Rewind & Fast forward
Iaca sunt imediat trei luni.
Trei luni de cand nu am mai publicat nimic pe aici.
Trei luni pline, am ratat o groaza de subiecte firebinti despre care a clocotit blogosfera, then again cateodata (adica in proportie de 90 %) ma straduiesc cu inversunare sa nu vorbesc sau sa spun ce cred despre subiecte dezbatute si razbatute pe atatea site-uri.
Sunt unele subiecte care apar la un moment dat.
Si apoi doua saptamani nu vezi altceva pe nici unde. Si nu din disperarea de a fi deosebit m-am ferit de subiectele aflate peste tot. Ci pur si simplu fiindca am vrut si fac tot posibilul sa mentin randurile de aici la nivelul personal.
Nu cred ca parerea mea despre un anume subiect e neaparat importanta.
Si cu atat mai putin interesanta.
Ceea ce va face ca mare parte din postul asta sa fie extrem de nelalocul ei.
Sincer nu m-am omorat nici cu intratul pe bloguri in ultima vreme.
Nu mi-am pierdut interesul. Poate un picutz energia. Si ca sa fiu sincer pana la capat. Poate enervant de sincer, nici nu am mai gasit nimic de mult care sa ma incite la nivelul de ‘macar un comment’
Ar trebui sa fie marele post de come back. Dar o iau usurel. Ca de obicei am idei care mi se zbat in cap intr-un soi de miscare browniana si care s-ar gasi mai bine descrise intr-o carte ‘chaos theory’.
Au fost trei luni de liniste. Vorba vine. Daca isi inchipuie cineva ca in viata mea sunt si momente de liniste.. ma gandesc la doua optiuni: ori nu ma cunoaste, ori nu ma cunoaste bine. O sa am probabil liniste. 6 feet under. Sau whatever, ca am decis la un moment dat sa nu las papadii sa imi creasca pe burta. Plus ca n-am platit taxa la biserica si cica daca nu o platesti nu te lasa sa putrezesti la ei in curte. Bine ca miroase popa toate babele 2 ore duminica. Gratis. Da macar stiu la ce foloseste tamaia.
:) macabru. Mi s-a zburlit paru pe ceafa.
Si, deci... sa fiu x-mas sweet in ce urmeaza? (neee ....am ratat ocazia traditionalului post depresiv de craciun). Eh mai bine realist si bitter. Ca asha imi sta bine.
Buba e ca la cat sunt de specialist in a bate apa in piua pe o idee, a face din trei luni de (ne)liniste un singur post va fi o adevarata provocare.
Dar am sa dau pe rewind si fast forward.
Cred ca m-am oprit undeva imediat dupa Festivalul de Film Gay de la Cj. La care nu am ajuns. Din nou nu se potriveste nicodata intr-o perioada de raltiva acalmie. Se pare ca a iesit binisor. Neoficial am aflat ca bloguletzu s-a infipt pe locul doi in top. Eh poate e mai bine decat sa castigi si sa nu se tina festivitatea de premiere. Plus ca parca anu asta nu au fost controverse pe tema asta. Eu mi-am mushkat limba, avand in vedere ca sa pare ca prin minune a fost prima oara cand nu au functionat programele de schimbare IP la votare. Dupa ani de zile in care asta a fost o problema. In final s-a rezolvat si a fost corect. :). Eh si numele blogului a fost bagat atat de gresit in lista de vot incat google nu il gasea in primele 100 de rezultate. atata bai sa fie.
Eh nu-i bai, pentru un bloguletz fara flash-uri si youtube all’ver it s-a descurcat binishor asta micu al meu. Nu-i doresc sa creasca mare. Asa mai micutz se strecoara mai ushor.
Apoi imi aduc minte de Miss travesty –ul de anu asta. Eh.. la asta m-am aruncat pana la Cluj. Imi era dor de Cj si nu stiu de ce. Poate am simtit nevoia sa ies din casa. Mi-a placut spectacolul. A iesit un pic din tiparul ‘rochia de liceu a lu’ mama asortata cu o peruca de poliester (expandat)’. Eh a avut si momentele lui..bune, foarte bune, si ‘Leana a lu’ Poparca de la 4’. Noah colorata planeta avem doamne ajuta. Am tipat cat am putut.. un pic prea mult pentru unele urechi mai ‘sophisticated’. Eh si intamplarea a facut ca am sustinut-o pe castigatoare. De la inceput. Asha ca a fo fain.
Party ul de dupa.. nu a avut ceva anume, nu stiu ce.. sare si piper.
Asha ca am sfarshit eroic cu un gin tonic in mana.
Urmatorul lucru condensat... am fost uimit de cat de implicata e lumea gay in politica. De fapt e mult spus lumea gay in politica. ‘Gay’ si ‘politica’ avand greu si rar loc in aceiasi propozitie. Dar 50% din id uri de mess aveau un status cu sus ala si jos alalalt.
Pan’ la urma.. eu cu cine votez… ?
Mai are rost sa spun ca nu avem un electorat gay.. prin urmare nici reprezentanti gay sau in acest caz macar cu o parere clara despre subiect. Si exprimata public...
Da la noi inca se jura(mincinos) pe Biblie. Astept ziua in care se va jura pe Constitutie. Daca oi prinde ziua aia vreodata...
Asa ca de la un ‘gaozar’ dar care totusi a intervenit pentru desfasurarea unui Gay Fest (obligat fortat , de buna voie sau numa fiindca dadea bine la imaginea liberala ). in fine a facut-o. /si un om care nu cred ca ar fi capabil sa se descurce in tara asta pierduta,,,
am stat acasa. Viza de flotant ma obliga la stat la coada la gara. Si cred ca nici unul nu merita cateva ore din viata mea. Imi mananca destule zile pe parcurs. Management de minimizare a pierderilor pana la urma.
Si am refuzat jobul pe care il pandeam la sfarsitul anului trecut. Sau in fine... unu similar. Mult mai bine platit sau in fine rezonabil mai bine platit . vreo 400 de euro in buget in plu pe luna anul asta nu ar fi fost de aruncat.. Cred ca a fost chestia cu vrabia si cu cioara. Desi vrabia e italiana si cioara era austriaca...si nu sunt foarte happy de idee. Dar sincer cred ca criza asta la noi.. abia incepe si as prefera sa nu fiu ultimul venit (si unul scump) intr-o firma. Nu ar fi o pozitie prea confortabila, anu asta. Dar sunt inca deschis la optiuni intersante.
A, da. Si nu m-am lasat de fumat. M-am dat de ceasu mortii cu Zyban si etc. da pan' la urma nu a mers. Nici nu cred ca mi-am dorit foarte tare. Sau asa spune lumea: vointa etc. Cred ca imi place prea mult sa fumez.
Viata amoroasa.. cu ups & downs. Asta cred ca va urma sa fie tocata mai marunt... ca eu unul nu mai pricep nimic sa mor eu.
Si bullshit ul ala cu experienta care face si drege. E atat: bullshit. Nu scapi de probleme. Doar ca se schimba. si cele de cu cativa ani in urma te amuza.
Doar ca sunt altele.
Si de comunitatea gay inca nu incetez sa ma minunez. Dar nu m-am minunat destul incat sa fac revelionul in sauvage. Ca riscam un post la fel cu cel de anu trecut pe tema asta.
Gata am condensat brusc spre final.
Ca pan’ la urma asta nu e un post real.
Am scris 5 randuri despre chestii care nu isi vor avea locul mai departe pe aici.
Si am bagat doua randuri despre sex life love life si etc. Astea merita mai mult de scris.
Doar ca trebuia sa scriu ceva sa nu ma dau asexuat sau asexual. Ca nu ma prinde rolul.
Ca ar fi o mare minciuna. Si nu prea e bine sa incepi asa anul
Dar ma voi intoarce. Abia am inceput. Si am nevoie de nitzel timp sa imi mai pun niste chestiutze in ordine pana a reincepe sa scriu cu adevarat.
Oricum m-a surprins in ultima vreme sa aud replici de genul: mai scrie si tu ceva.
Am facut-o e drept. Doar ca nu am publicat /
Nu mai e la moda sa ai blog.
Dar si asa mi s-a zis ca poza de pe romeo are un aer ‘vintage’
Asa ca o sa o tin tot asha,
Rewind&Fastforward.
(ce fericit am fost cand am inceput sa invat engleza si am priceput de la ce vin RWD si FFD de pe dublucasul meu adus pe sub mana din DDR :)
a.. si sa nu uit: La Multi Ani!
Acelasi
2q2Bstr8
(yep, i'm back)
Too cute to be straight, too straight to be gay--- personal voyage past present future - politically incorrect
joi, ianuarie 07, 2010
sâmbătă, octombrie 17, 2009
42.RECAPITULARE (de blog)
RECAPITULARE DE BLOG
Cica toamna se numara bobocii.
Jur ca nu am inteles niciodata pe deplin fraza asta.
Am inteles aunci cand e folosita cam la ce anume vrea sa duca. Da.. ca toate exemplele astea de intelepciune populara, care ni se predau prin clasa a 4-a, in incercarea de a ne autoconvinge ce popor minunat si spiritual suntem noi,....toate pildele astea ar trebui sa aiba o noima.
De exemplu bate fieru cat e cald.. e logica..
Da boboci.. toamna ? astia nu apar primavara ? adica oi fi eu crescut la bloc da nu imi aduc aminte nici o imagine cu ratzushte in zapada. Si daca se presupune ca numaram bobocii care au trecut peste vara... una la mana, n-o fi vara cel mai greu sezon pentru ratzushte sunt rame.. e iarba...
Da’ bun, sa presupunem ca le numaram toamna pe alea care au trecut peste vara. Da dupa cateva luni bune... nu mai sunt boboci..
Somebody...help meeee. Am luat-o razna din nou.
Buun acu’ desi am reusit sa ma autoplictisesc cu primul paragraf, la nivelul de nici mie nu imi mai vine sa citesc ce scriu..ajung unde am vrut.
Recitesc ce am scris de la inceputul blogului. Stimulat de un comment. E interesant sa te uiti putin in urma… ma gandesc ce am scris.. la ce ma gandeam atunci.. ce m-a facut sa scriu si ce s-a intamplat dupa…
Sunt 41 de posturi. Adica o cifra rotunda (alt exemplu de intelepciune populara ; singura cifra relativ rotunda e zero, restul sunt mai coltzuroase. Nici 20 nu e cifra rotunda.. e cel mult un numar rotunjit pe-o parte; uite 69 e un numar relativ rotund privit asa printre gene).
Deci de ce nu ar fi 41 cifra rotunda. ?( vreau sa ma contrazica cineva cu argumente solide si sa imi demonstreze ca un alt numar e mai rotund)
Deci numaram bobocii. Sunt multe persoane care mi-au descoperit randurile in ultima vreme. Am mai facut un review. Asta nu e tocmai un post in sine. E mai mult.. blogul revazut din perspectiva octombrie 09.
1.Punct si de la capat. Era o vreme acum cativa ani cand a avea un blog era o chestie deosebita. Trebuia sa fii putin mai mult decat scriitor in sine. Putina informatica nu strica la baza. Trebuia sa stii un oarecare limbaj si html era mai mult decat o extensie de fisier. Cu ceva vreme in urma a devenit mai usor sa faci asta. Si ideea unui jurnal e tentanta pana la urma, si ma apuc sa scriu si eu un blog. Era un moment in care ma tenta ideea de a-l tine intr-un semianonimat. Ar fi fost mult mai comod si usor de scris. Si mai sincer. Si imi aduc aminte de momentele in care am descoperit ca ceea ce simteam ma incadra in categoria gay. A da, si nu eram singur pe lume. Am cunoscut de cand am scris acele randuri si de cand evenimentele de acolo s-au intamplat de fapt multi baieti care erau in faza de cine si cum sunt. E interesant sa vezi ca desi vremurile s-au schimbat, noi ca baieti gay in Romania... pana la urma nu suntem chiar atat de diferiti in procesul asta.
Eh si dupa ce te trezesti incepi sa deschizi ochii si sa te uiti in jur. Pana la urma the first cut may be the deepest dar se spune ca deciziile bune vin din experienta si experienta vine din decizii proaste. Pana la urma daca te hotarasti sa faci pasul cel mare nu garanteaza nimeni ca va fi bine. Dar daca nu incerci nu vei stii niciodata, nu? Mereu cand am cunoscut pe cineva la inceput de drum, mi-am adus aminte de experientele astea si intr-o oarecare masura am incercat sa-l feresc de aceleasi greseli. Apoi am renuntat la atitudinea asta. Fiecare trebuie sa isi traiasca propriile experiente. Prieten bun fiind atunci cand te poti bucura impreuna cu el de experientele bune si sa ii fii alaturi ‘no questions asked’ atunci cand lucrurile nu merg foarte bine.The First Cut Is the Deepest.
Jur ca nici azi dupa aproape o decada de mileniu 3 nu mi-s cu nimik mai destept. :)) am incercat si am ajuns la o concluzie... nu exista reteta. Nu pot sa spun 100% ce ma tenteaza mai mult. Nu stiu cand am placut cuiva, de ce am placut. Si acum am blogul si lumea mea e impartita in doua (in cel mai bun caz). Cine ma place pentru ce scriu.. nu ma are pe lista de preferinte fizic vorbind. Sau invers. Si cand amandoua se potrivesc lipseste altceva. Si la fel cand mie imi place cineva.. nu ma place.. una peste alta.. e invazie de mesaje pe romeo sau aiurea..de genul nu caut nimik ca e greu de gasit ce caut. Sau alte alternative pe tema data. Apoi se intampla ca atunci cand gasesti tot ce iti doresti, sa iti bati joc fara ca sa iti dai seama de tot. Cum se agatza un barbat pana la urma? Nu stie nimeni. Sau daca stie cineva nu isi face secretele public. Unii au o strategie standar.d Altii se lasa purtati de val. Si cred ca cei mai multi improvizeaza pe moment. Si Cum Se Agata Un Barbat?
Nu imi plac baietii? Contradictie in termeni. Cred ca din faza too straight to be gay. Daca e vreunul care nu si-a pus intrebarea asta..a intrat pe blog din gresheala. In cazul asta.. poate e doar subiect de studiu. De antropologie sociala. Sau pur si simplu curiozitate. Cum spuneam pe undeva in cele cateva sute de pagini A4, neglijent dactilografiate pe aici, oamenilor le e teama de lucrurile pe care nu le cunosc. Sunt chiar inspaimantati de asta. Varcolacii mananca luna, pamantul.. pur si muove, electricitatea e instrumentul diavolului, musulmanii sunt teroristi. Oamenii demonizeaza ce nu cunosc. Si ca sa treaca peste asta.. unii au puterea sa muste din marul vreau sa stiu. Si e un prim pas spre cunoastere. De aceea apreciez si prezenta unei persoane pur si simplu curioase, ratacite intre randurile mele.
Chiar si cunoasterea propriei stari. Nu te temi de ce simti daca intelegi de ce. Si ca toata lumea in postarea asta am incercat sa vad ce si de unde… concluzia ?? total impotriva dizertatie de mai sus. Mi-ar placea sa inteleg dar nu am de gand sa stau in stand by pana ma lamuresc eu sau altii mai destepti ca mine ca cand cum. Nu am timpul necesar. Comenta serge aici ‘let’s be happy let’s be gay’ poate nu atat de happy. Dar noah hai sa fim gay. Si completez completarea. Hai sa nu fim doar gay. Suntem mai mult decat atat. Nu as lasa culoarea parului sa imi guverneze viata. Nici numarul de la pantof.
Si pe tot drumul asta pe care il apuci la un moment dat iti dai seama ca poate unii inseamna mai mult decat altii. Inainte te intrebi ce cauti. Doar ca sa stii cand gasesti daca era ce cautai. Hai sa ne stabilim dinainte un standard, un chenar. Un pat al lui Procust. Mai taiem din picioare. Mai intindem.. pe lungime pe latime si facem toata lumea sa intre in acele chenare. Sau rame. Si ‘poi nu ne place ca e la fel. Ca nu e diferit. Ni se pare ca gasim asa ceva la orice colt de strada. Si poate rezultatul ne face sa credem ca am gasit ceva comun. Si in toata incercarea asta. Cautam relatii. Inca nu am auzit ca cineva sa caute o relatie si sa o si gaseasca exact asa facuta pe masura lui.
E ciudat relatiile apar cand nu te astepti. Asta simt eu. Sunt adeptul ideii de click. E posibil sa ai cateodata senzatia ca se strica clickuitoarea. E posibil sa simti ca rugineste cateodata. E posibil sa nu faca click din prima. E posibil sa te trezesti ca nu suportai sa vezi pe cineva si apoi sa iti dai seama ca era mereu langa tine si ca era foarte apropiat de ce iti doreai dar nu vezi padurea de copaci (jiiz ce naiba am azi cu perlele astea de intelepciune populara? ) GWM SKS GWM 4 LTR.
Si pana la urma mi-am compus un decalog. Un soi de lista de cumparaturi pentru Mos Craciun; Si in ziua de azi ma trezesc pe romeo cu reactii de genul: nu e nimeni asa cum vrei tu si nu vei gasi niciodata. Dar cu toate dezavantajele varstei sunt si avantaje si nu am sa incep acum sa le enumar. Dar unul dintre ele, cel putin asa mi s-a intamplat mie: nu imi dorec neaparat o relatie. Sau nu o caut cu disperare. Nu mi-e teama de a incepe o noue relatie. Dar am mai multa rabdare si nu pot decat sa spun ca nu fac altceva decat sa fiu atent in jurul meu. Si cand va aparea nu pot decat sa sper ca o voi recunoaste si voi avea curajul sa o imbratisez. Pana la faza asta am ajuns si eu cu indoielile mele ca ‘mi s-a stricat clickuitoarea’ cum zicea cineva. Been there done that (chiar nu mai sunt surprize?)
Si cand sa zici ca e totul in regula.. pregatit psihic, decalogul facut, partea de experiente adunate, mi-am facut ordine in ganduri prin randuri pe locuri fi gata... Asta e buna treaba... da unde cauti?
Site-ul albastru se presupune ca ar fi o optiune. Si dupa ateva incercari.. ai cateva optiune: una e fraza standard: oricum nu gasesc nimic pe aici da stau on line ca cine stie
Si daca nu e romeo dot com te lansezi pe messenger. Yahoo sau msn, care ar fi. Pana la urma e mai usor de comunicat. Te trezesti la un moment dat cu cateva zeci-sute de id uri de mess si pana la urma te intrebi de ce le ai. Vorbesti doar cu aceleasi 3 persoane. Si apoi de pui sa dai mass-uri si buzz-uri si alte instrumente din astea de tortura, in incercarea disperata de a-ti face putin ordine prin lista aia. Sau sa vezi pentru cine mai prezinti interes. Oricum pe ¾ nu mai stii de unde sa ii iei daca nu te ajuta arhiva de mess pana la urma. Si te intrebi cine e pana la urma mai mult decat un ID de mess.
Daca te hotarasti sa iesi in umea reala, care in cele din urma dupa parerea mea, e cea mai buna optiune poti merge in Sauvage sau alt club care o fi el. Aici e aici. Aici e lumea reala. Nu ai optiunea invisible. Nu ai poze luate de pe net. Nu poti pretinde ca ai 185 inaltime si ochi albastri. Si pana la urma pozele naked care ar face furori on line.. aici nu te ajuta prea mult.
Si poti sa te lasi invaluit de Fum
... si pana la urma dau dracu tot decalogul, romeo si messul ca sa imi redefinesc optiunea search. Cum spuneam pana la urma site-ul asta iti neaga utilizarea tuturor celor 6 simturi (inclusiv gaydar-ul sau gay radar-ul) si ajung la o concluzie: imi caut partener de Tango , de fapt. Cred ca asta defineste pana la urma mai mult decat orice ceea ce cautam.
Si e posibil ca inconjurat de cei care simt poate intr-un fel ca si tine. Sau oameni cu care descoperi la un moment dat ca ai puncte comune sau macar descoperi ca au mai batut si altii calea asta intortocheata; iti poate da un sentiment de apartenenta; e clar ca nu poate sa iti dea o apartenenta completa. De cate ori nu ne trezim intr-o incapere cu oameni cu care se presupune ca avem multe in comun. Pentru ca la un moment dat sa te intrebi ce caut eu aici. Nelamuriri de copil tont am avut ca chiar nu exista retete si nu pot si nu pretind ca le inteleg pe toate.
In cele din urma se presupune ca lumea reala, lumea gay reala, se presupune ca te-ar putea aduce la liman. Ti se clarifica multe sau cel putin ai mai multe raspunsuri. Nelamuriri? Eh distractia acum incepe. Renunti la un tip de masca si simti nevoia sa pui imediat alta. Pana iti gasesti bisericutza la care sa aderi. Pana adopti o anumita ’doctrina’ si atunci te schimbi dupa chipul si infatisarea... cui o fi. Ne intereseaza pana la urma doar imaginea? Logic ca nu doara nu am recunoaste asa ceva. Toti ‘sapam’ dupa intelesurile adanci ale vietii. (neh... pana la urma). Si prima impresie poate sa conteze. Si poate ai si ocazia sa faci o a doua impresie. Trebuie sa iti construiesti o alta imagine. Pana la urma.. trebuie sa arati eligibil.. nu se stie cand apare Mr. Right sau Mr. Perfect. Ar fi bine sa cumpere imaginea pe care o vinzi. Altfel s-ar putea sa creada ca esti vreo Curva. Si nu ai dori asta...
Deci ai dat jos masca....... Repede alta ca s-ar putea cineva sa vada cine esti cu adevarat si nu ti-ai dori asta.
Si a fi acceptat de catre altii sau de catre oamenii din jurul tau e o nevoie poate greu de inteles. Poate normala. Pana la urma omul e o fiinta sociala. Si pentru coming-out nu e o reteta.
Imi revine mereu in minte ideea: viata nu se da cu manual de instructiuni si certificat de garantie. Fiecare isi are propriile etape de regasire. 2+2 poate fi o ne-strategie de coming out. Personala si poate adaptabila dar de necopiat pentru simplul motiv ca situatiile oamenii, locurile si vremurile creaza conjuncturi ne replicabile in timp. Si pana la urma poti ajunge sa iti dai seama ca gay-to-straight nu functioneaza.
Nevoia asta de acceptare poate sa mearga de la nivelul individual.. om cu om.. cateodata am simtit nevoie de a striga NU.
Ca o comunitate. Da comunitate. Adica ‘adunatura’ aia la care simti ca apartii si de care vrei sa te desparti si care nu reprezinta. Si care asteapta sa faca mereu cineva (mare puternic si nedefinit), dar in orice caz altcineva ceva: sa ne imbunatateasca viata de marti 14 noiembrie. Sa ne faca cluburi, sa ne accepte cum suntem si cine suntem, sa ne faca sa putem spune sunt gay. Nu... nu ‘sunt gay’ mai degraba ‘sunt si gay’ dar mai mult decat atat. Mult mai mult. Unii au Stonewall. Un zid de piatra celebrat ca idee ca simbol in toata lumea civilizata la noi poate fi brickwall. O lupta de cartier (fie chiar si central in Timisoara) sau la nivel national. E sigur ca inca nu poate deveni un carnaval, o celebrare a diversitatii vietii. Inca e o incrancenare. Inca arta travesti-ului nu a depasit faza de kitch. Si inca mai avem noi de lucrat la noi. Dar surpriza invatam unii de la altii din experientele noastre. Si e brickwall2. Si jumatatea plina a paharului... cine isi aduce aminte acum vreo 10 ani lucrurile stateau putin altfel. Cu bune si cu rele. E drept ca represiunea institutionalizata cel putin teoretica de la un anumit moment dat facea ca aceasta comunitate sa fie altfel.don’t ask don’t tell la nivel general. Nu regret absolut deloc vremurile alea. Chiar deloc. Dar nici nu am sa uit curand. Si chiar nu avem dreptul sa uitam.
Incepe sa sune toata recapitularea ca o lectie. Uff chiar nu imi doresc asta. Nu sunt specialist in lectii de viata. Mai am de invatat. Si de vazut si de trait. Sunt praguri in viata la care ajungi pe care le treci sau in care te opintesti. E pana la urma ceva atat de personal incat si a scrie despre asta cu pretentia de reteta de succes e atat de aproape de sacrilegiu. Imi doresc doar sa promovez (daca mi se permite) ideea de a trai propriile experiente. De a te bucura de viata, pana la urma. Am avut si eu momentele mele triste si colectia de umbrele negre. Cine zice ca nu le are.. nu e om. E o alta specie de vietuitoare pe care nu stiu sa o definesc. Nu am sa linkuiesc la capitolul asta mai nimik. De fapt mai nimik si cred ca cel mai personal post de pe aici. Cred ca pentru fiecare baiat gay mama este un element central al vietii. Fara comentarii prea multe. Inca e un subiect care imi atinge puncte sensibile. Si ... si atat.
Episoade diverse de la munca cuprinse in Men at Work (si nu, nu e new release Falcon Studios)
Si mi-am facut blogul loc de dat cu capul. Cateodata ma straduies ca vorbesc si despre subiectele mai dificile. Fara a spala rufe murdare in public. Sau in orice caz fara intentia asta. Imi aduc aminte de momente cand imi vedeam rufele la spalat pe un blog. Si cele mai murdare rufe. Si nu a fost un sentiment placut. Pentru simplul motiv ca nu puteam replica pur si simplu. Asa ca am incercat un exorcism. Si mi-am adus aminte si momentele faine. Ca sa ‘indrept cu ciocanul la cald’ kharma. Si dintr-un acces de egoism recunoscut. Chiar nu imi permit sa imi aduc aminte doar momentele dificile. De dragul integritatii mele mintale pe de o parte, din spirit de fair-play pe de alta.
Pana la urma, ar trebui sa trag o concluzie. Dar nu am sa o fac. Concluziile sunt pentru final de povestire final de drum. Si pana la urma saga continua. Ce va urma.. e surpriza. Si pentru mine.
Cine stie viata unui tip, care intamplator esti si gay ce va aduce. Bantuie furtuni in rada portului meu. Mereu.
Unii sunt facuti sa aiba liniste. Altii sunt facuti sa traiasca in agitatie continua tanjind dupa un moment de calm. Si atunci cand il gasesc.. nu le place.
Poate asa sunt si eu.
Am scris randurile de mai sus.. motivat de un comment recent de faptul ca m-am trezit cu un trafic peste medie dupa nominalizarea despre care am vorbit la un moment dat. Pentru ca toti simtim oarecum nevoia de recunoastere, in lume, in comunitate. Fara a-mi da experientele de pe aici ca exemplu (cred ca scriu a treia oara asta), ci mai degraba ca o acceptare a oamenilor din jur meu. Si de regasire a propriilor experiente. Nu copy-paste de pe alte site-uri. Fara insert-uri de prin alte parti si fara link-uri spre rent-a car.
Si inca un post fara cap si fara coada. Si in zig-zag. fara o traiectorie continua si rectilinie.Poate doar cu ceva continut.
Pana la urma nimeni nu e singur. Si cred ca asta ar trebui sa fie o concluzie.
Daca trebuie neaparat una.
Acelasi,
2q2Bstr8
Cica toamna se numara bobocii.
Jur ca nu am inteles niciodata pe deplin fraza asta.
Am inteles aunci cand e folosita cam la ce anume vrea sa duca. Da.. ca toate exemplele astea de intelepciune populara, care ni se predau prin clasa a 4-a, in incercarea de a ne autoconvinge ce popor minunat si spiritual suntem noi,....toate pildele astea ar trebui sa aiba o noima.
De exemplu bate fieru cat e cald.. e logica..
Da boboci.. toamna ? astia nu apar primavara ? adica oi fi eu crescut la bloc da nu imi aduc aminte nici o imagine cu ratzushte in zapada. Si daca se presupune ca numaram bobocii care au trecut peste vara... una la mana, n-o fi vara cel mai greu sezon pentru ratzushte sunt rame.. e iarba...
Da’ bun, sa presupunem ca le numaram toamna pe alea care au trecut peste vara. Da dupa cateva luni bune... nu mai sunt boboci..
Somebody...help meeee. Am luat-o razna din nou.
Buun acu’ desi am reusit sa ma autoplictisesc cu primul paragraf, la nivelul de nici mie nu imi mai vine sa citesc ce scriu..ajung unde am vrut.
Recitesc ce am scris de la inceputul blogului. Stimulat de un comment. E interesant sa te uiti putin in urma… ma gandesc ce am scris.. la ce ma gandeam atunci.. ce m-a facut sa scriu si ce s-a intamplat dupa…
Sunt 41 de posturi. Adica o cifra rotunda (alt exemplu de intelepciune populara ; singura cifra relativ rotunda e zero, restul sunt mai coltzuroase. Nici 20 nu e cifra rotunda.. e cel mult un numar rotunjit pe-o parte; uite 69 e un numar relativ rotund privit asa printre gene).
Deci de ce nu ar fi 41 cifra rotunda. ?( vreau sa ma contrazica cineva cu argumente solide si sa imi demonstreze ca un alt numar e mai rotund)
Deci numaram bobocii. Sunt multe persoane care mi-au descoperit randurile in ultima vreme. Am mai facut un review. Asta nu e tocmai un post in sine. E mai mult.. blogul revazut din perspectiva octombrie 09.
1.Punct si de la capat. Era o vreme acum cativa ani cand a avea un blog era o chestie deosebita. Trebuia sa fii putin mai mult decat scriitor in sine. Putina informatica nu strica la baza. Trebuia sa stii un oarecare limbaj si html era mai mult decat o extensie de fisier. Cu ceva vreme in urma a devenit mai usor sa faci asta. Si ideea unui jurnal e tentanta pana la urma, si ma apuc sa scriu si eu un blog. Era un moment in care ma tenta ideea de a-l tine intr-un semianonimat. Ar fi fost mult mai comod si usor de scris. Si mai sincer. Si imi aduc aminte de momentele in care am descoperit ca ceea ce simteam ma incadra in categoria gay. A da, si nu eram singur pe lume. Am cunoscut de cand am scris acele randuri si de cand evenimentele de acolo s-au intamplat de fapt multi baieti care erau in faza de cine si cum sunt. E interesant sa vezi ca desi vremurile s-au schimbat, noi ca baieti gay in Romania... pana la urma nu suntem chiar atat de diferiti in procesul asta.
Eh si dupa ce te trezesti incepi sa deschizi ochii si sa te uiti in jur. Pana la urma the first cut may be the deepest dar se spune ca deciziile bune vin din experienta si experienta vine din decizii proaste. Pana la urma daca te hotarasti sa faci pasul cel mare nu garanteaza nimeni ca va fi bine. Dar daca nu incerci nu vei stii niciodata, nu? Mereu cand am cunoscut pe cineva la inceput de drum, mi-am adus aminte de experientele astea si intr-o oarecare masura am incercat sa-l feresc de aceleasi greseli. Apoi am renuntat la atitudinea asta. Fiecare trebuie sa isi traiasca propriile experiente. Prieten bun fiind atunci cand te poti bucura impreuna cu el de experientele bune si sa ii fii alaturi ‘no questions asked’ atunci cand lucrurile nu merg foarte bine.The First Cut Is the Deepest.
Jur ca nici azi dupa aproape o decada de mileniu 3 nu mi-s cu nimik mai destept. :)) am incercat si am ajuns la o concluzie... nu exista reteta. Nu pot sa spun 100% ce ma tenteaza mai mult. Nu stiu cand am placut cuiva, de ce am placut. Si acum am blogul si lumea mea e impartita in doua (in cel mai bun caz). Cine ma place pentru ce scriu.. nu ma are pe lista de preferinte fizic vorbind. Sau invers. Si cand amandoua se potrivesc lipseste altceva. Si la fel cand mie imi place cineva.. nu ma place.. una peste alta.. e invazie de mesaje pe romeo sau aiurea..de genul nu caut nimik ca e greu de gasit ce caut. Sau alte alternative pe tema data. Apoi se intampla ca atunci cand gasesti tot ce iti doresti, sa iti bati joc fara ca sa iti dai seama de tot. Cum se agatza un barbat pana la urma? Nu stie nimeni. Sau daca stie cineva nu isi face secretele public. Unii au o strategie standar.d Altii se lasa purtati de val. Si cred ca cei mai multi improvizeaza pe moment. Si Cum Se Agata Un Barbat?
Nu imi plac baietii? Contradictie in termeni. Cred ca din faza too straight to be gay. Daca e vreunul care nu si-a pus intrebarea asta..a intrat pe blog din gresheala. In cazul asta.. poate e doar subiect de studiu. De antropologie sociala. Sau pur si simplu curiozitate. Cum spuneam pe undeva in cele cateva sute de pagini A4, neglijent dactilografiate pe aici, oamenilor le e teama de lucrurile pe care nu le cunosc. Sunt chiar inspaimantati de asta. Varcolacii mananca luna, pamantul.. pur si muove, electricitatea e instrumentul diavolului, musulmanii sunt teroristi. Oamenii demonizeaza ce nu cunosc. Si ca sa treaca peste asta.. unii au puterea sa muste din marul vreau sa stiu. Si e un prim pas spre cunoastere. De aceea apreciez si prezenta unei persoane pur si simplu curioase, ratacite intre randurile mele.
Chiar si cunoasterea propriei stari. Nu te temi de ce simti daca intelegi de ce. Si ca toata lumea in postarea asta am incercat sa vad ce si de unde… concluzia ?? total impotriva dizertatie de mai sus. Mi-ar placea sa inteleg dar nu am de gand sa stau in stand by pana ma lamuresc eu sau altii mai destepti ca mine ca cand cum. Nu am timpul necesar. Comenta serge aici ‘let’s be happy let’s be gay’ poate nu atat de happy. Dar noah hai sa fim gay. Si completez completarea. Hai sa nu fim doar gay. Suntem mai mult decat atat. Nu as lasa culoarea parului sa imi guverneze viata. Nici numarul de la pantof.
Si pe tot drumul asta pe care il apuci la un moment dat iti dai seama ca poate unii inseamna mai mult decat altii. Inainte te intrebi ce cauti. Doar ca sa stii cand gasesti daca era ce cautai. Hai sa ne stabilim dinainte un standard, un chenar. Un pat al lui Procust. Mai taiem din picioare. Mai intindem.. pe lungime pe latime si facem toata lumea sa intre in acele chenare. Sau rame. Si ‘poi nu ne place ca e la fel. Ca nu e diferit. Ni se pare ca gasim asa ceva la orice colt de strada. Si poate rezultatul ne face sa credem ca am gasit ceva comun. Si in toata incercarea asta. Cautam relatii. Inca nu am auzit ca cineva sa caute o relatie si sa o si gaseasca exact asa facuta pe masura lui.
E ciudat relatiile apar cand nu te astepti. Asta simt eu. Sunt adeptul ideii de click. E posibil sa ai cateodata senzatia ca se strica clickuitoarea. E posibil sa simti ca rugineste cateodata. E posibil sa nu faca click din prima. E posibil sa te trezesti ca nu suportai sa vezi pe cineva si apoi sa iti dai seama ca era mereu langa tine si ca era foarte apropiat de ce iti doreai dar nu vezi padurea de copaci (jiiz ce naiba am azi cu perlele astea de intelepciune populara? ) GWM SKS GWM 4 LTR.
Si pana la urma mi-am compus un decalog. Un soi de lista de cumparaturi pentru Mos Craciun; Si in ziua de azi ma trezesc pe romeo cu reactii de genul: nu e nimeni asa cum vrei tu si nu vei gasi niciodata. Dar cu toate dezavantajele varstei sunt si avantaje si nu am sa incep acum sa le enumar. Dar unul dintre ele, cel putin asa mi s-a intamplat mie: nu imi dorec neaparat o relatie. Sau nu o caut cu disperare. Nu mi-e teama de a incepe o noue relatie. Dar am mai multa rabdare si nu pot decat sa spun ca nu fac altceva decat sa fiu atent in jurul meu. Si cand va aparea nu pot decat sa sper ca o voi recunoaste si voi avea curajul sa o imbratisez. Pana la faza asta am ajuns si eu cu indoielile mele ca ‘mi s-a stricat clickuitoarea’ cum zicea cineva. Been there done that (chiar nu mai sunt surprize?)
Si cand sa zici ca e totul in regula.. pregatit psihic, decalogul facut, partea de experiente adunate, mi-am facut ordine in ganduri prin randuri pe locuri fi gata... Asta e buna treaba... da unde cauti?
Site-ul albastru se presupune ca ar fi o optiune. Si dupa ateva incercari.. ai cateva optiune: una e fraza standard: oricum nu gasesc nimic pe aici da stau on line ca cine stie
Si daca nu e romeo dot com te lansezi pe messenger. Yahoo sau msn, care ar fi. Pana la urma e mai usor de comunicat. Te trezesti la un moment dat cu cateva zeci-sute de id uri de mess si pana la urma te intrebi de ce le ai. Vorbesti doar cu aceleasi 3 persoane. Si apoi de pui sa dai mass-uri si buzz-uri si alte instrumente din astea de tortura, in incercarea disperata de a-ti face putin ordine prin lista aia. Sau sa vezi pentru cine mai prezinti interes. Oricum pe ¾ nu mai stii de unde sa ii iei daca nu te ajuta arhiva de mess pana la urma. Si te intrebi cine e pana la urma mai mult decat un ID de mess.
Daca te hotarasti sa iesi in umea reala, care in cele din urma dupa parerea mea, e cea mai buna optiune poti merge in Sauvage sau alt club care o fi el. Aici e aici. Aici e lumea reala. Nu ai optiunea invisible. Nu ai poze luate de pe net. Nu poti pretinde ca ai 185 inaltime si ochi albastri. Si pana la urma pozele naked care ar face furori on line.. aici nu te ajuta prea mult.
Si poti sa te lasi invaluit de Fum
... si pana la urma dau dracu tot decalogul, romeo si messul ca sa imi redefinesc optiunea search. Cum spuneam pana la urma site-ul asta iti neaga utilizarea tuturor celor 6 simturi (inclusiv gaydar-ul sau gay radar-ul) si ajung la o concluzie: imi caut partener de Tango , de fapt. Cred ca asta defineste pana la urma mai mult decat orice ceea ce cautam.
Si e posibil ca inconjurat de cei care simt poate intr-un fel ca si tine. Sau oameni cu care descoperi la un moment dat ca ai puncte comune sau macar descoperi ca au mai batut si altii calea asta intortocheata; iti poate da un sentiment de apartenenta; e clar ca nu poate sa iti dea o apartenenta completa. De cate ori nu ne trezim intr-o incapere cu oameni cu care se presupune ca avem multe in comun. Pentru ca la un moment dat sa te intrebi ce caut eu aici. Nelamuriri de copil tont am avut ca chiar nu exista retete si nu pot si nu pretind ca le inteleg pe toate.
In cele din urma se presupune ca lumea reala, lumea gay reala, se presupune ca te-ar putea aduce la liman. Ti se clarifica multe sau cel putin ai mai multe raspunsuri. Nelamuriri? Eh distractia acum incepe. Renunti la un tip de masca si simti nevoia sa pui imediat alta. Pana iti gasesti bisericutza la care sa aderi. Pana adopti o anumita ’doctrina’ si atunci te schimbi dupa chipul si infatisarea... cui o fi. Ne intereseaza pana la urma doar imaginea? Logic ca nu doara nu am recunoaste asa ceva. Toti ‘sapam’ dupa intelesurile adanci ale vietii. (neh... pana la urma). Si prima impresie poate sa conteze. Si poate ai si ocazia sa faci o a doua impresie. Trebuie sa iti construiesti o alta imagine. Pana la urma.. trebuie sa arati eligibil.. nu se stie cand apare Mr. Right sau Mr. Perfect. Ar fi bine sa cumpere imaginea pe care o vinzi. Altfel s-ar putea sa creada ca esti vreo Curva. Si nu ai dori asta...
Deci ai dat jos masca....... Repede alta ca s-ar putea cineva sa vada cine esti cu adevarat si nu ti-ai dori asta.
Si a fi acceptat de catre altii sau de catre oamenii din jurul tau e o nevoie poate greu de inteles. Poate normala. Pana la urma omul e o fiinta sociala. Si pentru coming-out nu e o reteta.
Imi revine mereu in minte ideea: viata nu se da cu manual de instructiuni si certificat de garantie. Fiecare isi are propriile etape de regasire. 2+2 poate fi o ne-strategie de coming out. Personala si poate adaptabila dar de necopiat pentru simplul motiv ca situatiile oamenii, locurile si vremurile creaza conjuncturi ne replicabile in timp. Si pana la urma poti ajunge sa iti dai seama ca gay-to-straight nu functioneaza.
Nevoia asta de acceptare poate sa mearga de la nivelul individual.. om cu om.. cateodata am simtit nevoie de a striga NU.
Ca o comunitate. Da comunitate. Adica ‘adunatura’ aia la care simti ca apartii si de care vrei sa te desparti si care nu reprezinta. Si care asteapta sa faca mereu cineva (mare puternic si nedefinit), dar in orice caz altcineva ceva: sa ne imbunatateasca viata de marti 14 noiembrie. Sa ne faca cluburi, sa ne accepte cum suntem si cine suntem, sa ne faca sa putem spune sunt gay. Nu... nu ‘sunt gay’ mai degraba ‘sunt si gay’ dar mai mult decat atat. Mult mai mult. Unii au Stonewall. Un zid de piatra celebrat ca idee ca simbol in toata lumea civilizata la noi poate fi brickwall. O lupta de cartier (fie chiar si central in Timisoara) sau la nivel national. E sigur ca inca nu poate deveni un carnaval, o celebrare a diversitatii vietii. Inca e o incrancenare. Inca arta travesti-ului nu a depasit faza de kitch. Si inca mai avem noi de lucrat la noi. Dar surpriza invatam unii de la altii din experientele noastre. Si e brickwall2. Si jumatatea plina a paharului... cine isi aduce aminte acum vreo 10 ani lucrurile stateau putin altfel. Cu bune si cu rele. E drept ca represiunea institutionalizata cel putin teoretica de la un anumit moment dat facea ca aceasta comunitate sa fie altfel.don’t ask don’t tell la nivel general. Nu regret absolut deloc vremurile alea. Chiar deloc. Dar nici nu am sa uit curand. Si chiar nu avem dreptul sa uitam.
Incepe sa sune toata recapitularea ca o lectie. Uff chiar nu imi doresc asta. Nu sunt specialist in lectii de viata. Mai am de invatat. Si de vazut si de trait. Sunt praguri in viata la care ajungi pe care le treci sau in care te opintesti. E pana la urma ceva atat de personal incat si a scrie despre asta cu pretentia de reteta de succes e atat de aproape de sacrilegiu. Imi doresc doar sa promovez (daca mi se permite) ideea de a trai propriile experiente. De a te bucura de viata, pana la urma. Am avut si eu momentele mele triste si colectia de umbrele negre. Cine zice ca nu le are.. nu e om. E o alta specie de vietuitoare pe care nu stiu sa o definesc. Nu am sa linkuiesc la capitolul asta mai nimik. De fapt mai nimik si cred ca cel mai personal post de pe aici. Cred ca pentru fiecare baiat gay mama este un element central al vietii. Fara comentarii prea multe. Inca e un subiect care imi atinge puncte sensibile. Si ... si atat.
Episoade diverse de la munca cuprinse in Men at Work (si nu, nu e new release Falcon Studios)
Si mi-am facut blogul loc de dat cu capul. Cateodata ma straduies ca vorbesc si despre subiectele mai dificile. Fara a spala rufe murdare in public. Sau in orice caz fara intentia asta. Imi aduc aminte de momente cand imi vedeam rufele la spalat pe un blog. Si cele mai murdare rufe. Si nu a fost un sentiment placut. Pentru simplul motiv ca nu puteam replica pur si simplu. Asa ca am incercat un exorcism. Si mi-am adus aminte si momentele faine. Ca sa ‘indrept cu ciocanul la cald’ kharma. Si dintr-un acces de egoism recunoscut. Chiar nu imi permit sa imi aduc aminte doar momentele dificile. De dragul integritatii mele mintale pe de o parte, din spirit de fair-play pe de alta.
Pana la urma, ar trebui sa trag o concluzie. Dar nu am sa o fac. Concluziile sunt pentru final de povestire final de drum. Si pana la urma saga continua. Ce va urma.. e surpriza. Si pentru mine.
Cine stie viata unui tip, care intamplator esti si gay ce va aduce. Bantuie furtuni in rada portului meu. Mereu.
Unii sunt facuti sa aiba liniste. Altii sunt facuti sa traiasca in agitatie continua tanjind dupa un moment de calm. Si atunci cand il gasesc.. nu le place.
Poate asa sunt si eu.
Am scris randurile de mai sus.. motivat de un comment recent de faptul ca m-am trezit cu un trafic peste medie dupa nominalizarea despre care am vorbit la un moment dat. Pentru ca toti simtim oarecum nevoia de recunoastere, in lume, in comunitate. Fara a-mi da experientele de pe aici ca exemplu (cred ca scriu a treia oara asta), ci mai degraba ca o acceptare a oamenilor din jur meu. Si de regasire a propriilor experiente. Nu copy-paste de pe alte site-uri. Fara insert-uri de prin alte parti si fara link-uri spre rent-a car.
Si inca un post fara cap si fara coada. Si in zig-zag. fara o traiectorie continua si rectilinie.Poate doar cu ceva continut.
Pana la urma nimeni nu e singur. Si cred ca asta ar trebui sa fie o concluzie.
Daca trebuie neaparat una.
Acelasi,
2q2Bstr8
Abonați-vă la:
Postări (Atom)