Straight-to-gay Gay- to-straight
Ma tenteaza sa scriu un post despre minunatele descoperiri ale APA (American psychological association) cu privire la faptul ca terapiile gay to straight nu functioneaza.
Adica, c’mon vrea sa vad unul dintre cititorii acestui blog care se mira de acest lucru. Astea sunt stiri pentru lumea straight, noi restul pacatosilor stim deja asta. La fel si faptul ca nu se considera din anii 70 ca fiind o boala psihica. Noi stim si simtitm asta. E o stire pentru lumea straight. Noi stim deja asta. Desi in Romania inca suntem la faza de a face lumea sa inteleaga ca macaroana asta are gaura din anii 70 si noua ne ia 40 de ani s-o descoperim. 20 de ani dam vin pe comunisti, 20 de ani pe cine dam vina? Pe crestini pe democrati pe liberali pe biserica pe noaua dreapta pe sfintii apostolic. Da asta e alta poveste.
Mi-am facut un obicei de o vreme,
Imi place sa scriu in aer liber, fie ca ies din casa doar pe malul Begai fie ca raman cand ma intorc de la munca prin parc sau pe la vreo terasa la o bere.
Imi place pe de o parte agitatia din jur si pe de alta parte e profilaxie pentru vremurile ploioase care vor urma cat de curand si care ma vor tintui intre 4 pereti. E ca si cum ai dormi trei zile ca sa nu trebuiasca sa dormi o saptamana dupa. Din pacate nu merge asa. Dar merita incercat.
Asa ca incerc sa profit ca de mult de chestia asta.
Stau la o terasa in centru. Pe de o parte blestem wireless ul ca nu functioneaza pe laptopul asta, pe de alta parte e o binecuvantare ca cu siguranta as intepenit pe vreun programel gen mess si as povesti aiureli cu un perfect stranger.
Asa ca stau aici si scriu dar sa fiu al naibii daca stiu in ce directie o voi apuca de la paragraful sase.
Hmm ma mai gandesc la o chestie care de fapt e o chestie importanta care s-a intamplat in ultima vreme.
Cei care ma cunosc stiu ca din varii motive am rupt legatura in cea mai mare parte cu locurile materne. Nu are nici o legatura/influenta . sau ma rog nu este legat de ‘me being gay’??. Decat partial.
Ma gandeam de multe ori atunci cand am fost cu cineva, sa ma duc catre casa si sa trebuiasca sa dau explicatii in legatura cu cine e persoana care ma acompaniaza………... Sau.. in mod sigur nu ar fi trebuit sa dau explicatii da’ ar fi trebuit sa am vreo fraza care sa raspunda scurt si la obiect si fara loc de interpretare la o privire intrebatoare din partea oamenilor care ma cunosc de ani de zile.
Paranteza: nu stiu daca treaba asta e valabila in cazul tuturor oarselor mici, dar la mine acasa vecinii sunt aceiasi de cand in anii 60 cand s-a construit blocul. Adica deja locuieste in aceleasi apartamente generatia trei sau patru , considerandu-ma pe mine generatia 3. E genul de loc in care pe de o parte esti acasa de cum intri in cartier sau in bloc, e un loc in care stii toata istoria celor din jur. Cu siguranta ai fost la nunta unuia sau a celuilalt.
Iti aduci aminte cand s-a nascut unul sau celalalt..
E sensul adevarat de comunitate. Uneori, de cele mai multe ori imi lipseste asta. Si cu siguranta faptul ca sunt gay m-a facut sa incerc sa ma indepartez, sa ma deranjeze implicarea celor din jur in viata personala. Sigur ca daca lucrurile ar fi stat altfel in lume sau aiurea, nu cred ca m-as fi indepartat de toate astea. Deci....de buna voie si fortat de imprejurari traiesc de ani buni inconjurat de straini despre care nu stiu nimic. Asta e pretul pe care trebuie sa il platesti pentru ca nici cei din jurul tau sa nu stie nimic de tine
.
O repet nu mi-e rusine ca sunt gay. Poate mi-a fost la un moment dat rusine da faptul ca sunt putin diferit de ceilalti. Motivul pentru care nu umblu cu un tricou pe care sa scrie mare negru pe alb I’M GAY SO FUCKING WHAT? e ca in cea mai mare a timpului imi place sa ma pierd in multime si ma bucur de un status de anonimitate.
E comoda anonimitatea asta. Imi cunosc doar vecinul din usa’n usa.; si asta pentru alte motive: e genul meu :) si administratorul de la bloc ca il vad o data la doua luni cand imi platesc intretinerea.
Cateodata nu e placuta…. E greu de inteles. Nu imi pot imagina care ar fi fost situatia in momentul de fata, daca as fi fost in contact cu familia. Cei dragi s-au dus si cei care au ramas nu ma intereseaza catusi de putin. Si cred ca nici pe ei situatia mea. Asa ca suntem chit.
Poate ca sunt Gemeni (ca zodie doar, daca as avea un frate geaman… nu cred ca lumea ar fi pregatita pentru doi ca mine da macar as avea o sansa sa fie si unu mai bun pe planeta) dar mereu m-am lovit de dualitate:
job-off –job;
gay- straight-acting;
good-guy – bitchy gay;
intelligent-incredible stupid;
deschis-incredibil de incapatanat;
inima mare cat o paine – egoism extrem;
saint-whore; asexual-horny pig;
best friend-worst enemy;
(ce dracu am luat-o pe engleza :)) da parka limba asta asa concisa cum e ea, nu lasa loc de interpretari.
Asa…. Intre timp am baut o bere juma cu un prieten vechi, cealalta jumatata o savurez pana nu se incalzeste singura si continui sa scriu cat e muzu prin zona..
Zilele trecute doua sfere diferite ale lumi mlele se ciocnesc intr-un soi de Big Bang personal, ma vait ca zilele sunt plictisitoare. Ei bine…Nu sunt.
Un cunoscut de acasa. Spun cunoscut. De fapt e prieten, e un baiat de care imi aduc aminte de cand era maica-sa gravida cu el. Deci chiar imi aduc aminte vremurile alea. Plus multe alte chestii care se pot intapla in 24 de ani. Un cunoscut imi spune: vreau sa imi incerc si eu sansa in Timisoara. Cred ca am sa vin cateva zile sa incerc sa imi gasesc ceva de lucru pe acolo.
Incerc, printe randuri, sa ii spun sa nu isi faca mari sperante ca e totusi criza, e recesiune, nu sunt pea multe locuri de munca si cele care sunt sunt relative prost platite. Pe de alta parte daca as fi judecat dupa sanse nu as fi plecat nici ei eu de acolo. Si ii zic hai ca vedem noi ce om face, ceva de lucru tot gasim si de acolo vedem cum ne orientam.
Eh lumea mea de acasa se ciocneste cu lumea pe care mi-am construit-o de cand sunt in Timisoara. /sunt doua lumi pe care le-am tinut mereu separate.
Si acum gay -2-str8.
sigur toata lumea a vazut macar un film in care un cuplu gay isi ascunde statuile cu Adonis, simbolurile falice si cd urile cu filme porno de colectie pe undeva, noah cam asa au fost doua zile din concediul meu:
Rearanjeaza lumanarile colorate sa nu fie neaparat in ordinea rainbow, baga bine pliantele de la accept, goleste calculatorul de poze cu penisuri primite pe mess, string-ul ala negru de piele trebuie pus bine undeva in sertarul cu cravate… poza cu febletea mea trebuie pusa sub restul de documente personale. Cred ca in dosarul cu facturile de Enel nu va interesa pe nimeni sa arunce o privire.
E un proces gay to straight. Uuuf asa m-am dezobishnuit de asta. Chiar imi place sa am cateva simboluri gay discrete in jur. Cred ca mi-am castigat dreptul la minima libertate de constiinta. Poate nu in lumea reala, dar macar intre cei patru pereti pentru care sunt mandru platitor de chirie..imi aduc aminte de o ex-relatie, venea maica-sa in vizita in weekend. Si luam casa la puricat: ascunde o periuta de dinti.. nu trebuie sa fie doua aparate de ras. Lenjeria trebuie pusa separat la spalat. Pernele pe pat (oare cum dormiti voi doi baieti in patul asta?? ) una intr-un capat una in celalalt. Aaa da si ascunde cremele de fata, maini si calcaie. (adica un hetero ar trebui sa aiba cel mult after shave pe raft)
Si tot procesul asta ma enerveaza pe de o parte. Nu vreau si nu pot sa ma ascund pe de o parte
Pe de alta parte … ma intreb de ce sa imi neg eu viata doar pentru a face pe altcineva sa nu se simta inconfortabil cu ea .
In fine, vine.. il colectez de la gara.. ajungem acasa si seara iesim la o terasa cu un prieten comun. Statea si incercam sa imi aduc eu aminte de prima experienta timsoreana, atat de multa informatie in atat de putin timp. Informatie pe care trebuie sa o absorbi, sa o intelegi sa te adaptezi la ea.. e prea mult pentru un timp atat de scurt
Asta imi spunea constiinta. Ratiunea si dorinta de a fi EU imi spunea altceva .
Stam la o terasa, in centru. Seara, un concert de jazz in aer liber. E unul din motivele pentru care iubesc orashul asta. Atmosfera asta lenesha de sambata seara.
In fine.. prietenul comun care era cu noi imi spune: vezi ca am impresia ca stie cate ceva si nu stie cum sa te intrebe. Celalalt se intoarce de la toaleta si zice : ce sa intreb.
Si atunci ma hotarasc: orice intrebare vrei sa pui raspunsul este da.
Dar de unde stii ce vroiam sa intreb?
Ii zic: uita-te la mine ma stii de multi ani. Am foarte multe defecte da acela ca sunt prost nu e unul dintre ele.
Pai da.. da cum adica.. tu? Te stiu de atatia ani?
Si care e problema? Asta sunt si nu cred ca o sa mai schimb acum. Ce legatura are cu de cati ani ma stii?
Pai da.. nu are legatura.. pana la urma esti acelasi.
Ei vezi..
Am mai vorbit eu despre coming out.. despre care se vorbeste mult si nu exista o reteta. Da un lucru e clar, in timp devine mult mai usor. Si cu cat devii mai sigur pe tine, cu atat e mai usor. Si cu cat esti mai sigur pe tine, cu atat cei din jur accepta mai usor.
Si e clar ca daca cineva te cunoaste bine… asta nu schimba lucrurile foarte mult
Din experienta stiu ca efectele se vad pe termen lung. Cine te accepta din prima.. judeca lucrurile in timp. Trece peste faza de noutate si soc. Si rezultatele se vad in timp. Se vede in luni de zile daca chiar a trecut peste. Atunci vezi daca iti mai cauta compania, sau cauta scuze ca sa te evite.
Asta e cu totul alta poveste. Pana la urma e pierderea lor.
Dar una peste alta terapia (sub control medical sau nu) gay to straight nu functioneaza.
Sau nu merita efortul. Eu am rezistat cam.. 7 ore
E doar o decizie pe care am luat-o.
O promisiune pe care mi-am facut-o sa fiu sincer cu mine. Corolar : poate si cu cei din jur.
Acum e ciudat… ca am alta problema: daca incerci sa pari prea cool cu chestia asta… te trezesti cum m-am trezit eu…cu problema straight to gay.
Adica daca e asa ok.. ce am de pierdut daca incerc… si nu.. spre surpriza multora nu am de gand sa fac experimente.
Asa mi-a trebuit, mi-am dus proaspat socatii prieteni straight in Sauvage o seara.
Asta e parte din lumea mea, le spun. Nu e reprezentativa, dar exista si daca o ignori, nu dispare de la sine.
Am fost surprins ca s-au distrat. Sau macar recunoscator intr-o oarecare masura ca au incercat. De multe ori am zis ca nu cred ca eu as fi asa permisiv sau asa tolerant :)
Le-au placut cativa travestiti. De unul au fost chiar impresionati.
Dar am apreciat un oarecare simt al ridicolului. Si-au dat seama dintr-o privire ce faze, comportamente, sunt ridicole sau exagerate. Eram de aceiasi parere. Si nici nu s-au inghesuit intr-un colt ca altii, doar ca sa faca mijto de unul sau de altul… dar replici de genul hey guys get a room au mai fost. Pe buna dreptate.
Pana la urma straight to gay si gay to straight nu functioneaza
In nici o directie.
Peste vreo 30 de ani o sa inceapa lumea si pe la noi sa se gandeasca la asta mai bine.
Gata.
2q2Bstr8
Too cute to be straight, too straight to be gay--- personal voyage past present future - politically incorrect
Se afișează postările cu eticheta acasa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta acasa. Afișați toate postările
sâmbătă, august 22, 2009
sâmbătă, iunie 06, 2009
32. TANGO
TANGO
‘Si..ma stropeste din nou si sar in apa dupa el si il prind, in mijlocul lacului la o pluta de busteni care era acolo, si il stropesc si il prind si la un moment dat ma trezesc cu el la mine in brate, isi pune picioarele in jurul meu si buzele mele ajung la 5 milimetri de buzele lui
A fost cel mai electrizant ‘nesarut’ pe care l-am trait vreodata. Moment de genul: daca as muri acum as muri fericit.
Si restul e istorie care nu isi are locul aici. A fost o vara exceptionala. A fost pasiune. A fost abandon, a fost altceva.’
Amintirea asta ma bantuie cateodata. O pluta de busteni un lac rotund de munte, un baiat blondutz cu o mutra de pisoi plouat agatat de mine.. si un prim sarut de milisecunde, furat ca din greseala si carui singura dovada de intensitate era inima care statea sa imi sara din piept si senzatia aia de sfarseala…
Se spunea pe undeva ca viata nu se masoara in numarul de rasuflari ci prin momentele care iti taie rasuflarea.
Cred ca mereu in toata aventura vietii mele de dupa am fost in cautarea unui astfel de moment.
E drept ca e o cautare chinuita, astfel de lucruri nu se fabrica in serie. Chiar nu. Sunt piese rare de colectie pe care le tii intr-un clasor undeva si nu le arati nimanui. Te uiti noaptea tarziu la ele la lumina lampii si le manevrezi cu gentiletze. Sa nu se franga.
Poate nu as arata nimanui colectia mea de momente speciale, din cele pe care le tii minte toata viata. Oricum.. it doesn’t make a difference.
Dar ma uit pe romeo. Hm acelasi site albastru care parea sa fie rezolvarea tututror problemelor. E ca un chestionar. Multe intrebari, multe raspunsuri. Ar fi trebuit sa fie totul atat de simplu. E totul la un click sau dublu click distanta.
Si ma gandesc acum la emisiunea aia \pretul correct\. Trei concurenti alesi ca din intamplare din public trebuiau sa ghiceasca niste preturi exagerate la niste produse. Trucul cel mare nu era ca trebuia sa se descurce concurentul singur… il ajutau spectatorii. Da se crea tocmai efectul invers: strigau toti.. mai mult mai putin mai mult mai putin… se crea o cacofonie generala… si rezultatul era acelasi… nu intelegeai nimik, daca iti zambea fortuna in seara aia plecai in excursie in Barbados sau… primeai un aparat de epilat muste pe picioare.
De ce ma duce gandul ala asta, se presupune ca libertatea de alege si multitudinea de informatii ar trebui sa te ajute. Dar sunt prea multe informatii sunt prea multe informatii false sau sunt noninformatii sau sunt chestii care pur si simplu iti lasa gustul ala amar sau dulce acrisor.. oricum nu ajuta.
Si nu voi gasi acolo unul din momentele alea… fiindca daca stau sa ma gandesc niciodata nu mi s-a parut incitant cineva despre care stiu prea multe sau prea usor sau prea deodata…si nu vreau sa imi fac un process de constiinta de genul imi fac profil dar stiu ca nu voi gasi ce caut. Ma gandesc mai degraba ca sentimentul ala de asteptare de nedumerire… de curiozitate…nu il poti obtine aici.
Ma uit pe romeo
Se zic stau degeaba pe aici m nu gasesc nimik.
Si poate nu gasesc si stiu De Ce. E prea exhaustiv
Vorbisem la un moment dat despre chestionar
Sunt prea multe detalii Mai lipseste marca de pasta de dinti pe care o folosesti.
Mi-am facut ditamai chestionarul…fuck cu el…
Imi aduc aminte .. la un chef vad un baiat . nu stiam cine e.. cum il cheama.. mi-a placut fara sa stiu de ce. L-am prins intr-un colt. L-am sarutat si am plecat .fara o vorba. L-am lasta perplex acolo. ,i-era teama de reactia dupa surpiza. dupa o vreme aflu cine e.. si ajungem sa ma intalnim, nu cred ca am sa uit cat a ras de mine… eu ratacit in cartier, ma suna si ma intreaa unde sunt si eu raspund senin…pe o strada cu tramvai
Sau in parc. Renumitul si acum rau famatul parc. Trece. Revine. Clar mi se pare. E prea baietos.
Intrebarrea aia.. oare o fi.. oare nu o fi…
E senzatia de asteptare de mirare…incitant.
Facem cunostinta, mergem pe jos catre casa, aceiasi directie…
pot sa tin si eu de lesa catelul? Tine’l.
aproape doi ani au urmat.
Astea sunt momente de tinut minte
Revin la romeo. Care ar putea foarte bine sa fie alt site. Sau ar putea fi inlocuit de alt site cu mai multe optiuni gratuite, mai multe facilitati sau pur si simplu mai interesant vizual,
Fiindca pur si simplu ne limiteaza la cateva informatii de ordin vizual, imagini pixelate sau modificate sau sir de numere , sir de informatii despre noi despre cum ne-am dori sa fim. Si cine raspunde cu no comment la cele de colo o face din alte motive din pacate nu pe aceiasi lungime de unda cu ce scriu aici.
Si imi neaga dreptul. Repet.. dreptul privilegiul si placerea de a descoperi. Neaga simturi. Simturi de baza poate.Cele 6.
Dar… neaga placerea unui miros a unei atingeri a unei priviri, a unei voci a unei mici imperfectiuni pe care ajungi sa o iubesti. Si neaga fiorul placerea unei strangeri de mana intr-un loc in care te-ar putea vedea si altcineva a unui gest care iti place a unei stangacii care te amuza…
Nu te lasa sa te bucuri de faptul ca el un pic rarait,
ca are o suvita de par care nu ii sta bine orice ar face,
ca m-am saturat de camasile lui in carouri…
ca se inroseste cand ii fac un compliment
ca sughite cand bea bere
ca danseaza doar cand e beat,
ca ma tine in brate cand doarme,
ca imi zice piticule
ca imi canta la chitara fara pic de talent… da incearca
ca imi ia ochelarii de pe ochi sa nu ii rup cand sunt pe jumate adormit la tv.
ca ii place sa doarma cu tricoul meu
ca ii place inghetata de capsuni,
ca ma minte ca sunt sexy.
pana la urma daca ceva face click cand trebuie si unde trebuie restul este doar poveste, restul se descopera.
In cautarea acelei prime senzatii…sau senzatii primare
O fi tipul asta care sta cu piciorul lipit de mine in tren? Sta cu cochii inchisi asculta muzica. Imi zambeste. Damn ce ochi frumosi are. Simt ca mi se inrosesc urechile. Ii zambesc tamp inapoi.
Sau brunetul asta care s-a pus langa mine in autobuz desi prietenii lui stau in capatul celalalt?
Colegul asta de birou care sta lipit de mine peste umarul meu in timp ce ii pregatesc o oferta? Imi place mirosul aftershave ului lui.
Hmmm o fi gestionarul de la firma de langa noi? Parca are ceva.. ce imi aduce aminte de altcineva…
Cautarea acelui prim sarut acelui prim dans (siropos termen da asta e…). cred ca mai degraba Tango.
Oricum Tango-ul e un dans pornit din cluburile gay ale ghetourilor din Buenos Aires.
Deci clar asa ramane. Tango.
Cred ca imi caut partener de Tango
Acelasi
2q2Bstr8
‘Si..ma stropeste din nou si sar in apa dupa el si il prind, in mijlocul lacului la o pluta de busteni care era acolo, si il stropesc si il prind si la un moment dat ma trezesc cu el la mine in brate, isi pune picioarele in jurul meu si buzele mele ajung la 5 milimetri de buzele lui
A fost cel mai electrizant ‘nesarut’ pe care l-am trait vreodata. Moment de genul: daca as muri acum as muri fericit.
Si restul e istorie care nu isi are locul aici. A fost o vara exceptionala. A fost pasiune. A fost abandon, a fost altceva.’
Amintirea asta ma bantuie cateodata. O pluta de busteni un lac rotund de munte, un baiat blondutz cu o mutra de pisoi plouat agatat de mine.. si un prim sarut de milisecunde, furat ca din greseala si carui singura dovada de intensitate era inima care statea sa imi sara din piept si senzatia aia de sfarseala…
Se spunea pe undeva ca viata nu se masoara in numarul de rasuflari ci prin momentele care iti taie rasuflarea.
Cred ca mereu in toata aventura vietii mele de dupa am fost in cautarea unui astfel de moment.
E drept ca e o cautare chinuita, astfel de lucruri nu se fabrica in serie. Chiar nu. Sunt piese rare de colectie pe care le tii intr-un clasor undeva si nu le arati nimanui. Te uiti noaptea tarziu la ele la lumina lampii si le manevrezi cu gentiletze. Sa nu se franga.
Poate nu as arata nimanui colectia mea de momente speciale, din cele pe care le tii minte toata viata. Oricum.. it doesn’t make a difference.
Dar ma uit pe romeo. Hm acelasi site albastru care parea sa fie rezolvarea tututror problemelor. E ca un chestionar. Multe intrebari, multe raspunsuri. Ar fi trebuit sa fie totul atat de simplu. E totul la un click sau dublu click distanta.
Si ma gandesc acum la emisiunea aia \pretul correct\. Trei concurenti alesi ca din intamplare din public trebuiau sa ghiceasca niste preturi exagerate la niste produse. Trucul cel mare nu era ca trebuia sa se descurce concurentul singur… il ajutau spectatorii. Da se crea tocmai efectul invers: strigau toti.. mai mult mai putin mai mult mai putin… se crea o cacofonie generala… si rezultatul era acelasi… nu intelegeai nimik, daca iti zambea fortuna in seara aia plecai in excursie in Barbados sau… primeai un aparat de epilat muste pe picioare.
De ce ma duce gandul ala asta, se presupune ca libertatea de alege si multitudinea de informatii ar trebui sa te ajute. Dar sunt prea multe informatii sunt prea multe informatii false sau sunt noninformatii sau sunt chestii care pur si simplu iti lasa gustul ala amar sau dulce acrisor.. oricum nu ajuta.
Si nu voi gasi acolo unul din momentele alea… fiindca daca stau sa ma gandesc niciodata nu mi s-a parut incitant cineva despre care stiu prea multe sau prea usor sau prea deodata…si nu vreau sa imi fac un process de constiinta de genul imi fac profil dar stiu ca nu voi gasi ce caut. Ma gandesc mai degraba ca sentimentul ala de asteptare de nedumerire… de curiozitate…nu il poti obtine aici.
Ma uit pe romeo
Se zic stau degeaba pe aici m nu gasesc nimik.
Si poate nu gasesc si stiu De Ce. E prea exhaustiv
Vorbisem la un moment dat despre chestionar
Sunt prea multe detalii Mai lipseste marca de pasta de dinti pe care o folosesti.
Mi-am facut ditamai chestionarul…fuck cu el…
Imi aduc aminte .. la un chef vad un baiat . nu stiam cine e.. cum il cheama.. mi-a placut fara sa stiu de ce. L-am prins intr-un colt. L-am sarutat si am plecat .fara o vorba. L-am lasta perplex acolo. ,i-era teama de reactia dupa surpiza. dupa o vreme aflu cine e.. si ajungem sa ma intalnim, nu cred ca am sa uit cat a ras de mine… eu ratacit in cartier, ma suna si ma intreaa unde sunt si eu raspund senin…pe o strada cu tramvai
Sau in parc. Renumitul si acum rau famatul parc. Trece. Revine. Clar mi se pare. E prea baietos.
Intrebarrea aia.. oare o fi.. oare nu o fi…
E senzatia de asteptare de mirare…incitant.
Facem cunostinta, mergem pe jos catre casa, aceiasi directie…
pot sa tin si eu de lesa catelul? Tine’l.
aproape doi ani au urmat.
Astea sunt momente de tinut minte
Revin la romeo. Care ar putea foarte bine sa fie alt site. Sau ar putea fi inlocuit de alt site cu mai multe optiuni gratuite, mai multe facilitati sau pur si simplu mai interesant vizual,
Fiindca pur si simplu ne limiteaza la cateva informatii de ordin vizual, imagini pixelate sau modificate sau sir de numere , sir de informatii despre noi despre cum ne-am dori sa fim. Si cine raspunde cu no comment la cele de colo o face din alte motive din pacate nu pe aceiasi lungime de unda cu ce scriu aici.
Si imi neaga dreptul. Repet.. dreptul privilegiul si placerea de a descoperi. Neaga simturi. Simturi de baza poate.Cele 6.
Dar… neaga placerea unui miros a unei atingeri a unei priviri, a unei voci a unei mici imperfectiuni pe care ajungi sa o iubesti. Si neaga fiorul placerea unei strangeri de mana intr-un loc in care te-ar putea vedea si altcineva a unui gest care iti place a unei stangacii care te amuza…
Nu te lasa sa te bucuri de faptul ca el un pic rarait,
ca are o suvita de par care nu ii sta bine orice ar face,
ca m-am saturat de camasile lui in carouri…
ca se inroseste cand ii fac un compliment
ca sughite cand bea bere
ca danseaza doar cand e beat,
ca ma tine in brate cand doarme,
ca imi zice piticule
ca imi canta la chitara fara pic de talent… da incearca
ca imi ia ochelarii de pe ochi sa nu ii rup cand sunt pe jumate adormit la tv.
ca ii place sa doarma cu tricoul meu
ca ii place inghetata de capsuni,
ca ma minte ca sunt sexy.
pana la urma daca ceva face click cand trebuie si unde trebuie restul este doar poveste, restul se descopera.
In cautarea acelei prime senzatii…sau senzatii primare
O fi tipul asta care sta cu piciorul lipit de mine in tren? Sta cu cochii inchisi asculta muzica. Imi zambeste. Damn ce ochi frumosi are. Simt ca mi se inrosesc urechile. Ii zambesc tamp inapoi.
Sau brunetul asta care s-a pus langa mine in autobuz desi prietenii lui stau in capatul celalalt?
Colegul asta de birou care sta lipit de mine peste umarul meu in timp ce ii pregatesc o oferta? Imi place mirosul aftershave ului lui.
Hmmm o fi gestionarul de la firma de langa noi? Parca are ceva.. ce imi aduce aminte de altcineva…
Cautarea acelui prim sarut acelui prim dans (siropos termen da asta e…). cred ca mai degraba Tango.
Oricum Tango-ul e un dans pornit din cluburile gay ale ghetourilor din Buenos Aires.
Deci clar asa ramane. Tango.
Cred ca imi caut partener de Tango
Acelasi
2q2Bstr8
joi, mai 14, 2009
28. BANTUIE FURTUNI IN RADA PORTULUI MEU
BANTUIE FURTUNI IN RADA PORTULUI MEU
Sunt momente in viata cand apreciez telefonia mobila si celularele pentru doua functii: silent mode si apeluri pierdute. Niciodata nu am inteles pe cei care cred ca daca un telefon e mobil asta inseamna ca trebuie lipit de mana si trebuie neaparat raspuns la el. Ca un fel de obligatie intrinseca. Adika e bun sa fiu gasit cand vreau sa fiu gasit. O sa radeti dar cunosc oameni dispusi sa renunte la un moment de sex, la siguranta volanului sau la orice altceva doar din isteria de a raspunde la un mobil care suna. Si care se sufoca daca telefonul este la o distanta mai mare decat: humerus+radius si ulna+metafalange+falange. (plus ceva zgarciuri pe post de articulatii intre ele)
Asa ca, acum sunt pe silent si cum observa un prieten: auzi .. tu chiar nu auzi telefonul sau nici macar nu te obosesti sa vezi de ce se aprinde ecranul. Si am recunoscut: nici macar nu ma duc sa vad de ce beculeshte ecranul.
Sunt pe silent mode. Mi se intampla rar asta in ultima vreme. Asa ca am facut un dush fierbinte si lung in ciuda apometrului si stau infofolit intr-un prosop mirosind a cocolino, in pat……..
Fara dubii e clar: unii oameni nu sunt facuti sa aiba liniste in viata.
La concluzia asta am ajuns de ceva vreme. Si concluzia asta este poate mult mai greu de acceptat decat alte concluzii pe care a trebuit sa mi le accept la un moment dat.
Revin la ideea: unii sunt facuti sa le iasa totul repede si usor, altii sunt facuti sa lupte pentru fiecare victorie. Altii nu sunt facuti sa lupte dar trebuie mereu sa o faca.
Sa nu imi spuna cineva ca nu cunoaste pe cineva care a fost mereu baiatul mamei sau favoritul profei de franceza sau a terminat o facultate particulara departe de casa cu bani de acasa sau a prins un job bun in firma unchiului si conduce o masina mai scumpa decat apartamentul in care stau (vorba lui Puya – muncuiashi lui ochii aia albastri :)) ), isi deschide o firma de ‘know how’ si ofera consultanta in management pe bani grei desi nu stie ca excel ul are functia autosum (pe shortcut), si-a terminat de renovat apartamentul din centru cumparat cu bani de la bunicu fost director de intreprindere ceaushista…sau au vandut ai lui casa de la tzara…
Am folosit cuvantul ‘sau’ ar fi trebui sa spun ‘si’ . ca nu stiu cum toate cele de mai sus se gasesc in cate unul. Si acel ‘unul’ habar n-are de franceza sau alta limba straina, si-a luat carnetul cu pile si fara emotii, copia tema la mate de la tine cu tupeu si nonsalantza si a iesit sef de promotie pe liceu ca i-au turnat ai lui meditatii un an cu profu de mate care urma sa fie seful comisiei la bac. Plus mamica era shefa comitetului de parinti care se ocupa cu strangerea banilor de protocol pentru comitete si comitzii.
Am exagerat voit pe alocuri in cele de mai sus, pentru a sublinia o idee.
Deci, am ajuns la concluzia ca sunt unii oameni facuti sa le iasa totul: usor fara probleme fara emotii pe care atunci cand ii auzi ca se vaita de problemele pe care le au mi se pare ca, pe scurt, aud ceva de genul : tuh fata mi s-a rupt o unghie… tuh fata ce ma fac?
Adika aud rar asta doamne ajuta, o aud pe la Mondenii daca stau sa ma gandesc bine dar asa e.
Iar altii trebuie sa lupte dublu si greu poate si pentru chestii marunte.
Si apoi fara tendinte de victimizare am ajuns la concluzia: clar nu fac parte din prima categorie. Alerg mai repede decat poate ingerul meu pazitor sa zboare. Sunt facut sa lupt. Cateodata ma indoiesc de puterea mea de a o face. puterea ori ca intensitate ori in timp..
E clar ca trebuie sa ma impac cu ideea asta. Nu imi voi gasi linistea. Nu pot decat sa sper ca din cand in cand voi avea parte de o agitatie controlata sau macar cu care sa ma obisnuiesc.
Divortul alor mei, crescut de o matusa, s-a imbolnavit, a murit, bacul, am dat la facultate, am picat la facultate, m-am angajat un an la o scoala sa nu stau acasa, vroiau sa ma ia in armata, am dat la postliceala, m-am acceptat ca gayperson, am jurat ca nu mai dau la facultate, am dat totusi la facultate, era sa nu ajung in licenta, era sa nu imi gat proiectul, am luat licenta si am ajuns acasa dupa ziua in care am prezentat priectul de diploma…..
Ufff ce senzatie. Am ajuns acasa pe la ora 2 jumate, m-am pus sa mananc si m-am dus in camera mea tapetata cu postere… m-am trantit in patul meu vechi si confortabil si ma uitam in tavan : pentru prima oara in viata mea nu aveam nimic de facut. Facusem tot ceea ce imi era in planul pe termen lung facut undeva pe la 12 ani.. nu aveam nimic de facut maine sau luni sau saptamana viitoare. Tata imi spune ia-ti o perioada de cateva luni de pauza. Iti bagi eventual somajul si vedem noi incotro o apuci.
Relaxare totala. Nu imi venea sa cred. Fara presiuni fara asteptari fara ‘to do’ list.
Imi bate cineva in usa. O fi tata si-a uitat cheia.
Sa traiti! sunt sergent Sergentescu, h. andy? Zic. Da. Acesta este ordinul de incorporare. Sunteti obligat ca marti sa va prezentati la comisionariatul Petrosani pentru incorporare. Va rog semnati. Multumesc.
Heeeere we go again!!!!
Nu am sa uit niciodata cele 40 de minute de liniste. Sunt cativa ani buni de atunci si inca tanjesc la alte 40 de minute, hai sa fie 30. dar sa fie ca alea.
Cand scriu, cei din jurul meu ar trebui sa fie poate linistiti. Si atunci cand vorbesc. Cand vorbesc mult.
Cand nu scriu sau cand tac atunci e de fapt mult mai imprevizibil si important.
Desi ma consider o persoana extrovertita de multe ori cele care imi trec prin minte sau prin cap raman secrete.
Cum ziceam la un moment dat ce scriu aici e despre trecut si despre viitor (incepe sa sune a Netty Sandu) atunci cand e liniste inseamna ca prezentul e prea prezent.
Si nu scriu despre lucruri care se intampla in prezent decat foarte rar.
Din diverse motive:
Supersititie: daca spun cuiva ce planuri am sau ce fac… cam toate au tendinta sa nu se mai intample sau sa nu ajunga la concluzia pe care mi-o doresc
Un al doilea motiv ar fi ca…sunt persoane inca implicate despre as dori sa vorbesc. Si nu vreau. S-ar recunoaste in randurile astea. Ar fi un pic ciudat.
Asa ca….
Asa ca am sa scriu despre trecutul recent.
Am trecut printr-o alta furtuna. Din nou singur si din nou poate alta furtuna. Una din cele care bantuie in rada portului meu.
Indirect direct sau printre randuri mi-am exprimat insatisfactia crunta care ma macina la jobul actual. Poate nu e locul cel mai potrivit . Si ma trezesc cu un telefon ‘out of the blue’ de la o persoana pe care as considera-o fara dubii top5 in Romania in domeniul in care lucrez. M-am mutat de la E. la o firma in Cluj. Imi construiesc noua echipa si vreau sa ne intalnim sa vorbim. Mark my words: nu e o persoana careia ii zici nu. E o persoana careia ii raspunzi cat de sus trebuie sa sar.
Si iata-ma in fata unei dileme soooo me. Ce fac? Las totul in urma din nou? Ma mut la Cluj? Alta firma, alt oras, alti oameni alta atitudine alta mentalitate.
Si ma apuc si pun in balanta. Ce las in urma. Pe cine.. ce? La ce merg? La cine? Unde?
Am sa pun cumva in balanta toate acestea.. am mers la cluj. Am privit orashul ca pe viitoare casa.
Si am cochetat cu ideea de a-mi pune toate lucrurile intr-o furgoneta si a pleca fara a spune nimanui nimic. Pana se prind ca am plecat…
Si chiar nu conteaza.
M-au sunat prieteni din Cluj sa ma intrebe cand vin. Nu m-a sunat nimeni din Timisoara sa imi spuna sa nu plec. Am lucruri de care mi-e dor acolo. Am lucruri de care vreau sa fug de aici.
Sunt genul de alegeri care contureaza un destin pana la urma.
Nu am luat o decizie finala inca. Incerc sa raman obiectiv. E greu de facut o comparatie. Am mai spus cand iau o decizie incerc sa pun totul in balanta. Sunt atat de multe lucruri care nu se pot compara. Sunt atat de multe lucruri care nu se pot pune in balanta.
Si totusi am o impresie ciudata… simt nevoia sa-mi sfidez intr-un fel destinul.
Sa- l provoc la stabilitate.
Sau poate sunt putin obosit. Sau comod.
Pe de alta parte ideea tabula rasa. De la 0 totul intr-un orash mai calm si drag mie suna tentant. Cantec de sirena e o expresie prea siropoasa… nu mi se potriveste. Da' nu gasesc un sinonim. Acum.
Give me one good reason to leave me, I’ll give you ten good reasons to stay.
Imi iau momentele silent mode in serios….
Dar intr-un fel e revolta. De ce trebuie sa iau mereu decizii de genul asta?
Si e greu cand trebuie sa le iei singur.
De ce sunt pus mereu in fata unor alegeri majore?
E un protest pe care am simtit ca trebui sa-l manifest undeva.
Deci protestez
Nu va schimba nimic. E doar vuitul care se aude din port.
Ca de obicei bantuie furtuni in rada portului meu..
Si inca imi e dor de cele 30 de minute.
Acelasi
2q2Bstr8
marți, aprilie 21, 2009
24. WHAT A FUCK
What a fuck?
(ma mai ia lumea la rost ca nu am mai scris.. am scris.. mereu o fac. Doar ca nu am publicat... repar asta pe parcurs)
De multe ori stau in fata calculatorului si ma uit aiurea pe net.
Ma uit in jur inca incercand ca noi toti sa imi raspund la intrebarea ce naiba caut.
Sau cum raspund la intrebarea ce mai fac
Nu stiu cati si-au facut o idee clara.
Adica intrebarea este pana la urma ce cauti tu? Cum definesti toate astea?
Cat esti dispus sa lashi de la tine. Cat esti dispus sa ierti altora.
Si te uit in jur incerci sa iti dai seama cum se definesc ceilalti.
Ma uit la oameni care se acund sub ‘ nu imi place sa vorbesc despre mine’ cred ca astia ‘pica din start’ ori nu ai nimik de spus despre tine ori esti prea lenesh ori naiba mai stiu nu ti-ai facut nicodata o auto analiza. Cine naiba esti. Si cum poti trai fara sa te definesti intr-un fel. Nu imi vine a crede ca nu stii cum esti sau ca incercand sa nu iti recunosti sper ca isi va face altcineva o impresie despre tine.
Cu putin noroc, mai buna decat realitatea.
Am prieteni mai vechi, fosti colegi de scoala si asa mai departe care au dat de blogul meu. Si imi spun imi era dor de tine. Aici esti asa cum te stiu: putin acid, putin pesimist, putin critic, putin cu un pic de umor negru.
Si cateodata stau si eu ca prostu si citesc ce am scris si.. ma mir.
Imi place sa scriu. Ma face sa ma simt un pic mai bine.
Daca e sa te autodefinesti..
Lucrurile pe care nu le alegi te definesc de fapt:
Familia, cartierul, parintii..
Lumea e mandra de astea de parca ar fi propria realizare.
E pur si simplu e o intamplare. Pana la urma suntem definiti de accesorii, suntem definiti de lucrurile care sunt in jurul nostru...de lucruri pe care nu le alegi.
Ca orice bun reprezentant al depresiei bulangistice, le mai am si eu pe ale mele.
De obicei in perioada sarbatorilor ‘de familie’.
Mah, una peste alta e cam aiurea.
Fara familie, departe de cartierul in care ai crescut, departe de orasul in care ai crescut. Pana la urma ce ramane? E drept ca nu tare mult.
Mi-e dor de ouale roshii vospsite ‘cu frunza’ intr-un dress vechi innodat. Mi-e dor de mers cu udatul. Mergeam la M. Maica-sa facea niste oua super mijto cu nu stiu ce ceara picurata pe ele.
Mi-e dor de mers dupa ghiocei pe Oboroca. Asta am facut 10 ani de zile in prima zi de pasti. Pe shaua muntelui sunt vreo 3 hectare acoperite cu ghiocei. Ii puteai lua cu coasa.
Down the memory lane :)
Odata ne-a prins noaptea sus si coborand te orbeau luminile de jos din orash de la mina. nu vedeai unde calci. si am gasit noi o tzeava de gaz care stiam ca duce la curtea minei. si bocanind cu piciorul in ea am coborat in sir indian pana in curtea minei. Era curtea minei intr-adevar. Numai ca in orashul vecin. Am ajuns acasa la vreo 12 noaptea. In fata blocului comitetul de parinti venise care de pe unde plecase: la baza drumului de urcare, la morga, la spital. Nu mai stiau unde sa mearga. Au crezut ca unul dintre noi a patit ceva si ne e frica sa venim acasa.
Eram toata generatia a treia din cele doua scari de bloc, vreo 14 pustani.
Mai mergi tu dupa ghiocei cand o fi Oboroca la noi pe balcon imi spune tata. Si bataie in cor de pe vreo trei etaje... nu mai are rost sa zic..pedepsiti in casa. ne facusem retea de galene de telefon cu sarma de puscat... (un fel de mess - ca sa inteleaga astia mai tineri). Cu buzz urile aveam probleme asa ca clar era noroc cu tzeava de la calorifer si ciocan in morse. S-au saturat ai nostri de bocaneli pe retea si ne-au 'eliberat'...
E un gol care nu cred ca se va umple vreodata.
Si nu e aiurea ideea in sine de acum. E mai ingrozitoare ideea: va fi vreodata?
Asta e destul de aiurea.
In ultima vreme cand sunt sarbatori de genul asta.. ma prefac ca nu sunt. E doar minivacanta. Timp liber un pic in plus. Si ma fac ca nu aud si nu vad in jur ce se intampla.
ignor mirosul de cozonaci de pe scara,
Si inventez la munca vreo poveste: am fost in viena sau uatever. Ceva orice sa fie.
n-o sa zic ca am stat in casa si probabil nici nu o sa spun ca nu mi-a trimis careva vreun sms sa intrebe ce fac zilele astea.
Pana la urma la fel cum am mai zis-o si in alte randuri genul asta de sarbatori nu tin neaparat de rezultatul in sine ci mai degraba de pregatirea, de febra dinainte.
E un fel de ciclu anual. Craciun, valentine’s day, paste, ziua de nastere, vacanta de vara... si pentru fiecare din aceste faze parca te astepti sa fie intr-un anume fel. Sau ar trebui sa fie intr-un anume fel. Ca sa fie. Cadouri de craciun si lumina nasterii blah blah. Si inimioare de ciocolata si blah blah. Si lumina invierii si blah blah. Si la multi ani si poze idioate de pe toboganul din mamaia cu ochelari D&G...
Daca mai primesc vreun mass cu cristos a inviat o iau razna. Adica e doar politete sau ‘what a fuck’. Ar trebui sa fiu mai fericit?
Avem cate o zi pe an in care suntem mai piosi, mai evlavioshi, sau nu mancam carne, o zi pe an iubim, o zi pe an facem nebuniile pe care ni le doream, ba mai nou si o zi in care sa fim mandri ca suntem gay.
What a fuck are we supposed to be for the rest of 300 and something days left?
Cam cat ar trebui sa fii de dur sa te prefaci ca nu ai nevoie de toate astea.
Si pana la urma, toate astea te definesc?
Nu cred. Trebuie sa fie ceva dincolo de astea. O fi oare? Sau pana la urma doar lucrurile astea de baza conteaza? si.. daca nu ai baza... poti construi ceva asa suspendat?
Noah ca am scris..am scris ce simteam. Nu ma face mai fericit. Nu ma face altcumva.
E un post din seria celor fara noima.
Bag pixu iara ma mir de ce scriu.
Acelasi
2q2Bstr8
(ma mai ia lumea la rost ca nu am mai scris.. am scris.. mereu o fac. Doar ca nu am publicat... repar asta pe parcurs)
De multe ori stau in fata calculatorului si ma uit aiurea pe net.
Ma uit in jur inca incercand ca noi toti sa imi raspund la intrebarea ce naiba caut.
Sau cum raspund la intrebarea ce mai fac
Nu stiu cati si-au facut o idee clara.
Adica intrebarea este pana la urma ce cauti tu? Cum definesti toate astea?
Cat esti dispus sa lashi de la tine. Cat esti dispus sa ierti altora.
Si te uit in jur incerci sa iti dai seama cum se definesc ceilalti.
Ma uit la oameni care se acund sub ‘ nu imi place sa vorbesc despre mine’ cred ca astia ‘pica din start’ ori nu ai nimik de spus despre tine ori esti prea lenesh ori naiba mai stiu nu ti-ai facut nicodata o auto analiza. Cine naiba esti. Si cum poti trai fara sa te definesti intr-un fel. Nu imi vine a crede ca nu stii cum esti sau ca incercand sa nu iti recunosti sper ca isi va face altcineva o impresie despre tine.
Cu putin noroc, mai buna decat realitatea.
Am prieteni mai vechi, fosti colegi de scoala si asa mai departe care au dat de blogul meu. Si imi spun imi era dor de tine. Aici esti asa cum te stiu: putin acid, putin pesimist, putin critic, putin cu un pic de umor negru.
Si cateodata stau si eu ca prostu si citesc ce am scris si.. ma mir.
Imi place sa scriu. Ma face sa ma simt un pic mai bine.
Daca e sa te autodefinesti..
Lucrurile pe care nu le alegi te definesc de fapt:
Familia, cartierul, parintii..
Lumea e mandra de astea de parca ar fi propria realizare.
E pur si simplu e o intamplare. Pana la urma suntem definiti de accesorii, suntem definiti de lucrurile care sunt in jurul nostru...de lucruri pe care nu le alegi.
Ca orice bun reprezentant al depresiei bulangistice, le mai am si eu pe ale mele.
De obicei in perioada sarbatorilor ‘de familie’.
Mah, una peste alta e cam aiurea.
Fara familie, departe de cartierul in care ai crescut, departe de orasul in care ai crescut. Pana la urma ce ramane? E drept ca nu tare mult.
Mi-e dor de ouale roshii vospsite ‘cu frunza’ intr-un dress vechi innodat. Mi-e dor de mers cu udatul. Mergeam la M. Maica-sa facea niste oua super mijto cu nu stiu ce ceara picurata pe ele.
Mi-e dor de mers dupa ghiocei pe Oboroca. Asta am facut 10 ani de zile in prima zi de pasti. Pe shaua muntelui sunt vreo 3 hectare acoperite cu ghiocei. Ii puteai lua cu coasa.
Down the memory lane :)
Odata ne-a prins noaptea sus si coborand te orbeau luminile de jos din orash de la mina. nu vedeai unde calci. si am gasit noi o tzeava de gaz care stiam ca duce la curtea minei. si bocanind cu piciorul in ea am coborat in sir indian pana in curtea minei. Era curtea minei intr-adevar. Numai ca in orashul vecin. Am ajuns acasa la vreo 12 noaptea. In fata blocului comitetul de parinti venise care de pe unde plecase: la baza drumului de urcare, la morga, la spital. Nu mai stiau unde sa mearga. Au crezut ca unul dintre noi a patit ceva si ne e frica sa venim acasa.
Eram toata generatia a treia din cele doua scari de bloc, vreo 14 pustani.
Mai mergi tu dupa ghiocei cand o fi Oboroca la noi pe balcon imi spune tata. Si bataie in cor de pe vreo trei etaje... nu mai are rost sa zic..pedepsiti in casa. ne facusem retea de galene de telefon cu sarma de puscat... (un fel de mess - ca sa inteleaga astia mai tineri). Cu buzz urile aveam probleme asa ca clar era noroc cu tzeava de la calorifer si ciocan in morse. S-au saturat ai nostri de bocaneli pe retea si ne-au 'eliberat'...
E un gol care nu cred ca se va umple vreodata.
Si nu e aiurea ideea in sine de acum. E mai ingrozitoare ideea: va fi vreodata?
Asta e destul de aiurea.
In ultima vreme cand sunt sarbatori de genul asta.. ma prefac ca nu sunt. E doar minivacanta. Timp liber un pic in plus. Si ma fac ca nu aud si nu vad in jur ce se intampla.
ignor mirosul de cozonaci de pe scara,
Si inventez la munca vreo poveste: am fost in viena sau uatever. Ceva orice sa fie.
n-o sa zic ca am stat in casa si probabil nici nu o sa spun ca nu mi-a trimis careva vreun sms sa intrebe ce fac zilele astea.
Pana la urma la fel cum am mai zis-o si in alte randuri genul asta de sarbatori nu tin neaparat de rezultatul in sine ci mai degraba de pregatirea, de febra dinainte.
E un fel de ciclu anual. Craciun, valentine’s day, paste, ziua de nastere, vacanta de vara... si pentru fiecare din aceste faze parca te astepti sa fie intr-un anume fel. Sau ar trebui sa fie intr-un anume fel. Ca sa fie. Cadouri de craciun si lumina nasterii blah blah. Si inimioare de ciocolata si blah blah. Si lumina invierii si blah blah. Si la multi ani si poze idioate de pe toboganul din mamaia cu ochelari D&G...
Daca mai primesc vreun mass cu cristos a inviat o iau razna. Adica e doar politete sau ‘what a fuck’. Ar trebui sa fiu mai fericit?
Avem cate o zi pe an in care suntem mai piosi, mai evlavioshi, sau nu mancam carne, o zi pe an iubim, o zi pe an facem nebuniile pe care ni le doream, ba mai nou si o zi in care sa fim mandri ca suntem gay.
What a fuck are we supposed to be for the rest of 300 and something days left?
Cam cat ar trebui sa fii de dur sa te prefaci ca nu ai nevoie de toate astea.
Si pana la urma, toate astea te definesc?
Nu cred. Trebuie sa fie ceva dincolo de astea. O fi oare? Sau pana la urma doar lucrurile astea de baza conteaza? si.. daca nu ai baza... poti construi ceva asa suspendat?
Noah ca am scris..am scris ce simteam. Nu ma face mai fericit. Nu ma face altcumva.
E un post din seria celor fara noima.
Bag pixu iara ma mir de ce scriu.
Acelasi
2q2Bstr8
joi, februarie 12, 2009
20. MAMA ( pur si simplu)
soha ne sírj
Subiect dificil mi-am ales astazi. De genul celor la care ma gandesc mult. Nu ce sa scriu ci pur si simplu daca sa scriu. Daca sa scriu aici. Si atunci ma gandesc e un subiect prea important ca sa fie scris aici.
Si poate e un subiect prea important care sa nu fie scris oriunde.
Si ma decid merg pe a doua varianta:
Mi se spunea la un moment dat pe la inceputuri ca mama este un element extrem de important in viata fiecarui gay. E un stereotip? Eu cred ca toti baietii sunt pana la urma ‘ baiatul mamei’ si cred ca pentru toti baietii in general mama e acea fiinta care e pana la un moment dat e centrul universului.
Dar,cred ca la inceput o vezi ca pe centura de siguranta si apoi sentimentele incep sa ti se amestece devii barbat. Devii cel care trebuie sa aiba grija de ea. Tata se descurca. E barbat. Dar mama va fi mereu cea care are nevoie de noi si de care avem nevoie.
Azi m-a sunat sa ma intrebe ce mai fac. Bine-nteles ca a gasit un motiv mult mai important. Nu gasea nu stiu ce album cu poze mai vechi la mine in camera. Cred ca iara are pe cineva in vizita si se lauda cu pozele mele de cand eram mic. Alea in pielea goala pe canapeaua de sub ‘rapirea din serai’ )))). Cred ca toata lumea are asa ceva. Alb negru si taiate asa in arabesque pe margini. Era un ‘must have’ in fiecare album. Cum ziceam m-a sunat cu motivul asta. Dar de fapt vroia sa vada ce mai fac. Mai face cateodata asa ceva; ma suna aiurea ptr nu stiu ce motive doar asa ca sa mai intrebe ce mai fac. Stie ca daca m-ar suna direct sa ma ‘verifice’. M-as enerva. Ma cunoaste intr-atat incat sa incerce sa ma pacaleasca si sa ma duca cu vorba. Si eu ma prefac ca nu inteleg si ma las dus cu vorba. Si ne jucam asa. Un fel de-a zice.
Incet –incet aduce vorba despre ce mai face exul meu. L-a placut cred. I se parea un baiat serios. Mi-a mai cunoscut din fosti da in general nu se prea da cu parerea. Stie ca am avut o relatie furtunoasa si e ingrijorata de ce mai fac si cum o mai duc. Am sentimentul ca parca si-ar dori sa ma vada din nou cu cineva. Sa ma vada din nou fericit.
S-a impacat detul de greu cu ideea ca baiatul ei iubeste un alt baiat. Da incet-incet a vazut ca sunt fericit cand sunt cu cineva. Era curioasa cine e, cu ce se ocupa , ‘daca e serios’. Are testul suprem. Cateodata ma amuza. Cand o vizitez cu cineva mereu ne invita la o masa de aia intinsa cu de toate si ii urmareste comportamentul la masa. Ptr ea manierele de la masa spun totul depre cei sapte ani de acasa ai cuiva. Despre caracterul cuiva. Nu mi-a cunoscut toti prietenii doar vreo trei. Cei mai importanti. Cei cu care am facut drumul pana la Lupeni. Toti au trecut cu brio testul )). Unul era stangaci si cred ca asta a bagat-o in pic in confuzie da’ s-a lamurit.
Ma distreaza cateodata ca simte ca atunci cand nu sunt cu cineva am o viata mai agitata din toate punctele de vedere. Si imi arunca vreo pastila despre bolile venerice. A fost asistenta medicala 35 de ani. Nu se abtine. Pe de alta parte asta a facut-o sa ma inteleaga mai mult si poate mai repede decat probabil ar fi facut-o o alta mama.
Un detaliu neimportant pe de o parte, dar extrem de important pe de alta parte. Mama de fapt este fiinta care m-a crescut, fiinta care a sacrificat totul pentru mine. Nu este persoana care m-a nascut. E pur si simplu sora mai mare a tatei. Cand tata a divortat s-a trezit cu un copil de doi ani de crescut. Si atunci ea a preluat toata aceasta obligatie. Tata era foarte tanar pe vremea aceea. Nu s-ar fi descurcat cu un copil de doi ani. Din aceste motive si multe altele ea este MAMA (da, cu majuscule). Cealalta persoana mi-a dat un beep prin august anult trecut cred. Si atat.
Cum ziceam, un detaliu neimportant dar extrem de important din aceste motive. Mereu m-am gandit, poate pe nedrept ca poate multe femei au fost mame din accident in vremurile respective si s-au adaptat pe parcurs. A mea a fost mama fiindca m-a dorit. M-a dorit mult. Si am simtit-o fiecare secunda in parte.
Chiar si atunci cand ma altoia. Odata, mic fiind, faceam colectie de rotite de alea de plastic cu care se frecau vasele. Un soi de sarme. Nu stiu cum sa explic mai mult. Si le aveam pe toate mai putin cea albastra. Pe care nu a vrut sa mio cumpere de la ‘autoservire’. Si am furat-o. In fine am luat-o din magazin si am bagat-o in buzunar. Am fost atat de mandru de isprava ca afara din magazin i-am aratat ca o am si nu a trebuit sa plateasca pentru ea.
Deci bataia pe care am luat-o atunci nu o sa o uit taaaaaare multe vreme. :)).
Mereu a stiu sa ma rasfetze, mereu a stiu sa ma corecteze. Mereu a stiu sa ma invetze
Eram copil vreo 4 ani... si auzeam afara pe cei mai mari: du-te-n pizda ma-tii. Si m-am dus acasa sa intreb ce e aia pizda. Mama saraca spala sticlele de lapte. Cu spalatoarea de sticle.. un soi de sarma rasucita cu un smoc in varf. Nici nu cred ca mai exista asa ceva. Cred ca a disparut odata cu sticlele de lapte. Si imi arata: uite asta e pizda.
Eu... vazut... receptionat.. memorat.. stocat.. punct. Dar era sa moara de rusine saraca. In aceiasi alimentara deasupra casieriei.. pe o sfoara erau intinse cateva zeci de instrumente de genul ala. Si eu fug la ea entuziasmat si strig in gura mare: ‘uita mama ce de pizde!!!!!!!!!!!!’ nu imi aduc aminte alt moment in care sa fi fost atat de entuziasmat de o pizda. (asta intre noi fie vorba).
Mereu a avut incredere in mine daca stau sa ma gandesc, mi-am ales singur liceul, profilul, mi-am ales singur facultatea si drumul in viata. M-a ajutat. Mi-a sustinut ambitia si mi-a admirat sper curajul. Oriunde sunt o simt alaturi de mine. Si ma intreb destul de des oare ce ar zice despre una sau despre alta.
Mereu am admirat-o: o femeie puternica. O femeie mandra. O femeie care nu se uita in jur pe care nu o intereseaza ce crede lumea.
Mi-e dor de serile cand stateam langa ea pe scaunul ala vechi din bucatarie. Cand gatea. Mereu ma invatza sa fac figurine din aluat cand facea prajituri. Alea erau ale mele. Pana le terminam eu de facut (ratzushte si iepurashi) se innegreau, ca doara eram venit de afara. Zicea da-le incolo ca oricum in cuptor mor microbii. Si ma lasa sa le mananc :) chiar daca se crapau sau stricau in cuptor. Se ardeau.
Mereu imi zicea ca trebuie sa invat sa gatesc lucrurile care imi plac. Ca nu se stie peste cine o sa dau si o sa imi fie dor, ca nu o sa stie nimeni sa mi le faca asa cum imi place. Mereu am refuzat ca incepe discutia asta cu fraza: atunci cand eu nu o sa mai fiu......
Si a accepta sa invat e oarecum a accepta ideea ca ea nu o sa mai fie la un moment dat. Si ideea asta nu vreau sa o accept asa deocamdata.
Bine ca m-am adus aminte:
Da chiar azi vorbeam: mi-a promis ca imi da retzeta de sos de vishine. Nu am mai mancat de taaaare multa vreme. Nu se descurca cu mobilul. Nu ii place. Nu prea mai vede bine. Dar oricum o sun eu asa ca stie sa raspunda. A invatzat si sa sune. Da ii e frica . cica e prea scump.
Ma tot ‘ameninta’ ca vine la Timisoara. Macar o saptamana sa mananc de trei ori pe zi si sa fumez mai putin. Sunt sigura ca manaci numa prostii de la fast food si fumezi un pachet pe zi. Trebuie sa te ingrashi putin. Asta aud de ani de zile. Cand ma gandesc ca vine si aiara imi aranjeaza actele si hainele si aiara nu gasesc nimic doua luni ma apuca damblaua. Da noh pana la urma mi-e drag ca e aici. Imi tot zice ca data viitoare cand vine trebuie neaparat sa mergem la opera sau la teatru. Imi zice ca nu am mai fost de ani de zile. Sper sa incalzeasca un pic . o sa ii placa parcurile din Timisoara. Cred ca i-ar placea sa se mute aici. Dar cred ca se abtine sa spuna asta doar ca sa ‘nu imi stea pe cap’ cum zice ea.
Astea sunt doar cateva ... daca ar fi sa povestesc tot.. ar trebui sa va tin cu mine acasa nopti intregi la cateva butelii de vin.
De obicei in posturile mele pornesc de la prezent si imi aduc aminte de trecut si de alte subiecte.
Azi am facut invers. Am pornit de la trecut si am incercat sa imi imaginez prezentul.
De fapt... adevarul e ca...
Acum 20 de ani. A facut un atac cerebral. I-a distrus moralul. I-a distrus puterea si independenta. A luptat cu o inversunare a carei simpla amintire ma face sa trec peste orice. Ii straluceau ochii albastri.
Se imbraca elegant chiar daca foarte rar a iesit din casa. De vreo 3 ori in patru ani cred.
Si la un moment dat cand nu a mai putut, mi-a spus: ajunge.. nu mai pot.
Am inceput sa plang: nu se poate. Nu poti renunta asa. Tu nu ai renuntat niciodata in viata. Nu o sa incepi acum. M-a luat de mana strans si mi-a zis:
soha ne sírj ! ( sa nu plangi niciodata, sa nu plangi). Si atunci, dupa 4 ani de lupta, s-a stins.
Azi sunt 16 ani de atunci.
Eram un copil. Nu stiam ce se intampla cu mine si ce se va intampla.
Un lucru imi aduc aminte:
soha ne sírj
Nu m-am tinut de promisiune mereu. Nu am putut.
Dar e langa mine. Si va fi mereu. Si nu voi plange.
Sper doar ca macar din cand in cand sa fiu omul care m-a invatat sa revin
Voi celebra mereu omul care a fost si omul care m-a facut sa devin.
Si mereu imi va fi dor de ea si mereu imi voi da seama ca la un moment dat, a tine la cineva destul de mult incat a-l lasa sa plece e greu si poate nu se vindeca niciodata.
soha ne sírj
si iara incalc promisiunea...un pic.
Subiect dificil mi-am ales astazi. De genul celor la care ma gandesc mult. Nu ce sa scriu ci pur si simplu daca sa scriu. Daca sa scriu aici. Si atunci ma gandesc e un subiect prea important ca sa fie scris aici.
Si poate e un subiect prea important care sa nu fie scris oriunde.
Si ma decid merg pe a doua varianta:
Mi se spunea la un moment dat pe la inceputuri ca mama este un element extrem de important in viata fiecarui gay. E un stereotip? Eu cred ca toti baietii sunt pana la urma ‘ baiatul mamei’ si cred ca pentru toti baietii in general mama e acea fiinta care e pana la un moment dat e centrul universului.
Dar,cred ca la inceput o vezi ca pe centura de siguranta si apoi sentimentele incep sa ti se amestece devii barbat. Devii cel care trebuie sa aiba grija de ea. Tata se descurca. E barbat. Dar mama va fi mereu cea care are nevoie de noi si de care avem nevoie.
Azi m-a sunat sa ma intrebe ce mai fac. Bine-nteles ca a gasit un motiv mult mai important. Nu gasea nu stiu ce album cu poze mai vechi la mine in camera. Cred ca iara are pe cineva in vizita si se lauda cu pozele mele de cand eram mic. Alea in pielea goala pe canapeaua de sub ‘rapirea din serai’ )))). Cred ca toata lumea are asa ceva. Alb negru si taiate asa in arabesque pe margini. Era un ‘must have’ in fiecare album. Cum ziceam m-a sunat cu motivul asta. Dar de fapt vroia sa vada ce mai fac. Mai face cateodata asa ceva; ma suna aiurea ptr nu stiu ce motive doar asa ca sa mai intrebe ce mai fac. Stie ca daca m-ar suna direct sa ma ‘verifice’. M-as enerva. Ma cunoaste intr-atat incat sa incerce sa ma pacaleasca si sa ma duca cu vorba. Si eu ma prefac ca nu inteleg si ma las dus cu vorba. Si ne jucam asa. Un fel de-a zice.
Incet –incet aduce vorba despre ce mai face exul meu. L-a placut cred. I se parea un baiat serios. Mi-a mai cunoscut din fosti da in general nu se prea da cu parerea. Stie ca am avut o relatie furtunoasa si e ingrijorata de ce mai fac si cum o mai duc. Am sentimentul ca parca si-ar dori sa ma vada din nou cu cineva. Sa ma vada din nou fericit.
S-a impacat detul de greu cu ideea ca baiatul ei iubeste un alt baiat. Da incet-incet a vazut ca sunt fericit cand sunt cu cineva. Era curioasa cine e, cu ce se ocupa , ‘daca e serios’. Are testul suprem. Cateodata ma amuza. Cand o vizitez cu cineva mereu ne invita la o masa de aia intinsa cu de toate si ii urmareste comportamentul la masa. Ptr ea manierele de la masa spun totul depre cei sapte ani de acasa ai cuiva. Despre caracterul cuiva. Nu mi-a cunoscut toti prietenii doar vreo trei. Cei mai importanti. Cei cu care am facut drumul pana la Lupeni. Toti au trecut cu brio testul )). Unul era stangaci si cred ca asta a bagat-o in pic in confuzie da’ s-a lamurit.
Ma distreaza cateodata ca simte ca atunci cand nu sunt cu cineva am o viata mai agitata din toate punctele de vedere. Si imi arunca vreo pastila despre bolile venerice. A fost asistenta medicala 35 de ani. Nu se abtine. Pe de alta parte asta a facut-o sa ma inteleaga mai mult si poate mai repede decat probabil ar fi facut-o o alta mama.
Un detaliu neimportant pe de o parte, dar extrem de important pe de alta parte. Mama de fapt este fiinta care m-a crescut, fiinta care a sacrificat totul pentru mine. Nu este persoana care m-a nascut. E pur si simplu sora mai mare a tatei. Cand tata a divortat s-a trezit cu un copil de doi ani de crescut. Si atunci ea a preluat toata aceasta obligatie. Tata era foarte tanar pe vremea aceea. Nu s-ar fi descurcat cu un copil de doi ani. Din aceste motive si multe altele ea este MAMA (da, cu majuscule). Cealalta persoana mi-a dat un beep prin august anult trecut cred. Si atat.
Cum ziceam, un detaliu neimportant dar extrem de important din aceste motive. Mereu m-am gandit, poate pe nedrept ca poate multe femei au fost mame din accident in vremurile respective si s-au adaptat pe parcurs. A mea a fost mama fiindca m-a dorit. M-a dorit mult. Si am simtit-o fiecare secunda in parte.
Chiar si atunci cand ma altoia. Odata, mic fiind, faceam colectie de rotite de alea de plastic cu care se frecau vasele. Un soi de sarme. Nu stiu cum sa explic mai mult. Si le aveam pe toate mai putin cea albastra. Pe care nu a vrut sa mio cumpere de la ‘autoservire’. Si am furat-o. In fine am luat-o din magazin si am bagat-o in buzunar. Am fost atat de mandru de isprava ca afara din magazin i-am aratat ca o am si nu a trebuit sa plateasca pentru ea.
Deci bataia pe care am luat-o atunci nu o sa o uit taaaaaare multe vreme. :)).
Mereu a stiu sa ma rasfetze, mereu a stiu sa ma corecteze. Mereu a stiu sa ma invetze
Eram copil vreo 4 ani... si auzeam afara pe cei mai mari: du-te-n pizda ma-tii. Si m-am dus acasa sa intreb ce e aia pizda. Mama saraca spala sticlele de lapte. Cu spalatoarea de sticle.. un soi de sarma rasucita cu un smoc in varf. Nici nu cred ca mai exista asa ceva. Cred ca a disparut odata cu sticlele de lapte. Si imi arata: uite asta e pizda.
Eu... vazut... receptionat.. memorat.. stocat.. punct. Dar era sa moara de rusine saraca. In aceiasi alimentara deasupra casieriei.. pe o sfoara erau intinse cateva zeci de instrumente de genul ala. Si eu fug la ea entuziasmat si strig in gura mare: ‘uita mama ce de pizde!!!!!!!!!!!!’ nu imi aduc aminte alt moment in care sa fi fost atat de entuziasmat de o pizda. (asta intre noi fie vorba).
Mereu a avut incredere in mine daca stau sa ma gandesc, mi-am ales singur liceul, profilul, mi-am ales singur facultatea si drumul in viata. M-a ajutat. Mi-a sustinut ambitia si mi-a admirat sper curajul. Oriunde sunt o simt alaturi de mine. Si ma intreb destul de des oare ce ar zice despre una sau despre alta.
Mereu am admirat-o: o femeie puternica. O femeie mandra. O femeie care nu se uita in jur pe care nu o intereseaza ce crede lumea.
Mi-e dor de serile cand stateam langa ea pe scaunul ala vechi din bucatarie. Cand gatea. Mereu ma invatza sa fac figurine din aluat cand facea prajituri. Alea erau ale mele. Pana le terminam eu de facut (ratzushte si iepurashi) se innegreau, ca doara eram venit de afara. Zicea da-le incolo ca oricum in cuptor mor microbii. Si ma lasa sa le mananc :) chiar daca se crapau sau stricau in cuptor. Se ardeau.
Mereu imi zicea ca trebuie sa invat sa gatesc lucrurile care imi plac. Ca nu se stie peste cine o sa dau si o sa imi fie dor, ca nu o sa stie nimeni sa mi le faca asa cum imi place. Mereu am refuzat ca incepe discutia asta cu fraza: atunci cand eu nu o sa mai fiu......
Si a accepta sa invat e oarecum a accepta ideea ca ea nu o sa mai fie la un moment dat. Si ideea asta nu vreau sa o accept asa deocamdata.
Bine ca m-am adus aminte:
Da chiar azi vorbeam: mi-a promis ca imi da retzeta de sos de vishine. Nu am mai mancat de taaaare multa vreme. Nu se descurca cu mobilul. Nu ii place. Nu prea mai vede bine. Dar oricum o sun eu asa ca stie sa raspunda. A invatzat si sa sune. Da ii e frica . cica e prea scump.
Ma tot ‘ameninta’ ca vine la Timisoara. Macar o saptamana sa mananc de trei ori pe zi si sa fumez mai putin. Sunt sigura ca manaci numa prostii de la fast food si fumezi un pachet pe zi. Trebuie sa te ingrashi putin. Asta aud de ani de zile. Cand ma gandesc ca vine si aiara imi aranjeaza actele si hainele si aiara nu gasesc nimic doua luni ma apuca damblaua. Da noh pana la urma mi-e drag ca e aici. Imi tot zice ca data viitoare cand vine trebuie neaparat sa mergem la opera sau la teatru. Imi zice ca nu am mai fost de ani de zile. Sper sa incalzeasca un pic . o sa ii placa parcurile din Timisoara. Cred ca i-ar placea sa se mute aici. Dar cred ca se abtine sa spuna asta doar ca sa ‘nu imi stea pe cap’ cum zice ea.
Astea sunt doar cateva ... daca ar fi sa povestesc tot.. ar trebui sa va tin cu mine acasa nopti intregi la cateva butelii de vin.
De obicei in posturile mele pornesc de la prezent si imi aduc aminte de trecut si de alte subiecte.
Azi am facut invers. Am pornit de la trecut si am incercat sa imi imaginez prezentul.
De fapt... adevarul e ca...
Acum 20 de ani. A facut un atac cerebral. I-a distrus moralul. I-a distrus puterea si independenta. A luptat cu o inversunare a carei simpla amintire ma face sa trec peste orice. Ii straluceau ochii albastri.
Se imbraca elegant chiar daca foarte rar a iesit din casa. De vreo 3 ori in patru ani cred.
Si la un moment dat cand nu a mai putut, mi-a spus: ajunge.. nu mai pot.
Am inceput sa plang: nu se poate. Nu poti renunta asa. Tu nu ai renuntat niciodata in viata. Nu o sa incepi acum. M-a luat de mana strans si mi-a zis:
soha ne sírj ! ( sa nu plangi niciodata, sa nu plangi). Si atunci, dupa 4 ani de lupta, s-a stins.
Azi sunt 16 ani de atunci.
Eram un copil. Nu stiam ce se intampla cu mine si ce se va intampla.
Un lucru imi aduc aminte:
soha ne sírj
Nu m-am tinut de promisiune mereu. Nu am putut.
Dar e langa mine. Si va fi mereu. Si nu voi plange.
Sper doar ca macar din cand in cand sa fiu omul care m-a invatat sa revin
Voi celebra mereu omul care a fost si omul care m-a facut sa devin.
Si mereu imi va fi dor de ea si mereu imi voi da seama ca la un moment dat, a tine la cineva destul de mult incat a-l lasa sa plece e greu si poate nu se vindeca niciodata.
soha ne sírj
si iara incalc promisiunea...un pic.
sâmbătă, decembrie 13, 2008
5. GWM SKS GWM 4 LTR
GWM SKS GWM 4 LTR
Am vazut anuntul asta undeva.
Un anunt unde cred ca se platea la cuvant:
Gay white male seeks gay white male for longterm relationship.
Adica: ‘ imi caut iubirea vietii dar in loc sa platesc 10 cuvine mai bine platesc doar 5.
Am facut economie de 5 dolari, asa ca daca va da bunul Dumnezu sa o gasesc voi avea castigul maxim cu investitie minima. Mama ce eficient sunt.’
Poate sunt eu ciudat, poate trebuie sa fiu scos la cofetarie si ‘aburit’ un pic inainte sa
Ma gandesc la o potentiala relatie cu cineva, dar ma gandeam...
Nu i-as scrie unuia ca asta niciodata , m-as simti jignit, m-as simti ieftin.
Mai ieftin cu 5 dolari.
Ce cauti?
Intrebare de baraj cam peste tot. Apoi sincer naiba sa ma ia daca stiu ce caut.
Si acum o iau prin eliminare. Nu cred ca e fiinta pe planeta asta care sa nu isi doreasca
Pe cineva aproape. Oricat de ‘arici spinos’ ar fi. ( o sa radeti ma gandeam la animalul ala porky pine dar am tradus ceva mai bland : ), dar imaginea aia imi venise in minte.. cred ca ma uit prea mult pe Animal Planet)
Poate unii amana gandul asta si isi zic perioada asta nu caut nimic, vreau doar sex. Poate unii zic vreau chat, vreau conversatie. Poate unii zic caut prieteni, amici etc, companie. Oricine orice ar zice.....
Dar hai sa fim seriosi. Dincolo de toate astea scopul final e acelasi: toti ne dorim pe cineva sa ne completeze, stimuleze, sa ne provoace. Undeva deep deep inside constient sau nu, ne dorim asta. Ne dorim sa se incheie cautarea.
Cum ar trebui sa fie acel cineva.. e poveste tare lunga si cred ca fiecare are imaginea lui. Fiecare are plaja lui de valori, mai larga , mai ingusta, cu plusuri cu minusuri cu...ceva anume chiar daca nu o pot defini la un moment dat.
Deci ce caut? Naiba stie. Cum caut ? cateodata cu indarjire, cateodata fara speranta, cateodata optimist, scopul poate scuza mijloacele, dar mijloacele nu sunt mereu potrivite pentru un scop. Nu stiu ce caut. Dar cand voi gasi nu pot decat sa sper ca voi avea prezenta de spirit si curajul sa afirm : asta cautam.
Acum imi fac procese de constiinta : incepe sa sune prea siropos ce am scris si incepe sa sune a filosofie ieftina. Mereu am fost prea gay pentru a fi str8 si mereu am fost prea str8 pentru a fi gay. Nu ma dezbina gandirea asta, nu ma face nehotarat, dar, cand alunec pe o panta sau pe cealalta, mereu e un feeling care imi zice : hoppa ! baiatu ai luat-o razna. Asta am simtit recitind ce am scris.
Conversatie pe mirc (apropo de mijloacele de mai sus). Imi spune unu : Caut relatie.
Copil , baiatul asta. Si ma intriga raspunsul lui. La 18-19 ani iti stabilesti un scop de genul asta: Asta caut si gata.
Dar cum naiba procedezi? Vorbesti doar cu cineva care vrea doar relatie si apoi conversezi cautand cu disperare punctele comune (daca esti optimist) sau il depunctezi la fiecare fraza daca sesizezi vreo potentiala problema? Adica.. cum merge treaba asta? Faci un chestionar ca la scoala de soferi??
Poate pica la intrebarile despre mecanica: ce naiba face o bujie, cum se schimba uleiul sau cum ridici capota? Mereu ma blocheaza oamenii astia. Daca nu raspund la 22 din 26 pic testul? Si daca il trec.. oare imi trebuie premiul???
Si imi zic: astia habar nu au ce inseamna o relatie si de obicei ii intreb: cum definesti tu o relatie. Si apoi ma gandesc (again) : am pus o intrebare idioata, doara nu o sa primesc un raspuns OK. Vorba aia GIGO- garbage in-garbage out.
Down the Memory Lane... Prima mea relatie...
In acelasi minunat orasel cat un timbru, trecut oarecum de faza cine naiba sunt, ma hotarasem pe o linie , acum trebuia si sa vad ce fac mai departe.
La noi in fata blocului seara mai ales vara ne adunam o gashka intreaga. Cred ca eram vreo 20. Si stateam ca nebunii pe bancile alea pana noaptea tarziu. Bancuri, chitara, era fain. Prieteni. Prieteni din copilarie, prieteni cu care aveam multe in comun, prieteni simpli fara figuri, ne stiam prea bine unul pe celalalt pentru a incerca sa ne prefacem.
Intr-o vizita acasa, dupa multi ani, mi-am dat seama ca serile alea nu mai exista la mine la bloc. Generatiile de dupa considerau ca nu mai era destul de cool, era plictisitor sa faci asta. Imi pare rau de ei. Mereu am un sentiment de caldura cand ma gandesc la noptile alea petrecute afara, cu berea ascunsa sub banca
Si iara am deviat de la subiect, postul asta o sa devina o carte in sine.....
La blocul de vis-a-vis , vara venea un tip la bunici. Venea din Timisoara. Mereu sarea in ochi, avea poate un stil anume, avea poate tzoale mai deosebite.. Nu stiu. Ii zicea lumea Rocky. Inaltutz, blond cu parul semilung, un pic rebel ca atitudine. Intr-o zi il vad pe pe balcon intorcandu-se cu ai lui de la munte. Avea o perecehe de blugi albi cu talie joasa, bronzat, si cu tricoul aruncat asa pe un umar. Stateau fain blugii aia pe el. Erau..pentru el facuti.
Si am avut o senzatie ciudata: nu stiu altii cum sunt dar la mine cand ceva face click! E de rau, aveam senzatia aia in stomac pe care o ai intr-un lift care coboara prea repede.
Fetele de la noi din gashka: ‘Mama ce mijto e Timisoreanul!’ Eu: ‘da-l incolo ca are figuri’. Doara nu era sa zic: eu sunt mijto, timisorenul e de-a dreptul bestial!
La un moment dat noi in gashka in fata blocului, el statea singur in fata blocului de vis a vis vizibil... plictisit.Fetele tot chicoteau si le zic: pai mergeti chemati-l la noi ca si asa sta singur acolo. Si aveam una mai mica si mai nebuna si se duce si-l aduce la noi. Si vine si face cunostinta cu noi si era chiar timid dincolo de aparente si se pune langa mine pe banca. Tot asa , fara tricou, avea o salopeta de blugi si imi deau seama cand se aseaza langa mine ca de fapt avea doar blugii pe el. Erau largi si ii vedeam soldul si diferenta de culoare de unde avusese slipul, era bronzat cu dunga . Si restul nu imi mai aduc aminte. Eram in transa. Incepe sa semene a Sandra Brown....povestea asta.
Si ne-am imprietenit, si am avut o vara de neuitat. Venea dimineata ma trezea mergeam la un lac de munte de aici, toata ziua si nu cred ca ma plictiseam de el. Veneam acasa mancam si ieseam in oras si desi proveneam din medii diferite si eram firi diferite si erau toate motivele pentru care noi nu am fi avut de ce sa petrecem nici macar 5 minute impreuna. Bag pixu in el chestionar. Chiar nu conta.
La un moment dat am inceput sa iesim doar noi doi fara restul trupei. La un moment dat ma intrebau restul; ma voi doi sunteti impreuna? Si ziceam razand: nu suntem fiindca nu imi plac blonzii. Si radeam, ca sincer chiar nu imi plac blonzii. Apropo de acelasi chestionar.
Si la un moment dat ii spun: stii, mie imi plac si baietii. Si rade si intreaba, cum si de unde si de ce. Si incerc sa ii explic. Si pleaca acasa. Si ma gandeam; nu o sa il mai vad niciodata. Si a doua zi dimineata: imi bate la usa: nu esti gata ? hai sa ne grabim ca cred ca dupa masa ploua si pierdem o zi de baie. Si la lac.. eu faceam plaja, el inota si la un moment dat vine si ma stropeste. Stiti senzatia. Am spus: daca ma mai stropesti odata jur ca inot dupa tine te prin in lac iti fur slipul si te las in pielea goala sa vad cum iesi de acolo.
Si..ma stropeste din nou si sar in apa dupa el si il prind, in mijlocul lacului la o pluta de busteni care era acolo, si il stropesc si il prind si la un moment dat ma trezesc cu el la mine in brate, isi pune picioarele in jurul meu si buzele mele ajung la 5 milimetri de buzele
A fost cel mai electrizant ‘nesarut’ pe care l-am trait vreodata. Moment de genul: daca as muri acum as muri fericit.
Si restul e istorie care nu isi are locul aici. A fost o vara exceptionala. A fost pasiune. A fost abandon, a fost altceva.
Pusca mea , da, a fost relatie.
Si asta vroiam sa zic, a fost relatie fara sa stabilim dinainte ce va fi, cum va fi si daca va fi. Urmatoarele trei veri le-am petrecut impreuna. Iunie-Octombrie.
Si nu ma intrebati daca era gay, bi, activ, pasiv. Nici nu conta. Era ce imi dorisem eu atunci.
Acum, sunt si eu in Timisoara. De 8 ani. El e timisorean. L-am vazut de doua ori. E insurat, are doua fetite, acelasi zambet strengaresc, aceiasi freza de pustan. Si aceleasi apucaturi de copilandru care vrea sa se poarte mai matur decat este. Si nevasta-sa e o fata deosebita si stie ca la un moment dat eu si el am fost ceva unul pentru celalalt.
Si accepta si respecta asta
Si ca sa inchei ‘romanul asta’ Nu stiu ce caut, nu imi fac planuri, nu pot decat sa sper ca genul asta de emotie mai exista undeva ascuns in mine si ca undeva acel click! ruginit va face click din nou.
Gata.
See you around
Am vazut anuntul asta undeva.
Un anunt unde cred ca se platea la cuvant:
Gay white male seeks gay white male for longterm relationship.
Adica: ‘ imi caut iubirea vietii dar in loc sa platesc 10 cuvine mai bine platesc doar 5.
Am facut economie de 5 dolari, asa ca daca va da bunul Dumnezu sa o gasesc voi avea castigul maxim cu investitie minima. Mama ce eficient sunt.’
Poate sunt eu ciudat, poate trebuie sa fiu scos la cofetarie si ‘aburit’ un pic inainte sa
Ma gandesc la o potentiala relatie cu cineva, dar ma gandeam...
Nu i-as scrie unuia ca asta niciodata , m-as simti jignit, m-as simti ieftin.
Mai ieftin cu 5 dolari.
Ce cauti?
Intrebare de baraj cam peste tot. Apoi sincer naiba sa ma ia daca stiu ce caut.
Si acum o iau prin eliminare. Nu cred ca e fiinta pe planeta asta care sa nu isi doreasca
Pe cineva aproape. Oricat de ‘arici spinos’ ar fi. ( o sa radeti ma gandeam la animalul ala porky pine dar am tradus ceva mai bland : ), dar imaginea aia imi venise in minte.. cred ca ma uit prea mult pe Animal Planet)
Poate unii amana gandul asta si isi zic perioada asta nu caut nimic, vreau doar sex. Poate unii zic vreau chat, vreau conversatie. Poate unii zic caut prieteni, amici etc, companie. Oricine orice ar zice.....
Dar hai sa fim seriosi. Dincolo de toate astea scopul final e acelasi: toti ne dorim pe cineva sa ne completeze, stimuleze, sa ne provoace. Undeva deep deep inside constient sau nu, ne dorim asta. Ne dorim sa se incheie cautarea.
Cum ar trebui sa fie acel cineva.. e poveste tare lunga si cred ca fiecare are imaginea lui. Fiecare are plaja lui de valori, mai larga , mai ingusta, cu plusuri cu minusuri cu...ceva anume chiar daca nu o pot defini la un moment dat.
Deci ce caut? Naiba stie. Cum caut ? cateodata cu indarjire, cateodata fara speranta, cateodata optimist, scopul poate scuza mijloacele, dar mijloacele nu sunt mereu potrivite pentru un scop. Nu stiu ce caut. Dar cand voi gasi nu pot decat sa sper ca voi avea prezenta de spirit si curajul sa afirm : asta cautam.
Acum imi fac procese de constiinta : incepe sa sune prea siropos ce am scris si incepe sa sune a filosofie ieftina. Mereu am fost prea gay pentru a fi str8 si mereu am fost prea str8 pentru a fi gay. Nu ma dezbina gandirea asta, nu ma face nehotarat, dar, cand alunec pe o panta sau pe cealalta, mereu e un feeling care imi zice : hoppa ! baiatu ai luat-o razna. Asta am simtit recitind ce am scris.
Conversatie pe mirc (apropo de mijloacele de mai sus). Imi spune unu : Caut relatie.
Copil , baiatul asta. Si ma intriga raspunsul lui. La 18-19 ani iti stabilesti un scop de genul asta: Asta caut si gata.
Dar cum naiba procedezi? Vorbesti doar cu cineva care vrea doar relatie si apoi conversezi cautand cu disperare punctele comune (daca esti optimist) sau il depunctezi la fiecare fraza daca sesizezi vreo potentiala problema? Adica.. cum merge treaba asta? Faci un chestionar ca la scoala de soferi??
Poate pica la intrebarile despre mecanica: ce naiba face o bujie, cum se schimba uleiul sau cum ridici capota? Mereu ma blocheaza oamenii astia. Daca nu raspund la 22 din 26 pic testul? Si daca il trec.. oare imi trebuie premiul???
Si imi zic: astia habar nu au ce inseamna o relatie si de obicei ii intreb: cum definesti tu o relatie. Si apoi ma gandesc (again) : am pus o intrebare idioata, doara nu o sa primesc un raspuns OK. Vorba aia GIGO- garbage in-garbage out.
Down the Memory Lane... Prima mea relatie...
In acelasi minunat orasel cat un timbru, trecut oarecum de faza cine naiba sunt, ma hotarasem pe o linie , acum trebuia si sa vad ce fac mai departe.
La noi in fata blocului seara mai ales vara ne adunam o gashka intreaga. Cred ca eram vreo 20. Si stateam ca nebunii pe bancile alea pana noaptea tarziu. Bancuri, chitara, era fain. Prieteni. Prieteni din copilarie, prieteni cu care aveam multe in comun, prieteni simpli fara figuri, ne stiam prea bine unul pe celalalt pentru a incerca sa ne prefacem.
Intr-o vizita acasa, dupa multi ani, mi-am dat seama ca serile alea nu mai exista la mine la bloc. Generatiile de dupa considerau ca nu mai era destul de cool, era plictisitor sa faci asta. Imi pare rau de ei. Mereu am un sentiment de caldura cand ma gandesc la noptile alea petrecute afara, cu berea ascunsa sub banca
Si iara am deviat de la subiect, postul asta o sa devina o carte in sine.....
La blocul de vis-a-vis , vara venea un tip la bunici. Venea din Timisoara. Mereu sarea in ochi, avea poate un stil anume, avea poate tzoale mai deosebite.. Nu stiu. Ii zicea lumea Rocky. Inaltutz, blond cu parul semilung, un pic rebel ca atitudine. Intr-o zi il vad pe pe balcon intorcandu-se cu ai lui de la munte. Avea o perecehe de blugi albi cu talie joasa, bronzat, si cu tricoul aruncat asa pe un umar. Stateau fain blugii aia pe el. Erau..pentru el facuti.
Si am avut o senzatie ciudata: nu stiu altii cum sunt dar la mine cand ceva face click! E de rau, aveam senzatia aia in stomac pe care o ai intr-un lift care coboara prea repede.
Fetele de la noi din gashka: ‘Mama ce mijto e Timisoreanul!’ Eu: ‘da-l incolo ca are figuri’. Doara nu era sa zic: eu sunt mijto, timisorenul e de-a dreptul bestial!
La un moment dat noi in gashka in fata blocului, el statea singur in fata blocului de vis a vis vizibil... plictisit.Fetele tot chicoteau si le zic: pai mergeti chemati-l la noi ca si asa sta singur acolo. Si aveam una mai mica si mai nebuna si se duce si-l aduce la noi. Si vine si face cunostinta cu noi si era chiar timid dincolo de aparente si se pune langa mine pe banca. Tot asa , fara tricou, avea o salopeta de blugi si imi deau seama cand se aseaza langa mine ca de fapt avea doar blugii pe el. Erau largi si ii vedeam soldul si diferenta de culoare de unde avusese slipul, era bronzat cu dunga . Si restul nu imi mai aduc aminte. Eram in transa. Incepe sa semene a Sandra Brown....povestea asta.
Si ne-am imprietenit, si am avut o vara de neuitat. Venea dimineata ma trezea mergeam la un lac de munte de aici, toata ziua si nu cred ca ma plictiseam de el. Veneam acasa mancam si ieseam in oras si desi proveneam din medii diferite si eram firi diferite si erau toate motivele pentru care noi nu am fi avut de ce sa petrecem nici macar 5 minute impreuna. Bag pixu in el chestionar. Chiar nu conta.
La un moment dat am inceput sa iesim doar noi doi fara restul trupei. La un moment dat ma intrebau restul; ma voi doi sunteti impreuna? Si ziceam razand: nu suntem fiindca nu imi plac blonzii. Si radeam, ca sincer chiar nu imi plac blonzii. Apropo de acelasi chestionar.
Si la un moment dat ii spun: stii, mie imi plac si baietii. Si rade si intreaba, cum si de unde si de ce. Si incerc sa ii explic. Si pleaca acasa. Si ma gandeam; nu o sa il mai vad niciodata. Si a doua zi dimineata: imi bate la usa: nu esti gata ? hai sa ne grabim ca cred ca dupa masa ploua si pierdem o zi de baie. Si la lac.. eu faceam plaja, el inota si la un moment dat vine si ma stropeste. Stiti senzatia. Am spus: daca ma mai stropesti odata jur ca inot dupa tine te prin in lac iti fur slipul si te las in pielea goala sa vad cum iesi de acolo.
Si..ma stropeste din nou si sar in apa dupa el si il prind, in mijlocul lacului la o pluta de busteni care era acolo, si il stropesc si il prind si la un moment dat ma trezesc cu el la mine in brate, isi pune picioarele in jurul meu si buzele mele ajung la 5 milimetri de buzele
A fost cel mai electrizant ‘nesarut’ pe care l-am trait vreodata. Moment de genul: daca as muri acum as muri fericit.
Si restul e istorie care nu isi are locul aici. A fost o vara exceptionala. A fost pasiune. A fost abandon, a fost altceva.
Pusca mea , da, a fost relatie.
Si asta vroiam sa zic, a fost relatie fara sa stabilim dinainte ce va fi, cum va fi si daca va fi. Urmatoarele trei veri le-am petrecut impreuna. Iunie-Octombrie.
Si nu ma intrebati daca era gay, bi, activ, pasiv. Nici nu conta. Era ce imi dorisem eu atunci.
Acum, sunt si eu in Timisoara. De 8 ani. El e timisorean. L-am vazut de doua ori. E insurat, are doua fetite, acelasi zambet strengaresc, aceiasi freza de pustan. Si aceleasi apucaturi de copilandru care vrea sa se poarte mai matur decat este. Si nevasta-sa e o fata deosebita si stie ca la un moment dat eu si el am fost ceva unul pentru celalalt.
Si accepta si respecta asta
Si ca sa inchei ‘romanul asta’ Nu stiu ce caut, nu imi fac planuri, nu pot decat sa sper ca genul asta de emotie mai exista undeva ascuns in mine si ca undeva acel click! ruginit va face click din nou.
Gata.
See you around
Abonați-vă la:
Postări (Atom)