40. EX-orcism

Meditatie pe tema data.
Pozitie de yoga. Mantre murmurate in iz de betisoare parfumate…
Semi intuneric in cautarea linistii. Tulburate doar de rasuflarea adanca si pacea interioara care se revarsa asupra mea…

Scaaaaaaaaaartzz !! - lung cat juma de post- de masina de cocalar prea grabit in intersectie aglomerata. Rush hour in Timisoara. Lumea fuge acasa. Lumea fuge sa prinda magazine deschise. Lumea fuge.
Si se duse dracu tot momentul meu zen.
Stau la bere. Ca de obicei la ora asta. Nu e vreme de bere. Nu e cald. Nici macar nu mi-e pofta. Nici macar nu ma simt inspirat sa scriu.

Numa’ gandul la ce am de gand sa scriu ma ingrozeste. Pe de o parte. Daca pici de pe cal trebuie sa te sui imediat inapoi sau nu te mai sui nicodata.
Odata era sa ma inec. Pe bune. In strand la un metru jumate de mal, la inaltimea mea si inconjurat de cel putin 200 de persoane, in circumstante care nu isi au locul aici.
Dar faze de genul ‘mi-a trecut toata viata prin fata ochilor’ e cumplit de BS. Nu vedeam decat bulbuci si ma gandeam cred ca o sa mor ca prostu’ aici.
Mai degraba imi trece viata prin fata ochilor uite acum… la bere la o terasa (aceiasi de ceva vreme).

De ce e berea rece cand e frig afara? De ce e calda cand sunt 40 de grade? De ce fanta e facuta din chimicale si in detergentul de vase este lamaie?

Ex-orcism. Am zis de multe ori ca unul din scopurile acestui blog, pe langa acela de a castiga concursul de blogul anului )) e de a scoate monstri la iveala.
Nu neaparat in sens literal.

In utlima vreme ma gandesc la o chestie: cand am abordat subiectul EX unul dintre ei imi spune mai bine ai lasa-o balta cu cronica relatiei. Cand te pui sa dai erase la anumite lucruri e destul de greu sa reconstitui toate fazele. Apoi vorbesc cu un prieten , cu un altul si subiectul asta imi revine ca un laitmotiv. Inca o chestie despre care nu se vorbeste pe de o parte sau se vorbeste prea mult pe de alta. De obicei se vorbeste prea mult cand nu trebuie si esti dispus sa spui oricui este cate de cat dispus sa te asculte despre asta.

Un alt lait motiv: de obicei EX-ul este unul rau care a facut si a dres si care te-a lasat cu buza umflata sau ti-a ranit sentimentele. Sau nu se vorbeste despre asta deloc. Cine spune ca trece cu adevarat 100% peste orelatie importanta cu siguranta minte. E practice imposibil . orice relatie lasa urme. Bune.. rele dar lasa ceva. Oricum omlu care iese dintr-o relatie nu mai este acelasi cu omul care a intrat in ea. Te schimba, te imbunatateste sau de inraieste. In orice caz forteaza o schimbare.

Ca o paranteza: aici vorbim de ecshii adevarati: o noapte nu se pune. Poate nici doua.
Ca sa vorbim de ex ar trebui poate sa dau eu o definitie simplista a ceea ce inteleg eu in termini prozaici ca ar fi o relatie:

Sa ne iubim mult sa ne respectam sa nu ne inselam si sa traim dragoste adevarata pana la sfarsitul lumii.
Nu rade cititorule e doar un citat din romeo. Gayromeo. Gayromeo dot com (disponibil si in limba romana pentru cei care insista cu: u tekc mi aout of hier in roumenia papal are bed)
Dar eu vad lucrurile muult muult mai prozaic: bataia pe telecomanda, factura comuna la ENEL si uscatul ciorapilor pe acelasi calorifer.

Ma amuz teribil. Am terminat o pagina in word (letter style cu margini elegante si nu am inceput sa scriu despre ce vroiam de fapt) nu fi mirat daca pana la final voi ajunge unde trebuia sau nu. Inca nici eu nu sunt sigur de asta. Probabil o sa ma invart dupa coada.
Nu am sa ma refer la a anumita relatie. Am sa ma gandesc la un rezumat cat mai complet.

Ma gandeam ca in general cu catziva ecshi poti ramane prieten. Poate nu imediat. Poate nu la nivelul de a va povesti amintirile. Dara pana la uma sunt oameni care te cunosc bine pe care ii cunosti bine, care iti stiu defectele calitatile si pe care ii cunosti poate in aceiasi masura. Sunt genul de prieteni pe care poate nu incetezi sa ii iubesti nicodata. Doar ca e altfel de sentiment. Inveti doar sa traiesti fara ei.
Te amuza amintirile comune.
Te amuza tachinarile reciproce de genul oare ce dracu mi-o placut la tine… cred ca eram beat cand te-am luat acasa.
Si desi te-ai despartit la un moment dat, poate motivele pentru care ai facut-o atunci, acum ti se par puerile si de fapt poate era doar momentul ca acea relatie trebuia sa se termine.
Motivele pentru care s-a terminat au fost doar pretexte pentru ca fiecare sa o poata apuca pe drumul lui.


Apoi raman despartirile mai dureroase. Eh aici e subiect greu gay. Cu drama queen cu melodrama, cu Draga Neni (T:))). Nu cred ca e cineva care sa nu fi intalnit macar un gay sau un cuplu gay sau un fost cuplu in care toate asta sa nu apara la un moment dat cele de mai sus.
Pe de o parte din afara poate fi amuzant. Sau subiect de discutie. Daca esti in acea situatie s-ar putea san u fie atat de amuzant.

Acum, punand punctul pe I si virgule sub S (sh), nu cred sincer chiar nu cred ca sunt gay care nu au trecut macar o data in viata prin asa ceva. Fie ca eram mici si prosti, fie ca nu ne stie nimeni… a fost. Nimeni nu e de piatra. Acum, cat de mare sau cat de public e tot circul depinde de la persoana la persoana, in functie de caracter.. de persoana, de situatie Depinde de multe. Poate unii se manifesta. Poate altii se ascund. Poate unii refuza sa fie victime. Poate altii se folosesc de statutul de victima. Si e o intreaga strategie pe tema asta. Au nevoie de confort si il gasesc la cei care sunt dispusi sa asculte cate de rau e ex-ul sau cat de curva sau cat de asa sau pe dincolo.
Sunt ecshi cu care redevii prieten. Poate mai bun decat inainte.
Sunt ecshi carora le-ai dat papucii si nu ai nici o remuscare din cauza asta.
Sunt ecshi care ti-au dat papucii cu fraza nu esti tu de vina sunt eu. Sau pur si simplu au disparut. Sau au reaparut cu altcineva si te intreaba de ce esti surprins sa ma vezi.
Sunt ecshi pe care ii vei iubi mereu si cu care nu vei mai fi niciodata.
Sunt ecshi la care te uiti sit e intrebi oare ce naiba ati avut in comun.
Sunt ecshi pe care cand ii vezi si dupa ani de zile ti se face inima cat un purice si un gol un stomac
Sunt ecshi pe care regreti ca i-ai cunoscut.
Sunt ecshi pe care regreti ca nu i-ai cunoscut destul.
Sunt unii pe care iti doresti sa ii revezi
Sunt altii pe care nu mai vrei sa ii vezi niciodata.
Sunt unii pe care i-ai inselat si altii pentru care erai doar entertainmentul de miercuri.
Apoi sunt unii cu care ti-ai fi dorit sa ramai toata viata. Apoi sunt ceilalti cu care ai sentimentul ca ai pierdut ani din viata.

Pe o parte sunt unii cu care totul ti se parea perfect, pe de alta parte altii cu care nu ai avut niciodata nimik in comun.
Sunt ecshi pe care ii ierti si altii pe care nu poti acum si poate niciodata.
Sunt ecshi care te-au lasta mai bogat. Sunt altii care te-au secatuit.

Sunt unii care trec la faza urmatoare. Sunt altii care se cupleaza cu sosii de ale tale mai mult sau mai putin reusite.

Asa ca dragul meu ex (nenominal si fara a se referi la o singura persoana):
Iti reprosez ca:
Ai scos ce e mai rau din mine;
Ca ne stiau prea multi adresa unde stam;
Ca m-ai inselat cu unul de doi lei si 10 bani;
Ca ai fost un egoist extrem;
Ca preludiu e pentru tine doar o poveste din dictionary;
Ca te duci la spectacol in timp ce eu sunt la dentist;
Ca m-ai balacarit la toti prietenii comuni si necomuni;
Ca te-ai cuplat cu urmatorul iubit la cateva zile dupa ce ne-am despartit;
Ca fluieri dupa mine ca dupa Bodri(cainele scarii);
Ca incercai sa imi verifici telefonu si imi blochezi simul;
Ca te-am vazut in pat cu altul;
Ca nu aveai timp niciodata pentru mine, pentru noi;
Ca ti-ai adus amantul la cina. Ca a ramas chiar si dupa ce am iesit din casa;
Ca nu ai ratat nici o ocazie sa imi demonstrezi cat esti tu de fericit cu noua ta relatie;
Ca ma lasai singur de craciun ca sa iei cina cu mama;
Ca imi spuneai ca pleci cu colegii in fagaras si de fapt erai in ungaria cu prietenul tau;
Ca a trebuit sa rup legaturile de prietenie cu oamenii apropiati fiindca erai gelos sau iti era teama de ce o sa zica vecinii;
Ca abuzai de expesia socializat pe romeo;
Ca mi-ai furat telefonul cand aveam mai multa nevoie de el;
Ca ai sunat unde lucram sa le spui ca sunt prostituat international.
Ca nu puteai iesi din casa pana nu iti beai cafeaua desi intarziam la munca;
Ca probleme tale erau ale noastre si ale mele erau doar ale mele;
Ca veneai de la munca si faceai istericale ca nu am frecat gresia de pe hol cu buretele de bucatarie; desi si eu venisem de la munca.
Ca te bagai langa mine in pat la 4 noaptea mirosind a sex si lubrigel si te mirai ca nu te iau in brate.
Ca credeai ca daca esti bisexual a face sex cu o femeie nu se considera inselat.
Ca m-ai jignit si si nsultat public in multe randuri.

Ce imi reprosez:
Ca am luat totul mult prea in serios;
Ca m-am aruncat cu capul inainte, am asteptat prea multe si apoi am fost macinat de dezamagire si frustrari;
Ca te-am inselat cu unul de doi lei si 10 bani; ar fi trebuit ca atunci cand am aflat ca tu o faceai san e despartim pur si simplu; imi reprosez ca am apucat-o pe calea aia;
Imi reprosez ca la un moment dat nu am mai avut curajul sa iti spun ceea ce simteam;
Imi reprosez ca mi-am pierdut total increderea in tine;
Ca nu te-am tinut in brate atat cat mi-as fi dorit;
Ca am sperat ca ceva se va schimba fara ca sa fac nimic in privinta asta;
Ca am acceptat sa te impart cu altii;
Si din nou ca te-am inselat cu unul de doi lei si 10 bani;
Ca am cerut de la tine mai mult decat puteai oferi;
Ca nu am inteles ca un gay proaspat iesit din dulap nu se poate multumi cu o singura persoana;
Imi reprosez ca nu am putut ierta si uita
Imi reprosez ca am ramas pana in ultimul moment;
Imi reprosez ca inca nu pot uita si ierta. Nu sunt atat de bun crestin;
Imi reprosez ca nu am vorbit destul cu tine; ca inca nu o pot face;
Ca am devenit l un moment dat un bloc de gheata;
Si din nou ca am ramas in relatia asta pana in acel moment sin u am avut curajul sa renunt putin mai repede.
Ca spun toate astea intr-un loc sa zicem public. Desi mereu am considerat ca astfel de lucruri nu ar trebui sa iasa nicodata in public.








Dar sunt nenominale. Nu se refera la o singura persoana… sunt adunate din diverse situatii. Or fi unii (nu multi) care se regasesc aici. Or fi unii (nu multi) care ar mai avea de adaugat aici. Sunt multe pe care le-am ignorat intentionat. Sunt prea aiurea ca sa aiba loc pe un blog.
O pot face.

Ex-orcism.
Am lasat intentionat loc gol deasupra la ce imi reprosez. Ar mai fi de scris cate ceva pe acolo la ce imi reprosez Astea in vin in minte acum.
Dar trebuia sa le scriu.
Daca gandesti, nu spune, daca spui.. nu scrie.. daca scrii… ai pus-o
Asa se zice.
Trebuiau scrise.
Acum ca au trecut nu mai au asa un impact. Pur si simplu au fost.
Si scriu la asta de 4 zile. Si ar mai fi de scris vreo doua luni.
Poate o sa completez ulterior. Om vedea.
Dar deocamdata la astea am shezut si am cugetat.

adaugire pe 25 ale lunii:
pana la urma razboaiele de genul asta se pot face si mai public:
Hai sa facem haz de necaz:
pan' la urma se supara unu pe popescu:

EX-orcism
faza faina e ca nici daca s-ar fi inteles nu ar fi intrat deodata on line pe romeo. dar macar la atat: unu caut sex celalalt chat, plus amandoi pasivi declarati..era o relatie sortita pieirii de la inceput. orb sa fii sa nu vezi.lol

dar stati ca mai este...
popescu episod 2


comentarii? eu am ramas fara.
Si ca sa fie clar in caz ca nu ati priceput de prima data; bai popescule de cate ori sa iti zica omul?


Da... acu e crunta razbunarea.. cred ca o sa redevin str8 adica hetero (ce mai conteaza ca sunt pasiv? )



cum ziceam... la asta am shezut si am cugetat.


Sau numa am shezut.
Acelasi
2q2Bstr8

38. GAY-TO-STRAIGHT

Straight-to-gay Gay- to-straight


Ma tenteaza sa scriu un post despre minunatele descoperiri ale APA (American psychological association) cu privire la faptul ca terapiile gay to straight nu functioneaza.

Adica, c’mon vrea sa vad unul dintre cititorii acestui blog care se mira de acest lucru. Astea sunt stiri pentru lumea straight, noi restul pacatosilor stim deja asta. La fel si faptul ca nu se considera din anii 70 ca fiind o boala psihica. Noi stim si simtitm asta. E o stire pentru lumea straight. Noi stim deja asta. Desi in Romania inca suntem la faza de a face lumea sa inteleaga ca macaroana asta are gaura din anii 70 si noua ne ia 40 de ani s-o descoperim. 20 de ani dam vin pe comunisti, 20 de ani pe cine dam vina? Pe crestini pe democrati pe liberali pe biserica pe noaua dreapta pe sfintii apostolic. Da asta e alta poveste.


Mi-am facut un obicei de o vreme,
Imi place sa scriu in aer liber, fie ca ies din casa doar pe malul Begai fie ca raman cand ma intorc de la munca prin parc sau pe la vreo terasa la o bere.

Imi place pe de o parte agitatia din jur si pe de alta parte e profilaxie pentru vremurile ploioase care vor urma cat de curand si care ma vor tintui intre 4 pereti. E ca si cum ai dormi trei zile ca sa nu trebuiasca sa dormi o saptamana dupa. Din pacate nu merge asa. Dar merita incercat.

Asa ca incerc sa profit ca de mult de chestia asta.
Stau la o terasa in centru. Pe de o parte blestem wireless ul ca nu functioneaza pe laptopul asta, pe de alta parte e o binecuvantare ca cu siguranta as intepenit pe vreun programel gen mess si as povesti aiureli cu un perfect stranger.
Asa ca stau aici si scriu dar sa fiu al naibii daca stiu in ce directie o voi apuca de la paragraful sase.

Hmm ma mai gandesc la o chestie care de fapt e o chestie importanta care s-a intamplat in ultima vreme.

Cei care ma cunosc stiu ca din varii motive am rupt legatura in cea mai mare parte cu locurile materne. Nu are nici o legatura/influenta . sau ma rog nu este legat de ‘me being gay’??. Decat partial.
Ma gandeam de multe ori atunci cand am fost cu cineva, sa ma duc catre casa si sa trebuiasca sa dau explicatii in legatura cu cine e persoana care ma acompaniaza………... Sau.. in mod sigur nu ar fi trebuit sa dau explicatii da’ ar fi trebuit sa am vreo fraza care sa raspunda scurt si la obiect si fara loc de interpretare la o privire intrebatoare din partea oamenilor care ma cunosc de ani de zile.

Paranteza: nu stiu daca treaba asta e valabila in cazul tuturor oarselor mici, dar la mine acasa vecinii sunt aceiasi de cand in anii 60 cand s-a construit blocul. Adica deja locuieste in aceleasi apartamente generatia trei sau patru , considerandu-ma pe mine generatia 3. E genul de loc in care pe de o parte esti acasa de cum intri in cartier sau in bloc, e un loc in care stii toata istoria celor din jur. Cu siguranta ai fost la nunta unuia sau a celuilalt.
Iti aduci aminte cand s-a nascut unul sau celalalt..

E sensul adevarat de comunitate. Uneori, de cele mai multe ori imi lipseste asta. Si cu siguranta faptul ca sunt gay m-a facut sa incerc sa ma indepartez, sa ma deranjeze implicarea celor din jur in viata personala. Sigur ca daca lucrurile ar fi stat altfel in lume sau aiurea, nu cred ca m-as fi indepartat de toate astea. Deci....de buna voie si fortat de imprejurari traiesc de ani buni inconjurat de straini despre care nu stiu nimic. Asta e pretul pe care trebuie sa il platesti pentru ca nici cei din jurul tau sa nu stie nimic de tine
.
O repet nu mi-e rusine ca sunt gay. Poate mi-a fost la un moment dat rusine da faptul ca sunt putin diferit de ceilalti. Motivul pentru care nu umblu cu un tricou pe care sa scrie mare negru pe alb I’M GAY SO FUCKING WHAT? e ca in cea mai mare a timpului imi place sa ma pierd in multime si ma bucur de un status de anonimitate.

E comoda anonimitatea asta. Imi cunosc doar vecinul din usa’n usa.; si asta pentru alte motive: e genul meu :) si administratorul de la bloc ca il vad o data la doua luni cand imi platesc intretinerea.
Cateodata nu e placuta…. E greu de inteles. Nu imi pot imagina care ar fi fost situatia in momentul de fata, daca as fi fost in contact cu familia. Cei dragi s-au dus si cei care au ramas nu ma intereseaza catusi de putin. Si cred ca nici pe ei situatia mea. Asa ca suntem chit.

Poate ca sunt Gemeni (ca zodie doar, daca as avea un frate geaman… nu cred ca lumea ar fi pregatita pentru doi ca mine da macar as avea o sansa sa fie si unu mai bun pe planeta) dar mereu m-am lovit de dualitate:
job-off –job;
gay- straight-acting;
good-guy – bitchy gay;
intelligent-incredible stupid;
deschis-incredibil de incapatanat;
inima mare cat o paine – egoism extrem;
saint-whore; asexual-horny pig;
best friend-worst enemy;
(ce dracu am luat-o pe engleza :)) da parka limba asta asa concisa cum e ea, nu lasa loc de interpretari.

Asa…. Intre timp am baut o bere juma cu un prieten vechi, cealalta jumatata o savurez pana nu se incalzeste singura si continui sa scriu cat e muzu prin zona..

Zilele trecute doua sfere diferite ale lumi mlele se ciocnesc intr-un soi de Big Bang personal, ma vait ca zilele sunt plictisitoare. Ei bine…Nu sunt.

Un cunoscut de acasa. Spun cunoscut. De fapt e prieten, e un baiat de care imi aduc aminte de cand era maica-sa gravida cu el. Deci chiar imi aduc aminte vremurile alea. Plus multe alte chestii care se pot intapla in 24 de ani. Un cunoscut imi spune: vreau sa imi incerc si eu sansa in Timisoara. Cred ca am sa vin cateva zile sa incerc sa imi gasesc ceva de lucru pe acolo.

Incerc, printe randuri, sa ii spun sa nu isi faca mari sperante ca e totusi criza, e recesiune, nu sunt pea multe locuri de munca si cele care sunt sunt relative prost platite. Pe de alta parte daca as fi judecat dupa sanse nu as fi plecat nici ei eu de acolo. Si ii zic hai ca vedem noi ce om face, ceva de lucru tot gasim si de acolo vedem cum ne orientam.

Eh lumea mea de acasa se ciocneste cu lumea pe care mi-am construit-o de cand sunt in Timisoara. /sunt doua lumi pe care le-am tinut mereu separate.

Si acum gay -2-str8.
sigur toata lumea a vazut macar un film in care un cuplu gay isi ascunde statuile cu Adonis, simbolurile falice si cd urile cu filme porno de colectie pe undeva, noah cam asa au fost doua zile din concediul meu:
Rearanjeaza lumanarile colorate sa nu fie neaparat in ordinea rainbow, baga bine pliantele de la accept, goleste calculatorul de poze cu penisuri primite pe mess, string-ul ala negru de piele trebuie pus bine undeva in sertarul cu cravate… poza cu febletea mea trebuie pusa sub restul de documente personale. Cred ca in dosarul cu facturile de Enel nu va interesa pe nimeni sa arunce o privire.
E un proces gay to straight. Uuuf asa m-am dezobishnuit de asta. Chiar imi place sa am cateva simboluri gay discrete in jur. Cred ca mi-am castigat dreptul la minima libertate de constiinta. Poate nu in lumea reala, dar macar intre cei patru pereti pentru care sunt mandru platitor de chirie..imi aduc aminte de o ex-relatie, venea maica-sa in vizita in weekend. Si luam casa la puricat: ascunde o periuta de dinti.. nu trebuie sa fie doua aparate de ras. Lenjeria trebuie pusa separat la spalat. Pernele pe pat (oare cum dormiti voi doi baieti in patul asta?? ) una intr-un capat una in celalalt. Aaa da si ascunde cremele de fata, maini si calcaie. (adica un hetero ar trebui sa aiba cel mult after shave pe raft)

Si tot procesul asta ma enerveaza pe de o parte. Nu vreau si nu pot sa ma ascund pe de o parte
Pe de alta parte … ma intreb de ce sa imi neg eu viata doar pentru a face pe altcineva sa nu se simta inconfortabil cu ea .

In fine, vine.. il colectez de la gara.. ajungem acasa si seara iesim la o terasa cu un prieten comun. Statea si incercam sa imi aduc eu aminte de prima experienta timsoreana, atat de multa informatie in atat de putin timp. Informatie pe care trebuie sa o absorbi, sa o intelegi sa te adaptezi la ea.. e prea mult pentru un timp atat de scurt

Asta imi spunea constiinta. Ratiunea si dorinta de a fi EU imi spunea altceva .
Stam la o terasa, in centru. Seara, un concert de jazz in aer liber. E unul din motivele pentru care iubesc orashul asta. Atmosfera asta lenesha de sambata seara.

In fine.. prietenul comun care era cu noi imi spune: vezi ca am impresia ca stie cate ceva si nu stie cum sa te intrebe. Celalalt se intoarce de la toaleta si zice : ce sa intreb.
Si atunci ma hotarasc: orice intrebare vrei sa pui raspunsul este da.
Dar de unde stii ce vroiam sa intreb?
Ii zic: uita-te la mine ma stii de multi ani. Am foarte multe defecte da acela ca sunt prost nu e unul dintre ele.
Pai da.. da cum adica.. tu? Te stiu de atatia ani?
Si care e problema? Asta sunt si nu cred ca o sa mai schimb acum. Ce legatura are cu de cati ani ma stii?
Pai da.. nu are legatura.. pana la urma esti acelasi.
Ei vezi..

Am mai vorbit eu despre coming out.. despre care se vorbeste mult si nu exista o reteta. Da un lucru e clar, in timp devine mult mai usor. Si cu cat devii mai sigur pe tine, cu atat e mai usor. Si cu cat esti mai sigur pe tine, cu atat cei din jur accepta mai usor.

Si e clar ca daca cineva te cunoaste bine… asta nu schimba lucrurile foarte mult
Din experienta stiu ca efectele se vad pe termen lung. Cine te accepta din prima.. judeca lucrurile in timp. Trece peste faza de noutate si soc. Si rezultatele se vad in timp. Se vede in luni de zile daca chiar a trecut peste. Atunci vezi daca iti mai cauta compania, sau cauta scuze ca sa te evite.

Asta e cu totul alta poveste. Pana la urma e pierderea lor.

Dar una peste alta terapia (sub control medical sau nu) gay to straight nu functioneaza.
Sau nu merita efortul. Eu am rezistat cam.. 7 ore
E doar o decizie pe care am luat-o.
O promisiune pe care mi-am facut-o sa fiu sincer cu mine. Corolar : poate si cu cei din jur.

Acum e ciudat… ca am alta problema: daca incerci sa pari prea cool cu chestia asta… te trezesti cum m-am trezit eu…cu problema straight to gay.

Adica daca e asa ok.. ce am de pierdut daca incerc… si nu.. spre surpriza multora nu am de gand sa fac experimente.

Asa mi-a trebuit, mi-am dus proaspat socatii prieteni straight in Sauvage o seara.
Asta e parte din lumea mea, le spun. Nu e reprezentativa, dar exista si daca o ignori, nu dispare de la sine.

Am fost surprins ca s-au distrat. Sau macar recunoscator intr-o oarecare masura ca au incercat. De multe ori am zis ca nu cred ca eu as fi asa permisiv sau asa tolerant :)
Le-au placut cativa travestiti. De unul au fost chiar impresionati.

Dar am apreciat un oarecare simt al ridicolului. Si-au dat seama dintr-o privire ce faze, comportamente, sunt ridicole sau exagerate. Eram de aceiasi parere. Si nici nu s-au inghesuit intr-un colt ca altii, doar ca sa faca mijto de unul sau de altul… dar replici de genul hey guys get a room au mai fost. Pe buna dreptate.

Pana la urma straight to gay si gay to straight nu functioneaza
In nici o directie.

Peste vreo 30 de ani o sa inceapa lumea si pe la noi sa se gandeasca la asta mai bine.

Gata.

2q2Bstr8

32. TANGO

TANGO

‘Si..ma stropeste din nou si sar in apa dupa el si il prind, in mijlocul lacului la o pluta de busteni care era acolo, si il stropesc si il prind si la un moment dat ma trezesc cu el la mine in brate, isi pune picioarele in jurul meu si buzele mele ajung la 5 milimetri de buzele lui
A fost cel mai electrizant ‘nesarut’ pe care l-am trait vreodata. Moment de genul: daca as muri acum as muri fericit.
Si restul e istorie care nu isi are locul aici. A fost o vara exceptionala. A fost pasiune. A fost abandon, a fost altceva.’


Amintirea asta ma bantuie cateodata. O pluta de busteni un lac rotund de munte, un baiat blondutz cu o mutra de pisoi plouat agatat de mine.. si un prim sarut de milisecunde, furat ca din greseala si carui singura dovada de intensitate era inima care statea sa imi sara din piept si senzatia aia de sfarseala…
Se spunea pe undeva ca viata nu se masoara in numarul de rasuflari ci prin momentele care iti taie rasuflarea.

Cred ca mereu in toata aventura vietii mele de dupa am fost in cautarea unui astfel de moment.
E drept ca e o cautare chinuita, astfel de lucruri nu se fabrica in serie. Chiar nu. Sunt piese rare de colectie pe care le tii intr-un clasor undeva si nu le arati nimanui. Te uiti noaptea tarziu la ele la lumina lampii si le manevrezi cu gentiletze. Sa nu se franga.

Poate nu as arata nimanui colectia mea de momente speciale, din cele pe care le tii minte toata viata. Oricum.. it doesn’t make a difference.


Dar ma uit pe romeo. Hm acelasi site albastru care parea sa fie rezolvarea tututror problemelor. E ca un chestionar. Multe intrebari, multe raspunsuri. Ar fi trebuit sa fie totul atat de simplu. E totul la un click sau dublu click distanta.


Si ma gandesc acum la emisiunea aia \pretul correct\. Trei concurenti alesi ca din intamplare din public trebuiau sa ghiceasca niste preturi exagerate la niste produse. Trucul cel mare nu era ca trebuia sa se descurce concurentul singur… il ajutau spectatorii. Da se crea tocmai efectul invers: strigau toti.. mai mult mai putin mai mult mai putin… se crea o cacofonie generala… si rezultatul era acelasi… nu intelegeai nimik, daca iti zambea fortuna in seara aia plecai in excursie in Barbados sau… primeai un aparat de epilat muste pe picioare.
De ce ma duce gandul ala asta, se presupune ca libertatea de alege si multitudinea de informatii ar trebui sa te ajute. Dar sunt prea multe informatii sunt prea multe informatii false sau sunt noninformatii sau sunt chestii care pur si simplu iti lasa gustul ala amar sau dulce acrisor.. oricum nu ajuta.

Si nu voi gasi acolo unul din momentele alea… fiindca daca stau sa ma gandesc niciodata nu mi s-a parut incitant cineva despre care stiu prea multe sau prea usor sau prea deodata…si nu vreau sa imi fac un process de constiinta de genul imi fac profil dar stiu ca nu voi gasi ce caut. Ma gandesc mai degraba ca sentimentul ala de asteptare de nedumerire… de curiozitate…nu il poti obtine aici.

Ma uit pe romeo

Se zic stau degeaba pe aici m nu gasesc nimik.
Si poate nu gasesc si stiu De Ce. E prea exhaustiv
Vorbisem la un moment dat despre chestionar

Sunt prea multe detalii Mai lipseste marca de pasta de dinti pe care o folosesti.

Mi-am facut ditamai chestionarul…fuck cu el…


Imi aduc aminte .. la un chef vad un baiat . nu stiam cine e.. cum il cheama.. mi-a placut fara sa stiu de ce. L-am prins intr-un colt. L-am sarutat si am plecat .fara o vorba. L-am lasta perplex acolo. ,i-era teama de reactia dupa surpiza. dupa o vreme aflu cine e.. si ajungem sa ma intalnim, nu cred ca am sa uit cat a ras de mine… eu ratacit in cartier, ma suna si ma intreaa unde sunt si eu raspund senin…pe o strada cu tramvai


Sau in parc. Renumitul si acum rau famatul parc. Trece. Revine. Clar mi se pare. E prea baietos.
Intrebarrea aia.. oare o fi.. oare nu o fi…
E senzatia de asteptare de mirare…incitant.
Facem cunostinta, mergem pe jos catre casa, aceiasi directie…
pot sa tin si eu de lesa catelul? Tine’l.
aproape doi ani au urmat.

Astea sunt momente de tinut minte


Revin la romeo. Care ar putea foarte bine sa fie alt site. Sau ar putea fi inlocuit de alt site cu mai multe optiuni gratuite, mai multe facilitati sau pur si simplu mai interesant vizual,

Fiindca pur si simplu ne limiteaza la cateva informatii de ordin vizual, imagini pixelate sau modificate sau sir de numere , sir de informatii despre noi despre cum ne-am dori sa fim. Si cine raspunde cu no comment la cele de colo o face din alte motive din pacate nu pe aceiasi lungime de unda cu ce scriu aici.

Si imi neaga dreptul. Repet.. dreptul privilegiul si placerea de a descoperi. Neaga simturi. Simturi de baza poate.Cele 6.
Dar… neaga placerea unui miros a unei atingeri a unei priviri, a unei voci a unei mici imperfectiuni pe care ajungi sa o iubesti. Si neaga fiorul placerea unei strangeri de mana intr-un loc in care te-ar putea vedea si altcineva a unui gest care iti place a unei stangacii care te amuza…


Nu te lasa sa te bucuri de faptul ca el un pic rarait,
ca are o suvita de par care nu ii sta bine orice ar face,
ca m-am saturat de camasile lui in carouri…
ca se inroseste cand ii fac un compliment
ca sughite cand bea bere
ca danseaza doar cand e beat,
ca ma tine in brate cand doarme,
ca imi zice piticule
ca imi canta la chitara fara pic de talent… da incearca
ca imi ia ochelarii de pe ochi sa nu ii rup cand sunt pe jumate adormit la tv.
ca ii place sa doarma cu tricoul meu
ca ii place inghetata de capsuni,
ca ma minte ca sunt sexy.

pana la urma daca ceva face click cand trebuie si unde trebuie restul este doar poveste, restul se descopera.


In cautarea acelei prime senzatii…sau senzatii primare
O fi tipul asta care sta cu piciorul lipit de mine in tren? Sta cu cochii inchisi asculta muzica. Imi zambeste. Damn ce ochi frumosi are. Simt ca mi se inrosesc urechile. Ii zambesc tamp inapoi.
Sau brunetul asta care s-a pus langa mine in autobuz desi prietenii lui stau in capatul celalalt?
Colegul asta de birou care sta lipit de mine peste umarul meu in timp ce ii pregatesc o oferta? Imi place mirosul aftershave ului lui.
Hmmm o fi gestionarul de la firma de langa noi? Parca are ceva.. ce imi aduce aminte de altcineva…


Cautarea acelui prim sarut acelui prim dans (siropos termen da asta e…). cred ca mai degraba Tango.
Oricum Tango-ul e un dans pornit din cluburile gay ale ghetourilor din Buenos Aires.
Deci clar asa ramane. Tango.
Cred ca imi caut partener de Tango

Acelasi

2q2Bstr8

29. 7 ANI DE ACASA (timisoara)

7 ANI DE ACASA



Cat de des aud asta . cat de des o spun . Cat de mult mi-as dori sa fie o norma sociala universal valabila.

Nu stiu prin ce acceptiune a societatii se crede ca in cei sapte ani de dinainte de a incepe scoala se formeaza de fapt trasaturile de baza ale caracterului unei persoane.
Ca si cum ce urmeaza nu te mai schimba
Sau nu te schimba fundamental.
Inveti sa spui saru-mana si multumesc si alte politeturi care ar putea fi un dezavantaj printre bizonii de turma si cocalarii de economat. (care se cred cocalari de mall)

Si cand de fapt, daca e sa te gandesti, cele ce urmeaza pot schimba mult mai mult un om. Experienetele, pe care le traiesti cand iesi in lumea reala, creaza pe acel fundament ( care poate si sa nu existe ) te schimba de fapt. Contactul cu oamenii din jur care nu te trateaza cu intelegerea familiei sau cu blandetea acesteia.
Si te fac din punctul meu de vedere mult mai mult sa fii cel care esti.

Dar 7 ani ca norma sociala se presupune ca 7 ani sunt indeajuns sa te construiasca.

Lupeni-Uricani-Petrosani-Cluj-Hunedoara-Deva-Bucuresti-Timisoara-Sannicolau-Timisoara. Cu plecare din statia Lupeni Centru prin 2001 la orele 22 si sosire la Timisoara 8-9 ani mai tarziu in Timisoara Nord. Personal in regim de accelerat. Merge incet, da’ nu opreste in toate statiile. Plecare pe neasteptate de la linia 3 undeva seara. Bilet la clasa a doua cu scurte vizite in zona VIP. Sosire, in functie de macazuri, cel mai sigur in Timisoara. Cu scurte devieri pe traseu. Flash backuri neasteptate.

Acum 7 ani am ajuns in Timisoara. Desi un oras popular si relativ apropiat de casa, nu calcasem niciodata in Timisoara mai mult de 2 zile. M-a amuzat ideea, fiindca am crescut avand in camera pe perete un tablou care infatzisha Catedrala. Auzisem multe despre orash. Discutiile aferente varstei: orash mare, cool, park place si disco land si strandul termal si festivalul berii si cel mai occidental orash al tarii, catedrala, opera, un orash cosmopolit care ofera oportunitati.

Stiam doar ca daca o iau la stanga cum ies din gara ajung in centru la catedrala. Si cam atat. Trebuia sa ma prezint pentru un interviu la Continental la hotel. M-am ratacit ajungand acolo. Am ajuns primul, imi luasem marja de eroare tocmai pentru situatii neprevazute. Am umblat pe jos. Inca linia 43 si 33 si tramvaiul 8 imi erau notiuni stranii.

Si aici e o chestie specifica: troleybuzul (cu mici variatii avand aceiasi cuvant in toate limbile europene) aici se numeste firobuz (eu copil de miner fiind, ma ducea cuvantul asta mai mult cu gandul la funicular :)) )

In plus invariabil intreband oameni mai in varsta de o adresa sau alta, mi se raspundea: pe linia lui 4 sau pe linia lui 7 sau unde se desparte 7 de 9……
Multumeam si mergeam mai departe. Adica daca as stii atat de bine liniile de tramvai cu siguranta nu as fi intrebat adresa.

M-am ratacit spre Continental,dar am ajuns primul. O comisie de vreo 5 persoane la interviu. Am intrat in sala pus la 4 ace si cu emotii, ma gandeam la toate implicatiile pe care un job aici le-ar aduce. Si ma impiedic de tocul usii si ma intind intr-o alunecare gratzioasa pe burta. Cam cat de gratzios ar putea fi cineva de 1 metru 90 in cadere libera. Vreo doi metri de alunecare en relanti. Cred ca in 0,005 secunde am fost in picioare indreptandu-mi nodul de cravata afisand cel mai calm zambet din dotare.
Imi imaginam … go to a happy place go to a happy place … numara pana la 10.. asa-i ca nu au observat? I need a time machine!!!!! With a 2 minutes loop- back function!!!!

M-au angajat. Mi-au spus, dupa un an, ca ma angajasera ca zambeam. Nu doar de aceea, dar a contat. Se spune ca un prim pas e inceputul pentru orice voiaj. E drept ca toata experienta mea timisoreana ulterioara a fost la fel: o cazatura spectaculoasa urmata de ridicare in 0,005 secunde cu zambetul pe fata indreptandu-mi nodul la cravata.

Si azi sunt 7 ani de atunci.

Daca e sa fiu sincer mereu m-am simtit in vizita aici. Pana de curand cand am fost pus in fata deciziei de a alege. Atunci am inceput sa imi pun intrebari.
In engleza e mult mai evidenta diferenta dintre concepte: home si house. Not any house it’s a home. In romana ar trebui sa fie ceva de genul casa si acasa.

Cred ca Timisoara a devenit acasa. Cred ca am reusit sa depasesc momentul de vizita sau venetic sau cum s-o mai numi.
Ptr un orash de tranzit si plin de oameni din toata tzara, sau Europa ideea aceea: cei care au venit au stricat orasul, sau cei care nu sunt timisoreni sunt motivul tuturor relelor. Ideea asta e destul de prezenta in constiinta celor care au mai mult de 20 de ani de cand i-a adus ceaushescu cu arcanu de pe 'saCe' sa populeze fabricile aflate in plin avant.

Mai este si o categorie care uita ca pana la urma Timisoara sau Temeschwar sau Tymes sau Zambara sau cum I s-ar mai putea zice, e un orash de emigranti. Si cine ii cunoaste un pic istoria (ex-ul mi-a tinut un curs intensiv pe aceasta tema) stie asta. Si ar trebui sa aprecieze ca ce are pana la urma mai bun este dat de cei care au venit care l-au ocupat si colonizat. Altfel ramanea poate doar un orash de pescari in mlastinile banatului.

Asa ca odata scapat de complexul acesta, nu pot decat sa incerc sa imi insusesc din lucrurile bune care s-au mentinut in timp din mentalitatea mostenita de la imperii mai civilizate care l-au administrat.

Si nu poate decat sa ma amuze mentalitatea Mayflower. Bostoniarzii care au ajuns cu primul vas plin de aristocrati in SUA. Era o vorba ca daca toti care spun ca au descendenta directa in cei veniti cu Mayflower ar avea dreptate, Mayflower ar fi trebuit sa fie numele unei flotile de titanice (sau titanicuri).

Cam asa e situatia si aici.

Si una peste alta ce transforma o casa in acasa.
Greu de analizat, dar zilele astea mi-am dat seama de o treaba mergand prin orash.
Sentimentul asta nu este dat de strandul termal (am fost o singura data si nu mi-a placut), catedrala (nu am fost niciodata in interior nici de curiozitate), park place (nu am calcat niciodata acolo), sau discoland (cred ca e alt club acolo acum)

Una peste alta Timisoara e un orash occidental comparat cu balcanii. Dar e mult in urma fata de restul Europei totusi. Imi aduc aminte ca exul meu a facut mijto de mine cand am urcat in troleu, pardon firobuz in Timisoara cand am venit din Viena. Acolo am fost ofensat ca o usa de la metrou nu se deschisese complet. Aici la firobuz ramanea doua palme deschisa iarna. :) a ras de mine juma de ora pe tema asta. Sau faptul ca se putea la automatul de la metro cumpara bilet si pentru caine... Sau ca pe scarile rulante cei care stau pur si simplu pe trepte stau pe dreapta pentru a permite celor care se grabesc si urca respectiv coboara sa poata pasi. S-au mai schimbat si astea e drept. Dar mai e de lucru.

Deci ce ma face sa simt ca Timisoara este acasa?

Stau pe malul begheului cu picioarele atarnadu-mi pe dig cu nasu in laptop si scriu. Cainele e liber in spatele meu in parc.
Am inceput sa vorbesc cu ‘frigi’ si ‘cioco’ si ‘praji’ si ‘comp’ si zic la CD tze-de nu si-di.
Nu trec pe roshu la semafor chiar daca nu vine masina. Umblu cu hartiile in buzunar o juma de zi daca nu gasesc un cosh de gunoi.
Mi-e scarba de cocalarii parca imprumutati din alte zone. Nu dau nume ca n-are rost. X5 cu partile metalice aurite. Mi-e scarba de italienii care vin cu pensia in buzunar ca in romania p**da e inca ieftina.
Si in orice zona o orashului sunt, am o amintire legata de acel loc: aici mi-am pierdut buletinul si l-am gasit pus pe marginea unei vitrine dupa doua ore,
aici mi-a tras X tzeapa am stat in ploaie o ora,
aici era o cofetarie, acum e banca, aici am avut accident cu masina, acolo l-am cunoscut pe Y. aici am lucrat, a disparut firma deja.
Aici am sarit gardul sprijinandu-ma cu piciorul de pancarda ‘accesul pietonal interzis’ si dincolo am dat nas in nas cu primarul.
Aici am stat pe bordura si am plans o ora noaptea cand am pierdut pe cineva.
Aici am luat amenda ca am facut poze in fantana arteziana noaptea. (nu am specificat ca sunt cetatean model, dar ma straduiesc).
Si pot ajunge in centru doar prin parcuri fara sa vad sau sa aud o masina.
Si sunt mandru ca desi punctul de plecare mi-ar fi pus teoretic oprelisti, am reusit sa ma descurc deocamdata intr-un orash care ofera oportunitati si cere mult mai mult decat ofera la un punct.
Si ma enerveaza chestiile de fatzada. Continentalul cea mai inalta cladire e iluminata noaptea ambiental doar pe fatada. Ce se vede din strada. Din restul orashului e doar o umbra intunecata.
Si ma enerveaza ca e singurul orash din tara in care fatadele cladirilor superbe se prabusesc.

Pana la urma imi platesc taxele de 7 ani aici. Sigur e vreo bordura vopsita si din banii mei.

Maruntzishuri ce am scris mai sus. Prostii. Dar un intreg care e greu de pus in balanta cu altele. Pana la urma e orashul in care am trait cel mai mult cu exceptia orashului natal.
Nu sunt fan-ul numarul 1 din multe motive. Si nu cred ca voi deveni un fanatic. Inca il privesc obiectiv si comparativ cu alte orashe dragi mie, ma ma gandesc ca e un orash superb. Cateodata e pacat ca e locuit. Oameni prea reci, prea mercantili, prea falsi. Fara a generaliza. Dar asta e alta poveste.

Dupa alti 7 ani de acasa.
Cred ca ma consider un pic Timisorean.Cu bune si cu rele.


Si sunt indragostit de privelistea pe care o am de la fereastra.



25.09.09 Am mai adaugat cateva facute cu un aparat mai de doamne ajuta:




ps. toate fotografiile sunt originale

Acelasi,
2q2Bstr8

28. BANTUIE FURTUNI IN RADA PORTULUI MEU

BANTUIE FURTUNI IN RADA PORTULUI MEU


Sunt momente in viata cand apreciez telefonia mobila si celularele pentru doua functii: silent mode si apeluri pierdute. Niciodata nu am inteles pe cei care cred ca daca un telefon e mobil asta inseamna ca trebuie lipit de mana si trebuie neaparat raspuns la el. Ca un fel de obligatie intrinseca. Adika e bun sa fiu gasit cand vreau sa fiu gasit. O sa radeti dar cunosc oameni dispusi sa renunte la un moment de sex, la siguranta volanului sau la orice altceva doar din isteria de a raspunde la un mobil care suna. Si care se sufoca daca telefonul este la o distanta mai mare decat: humerus+radius si ulna+metafalange+falange. (plus ceva zgarciuri pe post de articulatii intre ele)
Asa ca, acum sunt pe silent si cum observa un prieten: auzi .. tu chiar nu auzi telefonul sau nici macar nu te obosesti sa vezi de ce se aprinde ecranul. Si am recunoscut: nici macar nu ma duc sa vad de ce beculeshte ecranul.
Sunt pe silent mode. Mi se intampla rar asta in ultima vreme. Asa ca am facut un dush fierbinte si lung in ciuda apometrului si stau infofolit intr-un prosop mirosind a cocolino, in pat……..

Fara dubii e clar: unii oameni nu sunt facuti sa aiba liniste in viata.

La concluzia asta am ajuns de ceva vreme. Si concluzia asta este poate mult mai greu de acceptat decat alte concluzii pe care a trebuit sa mi le accept la un moment dat.

Revin la ideea: unii sunt facuti sa le iasa totul repede si usor, altii sunt facuti sa lupte pentru fiecare victorie. Altii nu sunt facuti sa lupte dar trebuie mereu sa o faca.

Sa nu imi spuna cineva ca nu cunoaste pe cineva care a fost mereu baiatul mamei sau favoritul profei de franceza sau a terminat o facultate particulara departe de casa cu bani de acasa sau a prins un job bun in firma unchiului si conduce o masina mai scumpa decat apartamentul in care stau (vorba lui Puya – muncuiashi lui ochii aia albastri :)) ), isi deschide o firma de ‘know how’ si ofera consultanta in management pe bani grei desi nu stie ca excel ul are functia autosum (pe shortcut), si-a terminat de renovat apartamentul din centru cumparat cu bani de la bunicu fost director de intreprindere ceaushista…sau au vandut ai lui casa de la tzara…

Am folosit cuvantul ‘sau’ ar fi trebui sa spun ‘si’ . ca nu stiu cum toate cele de mai sus se gasesc in cate unul. Si acel ‘unul’ habar n-are de franceza sau alta limba straina, si-a luat carnetul cu pile si fara emotii, copia tema la mate de la tine cu tupeu si nonsalantza si a iesit sef de promotie pe liceu ca i-au turnat ai lui meditatii un an cu profu de mate care urma sa fie seful comisiei la bac. Plus mamica era shefa comitetului de parinti care se ocupa cu strangerea banilor de protocol pentru comitete si comitzii.

Am exagerat voit pe alocuri in cele de mai sus, pentru a sublinia o idee.

Deci, am ajuns la concluzia ca sunt unii oameni facuti sa le iasa totul: usor fara probleme fara emotii pe care atunci cand ii auzi ca se vaita de problemele pe care le au mi se pare ca, pe scurt, aud ceva de genul : tuh fata mi s-a rupt o unghie… tuh fata ce ma fac?
Adika aud rar asta doamne ajuta, o aud pe la Mondenii daca stau sa ma gandesc bine dar asa e.

Iar altii trebuie sa lupte dublu si greu poate si pentru chestii marunte.

Si apoi fara tendinte de victimizare am ajuns la concluzia: clar nu fac parte din prima categorie. Alerg mai repede decat poate ingerul meu pazitor sa zboare. Sunt facut sa lupt. Cateodata ma indoiesc de puterea mea de a o face. puterea ori ca intensitate ori in timp..

E clar ca trebuie sa ma impac cu ideea asta. Nu imi voi gasi linistea. Nu pot decat sa sper ca din cand in cand voi avea parte de o agitatie controlata sau macar cu care sa ma obisnuiesc.

Divortul alor mei, crescut de o matusa, s-a imbolnavit, a murit, bacul, am dat la facultate, am picat la facultate, m-am angajat un an la o scoala sa nu stau acasa, vroiau sa ma ia in armata, am dat la postliceala, m-am acceptat ca gayperson, am jurat ca nu mai dau la facultate, am dat totusi la facultate, era sa nu ajung in licenta, era sa nu imi gat proiectul, am luat licenta si am ajuns acasa dupa ziua in care am prezentat priectul de diploma…..
Ufff ce senzatie. Am ajuns acasa pe la ora 2 jumate, m-am pus sa mananc si m-am dus in camera mea tapetata cu postere… m-am trantit in patul meu vechi si confortabil si ma uitam in tavan : pentru prima oara in viata mea nu aveam nimic de facut. Facusem tot ceea ce imi era in planul pe termen lung facut undeva pe la 12 ani.. nu aveam nimic de facut maine sau luni sau saptamana viitoare. Tata imi spune ia-ti o perioada de cateva luni de pauza. Iti bagi eventual somajul si vedem noi incotro o apuci.
Relaxare totala. Nu imi venea sa cred. Fara presiuni fara asteptari fara ‘to do’ list.

Imi bate cineva in usa. O fi tata si-a uitat cheia.
Sa traiti! sunt sergent Sergentescu, h. andy? Zic. Da. Acesta este ordinul de incorporare. Sunteti obligat ca marti sa va prezentati la comisionariatul Petrosani pentru incorporare. Va rog semnati. Multumesc.

Heeeere we go again!!!!
Nu am sa uit niciodata cele 40 de minute de liniste. Sunt cativa ani buni de atunci si inca tanjesc la alte 40 de minute, hai sa fie 30. dar sa fie ca alea.


Cand scriu, cei din jurul meu ar trebui sa fie poate linistiti. Si atunci cand vorbesc. Cand vorbesc mult.

Cand nu scriu sau cand tac atunci e de fapt mult mai imprevizibil si important.
Desi ma consider o persoana extrovertita de multe ori cele care imi trec prin minte sau prin cap raman secrete.

Cum ziceam la un moment dat ce scriu aici e despre trecut si despre viitor (incepe sa sune a Netty Sandu) atunci cand e liniste inseamna ca prezentul e prea prezent.

Si nu scriu despre lucruri care se intampla in prezent decat foarte rar.
Din diverse motive:
Supersititie: daca spun cuiva ce planuri am sau ce fac… cam toate au tendinta sa nu se mai intample sau sa nu ajunga la concluzia pe care mi-o doresc
Un al doilea motiv ar fi ca…sunt persoane inca implicate despre as dori sa vorbesc. Si nu vreau. S-ar recunoaste in randurile astea. Ar fi un pic ciudat.

Asa ca….
Asa ca am sa scriu despre trecutul recent.
Am trecut printr-o alta furtuna. Din nou singur si din nou poate alta furtuna. Una din cele care bantuie in rada portului meu.

Indirect direct sau printre randuri mi-am exprimat insatisfactia crunta care ma macina la jobul actual. Poate nu e locul cel mai potrivit . Si ma trezesc cu un telefon ‘out of the blue’ de la o persoana pe care as considera-o fara dubii top5 in Romania in domeniul in care lucrez. M-am mutat de la E. la o firma in Cluj. Imi construiesc noua echipa si vreau sa ne intalnim sa vorbim. Mark my words: nu e o persoana careia ii zici nu. E o persoana careia ii raspunzi cat de sus trebuie sa sar.

Si iata-ma in fata unei dileme soooo me. Ce fac? Las totul in urma din nou? Ma mut la Cluj? Alta firma, alt oras, alti oameni alta atitudine alta mentalitate.

Si ma apuc si pun in balanta. Ce las in urma. Pe cine.. ce? La ce merg? La cine? Unde?
Am sa pun cumva in balanta toate acestea.. am mers la cluj. Am privit orashul ca pe viitoare casa.
Si am cochetat cu ideea de a-mi pune toate lucrurile intr-o furgoneta si a pleca fara a spune nimanui nimic. Pana se prind ca am plecat…
Si chiar nu conteaza.
M-au sunat prieteni din Cluj sa ma intrebe cand vin. Nu m-a sunat nimeni din Timisoara sa imi spuna sa nu plec. Am lucruri de care mi-e dor acolo. Am lucruri de care vreau sa fug de aici.
Sunt genul de alegeri care contureaza un destin pana la urma.
Nu am luat o decizie finala inca. Incerc sa raman obiectiv. E greu de facut o comparatie. Am mai spus cand iau o decizie incerc sa pun totul in balanta. Sunt atat de multe lucruri care nu se pot compara. Sunt atat de multe lucruri care nu se pot pune in balanta.

Si totusi am o impresie ciudata… simt nevoia sa-mi sfidez intr-un fel destinul.
Sa- l provoc la stabilitate.
Sau poate sunt putin obosit. Sau comod.
Pe de alta parte ideea tabula rasa. De la 0 totul intr-un orash mai calm si drag mie suna tentant. Cantec de sirena e o expresie prea siropoasa… nu mi se potriveste. Da' nu gasesc un sinonim. Acum.
Give me one good reason to leave me, I’ll give you ten good reasons to stay.

Imi iau momentele silent mode in serios….
Dar intr-un fel e revolta. De ce trebuie sa iau mereu decizii de genul asta?
Si e greu cand trebuie sa le iei singur.
De ce sunt pus mereu in fata unor alegeri majore?
E un protest pe care am simtit ca trebui sa-l manifest undeva.
Deci protestez
Nu va schimba nimic. E doar vuitul care se aude din port.
Ca de obicei bantuie furtuni in rada portului meu..
Si inca imi e dor de cele 30 de minute.


Acelasi

2q2Bstr8

24. WHAT A FUCK

What a fuck?


(ma mai ia lumea la rost ca nu am mai scris.. am scris.. mereu o fac. Doar ca nu am publicat... repar asta pe parcurs)

De multe ori stau in fata calculatorului si ma uit aiurea pe net.
Ma uit in jur inca incercand ca noi toti sa imi raspund la intrebarea ce naiba caut.
Sau cum raspund la intrebarea ce mai fac

Nu stiu cati si-au facut o idee clara.
Adica intrebarea este pana la urma ce cauti tu? Cum definesti toate astea?
Cat esti dispus sa lashi de la tine. Cat esti dispus sa ierti altora.

Si te uit in jur incerci sa iti dai seama cum se definesc ceilalti.
Ma uit la oameni care se acund sub ‘ nu imi place sa vorbesc despre mine’ cred ca astia ‘pica din start’ ori nu ai nimik de spus despre tine ori esti prea lenesh ori naiba mai stiu nu ti-ai facut nicodata o auto analiza. Cine naiba esti. Si cum poti trai fara sa te definesti intr-un fel. Nu imi vine a crede ca nu stii cum esti sau ca incercand sa nu iti recunosti sper ca isi va face altcineva o impresie despre tine.
Cu putin noroc, mai buna decat realitatea.

Am prieteni mai vechi, fosti colegi de scoala si asa mai departe care au dat de blogul meu. Si imi spun imi era dor de tine. Aici esti asa cum te stiu: putin acid, putin pesimist, putin critic, putin cu un pic de umor negru.
Si cateodata stau si eu ca prostu si citesc ce am scris si.. ma mir.
Imi place sa scriu. Ma face sa ma simt un pic mai bine.

Daca e sa te autodefinesti..

Lucrurile pe care nu le alegi te definesc de fapt:

Familia, cartierul, parintii..
Lumea e mandra de astea de parca ar fi propria realizare.
E pur si simplu e o intamplare. Pana la urma suntem definiti de accesorii, suntem definiti de lucrurile care sunt in jurul nostru...de lucruri pe care nu le alegi.

Ca orice bun reprezentant al depresiei bulangistice, le mai am si eu pe ale mele.
De obicei in perioada sarbatorilor ‘de familie’.
Mah, una peste alta e cam aiurea.
Fara familie, departe de cartierul in care ai crescut, departe de orasul in care ai crescut. Pana la urma ce ramane? E drept ca nu tare mult.

Mi-e dor de ouale roshii vospsite ‘cu frunza’ intr-un dress vechi innodat. Mi-e dor de mers cu udatul. Mergeam la M. Maica-sa facea niste oua super mijto cu nu stiu ce ceara picurata pe ele.

Mi-e dor de mers dupa ghiocei pe Oboroca. Asta am facut 10 ani de zile in prima zi de pasti. Pe shaua muntelui sunt vreo 3 hectare acoperite cu ghiocei. Ii puteai lua cu coasa.

Down the memory lane :)
Odata ne-a prins noaptea sus si coborand te orbeau luminile de jos din orash de la mina. nu vedeai unde calci. si am gasit noi o tzeava de gaz care stiam ca duce la curtea minei. si bocanind cu piciorul in ea am coborat in sir indian pana in curtea minei. Era curtea minei intr-adevar. Numai ca in orashul vecin. Am ajuns acasa la vreo 12 noaptea. In fata blocului comitetul de parinti venise care de pe unde plecase: la baza drumului de urcare, la morga, la spital. Nu mai stiau unde sa mearga. Au crezut ca unul dintre noi a patit ceva si ne e frica sa venim acasa.
Eram toata generatia a treia din cele doua scari de bloc, vreo 14 pustani.
Mai mergi tu dupa ghiocei cand o fi Oboroca la noi pe balcon imi spune tata. Si bataie in cor de pe vreo trei etaje... nu mai are rost sa zic..pedepsiti in casa. ne facusem retea de galene de telefon cu sarma de puscat... (un fel de mess - ca sa inteleaga astia mai tineri). Cu buzz urile aveam probleme asa ca clar era noroc cu tzeava de la calorifer si ciocan in morse. S-au saturat ai nostri de bocaneli pe retea si ne-au 'eliberat'...

E un gol care nu cred ca se va umple vreodata.
Si nu e aiurea ideea in sine de acum. E mai ingrozitoare ideea: va fi vreodata?

Asta e destul de aiurea.

In ultima vreme cand sunt sarbatori de genul asta.. ma prefac ca nu sunt. E doar minivacanta. Timp liber un pic in plus. Si ma fac ca nu aud si nu vad in jur ce se intampla.
ignor mirosul de cozonaci de pe scara,
Si inventez la munca vreo poveste: am fost in viena sau uatever. Ceva orice sa fie.
n-o sa zic ca am stat in casa si probabil nici nu o sa spun ca nu mi-a trimis careva vreun sms sa intrebe ce fac zilele astea.

Pana la urma la fel cum am mai zis-o si in alte randuri genul asta de sarbatori nu tin neaparat de rezultatul in sine ci mai degraba de pregatirea, de febra dinainte.
E un fel de ciclu anual. Craciun, valentine’s day, paste, ziua de nastere, vacanta de vara... si pentru fiecare din aceste faze parca te astepti sa fie intr-un anume fel. Sau ar trebui sa fie intr-un anume fel. Ca sa fie. Cadouri de craciun si lumina nasterii blah blah. Si inimioare de ciocolata si blah blah. Si lumina invierii si blah blah. Si la multi ani si poze idioate de pe toboganul din mamaia cu ochelari D&G...
Daca mai primesc vreun mass cu cristos a inviat o iau razna. Adica e doar politete sau ‘what a fuck’. Ar trebui sa fiu mai fericit?

Avem cate o zi pe an in care suntem mai piosi, mai evlavioshi, sau nu mancam carne, o zi pe an iubim, o zi pe an facem nebuniile pe care ni le doream, ba mai nou si o zi in care sa fim mandri ca suntem gay.
What a fuck are we supposed to be for the rest of 300 and something days left?


Cam cat ar trebui sa fii de dur sa te prefaci ca nu ai nevoie de toate astea.
Si pana la urma, toate astea te definesc?
Nu cred. Trebuie sa fie ceva dincolo de astea. O fi oare? Sau pana la urma doar lucrurile astea de baza conteaza? si.. daca nu ai baza... poti construi ceva asa suspendat?

Noah ca am scris..am scris ce simteam. Nu ma face mai fericit. Nu ma face altcumva.
E un post din seria celor fara noima.
Bag pixu iara ma mir de ce scriu.

Acelasi

2q2Bstr8

21. BRICK-WALL

BRICK-WALL

Un STONEWALL mai mic. Vineri 13. orele 23.58 HRS



EXPOZITIUNEA

O seara ca oricare alta. Ba nu, nu e ca oricare alta. Adica incerc sa rescriu ce am scris ieri. Nu te uita la postul mai vechi. Nu e cel de ieri, e unul mai vechi. Adevarul crud e ca ca ieri m-am apucat sa scriu si chiar imi placuse cum a iesit. Dar am adormit cu laptopul in brate. Din nou. (iara am impresia ca trece viata pe langa mine). Si m-am trezit ametit si zapacit, pe la 12 noaptea, si in loc sa dau inchidere cu salvare.. am dat doar inchidere. S-a dus dracu toata munca.

Incerc sa imi reiau ideile. Si nu pot decat sa sper ca voi reusi sa imi regasesc cursivitatea de ieri..

Nu stiu de ce in ultima parte ma gasesc sa scriu doar chestii grele. Chestii importante. Oare de ce nu pot sa scriu si eu de ultima piesa a lui 'Rihana' (sper ca am scris bine ;) )
Adica nu o fac intentionat, nu caut doar chestii profunde.. adanci si greu de dezbatut si citit. Pur si simplu asa imi vin.

E vineri. Vineri seara. Si stand ca de obicei cu nasul in calculator sau televizor ma gandeam sa dedic si eu un post . Asa de Sankt Valentino. Si in timp ce dadeam cu banu sa vad pe cale o apuc: ori ma vaicaresc ca nu primesc inimioare de ciocolata si nici nu dau ori bag un mesaj de genu: clubul baietilor independenti saluta fraierii care alearga dupa cadouri.

Si in toata drama asta a dezbaterii de vineri mi se aprinde un blink: pe langa vineri dinainte de weekendul sankt valentino e vineri 13. Sau 13 vineri. Oricum o intorci nu suna bine.

INTRIGA

Da noah imi zic.. asta seara ies. E Single’s Party in Sauvage. Si poi cine stie?
Primesc de la proprietarii clubului un mass pentru acest party. Il dau si eu mai departe. Mi-am zis la un moment dat ca nu il retransmit . d’apoi ma gandesc ca pe cine deranjeaza un mass din partea mea oricum m-a sters din lista deja asa ca nu conteaza. Si pana la urma nu e un mass :’ te ubesc yuby’ nu e un mass ‘hy all cine vorbeste si cu mine ca ma plictisesc’ si nici ‘ pa all brb ma duc sa pap’

Deci trimit un mass si imi primesC obisnuitele reactii: ignorare, merci sau du-te’n p mea. I've seen IT all already. Asa ca nu prea ma mai afecteaza.

In fine vineri, seara in care cei care nu vor sa stea singuri a doua zi ar avea o sansa in plus sa se lanseze intr-o semirelatie de cateva zile. Sau poate saptamani ( se simte scepticul din mine)

La un moment dat incep sa imi sune telefoanele: bah de ce induci lumea in eroare? Sauvage e inchis! Adika inchis? Adika cum inchis? Ai apasat tare pe maner? Ai impins de usha?


Nu am mai fost inchis in weekend de ani de zile.
Si pun mana pe telefon si intreb ce se intampla. Si mi se spune a venit politia pentru reclamatii de galagie. Si au spus ca daca deschidem ne amendeaza.

Nu stiu de ce, chiar nu stiu. Mi-a crescut tensiunea. Asa m-am saturat de povestea asta. Am mai auzit-o mai demult. Si atunci mi se parea o tampenie. Dar acum.. parca e un PIC prea mult. E cusuta cu atza alba de la o poshta se vede.
Se starneste in mine un sentiment de revolta crunt. Ca sa nu imi sune telefonul dau un alt mass: azi e clubul inchis. Din cauza politiei.
De data asta reactia e alta : maine e deschis?? Cred ca unul singur sau doi m-au intrebat ce s-a intamplat.
Si sentimentul acesta de revolta o ia razna. Oamenii astia nu isi dau seama ce se intampla? Sau sunt prea obisnuiti sa accepte orice tampenie fiindca e oarecum normal. Adica societatea e asa si pe dincolo si e normal. Nimanui nu i se pare ca ceva e in neregula?
Am innebunit eu? (nu raspundeti, e intrebare retorica)


Si ma pun si scriu o petitie.
la ora 12.02. adica mi-am inceput ziua indragostilor scriind o petitie on line:

Clubul gay Sauvage din Timisoara este singurul din vestul tarii in care exista posibilitatea oamenilor de toate orientarile sexuale sa se simta liberi. Timisoara a fost mereu orasul in care s-a murit pentru libertate. Libertatea nu poate fi libertate doar pentru unii. Atunci nu mai e libertate. In ultima vreme autoritatile locale prin organele din subordine hartuiesc clubul Sauvage din Piata Libertatii. E discriminare mascata. Reclamatii pentru zgomot in situatia in care la 20 de metri la Casa Armatei se desfasoara nunti zgomotoase. Daca se aplica aceste reguli de liniste, sa se aplice la toate cluburile din centru nu doar la cel gay. Nu mai acceptati discriminare si hartuire si abuzuri din partea nimanui. Nu va negati existenta! Nu negati dreptul fundamental al oamenilor la propria constiinta!

http://www.petitieonline.ro/petitie/stopati_hartuirea_clubului_sauvage_din_timisoara-p63392048.html

O paranteza prin care ar trebui sa raspund multor intrebari:

Ce am eu de castigat din afacerea asta? Nimik ! Nu sunt actionar la Sauvage, imi platesc biletul la intrare (si consumatia) si mie mi-e cald cand nu face ventilatia fatza si mie imi place sau nu muzica. Nu particip la concurs de popularitate. Nu mi-au cerut nici proprietarii clubului, nici acceptul, nici altcineva sa fac ceva in privinta asta.
Dar.
Si e un mare DAR.
Imi aduc aminte vremurile cand a avea un club gay era doar o idee doar ceva ce se intampla ‘dincolo'; imi aduc aminte tentativele anterioare. Imi aduc aminte intalnirile, localurile mai mult sau mai putin stabile. Imi aduc aminte perioada in care schimbam locatia o data la doua saptamani, imi aduc aminte zonele mai mult sau mai putin sigure din orash. Imi aduc aminte trecerea de la faza ‘chefuri’ gay. Si la un moment dat Bounce a devenit
Sauvage.
Si chefurile au devenit un club. Si incepea din ce in ce mai mult sa semene cu un club. Si am vazut din in ce mai multi oameni care aveau curajul sa apara in club. Si din in ce mai multi nu mai considerau ca a merge la club e ceva ptr ceilalti gay.. aia nu stiu cum sau nu stiu care.
Si a devenit un loc in care nu mergi doar de dragul clubului sau a muzicii, ci mergi fiindca te simti bine din multe alte motive care nu au nici o legatura cu a merge in oricare alt club. Si mergi fiindca din cand in cand vrei sa mergi intr-un loc in care cunosti oamenii si te cunosc oamenii. Si mergi ca poate nu se stie niciodata cine va aparea acolo si iti va fura inima cu un sarut sau o privire.
Sau mergi, cum ziceam alta data pur si simplu doar ca sa te faci manga si sa dansezi.
Si de aceea nu e doar ‘dar’. E un mare DAR. E un loc cum putine sunt, in care te poti simti si purta asa cum iti dicteaza inima. Si constiinta. Un loc care nu te face nici mai bun. Nici mai rau. Doar un loc in care poti sa dansezi, poti sa comentezi, poti sa-ti porti tricoul ala pe care nu l-ai purta niciunde altundeva. Si poti sa iti lashi masca la intrare. Sau nu. Pur si simplu. Un loc in care nu ‘trebuie’ sa faci ceva. Orice faci, faci fiindca asa vrei nu fiindca nu ai incotro.

Ca sa revin si sa inchei paranteza: am publicat petitia.

Urma doar sa astept acceptarea publicarii de catre administratorii siteului rspectiv. Cica 48 de ore. Citeam regulile siteului. M-m uitat un pic prin lege. O petitie adresata unei autoritati publice nu poate ramane fara raspuns conform legii. Sunt cateva conditii: nu are voie sa fie anonima, trebuie sa fie relativ decenta si rezolvarea doleantelor sa fie in puterea ‘ADRISANTULUI’.

Eram curios sa vad ce se intampla.
Si iata ce s-a intamplat...
(din punctul meu de vedere)

DESFASURAREA ACTIUNII

Am sa incerc sa fiu scurt (nu mi-a reusit niciodata chestia asta dar eu insist)
Public petitia si o public si popularizez pe oriunde m-m gandit eu ca ar avea succes.

Am sa fiu telegrafic :
Incepe sa fie semnata. 10-15 semnaturi in prima zi a aparitiei. Din pacate multi sunt din alte orashe. Putini timisoreni. Intr-un fel ma asteptam. In alt fel sunt dezamagit.
Apoi ideea e preluata de Purple Radio. Mi-a placut. Am avut un sentiment ca pentru prima oara nu mai ignoram o problema.
Nu ne mai ascundem. Doua zile a fost subiect de dicutie. Am vorbit despre asta. Chiar daca noi intre noi. Chiar daca noi cu noi. Stirea s-a raspandit peste tot. O minidrama gay nu a mai fost drama de bloc, de cartier, de mic orashel. A stiut toata lumea ca ceva e putred in paradis.

Pe scurt si telegrafic:
cu ‘plus (+)’:
- reactia nationala rapida;
- oameni care au simtit imediat in primele randuri, no questions asked; au intzeles ideea;
- ajutorul celor de la purple ;
- Ideea prinsa din zbor si transformata in mai mult ;
- Multi au preluat-o pe bloguri si a mers asa din aproape in aproape;
- Val de semnaturi pe petitie;
- Mi-a dat un sentiment placut de apartenenta la comunitate ;
- Au fost multi care au spus din prima merg in Sauvage, imi place, nu e corect ;
- Prietenii din alte tari care au simtit momentul critic si au fost alaturi de noi ;
- Pustani din ‘noua generatie’ care au avut curajul sa isi puna numele pe semnatura ;
- Au aparut multi care au preluat ideea ca fiind proprie; nu m-a deranjat; chiar mi-a placut; daca au gandit-o si au adoptat-o e de bine;
- Cateva comentarii pertinente pe petitie ;
- Persoane hetero declarate care au semnat-o si sustinut-o;
- Primii doi pasi spre scandal media facuti ;
- Sentimentul de gay mandru ca sunt gay. Am mai spus-o o data. Stiu. O repet ca sa se inteleaga;
- Ingrijorarea sincera a fostului proprietar al clubului care o vreme a incercat sa faca concurentza clubului Sauvage; poate intzelege mai bine decat noi ce inseamna punerea pe picioare a unui astfel de local si efortul de a tine aproape o comunitate diversa, pretentioasa si infidela intr-o oarecare masura.

Cu ‘minus (-)’ :
- 500 de vizualizari si semnaturi pe o petitie pentru eliminarea musculitzei de otzet (ipotetic ca sa nu dau exemple) vreo 170 pe aceasta petitie; din care mai mult de jumatate din restul tarii;
- Prea multi care zic ca nu schimba nimik; si ca e degeaba si ca Romania e asha si pe dincolo; sunt destul de tanar incat sa stiu ca voi ‘prinde’ schimbarile majore; si destul de batran ca sa imi aduc aminte evolutia. Din pacate schimbarea e prea lenta si o asteptam mereu de la altii, de la comisii europene si comitzii si comitete si asa mai departe;
- Cativa care s-au folosit de asta pentru a-si face reclama la propriile modalitati de a castiga un ban cinstit (fara exemple); cluburi si forumuri tixite de reclame per click
- Purtatorul de cuvant al Primariei, penibil (dar speriat si jenat de subiect – asta e foarte bine din punctul meu de vedere);
- Accept si alte organizatii cu vocatie organizationala si de lobby pentru comunitatea gay, nu au scos capul din nisip; aceiasi ideea: daca nu e proiect platit, e hobby pentru timpul liber; ne informam vag si solicitam o descriere detaliata pe e-mail. Si gata. Fara o idee de actiune fara nimic. Adica daca vrei sa faci lobby pe o idee, descurca-te! noi nu ne bagam , noi observam. Era o vreme cand si un caz particular, problema unui singur om era luata in considerare. Acele vremuri s-au dus. Din pacate sau din fericire. E a nu stiu cata oara cand au esuat in a fi lideri de opinie. O data pe an, gayfest, sa ne scoatem parleala la capitolul activitate si gata; Sper sa ma insel. Imi doresc sa ma insel, sper ca undeva, cineva a sesizat problema asta si ii monitorizeaza dezvoltarea; sper ca teoria lobby-ului secret nu e doar atat: o teorie. Inca mai sper.
- Mare minus: minunea a tinut trei zile. Am trecut la urmatorul subiect interesant de pe agenda. Oricare ar fi ala.

Cu 0 (nici plus nici minus) :
- comentarii din partea unora pe petitie care o fac aproape nefolosibila pentru o actiune care va fi luata in serios
- semnaturi care seamana cu nickurile de mirc; din nou ca imagine nu fac bine; dar astia suntem; ma intristeaza intr-un fel;
- comentarii homofobe; probabil ar fi fost mult mai multe daca s-ar fi promovat si in alte medii: Da-va dracu [Loly]
Bai vedeti-va de fututu' vostru in cur si ocupati-va gura cu una bucata penis.

Dupa ce ca sunteti IMPOTRIVA NATURII mai si comentati...Ziceti merci ca aveti un club pentru gaozari...Handicapatilor!!! [17/02/2009 23:08]

Adevaru’ e ca unu care isi zice Loly e bun de comentat. Adica ne face o favoare. Dar chiar o sa ne regasim in ce zice el aici? Cine e de acord sa ridice doua degetele. Chiar ar trebui sa zicem merci ca avem club pentru ‘gaozari'? Poate ar trebui sa zicem merci ca avem un club in care nu trebuie sa dam fatza cu astfel de specimene. Sau macar daca sunt unele exemplare de acest gen... se tem. Pe bune sa tem sa nu fie descoperiti. E incitanta ideea ca se inverseaza un pic rolurile : le e teama acolo, sa nu stim ce gandesc. Si se prefac. Ciudata inversare de roluri. Doar ca un astfel de element poate pleca intr-unul din celelalte 50 de cluburi sa se simta cum vrea pe manele si grasutze cu buricu gol. Noi nu avem prea multe optiuni deocamdata. Si apoi cele putine pe care le avem, le lasam la mila unuia sau a altuia.

PUNCTUL CULMINANT:

Nu a venit inca. E cumva in aer. Vad doua cai in momentul de fatza:
Cea de care se temeau cei care detin Sauvage: controale intensificate in weekend. O lista de amenzi mai mare si poate exploatarea la maxim a punctelor slabe de ordin administrativ.
Sau cea de-a doua: aceiasi oameni sa tina cont ca tinem si noi la acest club, ca intelegem riscul pe care si-l asuma si sa faca in asa fel incat acest club sa nu mai fie atacabil pe eventuale cai administrative; eu zic ca totusi si pentru Gabi si Nea Ghitza conteaza ca ne intereseaza.

DEZNODAMANT

Ciudat de aproximat si daca as fi vreun guru sau Oracol de pe Bega as incerca sa aproximez ceva:
Cum vad eu lucrurile :
S-a miscat ceva.
Sa nu uitam ca la Stonewall erau licente de alcool si alte chestii inventate sau adevarate. Erau doar pretexte pentru ‘lozul’ saptamanal catre politie. Erau alte vremuri, vremurile hippiote americane. Era alta conjuctura. Nu era Europa secolului 21.
Petitia facuta, e, pana la urma doar un exercitiu de democratie. Poate locul in care a fost amplasat nu este cel bun, poate momentul nu este cel mai bun. Dar, fuck everything, chiar trebuia facuta.
Da, totusi exista o paralela. Chior sa fii sa nu o vezi.
Si vecinii nemultumiti pot fi linistiti de catre autoritati sau pot fi folositi drept pretext ca sa nu se murdareasca pe maini. e o mare paralela.. iliescu a chemat minerii cu simt civic. principiul e acelasi.



Nu e Stonewall
Dar va fi
BRICKWALL
(orice lupta are nevoie de un nume)


Una peste alta..... va recomand:

documentarele:
before stonewall – premiul emmy prin anii 80
documentarul:
after stonewall din anii 90
si filmu' stonewall intre ele.
si postul meu STONEWALL de pe aici (fara falsa modestie)

Daca nu le gasiti pe DC dati de stire si vi le trag, pe dvd.
Si vorbim dupa.
PS. Nu se inchide clubul. nu, deocamdata.

Pana atunci:

keep the faith.


Gata.
2q2Bstr8 -TM

20. MAMA ( pur si simplu)

soha ne sírj


Subiect dificil mi-am ales astazi. De genul celor la care ma gandesc mult. Nu ce sa scriu ci pur si simplu daca sa scriu. Daca sa scriu aici. Si atunci ma gandesc e un subiect prea important ca sa fie scris aici.
Si poate e un subiect prea important care sa nu fie scris oriunde.
Si ma decid merg pe a doua varianta:


Mi se spunea la un moment dat pe la inceputuri ca mama este un element extrem de important in viata fiecarui gay. E un stereotip? Eu cred ca toti baietii sunt pana la urma ‘ baiatul mamei’ si cred ca pentru toti baietii in general mama e acea fiinta care e pana la un moment dat e centrul universului.
Dar,cred ca la inceput o vezi ca pe centura de siguranta si apoi sentimentele incep sa ti se amestece devii barbat. Devii cel care trebuie sa aiba grija de ea. Tata se descurca. E barbat. Dar mama va fi mereu cea care are nevoie de noi si de care avem nevoie.


Azi m-a sunat sa ma intrebe ce mai fac. Bine-nteles ca a gasit un motiv mult mai important. Nu gasea nu stiu ce album cu poze mai vechi la mine in camera. Cred ca iara are pe cineva in vizita si se lauda cu pozele mele de cand eram mic. Alea in pielea goala pe canapeaua de sub ‘rapirea din serai’ )))). Cred ca toata lumea are asa ceva. Alb negru si taiate asa in arabesque pe margini. Era un ‘must have’ in fiecare album. Cum ziceam m-a sunat cu motivul asta. Dar de fapt vroia sa vada ce mai fac. Mai face cateodata asa ceva; ma suna aiurea ptr nu stiu ce motive doar asa ca sa mai intrebe ce mai fac. Stie ca daca m-ar suna direct sa ma ‘verifice’. M-as enerva. Ma cunoaste intr-atat incat sa incerce sa ma pacaleasca si sa ma duca cu vorba. Si eu ma prefac ca nu inteleg si ma las dus cu vorba. Si ne jucam asa. Un fel de-a zice.
Incet –incet aduce vorba despre ce mai face exul meu. L-a placut cred. I se parea un baiat serios. Mi-a mai cunoscut din fosti da in general nu se prea da cu parerea. Stie ca am avut o relatie furtunoasa si e ingrijorata de ce mai fac si cum o mai duc. Am sentimentul ca parca si-ar dori sa ma vada din nou cu cineva. Sa ma vada din nou fericit.

S-a impacat detul de greu cu ideea ca baiatul ei iubeste un alt baiat. Da incet-incet a vazut ca sunt fericit cand sunt cu cineva. Era curioasa cine e, cu ce se ocupa , ‘daca e serios’. Are testul suprem. Cateodata ma amuza. Cand o vizitez cu cineva mereu ne invita la o masa de aia intinsa cu de toate si ii urmareste comportamentul la masa. Ptr ea manierele de la masa spun totul depre cei sapte ani de acasa ai cuiva. Despre caracterul cuiva. Nu mi-a cunoscut toti prietenii doar vreo trei. Cei mai importanti. Cei cu care am facut drumul pana la Lupeni. Toti au trecut cu brio testul )). Unul era stangaci si cred ca asta a bagat-o in pic in confuzie da’ s-a lamurit.

Ma distreaza cateodata ca simte ca atunci cand nu sunt cu cineva am o viata mai agitata din toate punctele de vedere. Si imi arunca vreo pastila despre bolile venerice. A fost asistenta medicala 35 de ani. Nu se abtine. Pe de alta parte asta a facut-o sa ma inteleaga mai mult si poate mai repede decat probabil ar fi facut-o o alta mama.


Un detaliu neimportant pe de o parte, dar extrem de important pe de alta parte. Mama de fapt este fiinta care m-a crescut, fiinta care a sacrificat totul pentru mine. Nu este persoana care m-a nascut. E pur si simplu sora mai mare a tatei. Cand tata a divortat s-a trezit cu un copil de doi ani de crescut. Si atunci ea a preluat toata aceasta obligatie. Tata era foarte tanar pe vremea aceea. Nu s-ar fi descurcat cu un copil de doi ani. Din aceste motive si multe altele ea este MAMA (da, cu majuscule). Cealalta persoana mi-a dat un beep prin august anult trecut cred. Si atat.

Cum ziceam, un detaliu neimportant dar extrem de important din aceste motive. Mereu m-am gandit, poate pe nedrept ca poate multe femei au fost mame din accident in vremurile respective si s-au adaptat pe parcurs. A mea a fost mama fiindca m-a dorit. M-a dorit mult. Si am simtit-o fiecare secunda in parte.

Chiar si atunci cand ma altoia. Odata, mic fiind, faceam colectie de rotite de alea de plastic cu care se frecau vasele. Un soi de sarme. Nu stiu cum sa explic mai mult. Si le aveam pe toate mai putin cea albastra. Pe care nu a vrut sa mio cumpere de la ‘autoservire’. Si am furat-o. In fine am luat-o din magazin si am bagat-o in buzunar. Am fost atat de mandru de isprava ca afara din magazin i-am aratat ca o am si nu a trebuit sa plateasca pentru ea.
Deci bataia pe care am luat-o atunci nu o sa o uit taaaaaare multe vreme. :)).

Mereu a stiu sa ma rasfetze, mereu a stiu sa ma corecteze. Mereu a stiu sa ma invetze
Eram copil vreo 4 ani... si auzeam afara pe cei mai mari: du-te-n pizda ma-tii. Si m-am dus acasa sa intreb ce e aia pizda. Mama saraca spala sticlele de lapte. Cu spalatoarea de sticle.. un soi de sarma rasucita cu un smoc in varf. Nici nu cred ca mai exista asa ceva. Cred ca a disparut odata cu sticlele de lapte. Si imi arata: uite asta e pizda.
Eu... vazut... receptionat.. memorat.. stocat.. punct. Dar era sa moara de rusine saraca. In aceiasi alimentara deasupra casieriei.. pe o sfoara erau intinse cateva zeci de instrumente de genul ala. Si eu fug la ea entuziasmat si strig in gura mare: ‘uita mama ce de pizde!!!!!!!!!!!!’ nu imi aduc aminte alt moment in care sa fi fost atat de entuziasmat de o pizda. (asta intre noi fie vorba).

Mereu a avut incredere in mine daca stau sa ma gandesc, mi-am ales singur liceul, profilul, mi-am ales singur facultatea si drumul in viata. M-a ajutat. Mi-a sustinut ambitia si mi-a admirat sper curajul. Oriunde sunt o simt alaturi de mine. Si ma intreb destul de des oare ce ar zice despre una sau despre alta.

Mereu am admirat-o: o femeie puternica. O femeie mandra. O femeie care nu se uita in jur pe care nu o intereseaza ce crede lumea.

Mi-e dor de serile cand stateam langa ea pe scaunul ala vechi din bucatarie. Cand gatea. Mereu ma invatza sa fac figurine din aluat cand facea prajituri. Alea erau ale mele. Pana le terminam eu de facut (ratzushte si iepurashi) se innegreau, ca doara eram venit de afara. Zicea da-le incolo ca oricum in cuptor mor microbii. Si ma lasa sa le mananc :) chiar daca se crapau sau stricau in cuptor. Se ardeau.

Mereu imi zicea ca trebuie sa invat sa gatesc lucrurile care imi plac. Ca nu se stie peste cine o sa dau si o sa imi fie dor, ca nu o sa stie nimeni sa mi le faca asa cum imi place. Mereu am refuzat ca incepe discutia asta cu fraza: atunci cand eu nu o sa mai fiu......
Si a accepta sa invat e oarecum a accepta ideea ca ea nu o sa mai fie la un moment dat. Si ideea asta nu vreau sa o accept asa deocamdata.
Bine ca m-am adus aminte:
Da chiar azi vorbeam: mi-a promis ca imi da retzeta de sos de vishine. Nu am mai mancat de taaaare multa vreme. Nu se descurca cu mobilul. Nu ii place. Nu prea mai vede bine. Dar oricum o sun eu asa ca stie sa raspunda. A invatzat si sa sune. Da ii e frica . cica e prea scump.
Ma tot ‘ameninta’ ca vine la Timisoara. Macar o saptamana sa mananc de trei ori pe zi si sa fumez mai putin. Sunt sigura ca manaci numa prostii de la fast food si fumezi un pachet pe zi. Trebuie sa te ingrashi putin. Asta aud de ani de zile. Cand ma gandesc ca vine si aiara imi aranjeaza actele si hainele si aiara nu gasesc nimic doua luni ma apuca damblaua. Da noh pana la urma mi-e drag ca e aici. Imi tot zice ca data viitoare cand vine trebuie neaparat sa mergem la opera sau la teatru. Imi zice ca nu am mai fost de ani de zile. Sper sa incalzeasca un pic . o sa ii placa parcurile din Timisoara. Cred ca i-ar placea sa se mute aici. Dar cred ca se abtine sa spuna asta doar ca sa ‘nu imi stea pe cap’ cum zice ea.

Astea sunt doar cateva ... daca ar fi sa povestesc tot.. ar trebui sa va tin cu mine acasa nopti intregi la cateva butelii de vin.


De obicei in posturile mele pornesc de la prezent si imi aduc aminte de trecut si de alte subiecte.
Azi am facut invers. Am pornit de la trecut si am incercat sa imi imaginez prezentul.

De fapt... adevarul e ca...

Acum 20 de ani. A facut un atac cerebral. I-a distrus moralul. I-a distrus puterea si independenta. A luptat cu o inversunare a carei simpla amintire ma face sa trec peste orice. Ii straluceau ochii albastri.
Se imbraca elegant chiar daca foarte rar a iesit din casa. De vreo 3 ori in patru ani cred.

Si la un moment dat cand nu a mai putut, mi-a spus: ajunge.. nu mai pot.
Am inceput sa plang: nu se poate. Nu poti renunta asa. Tu nu ai renuntat niciodata in viata. Nu o sa incepi acum. M-a luat de mana strans si mi-a zis:
soha ne sírj ! ( sa nu plangi niciodata, sa nu plangi). Si atunci, dupa 4 ani de lupta, s-a stins.

Azi sunt 16 ani de atunci.
Eram un copil. Nu stiam ce se intampla cu mine si ce se va intampla.
Un lucru imi aduc aminte:
soha ne sírj
Nu m-am tinut de promisiune mereu. Nu am putut.
Dar e langa mine. Si va fi mereu. Si nu voi plange.
Sper doar ca macar din cand in cand sa fiu omul care m-a invatat sa revin
Voi celebra mereu omul care a fost si omul care m-a facut sa devin.
Si mereu imi va fi dor de ea si mereu imi voi da seama ca la un moment dat, a tine la cineva destul de mult incat a-l lasa sa plece e greu si poate nu se vindeca niciodata.

soha ne sírj


si iara incalc promisiunea...un pic.

17. MEN AT WORK

Men at work




Ma loveste cate una cateodata asa… de imi pare rau ca nu imi umbla degetele destul de repede ptr a putea sa scriu ce vreau sa scriu…
Si ‘poi mi-e teama ca daca as lasa scrisul sa umble asa ca gandul, una la mana ar fi extrem de repede- sigur ar fi vreun record de dactilografiere- si ‘poi gandu zboara aiurea si in zig-zag
Nu pot decat sa sper ca reusesc sa imi pun gandurile in ordine si ceea ce scriu sa aiba in cele din urma o noima.


Multe postari le-am inceput pornind de la un gand. Si ‘poi m-am oprit.. las ca le continui eu.. e minciuna si autoamageala clasica.

Alta data m-am oprit fiindca ma gandeam ca as intra in niste ganduri intime sau poate inca neclarificate sau poate... pur si simplu care nu ma definesc neaparat. Sau pur si simplu as aduce amintire la niste evenimente aflate inca in desfasurare si poate nu as vrea ca lumea sa stie ce imi trece prin ca,p inainte de a ajunge la o concluzie. De aceea e mult mai usor a scrie despre trecut. Sunt lucruri terminate deja, sunt lucruri pe care le vezi poate acum intr-o alta lumina, mai calm, mai lejer.


Azi m-a lovit o chestie... copilutzul ala de care vorbeam la un moment dat ca am incercat un fel de relatie si nu a mers (unii prieteni ii zic Andy Mic din diverse motive) m-a sunat in fel si chip si pe toate numerele posibile si imposibile... nu i-am raspuns. De fapt nu am avut chef sa vorbesc cu el. La fel cum nu am avut chef sa vorbesc cu nimeni. Nu stiu de ce. Pur si simplu ( de ce trebuie sa aiba toata o explicatie, pana la urma...) Si cum spuneam’.. nu a dat de mine si a sunat o colega de munca al carei numar il aveam la mesageria vocala pe mobilu de serviciu ‘just in case’ ei si cand in birou se apuca ea sa citeasca ce mesaj a primit in care era rugata intr-un totn sensibil disperat sa ma roage sa-l contactez. Sa zicem ca m-am albit de manie.

Si am gandeam ca mereu am incercat sa imi tin viata privata separata de cea de munca. O dualitate care ma caracterizeza poate in multe privinte. Si ma deranjeaza cand cele doua se intrepatrund.
Orice tentativa pe care am avut-o s-a sfarsit lamentabil sau in orice caz cu probleme.

Adica drumul spre iad e pavat de bune intentii. Nu mi-a reust figura. Nu stiu de ce. In mare parte greseala mea. Pe de alta parte fatalitatea. Chiar nu cred ca poti trage cu adevarat o linie sa separi perfect doua lumi diferite fara a se intrepatrunde si sunt convins ca cei care cred ca una dintre ele nu este contaminata de cealalta deloc, se minte si minte pe cei din jur.
Dupa cum spuneam si alta data nu sunt adeptul comming-out ului total . Adica daca tie nu iti face bine in general , nu face bine nimanui. Si ‘poi. If it’s not broken don’t fix it.

Da ce naiba faci if it’s broken.

Si am gandeam astazi dupa episodul asta la istoricul meu de gay la job. Ce sa-i faci..
Men at Work.

Nu pot sa zic ca am fost virgin la capitolul asta cred ca de la primul job. Sau in fine dureaza cateva luni si apoi incet-incet apare cate un astfel de episod. Si ma gandeam la teoria 2+2 pe care am dezbatut-o acum ceva vreme. Si ma intreb: or fi ajuns la 4?. sau mai e nevoie de o sansa ca in bancul cu blondele. Si parca pe ce trece timpul iti dai seama sau mai degraba imi dau seama, ca chiar nu mai vreau sa le dau o sansa. Nu mi-e rusine de cel care sunt, dar nu cred ca orientarea mea sexuala expusa pe fatza mi-ar aduce ceva de castigat.

Pana la episodul de astazi....e un intreg background pe care mi l-am analizat.

Down the memory lane...

Episode 1

Primul meu job a fost intr-o firma olandeza, undeva prin Hunedoara. Printr-un concurs de imprejurari favorabil... si ciudat si cu multe emotii si cu mult stress am ajuns sa am o pozitie destul de importanata in firma respectiva. Cu multa bataie de cap... eram intr-un orash nou.. aveam nevoie de ajutor. Imi luasem cu mine o echipa de baza pe care urma sa ma bazez, dar aveam nevoie de mai multi oameni, mai ales in fazele de inceput.

Si binen-teles apelez la prieteni. Prieteni gay . Logic. De altii nu aveam atunci.


Aici se merita facuta o mare si importanta paranteza. Omul care sunt in timpul liber, in club si aiurea diferta extrem de mult de omul care sunt la munca. Am muncit mult pentru a-mi construi o cariera. Mult si greu. Si atunci cand sunt la lucru sunt altfel. Incerc pe cat posibil sa fiu profi, concentrat la ceea ce trebuie sa fac si destul de des trebuie sa iau decizii pentru care raspund cu capul sau cu posibilitatea de a raspunde chiar cu locul de munca. Si aici sunt decizii legate de bani, de operatiuni in general, decizii legate de persoanele care lucreaza pentru mine si cu mine.


Ideea e ca cei mai multi nu isi dau seama ca chiar nu glumesc la capitolul asta. Sau ma rog multi fac greseala asta. Si au un shock prima data cand ma intalnesc pe ‘terenul de 8 ore de lupta zilnica’ (sau 9 .. sau 12)

Sa revin la ce spuneam, deci imi aduc ca angajati temporari cativa prieteni gay. Sa ne ajute la ce era de facut. O decizie usoara la momentul respectiv. Si comoda. Nu neaparat cea mai buna.
Au fost si faze haioase... vreo trei de care imi aduc aminte. La acest loc de munca.

Una haioasa pana la urma a fost... aveam un amic care la mijto imi spune in privat ‘shefa’; faza faina era ca mereu faceam haz de necaz pe tema baietzashilor care bateau mingea in spatele firmei in fiecare dupa masa. Singura problema era ca luasera poarta metalica a firmei pe post de poarta de fotbal. Si cand se nimerea sa mai traga cate un gol... te aduceau la infarct... era un bubuit infernal..
In fine faceam noi haz pe tema asta.. .. in fine. La un moment dat au aparut iar baietzashii astia in spatele firmei carora le spuneam (tot in privat) ‘golani’ si am trezesc odata cu V. al meu, ca apare intr-un suflet din depozit, strigand cat era magazinul de mare, pe o voce intentionat cu octava mai sus decat cea normala: ‘Shefa! Shefa! Au venit golanii!!!!!!!’ a fost cu adevarat un Kodak moment. Nimik de comentat. Acum ma umfla rasul.. atunci era sa leshin. Faptul ca am lucrat atunci impreuna ne-a apropiat pe de o parte. Pe de alta parte a stricat si prietenia dintre noi. Indirect. Acum sunt cativa ani de cand nu ne-am auzit. Imi pare rau, da’ nu am avut ce face.

Faza doi... sheful meu, olandezul, era un tip de vreo 65 de ani crescut in ghetourile din Amsterdaam. Le vazuse si traise pe toate. Si intr-o seara fiind la mine acasa in apartamentul inchiriat de firma, vorbea cu nevasta-sa la telefon de fatza cu mine si ii zice: Maggie I think we have a homosexual as a manager!, Ea raspunde: Rudy how can you say that?. He has a pink apartment. (pe scurt: Maggie aveam un homosexual pe post de manager, are un apartament roz). Pe scurt . Eu m-am inecat cu orice beam atunci, probabil gin si ii spun : Rudy asa era cand l-am inchiriat. Da el zice: pai da.. da tu l-ai ales. Din nou .. no comment. A da si deseara dorm la tine ca am baut si nu conduc deci pui colectia de cactusi la mijlocul camerei intre paturi. Dublu no comment.

Aici vorbesc despre omul care mi-a spus: nu ma intereseaza ce si cu cine faci dupa ora 5 atata timp cat pana la ora 5 iti faci treaba bine.

Si acelasi timp care mi-a trims un buchet de trandafiri uriasi roshi de ziua mea.

Si acelasi sef, care cand in sfarsit am inaugurat firma ,a vrut sa puna pe frontispiciul firmei steagul Rainbow alaturi de cel al Romaniei si al Uniunii Europene. Nu conteaza, facem scandal public si implicit publicitate gratuita. N-am avut curajul. Si cred ca orashul ala nu era pregatiti pentru un astfel de scandal .

Asta a fost primul job. Memorabil.

Episode 2


Ajuns in Timisoara. Cu sansa de a o lua de la zero. Sau ma rog poate nenorocul. Am tinut departe de viata profesionala viata personala. Atata cat am putut.
Boyfriend-ul meu figura, in povestirile legate de relatie la munca, drept Cristina.

Tot aici am avut o experienta ciudata si neplacuta. Mi-am angajat un prieten. Pe partea de distributie. Una peste alta a fost fain la inceput. Adica simteam ca pot face si eu ceva pentru el avand in vedere ca m-a ajutat neconditionat atunci cand m-am mutat in Timisoara. Nu stiu cum si de unde am ajuns sa ne certam aproape zilnic. Tensiunea era aproape insuportabila. Cand cineva iti cunoaste si sa zicem punctele slabe, are poate tendinta de a incerca sa te manipuleze. Tendinta de a te subaprecia. De a nu-ti arata raspectul profesional pe care poate il meriti si pentru lucruri care nu sunt vizibile in 2 saptamani.
La un moment dat plecam intr-o aventura din Timisoara spre directia Hunedoara, cu masina firmei, in ideea de a-mi aduce de la Hunedoara cateva chestii personale. Nu ma stiu exact acre era planul de bataie. O parte trebuia sa le duc la Lupeni si altele trebuia sa le aduc la intoarcere la Timisoara. Inevitabil ajungem in Hunedoara la V. Se lasa cu povesti la un pahar, si in cele din urma, sambata fiind, ne hotaram sa plecam la Cluj la chef. Cum prea multa minte nu aveam nici atunci o stergem in gashka spre Cluj. Mentiuen importanta: in bena Daciei papuc se aflau una bucata frigider, una bucata aragaz + una bucata cuptor cu microunde. Doamne unde mi-or fi fost mintile. In orice caz nu la locul lor.

Pit-Stop la Alba Iulia sa completam gashka. Si decidem sa lasam zestrea in santierul de la locul de munca al prietenului din Alba. Si plecam spre Cluj. Mega buna dispozitie generala. Alimentata de ‘glaja’ de vin.
Pe foarte pe scurt (gandindu-ma ca mai am de scris...) ajungem in Cluj. Chefuim, iar colegul asta al meu ramane fara permis in centrul Clujului. Era singur in masina. Nu conteaza prea mult circumstantele. Nu pentru ce vreau sa scriu aici. Si iata-ma: masina de Bucuresti, inscriptionata cu firma de Timisoara, ramasa fara sofer in centrul Clujului. Zestrea mea printr-un santier in Alba Iulia. Nervi cam cat cuprinde si un pic peste. Singurul care avea carnet.. nu avea actele la el si era din Alba.
Emotii pe drumul catre casa.. fara lucruri fara carnet. Una peste alta le recuperez si ajunge ce trebuie unde trebuie: vreo 400 de km cu un sofer fara carnet la el si inca vreo 300 cu un sofer cu carnetul suspendat de 10 ore.... a fost un chin. Am ajuns acasa terminat fizic si psihic. Si mi-am zis: never again.
Toata istoria s-a terminat urat: Colegul si prietenul meu de atunci avea carnetul de sofer suspendat trei luni. Una peste alta doua luni ca agent de vanzari s-a dus totul in cap la capitolul rezultate, si poti acoperi o vreme problemele dar nu trei luni. Si nu mi-a mai fost coleg. Si nici prieten.
Considera ca l-am dat afara. A fost un moment aiurea. M-am trezit ca am vrut sa fac un bine, mi-am facut mie rau, lui rau si una peste alta am pierdut un prieten.

A trecut mai bine de un an pana am inceput sa vorbim din nou. Nu ma consideram vinovat 100%. Pur si simplu asta fusese situatia. Dar atuni mi-am zis ca nu voi mai amesteca una cu cealalta. Er sa pierd definitiv un prieten la care tineam.

Episode 3

Asta va fi foarte scurt. Alta job . Fac angajari si nefiind nu stiu ce job special erau multi candidati cu potentialul necesar. Aici am gresit din nou. Am ales unul la un moment dat. Un baiat care mi se parea tanar, ambitios si al naibii de sexy. Am zis ca daca tot trebuie sa aleg dintr-un grup de oameni aflati pe acelasi nivel de pregatire macar sa aleg unul care sa imi placa. Nu m-am dat la el. Nici nu aveam intentia. Pur si simplu ma incanta vizual.
Men at work.
Eh situatia s-a schimbat cand in lipsa mea mi-a intrat in calculator cica sa exerseze programul de contabilitate. Vroia sa imi dovedeasca ca poate face mai mult decat face in momentul respectiv. Avea o prietena cu 5 ani mai mare ca el. Era clar un toy-boy si incerca sa dovedeasca tuturor ceva . Si cred ca si lui. In fine a vazut in calculator sau mai bine zis a cautat pe acolo. A vazut acolo un text de genul celui pe care il scriu acum.
Si se gandise el la un moemnt dat ca ar fi un bun material pe care ar putea sa-l foloseasca sa ajunga unde vrea... si de aici insubordonare, facea ce vroia, cand vroia. Imi vorbea in doi peri.Apoi in ziua in care mi-a spus ca suna la patronul firmai sa ii spuna ca sunt poponar, decizia am luat-o: a iesit din firma cu lichidarea la zi. In 15 minute. Nu ii venea sa creada. L-am luat intre 4 ochi si i-am explicat frumos. Ca nu are teren de joaca pe subiectul asta ca nu tine faza cu santajul, ca pana ajunge sa vb el cu patronul e concediat demult. Si nu cred ca il va suna sa se roage de el sa vina inapoi.

Dupa vreo doi ani isi cere scuze pe messenger ca nu trebuia sa se bage in viata mea.
Acum vreo doua luni ma intalnesc cu el si ma intreaba daca nu ii gasesc de lucru la mine la firma. O fi tupeu sau si-o fi dat seama ca a gresit? Poate o combinatie intre astea doua. Si poate tampenie daca si-ar imagina ca l-as baga din nou in aceiasi firma cu mine.

Episode 4

Oare cand se invata cineva minte?
Si cand ma gandesc ca am scurtat din mila pentru cei cu destula rabdare la citit ...
Da asta trebuie sa o scriu. Deci.. am lucrat intr-o firma italiana. Scurtez istoria ca e atat de seaca.. si e un eveniment hokant pentru fiinta mea. E ca o injectie: trebuie sa fie scurta. Sau ca un shot de tquila. Deci italienii cand veneau in Romania, invariabil am avut acelasi program: seara mergeam la restaurant si apoi ma innebuneau cu barurile de strip-tease. Sunt cateva extrem de private special pentru straini. Seara de seara, intepeneam intr-unul (ca baietii) si invaraiabil ma trezeam cu cate o creatura cu tztele goala care mi se tot freca in brate. Clar alea erau prostituate. Da nici pe jumate prostitutia pe care o faceam eu acolo. Nu ii puteam refuza sa merg cu ei. Si mai ales trebuia sa ma fac si interesat de ‘ minunatiile care atarnau pe acolo’ Totul a pus capac cand a venit Paolo la mine sa ma intreba daca stau singur ca luam doua ‘de alea’ acasa si facem sex in grup (in paranteza Paolo e un tip la vreo 25 de ani care intamplator arata bestial ). Aia a pus capac.
Singururl moment placut a fost cand una l-a dezbracat pe Paolo in proportie de 95%. Aia merita o sampanie de aia de 20 de euro paharul ).
Men at work
Cel mai scarbos era cand le auzeam pe moldovence vorbind in gura mare (presupuneau ca suntem toti italieni) : Du-te tu la ala ca io ma frec de boshorogu asta si vezi sa mai comande ceva ca nu a luat mai nimic deocamdata. Yecks! Pana la urma in timp ce se freca una de mine imbracata cum o lasat-o mamica-sa in lumea asta ‘ meschina si rea’ sa se descurce singura, i-am soptit la ureche: dragutza lasa-ma pe mine ca sunt obosit, e ora 3 noaptea du-te la aia ca eu sunt doar gazda aici.
Ce nu face omul pentru cariera? Face multe. Da astea multe au o limita.

Episode 5

De asta mi-e greu sa vorbesc. Foarte greu. Fiindca e inca in desfasurare si nu stiu cum se va termina. E clar ca nu e OK. Ceva nu e ok.
S-a eliberat un job la mine la munca. De fapt a fost o idee pe care am dezvoltat-o. Am facut sa fie nevoie de acel job. Aveam pe cineva in gand pentru el. Cineva care ar avea nevoie de el. Sit imp de o luna, m-am vaitat ca nu avem sofer, ca nu putem folosi masina la maxim, ca ce bine ar fi sa avem ca.. in fine pana la urma a prins ideea si sefii mei chiar au inceput sa creada ca e a lor: avem nevoie de un sofer.
Si il aduc pe el. Un om cu care avem o relatie lunga complicata de cativa ani buni.
Nu genul ala de relatie. A fost la un moment dat. Dar in orice caz aveam un istoric.
Si ii spun: eu de fiecare data cand am angajat un prieten gay s-a sfarsit prost pentru toata lumea. Sunt un sef groaznic: incapatant si pretentios si cer mult de la cei din jurul meu. Si nu fac compromisuri si nu sunt adeptul ideii las ca merge si asa.
Si pe de alta parte asta ar duce la stricarea prieteniei noastre.

Simteam de la bun inceput ca nu va putea sa faca diferenta intre cele doua situatii: eu omul de sambata seara cand ne imbatam impreuna si facem schimb de numere de telefon sau de povesti scandaloase si omul care intra in birou la ora 9 dimineata a doua zi. Nu sunt acelasi . Raportul de colaborare se schimba radical. Altfel se ajunge la acel amestec total al celor doua lumi. Si nu e bine.

Am simtit ca nu se va putea asta. Am mai vazut-o intamplandu-se. Nu o data. Si ajunge sa calce in picioare orice regula pe care eu am impus-o si creat-o acolo. Pentru asta am fost platit sa fac cu 10 luni in urma cand am fost angajat in aceasta firma.

Si am ajuns la tot soiul de probleme. Ca pana la urma sa mi se raspunda : auzi m-am saturat de fazele astea. Si astea toata dupa o minciuna crasa pe baza caruia am luat niste decizii. Sau 160 de km facuti in weekend cu masina firmei la 3 zile dupa angajare.
Nu vreau sa intru in detalii aici. Nu e locul si moemntul. Sunt doar exemple aleatoare.
Pentru toate astea a trebuit sa dau explicatii. Nu cred ca l-a interesat vreodata, sau nu cred ca i-a pasat vreodata si nici nu cred ca l-a bagat vreodata patronul firmei in sedinta doua ore pe tema reducerii costurilor.

Si in cele din urma tot eu sunt ala rau. Tot eu sunt cel care acopera greselile ‘protejatului’. Si m-am saturat de fraze care incep cu: Auzi ‘protejatul tau....... nu a facut asta ok sau aia ok..’

Si atunci stai si te intrebi.
Si ma gandesc ca sunt oameni care nu sunt capabili sa te aprecieze personal si profesional doar pentru simplu fapt ca au impresia ca stiu despre tine mai multe decat stiu ceilalti.

Si asta e extrem de gresit.
Nu stiu ce decizie voi lua in privinta lui. Nu stiu ce decizie va lua el. In orice caz simt deja ca nu mai suntem prieteni. Nu poti fi prieten cu cineva care nu te respecta la nivel minim. Cineva care nu intelege ca ai responsabilitati si raspunderi peste ceea ce ar putea el sa faca. Cineva care, desi stie ca ai muncit din greu sa ajungi undeva, ca nu te-a plasat tata sau unchiu sau nashu, nu e in stare sa te respecte doar pentru ca intamplator esti si tu gay.


Si aici am sa ajung la concluzia personala: Cineva stie ca esti gay. Cineva stie ca te-ai sarutat intr-o sambata seara cu un total stranger. Cineva stie ca iti plac baietii.

Si uita ca ce stie el nu te caracterizeaza. Nu te face nici inferior, nici egal, nici superior. Si uita ca intr-un club gay petreci 4 ore pe saptamana iar la servici cel putin 40 in aceiasi saptamana.. Si uita ca esti definit de multe alte lucruri, nu de faptul ca esti gay. De mult mai multe lucruri. Si uita ca ai muncit din greu sa obtii un lucru. Si crede ca nu esti demn de respectul profesional fiindca stie ca ai un darkside care intr-un anumit fel ar trebui sa nu-ti permita sa ceri un lucru si sa astepti sa se faca.

Dincolo de concluzia personala, o concluzie generala:
Cerem de la lumea hetero sa ne aprecieze pentru ceea ce suntem, fara sa tina cont de faptul ca suntem gay. Dar un lucru e clar atata timp cat noi intre noi nu intelegem ca a fi gay nu anuleaza toate celelalte calitati. Ca fi gay nu iti anuleaza dreptul de fi apreciat profesional. Ca fi gay nu te face inferior chiar si intr-o pozitie de shef. Nu esti mai putin shef . Nu eshti mai putin responsabil. Nu esti mai putin bun profesionist. Nu ma putin apt de lua decizii si de a le pune in practica.
Si faptul ca esti gay nu ar trebui sa te dezavantajeze totodata cum nu iti da dreptul la tratament special.



Pana asta nu se intelege intre noi.
Nici macar sa nu avem pretentia sa cerem asta de la cei din jurul nostru.
Nu avem dreptul.
Pana la urma nu suntem toti decat:

Men at Work




Ps. De mult timp nu am mai scris atat. Daca ai reusit sa ajungi pana aici cititorule multzumescu-tzi pentru rabdare. Lasa un semn al trecerii tale