Acum cativa ani a avea blog era o chestie wow. Apoi au aparut siteuri dedicate pe care cu cateva clickuri pe next te alegi cu un blog in care poti sa spui vrute si nevrute . Cu putin noroc ajungi si citit te mai leaga unul de altul ba cine stie ajungi full time blogger.

Acum nu mai e foarte fashionable. E prea usor sa il faci si cei care le aveau acum cativa ani s-au saturat de ele. Te face sa te intrebi what’s next? E o stare asa febrila de asteptare pana va aparea ceva nou.

Ma gandeam la twitter. Care sincer mi se mare un mare B.S. Ce ma mira e ca a prins teribil la planeta. De fapt a prins la americani si de acolo ca de obicei va prinde la toata lumea. Ma mira sa aud de twitter pe CNN si la Casa Alba. Pana la urma care e faza? E un soi de status.. si unii te urmaresc si tu urmaresti pe altii. Ma gandesc cu teama ca chestia asta minimalista va ajunge o moda si pe aici de dragul imitatiei.


Am vrut eu scopuri inalte si am zis ce fain e si mama ce ok e, sa scriu;
mi-a placut sa scriu pentru multe motive. Probabil m-au impulsionat si lungile seri singuratice de iarna sau primavera.
Ploua e urat afara si in cele din urma stai pe ganduri si cum spuneam mult mai usor iti pui ordine in ganduri odata puse pe hartie.

Asa a fost si la mine. Apoi ma gandisem la blog la un recycle bin. Nu a fost asa nu mi-am putut exprima toata frustrarile aici. Nu stiu de ce. Poate nu sunt atat de dispus sa pun pe tava tot ceea ce gandesc.

Si daca as pune toata gandurile pe care le am pe hartie as deveni un guru al depresivilor si sinucigasilor. In 90% din cazuri blogul a atras oameni suparati pe viata poate mai suparati ca mine. Dar sincer nu de asta aveam nevoie.

Am spus la un moment dat ca unii oameni nu sunt facuti sa aiba liniste. Chiar nu.

Si ma regasesc acolo

Apoi am spus ca oamenii pe masura ce imbatranesc sunt ca vinul. Unii se transforma in sampanie altii in otet. Si mie imi placea sa cred ca ma imbunatatesc ca ma slefuiesc ca ma intrebt spre ceea ce mi-am imaginat ca ar ttrebui sa fiu la un moment dat.
Dar . si e un mare dar imi dau seama ca ma acresc din ce in ce mai rau. Ma acresc rau de tot si din cate stiu eu procesul asta nu este reversibil.

Si nu sunt fericit sau multumit de asta. Dar ceva undeva pe parcurs . s-ar rupt. Si nu stiu unde si nu stiu cand si nu stiu cui sa multumesc. Cu siguranta ar fi mai multi pe lista.
Am ajuns un singuratic si un moroconos si incerc cateodata sa imi dau seama ce se intampla. Cred ca asta a fost si rostul initial al blogului. Am incercat sa imi aduc aminte si sa pun cap la cap toate cele pe care le stiu.

Apoi a inceput lumea sa citeasca ce scriu si undeva in adancul sufletului am sperat ca cineva va stii sa ma citeasca si va avea curajul sa imi arate din nou ca viata poate fi frumoasa.. si are un rost macar pe termen scurt.
Speram ca cine va avea rabdarea sa ma cunoasca si sa se apropie de mine asa cum sunt. Atunci cand voi afla cine sunt. Eram altcineva. Nu stiu cine e strainul asta care se uita la mine in oglinda. Adevarul e ca.. nici eu nu l-as baga in seama.

Nu a fost sa fie. Si noah speranta moare ultima dar totusi moare.
De fapt mitologia spunea ca speranta zboara ultima. Nu spunea nimik de moarte. Cred ca a ramas in cutia pandorei de lene sau de plictiseala sau era prea firava.


Recycle Bin. Ar fi bine ca odata ce scriu ceva aici sa dispara … sa se stearga. Dar nuh merge chiar asa.

As urla acum daca as putea… era un film in care un tip se ducea cu masina la spalatorie si in momentul in care intra in tunelul ala cu perii urla. Mi-as dori si eu sa pot face asa ceva.
De multe ori.
Sa urlu pana ragusesc.
What’s next?
Nu am scris de mult timp. A fost ziua mea. Pentru prima data in viata mea.. evenimentul asta m-a distrus psihic. Abia am asteptat ca si cum ar fi fost ceva special. A fost o zi in care ar fi trebuit sa fiu fericit. Ar fi fost o zi in care ar fi trebuit sa ma astept la vreo surpriza. Nu a fost asa. Chiar nu a fost. O zi ordinara. Mai proasta ca altele.

De obicei in ziua asta mi se pare cel mai scarbos posibil faptul ca trebuie sa spui cuiva ca e ziua ta. Sau sa zici hai sad au de baut ca e ziua mea. Mi se pare o milogeala. In mod normal lucrurile ar fi trebuit sa fie invers: daca isi adduce cineva aminte de tine dai de baut si sarbatoresti evenimentul. Invers mi se pare o porcarie.

Pana la urma am ajuns pur si simplu neimportant in viata celor mai multi. E destul de greu de inghitit asta. M-am ascuns intr-un colt la chef.. si am plans. Nu a observat nimeni cred. Si cine a observat oricum nu i-a pasat.Nu stiu de ce am facut-o.

Da ar fi fain sa scriu aici doar chestii super faine. Dar nu e chiar asa.
Viata mea e chiar o porcarie. Si poate a multor altora . dar ma mai prefac ca nu e asa.
De amorul artei.
Si ca sa nu ma sinucid. Nu as face-o fiindca ar muri cainele de foame in casa pana s-ar prinde cineva ca am disparut. De multe ori a fost singurul lucru care m-a oprit.
Pana la urma cine are nevoie de un prieten depresiv?
E un bagaj prea greu prea mare. E prea mult pentru o relatie light bulangistica.
Lucrurile sunt si ar trebui sa fie mai usoare.
Si oricum cei deprimati sau ‘negri’ sunt neatractivi.
Trebuie sa arati in putere sanatos si cu toate vapoarele in port. Anything less e nesexy sau magnet de inadaptati sau nedoriti.

Asa ca am devenit acru… si nu o sa mai abtin la am declara ca nu sunt.
Nu m-a ajutat la nimic si a ma preface vesel.

Asa ca what’s next?
Probably nothing.
A BIG BLACK FUCKING NOTHING.

32. TANGO

TANGO

‘Si..ma stropeste din nou si sar in apa dupa el si il prind, in mijlocul lacului la o pluta de busteni care era acolo, si il stropesc si il prind si la un moment dat ma trezesc cu el la mine in brate, isi pune picioarele in jurul meu si buzele mele ajung la 5 milimetri de buzele lui
A fost cel mai electrizant ‘nesarut’ pe care l-am trait vreodata. Moment de genul: daca as muri acum as muri fericit.
Si restul e istorie care nu isi are locul aici. A fost o vara exceptionala. A fost pasiune. A fost abandon, a fost altceva.’


Amintirea asta ma bantuie cateodata. O pluta de busteni un lac rotund de munte, un baiat blondutz cu o mutra de pisoi plouat agatat de mine.. si un prim sarut de milisecunde, furat ca din greseala si carui singura dovada de intensitate era inima care statea sa imi sara din piept si senzatia aia de sfarseala…
Se spunea pe undeva ca viata nu se masoara in numarul de rasuflari ci prin momentele care iti taie rasuflarea.

Cred ca mereu in toata aventura vietii mele de dupa am fost in cautarea unui astfel de moment.
E drept ca e o cautare chinuita, astfel de lucruri nu se fabrica in serie. Chiar nu. Sunt piese rare de colectie pe care le tii intr-un clasor undeva si nu le arati nimanui. Te uiti noaptea tarziu la ele la lumina lampii si le manevrezi cu gentiletze. Sa nu se franga.

Poate nu as arata nimanui colectia mea de momente speciale, din cele pe care le tii minte toata viata. Oricum.. it doesn’t make a difference.


Dar ma uit pe romeo. Hm acelasi site albastru care parea sa fie rezolvarea tututror problemelor. E ca un chestionar. Multe intrebari, multe raspunsuri. Ar fi trebuit sa fie totul atat de simplu. E totul la un click sau dublu click distanta.


Si ma gandesc acum la emisiunea aia \pretul correct\. Trei concurenti alesi ca din intamplare din public trebuiau sa ghiceasca niste preturi exagerate la niste produse. Trucul cel mare nu era ca trebuia sa se descurce concurentul singur… il ajutau spectatorii. Da se crea tocmai efectul invers: strigau toti.. mai mult mai putin mai mult mai putin… se crea o cacofonie generala… si rezultatul era acelasi… nu intelegeai nimik, daca iti zambea fortuna in seara aia plecai in excursie in Barbados sau… primeai un aparat de epilat muste pe picioare.
De ce ma duce gandul ala asta, se presupune ca libertatea de alege si multitudinea de informatii ar trebui sa te ajute. Dar sunt prea multe informatii sunt prea multe informatii false sau sunt noninformatii sau sunt chestii care pur si simplu iti lasa gustul ala amar sau dulce acrisor.. oricum nu ajuta.

Si nu voi gasi acolo unul din momentele alea… fiindca daca stau sa ma gandesc niciodata nu mi s-a parut incitant cineva despre care stiu prea multe sau prea usor sau prea deodata…si nu vreau sa imi fac un process de constiinta de genul imi fac profil dar stiu ca nu voi gasi ce caut. Ma gandesc mai degraba ca sentimentul ala de asteptare de nedumerire… de curiozitate…nu il poti obtine aici.

Ma uit pe romeo

Se zic stau degeaba pe aici m nu gasesc nimik.
Si poate nu gasesc si stiu De Ce. E prea exhaustiv
Vorbisem la un moment dat despre chestionar

Sunt prea multe detalii Mai lipseste marca de pasta de dinti pe care o folosesti.

Mi-am facut ditamai chestionarul…fuck cu el…


Imi aduc aminte .. la un chef vad un baiat . nu stiam cine e.. cum il cheama.. mi-a placut fara sa stiu de ce. L-am prins intr-un colt. L-am sarutat si am plecat .fara o vorba. L-am lasta perplex acolo. ,i-era teama de reactia dupa surpiza. dupa o vreme aflu cine e.. si ajungem sa ma intalnim, nu cred ca am sa uit cat a ras de mine… eu ratacit in cartier, ma suna si ma intreaa unde sunt si eu raspund senin…pe o strada cu tramvai


Sau in parc. Renumitul si acum rau famatul parc. Trece. Revine. Clar mi se pare. E prea baietos.
Intrebarrea aia.. oare o fi.. oare nu o fi…
E senzatia de asteptare de mirare…incitant.
Facem cunostinta, mergem pe jos catre casa, aceiasi directie…
pot sa tin si eu de lesa catelul? Tine’l.
aproape doi ani au urmat.

Astea sunt momente de tinut minte


Revin la romeo. Care ar putea foarte bine sa fie alt site. Sau ar putea fi inlocuit de alt site cu mai multe optiuni gratuite, mai multe facilitati sau pur si simplu mai interesant vizual,

Fiindca pur si simplu ne limiteaza la cateva informatii de ordin vizual, imagini pixelate sau modificate sau sir de numere , sir de informatii despre noi despre cum ne-am dori sa fim. Si cine raspunde cu no comment la cele de colo o face din alte motive din pacate nu pe aceiasi lungime de unda cu ce scriu aici.

Si imi neaga dreptul. Repet.. dreptul privilegiul si placerea de a descoperi. Neaga simturi. Simturi de baza poate.Cele 6.
Dar… neaga placerea unui miros a unei atingeri a unei priviri, a unei voci a unei mici imperfectiuni pe care ajungi sa o iubesti. Si neaga fiorul placerea unei strangeri de mana intr-un loc in care te-ar putea vedea si altcineva a unui gest care iti place a unei stangacii care te amuza…


Nu te lasa sa te bucuri de faptul ca el un pic rarait,
ca are o suvita de par care nu ii sta bine orice ar face,
ca m-am saturat de camasile lui in carouri…
ca se inroseste cand ii fac un compliment
ca sughite cand bea bere
ca danseaza doar cand e beat,
ca ma tine in brate cand doarme,
ca imi zice piticule
ca imi canta la chitara fara pic de talent… da incearca
ca imi ia ochelarii de pe ochi sa nu ii rup cand sunt pe jumate adormit la tv.
ca ii place sa doarma cu tricoul meu
ca ii place inghetata de capsuni,
ca ma minte ca sunt sexy.

pana la urma daca ceva face click cand trebuie si unde trebuie restul este doar poveste, restul se descopera.


In cautarea acelei prime senzatii…sau senzatii primare
O fi tipul asta care sta cu piciorul lipit de mine in tren? Sta cu cochii inchisi asculta muzica. Imi zambeste. Damn ce ochi frumosi are. Simt ca mi se inrosesc urechile. Ii zambesc tamp inapoi.
Sau brunetul asta care s-a pus langa mine in autobuz desi prietenii lui stau in capatul celalalt?
Colegul asta de birou care sta lipit de mine peste umarul meu in timp ce ii pregatesc o oferta? Imi place mirosul aftershave ului lui.
Hmmm o fi gestionarul de la firma de langa noi? Parca are ceva.. ce imi aduce aminte de altcineva…


Cautarea acelui prim sarut acelui prim dans (siropos termen da asta e…). cred ca mai degraba Tango.
Oricum Tango-ul e un dans pornit din cluburile gay ale ghetourilor din Buenos Aires.
Deci clar asa ramane. Tango.
Cred ca imi caut partener de Tango

Acelasi

2q2Bstr8

31. SIROP CU APA RECE

Sirop cu apa rece.

De multa vreme incercam sa imi pun la punct o colectie de filme si filmulete cu tematica gay. Nu din cele deocheate ca de alea sunt pe toate gardurile. Ci unele cu subiect (alt subiect decat yah give it to me babe).

Si m-a lovit faptul ca am ramas fara laptop. Decedat pe motive de arsura de disco duro.

Asa ca in weekend instalat pe demult nefolositul desktop… m-am pus sa dau jos filme.. asa cu nemiluita din topul celor mai bune 50 de filme gay. Vasusem brokeback ca toata lumea si inca vreo 4 aleatoriu… dar acum am inceput systematic…

N-o sa ma apuc sa dau linkuri si stelutze si note. Au fost cateva care mi-au mers la suflet.
Am petrecut trei nopti de weekend si mare parte din zi uitandu-ma la povestile altora.
O fi un soi de voyeurism ciudat poate dar incercam sa imi aduc aminte ce inseamna sa simti ceva cu adevarat. Am incercat sa ma regasesc in experientele altora.
Si cat mi-s io de lung si lat mi-am dat seama ca m-am inmuiat teribil ca o fetitza care citeste basme cu fetzi frumosi.

N-o sa zic ca am plans pe ici pe colo. Nici n-o sa zic ca nu.

Dar am descoperit un lucru pe care il credeam pierdut pe undeva.
Atat de prins in viata de zi cu zi am redescoperit o sensibilitate pe care o credeam de mult pierduta.trecuta.uitata.

Cat e de fain sa simti ceva. Chiar si sa plangi chiar si sa iti doresti ceva sau sa visezi cu ochii deschisi la happy end-uri.

Si… una peste alta a simti ceva nu e o slabiciune. Orice ai simti.
Mereu am considerat chestia asta… masca de fier sau poker face (ca e la moda) o chestie care vine cu varsta care vine cu timpul si care odata venita ramane acolo sa ne domine.
Vestea buna e ca nu e asa.
Nu se duce asta. Chiar nu dispare. Poate se ascunde poate uneori uiti ca e in tine.
Dar e acolo si abia asteapta sa apara. Acum depinde cat de multi lupti sa o tii ascunsa…


Asta am simtit eu weekendul asta. Dor de altceva. Dor de mine.
Si am plans aiurea. Si nu mi-e rusine de asta. Si sunt si happy enduri.
Surpriza e ca cred intr-unul acum.

M-am imbatat doua nopti cu sirop cu apa rece. Si am vrut sa sting becul in bucatarie. Si dupa ce am dat sus jos de buton si am bagat vreo doi dumnezei ca s-a stricat intreupatorul.

Era dimineata. Nah stinge rasaritu daca poti cu intrerupatorul din bucatarie.

Acelasi,
2Q2bSTR8